Subiecte examen managementul calităţii

1. Explicaţi conceptul de calitate în educaţie.

Calitatea este evaluată pe baza unor valori la nivelul școlii,
comunității, astfel că nu există o definiție unitară. Un bun de calitate
nu are niciun defect. Calitatea reprezintă laitmotivul unei unități de
învățământ, este un ideal, definit în standarde, un impuls, o valoare
utilă pentru beneficiari.
Calitatea în educaţie desemnează un complex de principii şi practici ce
traversează întregul mediu educaţional, în totalitatea componentelor sale, orientat
spre obţinerea de rezultate superioare, raportate la standarde şi spre satisfacerea
nevoilor şi aşteptărilor beneficiarilor educaţiei.
Concept- Calitatea în educaţie este ansamblul de caracteristici ale unui
program de studii şi ale furnizorului acestuia prin care sunt îndeplinite aşteptările
beneficiarilor şi standardele de calitate.

Latura subiectivă- aşteptările beneficiarilor( școala, elevii, familia,

comunitatea) care diferă, deoarece au o altă cultură, un alt specific

Latura obiectivă - standardele de calitate ( care sunt aceleaşi pentru toate

unităţile de învăţământ de stat sau private).

2. Explicaţi conceptul de bunăstare al elevului.

Bunăstarea elevilor – per ansamblu se referă la sănătate și siguranță, la
participarea școlară și la rezultatele învățării, la o dezvoltare psihologică și
emoțională, la dezvoltarea unui comportament social. Copiii trebuie ajutați în
acest proces de asimilare de cunoştinţe și comportamente, atitudini și valori care
stau la baza acestor comportamente. Părinții trebuie să-i învețe principiile de
bază ale bunăstării, ei au o responsabilitate majoră de a se îngriji de bunăstarea
fizică și spirituală a copiilor, iar aceștia, pe măsură ce cresc, devin responsabili
pentru bunăstarea lor. Alți factori care contribuie la starea de bine a elevilor sunt
relațiile

1
 pozitive cu familia, cu colegii, cu personalul școlii, mai ales cu cadrele
didactice, relațiile din comunitate(sentimentul apartenenței la comunitate)
Starea de bine” a elevului atât din punct de vedere material, cât și psiho-social
trebuie să fie preocuparea majoră a școlii având în vedere faptul că ei petrec în
şcoală cea mai mare parte a timpului, la vârsta maximei dezvoltări individuale şi
pentru viaţa socială şi profesională.
Conceptul de ”bunăstare a elevului” are o construcție multidimensională, care
încorporează dimensiuni mentale, psihologice, fizice și sociale. Așadar nu este un
concept simplu, liniar, ci unul complex, cu peste 50 de factori constitutivi. Çcoala
poate controla doar o parte dintre acești factori, neputând interveni, direct,
asupra cauzelor. Pe de altă parte, școala poate atenua sau compensa influența
unor factori, care țin de familie, comunitate, relații etc., și care influențează
negativ bunăstarea copiilor/elevilor.
Bunăstarea elevului presupune:
La nivel de individ :

🠶 sănătate și siguranță, (ex. nivelul de sănătate, comportamente legate de sănătate,

comportamente legate de siguranţă personală și a celorlalți în cadrul şcolii și în
vecinătate);
🠶 participarea școlară și rezultatele învățării: ex. rezultatele școlare la
competențe cheie și specifice; autopercepția performanței școlare și a propriilor
abilități și competențe, Gândire critică, participarea la educație și prezența la
școală, nivelul ”competențelor de viață” (luarea deciziilor, management
financiar, activitatea în gospodărie), atitudine pozitivă față de învățare;
angajarea în viața școlară, folosirea interactivă a tehnologiilor, creativitate,
cunoștințele și comportamentul civic; (cunoștințele și comportamente privind
cariera) ;
🠶 dezvoltarea psihologică și emoțională, (fericirea” / ”starea pozitivă de bine”,
satisfacția privind propria viață; managementul de sine (gradul de autonomie,
dependent de nivelul de vârstă, stăpânirea emoțiilor, perseverență, folosirea
timpului); inițiativa (planificarea activității proprii, identificarea resurselor
pentru realizarea obiectivelor personale, asumarea pozitivă a riscului,
motivație); încredere (identititate de sine pozitivă și încredere în sine, inclusiv
ca parte a unui întreg social și natural); optimism și rezistență (abordare pozitivă
și adaptare constructivă la adversitate;)
🠶 dezvoltare și comportament social, dimensiunea morală (integritate,
comportament etic); valori pro-sociale (grija față de celălalt, empatia);
2
inteligența socială (comunicare, cooperare, abilități de rezolvare a conflictelor,
încrederea);

3
 inteligența culturală (înțelegerea altor culturi și comunicarea trans-culturală);
conștiința și comportamentele legate de protecția mediului; conștiința și
comportamentele civice (motivația și grija în raport cu comunitatea, în funcție
de vârstă, cunoaștere civică, imagine civică de sine și implicare conștientă)

La nivel de relaţii,bunăstarea înseamnă:

🠶 Relațiile din familie: relații pozitive cu părinții (căldură, apropiere, comunicare,

sprijin, apreciere pozitivă); relații pozitive cu frații și cu familia extinsă
(căldură, apropiere, comunicare, sprijin, apreciere pozitivă);
🠶 Relațiile cu colegii/grupul de egali: prietenie(sprijin reciproc, comportamente
pozitive – apreciative -,posibilitatea de a întâlni prieteni/colegi).

🠶 Relațiile din școală: relații pozitive cu personalul școlii (mai ales cu cadrele
didactice); opiniile elevilor despre sprijinul primit; angajament pozitiv și
legături strânse (participarea la viața școlii și la activitățile extracurriculare;
sentimentul apartenenței la școală și acceptarea de către colegi).

🠶 Relațiile din comunitate: relații pozitive cu adulții care nu fac parte din familie
(sprijin, comunicare, apreciere); sentimentul apartenenței la comunitate și
angajament în activitatea instituțiilor comunitare – inclusiv prin activitățile
recreative; angajament civic (participarea curentă sau trecută la activitatea unor
organizații - de exemplu, cele pentru apărarea drepturilor omului, cluburile
pentru tineret, organizații religioase -; intenții privind participarea politică și
civică viitoare, în calitate de adult - de exemplu, privind votul, participarea la
evenimentele electorale, voluntariatul etc.); munca în comunitate/voluntariatul;
relațiile în mediul virtual (numărul de ore petrecut în interacțiuni virtuale: 🠶
Relațiile la nivel de macrosistem (de societate): identitate pozitivă de grup
(relaționarea pozitivă la propriul grup de apartenență, fără discriminarea altor
grupuri/persoane); angajamentul față de ideologii și mișcări pozitive (culturale,
spirituale, politice, economice).

La nivel de context,bunăstarea înseamnă:

🠶 Familia: părinții (căldură, comunicare, modele de rol, timp alocat copiilor și

discuții cu copiii, structurarea și urmărirea activității copiilor, așteptări înalte);
activități de îmbogățire (părinții citesc cărți copiilor, merg împreună cu ei la
bibliotecă, la plimbare, la evenimente etc.); implicarea părinților în comunitate
(în viața școlară, religioasă, a altor organizații și instituții); resurse (ocupare
4
 stabilă, venituri adecvate, nivelul de educație, numărul de adulți din gospodărie,
existența serviciilor de sănătate, existența resurselor cognitive / educaționale -
cărți, telefon, Internet, reviste, ziare etc.); capitalul social (cantitatea și calitatea
rețelelor sociale, familiale și profesionale în care sunt implicați părinții);
locuință sigură (stare bună, existența utilităților, absența igrasiei și a fumului
etc.).
🠶 Colegii/prietenii: grupul de prieteni/colegi/egali nu se angajează în
comportamente riscante și au rezultate școlare bune;

🠶 Școala: acces la școli bune (fie părinții sunt satisfăcuți de școală fie, dimpotrivă,
vor să-și transfere copiii – ambele comportamente arătând interes pentru o
educație de calitate); școală sigură (oferă protecție împotriva hărțuirii,
discriminării, delincvenței).

🠶 Comunitatea: vecinătate sigură (absența violenței, a delincvenței, a mediului

toxic); mediu fizic pozitiv (spațiu suficient și facilități recreative); adulți
implicați (structură adecvată, așteptări înalte); activități (activități recreative
organizate pentru copii și tineri); instituții / organizații din comunitate (existența
unor instituții/organizații active de mediu, religioase, sociale, politice, civice);
servicii (servicii sociale și economice adcvate); norme sociale pozitive (valorile
promovate sprijină diversitatea, toleranța, munca, familia).
🠶 Macrosistemul (societatea): culturi/subculturi (valori sociale, stiluri de viață
etc.); sistemele de credințe: în plan spiritual, filosofic, politic, economic.

3. Explicaţi conceptul de calitate în standardele internaţionale.

Privită ca un concept, noțiunea de calitate include 2 aspecte
:
*un aspect de tip caracteristică tehnică, conformitatea cu
specificații prevăzute în documente
*un aspect de tip valoric, o valoare a produsului, acea valoare de
a fi conform necesităților și de a satisface anumite necesități.
Standardul ISO (Organizația Internațională de Standardizare) 8402

5
 ,,Ansamblul caracteristicilor unei entităţi care îi conferă aptitudinea de a
satisface nevoile exprimate sau implicite”.

6
Entități – conținut de sine stătător, existență determinată ca întindere,
valoare, conținut.
Necesitățile sunt exprimate sub forma unor specificații și reprezintă niște
exigențe care fac parte dintr-un contract.
Conform acestei definiţii:
Calitatea nu este exprimată printr-o singură caracteristică, ci printr-un ansamblu
de caracteristici;

Calitatea nu este de sine stătătoare, ea există numai în relaţie cu nevoile

clienţilor; Calitatea este o variabilă continuă şi nu discretă;(poate prelua două

valori reale,
particulare, astfel încât sa poata lua și toate valorile reale între ele)

Prin calitate trebuie satisfăcute nu numai nevoile exprimate, dar şi pe cele

implicite.
Standardul ISO 9000:2000

Gradul în care un set de caracteristici inerente îndeplinesc cerinţele.

Calitatea există numai în relaţie cu nevoile clientului.

4. Caracterizaţi domeniul C - managementul calităţii

Managementul calităţii - reprezintă ansamblul activităţilor funcţiei generale de

management, care determină politica în domeniul calităţii, obiectivele şi
responsabilităţile şi le implementează în cadrul sistemului calităţii, prin mijloace
cum ar fi planificarea, ţinerea sub control, asigurarea şi îmbunătăţirea calităţii.
Domeniul C numit managementul calităţii rezultă din structurile,practicile și
procesele prin care se asigură în unitatea școlară îmbunătățirea continuă a
serviciilor educaționale.

Subdomenii- managementul calității:

• Autoevaluarea instituțională (existenţa şi aplicarea procedurilor de autoevaluare

instituţională);

7
• Managementul calității la nivelul organizației;(existenţa şi asigurarea procedurilor
interne de asigurare a calităţii; dezvoltarea profesională a personalului)

8
 • Revizuirea periodică a ofertei școlii;(revizuirea ofertei educaţionale şi a proiectului
de dezvoltare)
• Optimizare a procedurilor de evaluare a învățării;(existenţa şi aplicarea
procedurilor de evaluare a evaluării)
• Evaluarea corpului profesoral;(evaluarea calităţii activităţii corpului profesoral)
• Optimizarea accesului la resursele educaționale;
• Constituire și actualizare a bazei de date;(constituirea bazei de date a unităţii de
învăţământ)
• Asigurarea accesului la informație a persoanelor și instituțiilor
interesate;(asigurarea accesului la oferta educaţională a şcolii)
• Funcționarea structurilor responsabile cu evaluarea internă a educației;

5. Evoluția conceptului de calitate a educaţiei (cele 3 valuri)

S-au conturat 3 valuri în definirea calităţii în educaţie:

Asigurarea internă a calităţii(I val,anii 70) - în care se consideră că această

calitate vine din interior (leagă calitatea de eficienţa şi eficacitatea proceselor
interne,mai ales privind predarea şi învăţarea).O şcoală de calitate din această
perspectivă este atunci când are mai multe resurse.Pot fi definite 2 abordări:

🠶 îmbunătăţirea componentelor cheie ale sistemelor educaţionale: creşterea

calităţii corpului profesoral,dezvoltarea competenţelor generale ale
profesorilor(informarea pedagogică), performanţe profesionale(metode şi
strategii), creşterea calităţii activităţii elevilor,creşterea calităţii
curriculumului(manuale,stabilirea unui curriculum dezvoltat,auxiliare
curriculare),creşterea calităţii evaluării(portofolii,examene,etc),mediul
educaţional,creşterea calităţii managementului şcolar. A doua abordare
făcând referire la relaţionare(îmbunătăţirea relaţiilor) (relaţiile dintre
componente): între performanţele profesorilor ,caracteristicile curriculare
şi mediul de învăţare, între formarea iniţială a
profesorilor,abilităţile,calităţile şi dezvoltarea personală.
Asigurarea calităţii prin interfaţă -al doilea val(anii 80)
🠶 Orientarea spre exterior,spre cerinţele pieţei. Se referă la satisfacţia
grupurilor de interes faţă de serviciile oferite şi la răspunderea publică a
furnizorilor de servicii educaţionale.

9
 Calitatea pentru viitor- al treilea val

🠶 -ce oferim noi elevilor,ce competenţe le formăm,astfel încât să avem o

relevanţă a calităţii în educaţie.
Deci, calitatea educaţiei va trebui definită, pe lângă criteriile şi indicatorii „interni“
şi „de interfaţă“ şi pe baza relevanţei obiectivelor, conţinutului, practicilor şi
rezultatelor educaţiei pentru nevoile viitoare ale educabililor.
🠶 Educaţia va trebui să facă faţă, prin mijloace specifice, triplării cadrelor de
referinţă: educaţia oferită va trebui să fie relevantă pentru fiecare individ
în parte, pentru comunitatea / societatea în care acesta trăieşte dar şi
pentru tendinţele globale de dezvoltare.

6. Caracterizaţi domeniul B- eficacitatea educaţională-constă în mobilizarea de

resurse umane și financiare,cu scopul de a determina elevii să obțină rezultate cât
mai bune în învățare;
Subdomenii:
🠶 Oferta educațională; 🠶 Curriculum;

🠶 Performanțele școlare;

🠶 Performanțele extrașcolare; 🠶 Activitatea științifică și metodică;

🠶 Activitatea financiară.
7.Arătaţi/caracterizaţi principiile ce stau la baza conceptului de rafinare a
calităţii în educaţie.

Concentrarea activităţii şcolare pe promovarea bunăstării elevului

Vor fi avute în vedere toate aspectele care susţin bunăstarea, cum ar fi:
sănătatea şi siguranţa, respectarea drepturilor şi libertăţilor prevăzute de lege (de
exprimare, de participare la decizie, de asociere etc.), respectul şi valorizarea din
partea celorlalţi (eliminându-se orice formă de discriminare şi segregare), relaţiile
din familie, mai ales cu părinţii şi cu ceilalţi membri ai familiei, relaţiile cu colegii şi
cu profesorii, stima de sine, încrederea în sine şi în instituţia şcolară, satisfacţia
privind rezultatele obţinute etc.
10
 Concentrarea activităţii şcolare pe îmbunătăţirea continuă a
rezultatelor învăţării
Aceste rezultate vor fi definite pe patru dimensiuni: rezultate privind
competenţele cheie; Rezultate referitoare la deprinderi, abilităţi, comportamente şi
atitudini, alături de cele privind cunoaşterea; rezultatele educaţiei estetice, morale,
civice, tehnologice, antreprenoriale, fizice, pentru diversitate şi pentru un stil de
viaţă sănătos, alături de rezultatele educaţiei intelectuale; rezultate care dovedesc
autonomie, creativitate, iniţiativă şi spirit întreprinzător .
Valorizarea resursei umane în educaţie
Vor fi evaluate, la nivel de sistem şi de furnizor, nivelul şi evoluţia principalilor
indicatori privind resursa umană, cum ar fi: nivelul de calificare, participarea la
programele universitare de profesionalizare - de exemplu, „masteratul didactic” -
stabilitatea la catedră, nivelul de salarizare, condiţiile de muncă, statutul în
comunitate, nivelul motivaţiei şi al satisfacţiei profesionale, formarea ulterioară şi
dezvoltarea profesională şi, mai ales, folosirea efectivă la clasă a rezultatelor
formării şi dezvoltării profesionale. Totodată, va fi evaluat nivelul colaborării între
profesori, inclusiv contribuţia acestora la viaţa şcolară şi la dezvoltarea
instituţională.
Promovarea răspunderii sociale şi a bunei guvernări.
Pentru a creşte răspunderea publică la nivelul fiecărei instituţii de învăţământ,
evaluarea calităţii va lua în considerare capacitatea managerială şi de leadership,
strategică şi operaţională, la nivel de colectiv de elevi şi de organizaţie şcolară,
având ca principali indicatori: transparenţa decizională, capacitatea de a stabili
ţinte/obiective concordante cu nevoile identificate la nivel individual şi comunitar,
obţinerea efectivă a rezultatelor scontate, procurarea, alocarea şi utilizarea
responsabilă a resurselor existente (interne şi externe) în funcţie de nevoile
identificate şi pentru obţinerea rezultatelor scontate, precum şi capacitateade a
revizui şi
îmbunătăţi permanent managementul clasei şi al instituţiei de învăţământ
Fundamentarea funcţionării şi dezvoltării instituţiei şcolare pe dovezi
Vor fi avuţi în vedere, cu precădere, indicatori de progres la nivelul rezultatelor
învăţării, privind dezvoltarea profesională a profesorilor, privind dezvoltarea
instituţională, privind „ieşirile” din sistem / subsistem (cum ar fi, tranziţia spre alte
subsisteme de educaţie şi formare profesională sau spre piaţa muncii). De asemenea,
vor fi introduşi, gradual, indicatori privind rezultatele sociale pe termen lung ale
educaţiei, cum ar fi: statutul social şi profesional ulterior al absolvenţilor,
continuarea educaţiei, mobilitatea în carieră etc. Nu în ultimul rând, va fi evaluată
11
calitatea datelor colectate şi transmise.

12
 Consolidarea dialogului şi a colaborării între şcoală, părinţi, autoritate locală
şi cu întreaga comunitate, în beneficiul elevilor.
Este necesară o mai mare deschidere a școlii către comunitate (considerând
părinții ca pe o parte esenţială a acestei relaţii) şi către colaborarea cu celelalte
servicii publice şi iniţiative private împlicate în protecţia şi bunăstarea copilului şi
a familiei. Toţi factorii interesaţi trebuie să acţioneze concertat (mai ales preventiv,
dar şi remedial) pentru diminuarea abandonului şcolar, a absenteismului, a
delincvenţei şi a comportamentelor dăunătoare sănătăţii, precum şi pentru
îmbunătăţirea continuă a bunăstării copilului şi a rezultatelor învăţării.

8. Caracterizaţi domeniul A- capacitate instituţională

Capacitate instituțională " vizează modul în care misiunea și obiectivele
furnizorului de educație sunt susținute de structurile sale interne, modul de
conducere și administrație, precum și de resursele materiale pe care le poate
asigura. Rezultă din organizarea internă și infrastructura disponibilă pentru a
îndeplini obiectivele programelor educaționale;
Subdomenii – Capacitate instituțională
� Management strategic; 🞂 Management operațional;
� Spații școlare;
� Spații administrative;
� Spații auxiliare;
� Materiale și mijloace de învățământ, auxiliare curriculare;
� Documente școlare;
� Managementul personalului;

9. Explicaţi conceptul de calitate totală.

Calitatea totală este ansamblul de principii şi metode organizate într-o strategie

globală , care vizează mobilizarea întregii organizaţii pentru a obţine cu costuri cât
mai mici, o mai bună satisfacere a cerinţelor clienţilor.
Calitatea totală este o noţiune mult mai largă decât calitatea produsului,ea
referindu-se la satisfacerea nevoilor clientului,este de fapt o orientare totală spre
client/beneficiar,scopul primordial al producătorului/furnizorului fiind de a oferi
clientului,,ce vrea,cum vrea şi când vrea",nu numai pentru a satisface nevoile
acestuia şi pentru a-i îndeplini aşteptările,ci pentru a i le depăşi.

13
 Calitatea totală reprezintă scopul,iar managementul total al calităţii mijlocul total
pentru realizarea ei.

10. Condiţiile calităţii(valoare adăugată,valoare creată)

Calitatea educaţiei şi a dezvoltării profesionale se determină, în esenţă, prin
calculul „valorii adăugate” şi ”valorii create” Valoarea adăugată – progres
în reușita școlară, în realizarea obiectivelor culmriculare. reprezintă ceea ce
rămâne din rezultatele obţinute în urma parcurgerii programelor educaţionale
după ce a fost luată în considerare influenţa factorilor „de intrare”(aptitudinile,
calităţile personale şi performanţele iniţiale, mediul social, economic şi
cultural,calificarea profesorilor / formatorilor, resursele disponibile etc.).„Valoare
adăugată” reprezintă progres în atingerea ţintelor stabilite.( Ex.: obținerea unui
procent de abandon școlar mai mic decât alte scoli care funcționează în condiții
similare,procentul elevilor care trec examenul de bacalaureat,nr .profesorilor care
aplică rezultatele unei formări specializate).

Valoarea creată activităţile educaţionale desfăşurate explicit la cererea sau în

folosul beneficiarilor şi care nu rezultă explicit din obiectivele curriculare – adică
crearea de obiective şi activităţi adaptate condiţiilor concrete. reprezintă
dezvoltarea unor noi ţinte, a unor noi modalităţi de atingere a ţintelor stabilite sau a
unor noi activităţi care satisfac nevoi sau cereri ale beneficiarilor. Valoarea creată
reprezintă progres în inovaţie şi creativitate (Ex.:asigurarea, de către furnizorii de
formare profesională iniţială, a serviciilor de consiliere pentru inserţia profesională
şi de formare continuă sau conversie profesională).

11. Explicaţi conceptul de TQM.

TQM= Un sistem de management al unei organizaţii, centrat pe calitate ,bazat

pe participarea tuturor membrilor săi, prin care se urmăreşte asigurarea
succesului pe termen lung, prin satisfacerea clientului şi obţinerea de avantaje
pentru toţi membrii organizaţiei şi pentru societate.
Presupune o abordare centrată pe calitate,acoperă toate aspectele funcţionării şi
organizării companiei,presupune realizarea tuturor obiectivelor managementului şi
nu doar pe cele de calitate,succesul acestuia depinde de implicarea hotărâtă şi
permanentă a conducerii de vârf.

14
Cultura TQM” a organizaţiei educaționale presupune următoarele:
� Clientul(beneficiarul educației) are prioritate absolută;
� munca în echipă şi cooperarea sunt esenţiale;
� clientul intern este important, satisfacerea clientului este mai importantă decât
orice indicator;
� îmbunătăţirea pe termen lung este preferabilă orientării pe termen scurt;
� argumentaţia se face pe date şi nu pe improvizaţii;
� întregul personal este implicat;
TQM este un proces “uman – intensiv” şi nu “capital – intensiv

Pentru a se realiza obiectivele propuse privind calitatea totală, conducerea

organizațiilor din educație trebuie să urmeze o anumită logică, care presupune
următoarele:
� nimic nu este perfect, deci totul poate fi îmbunătăţit, cu participarea întregului
personal şi a tuturor compartimentelor;
� toţi angajații din organizație au o importanţă egală în realizarea calităţii totale,
fiecare reprezentând câte un “inel” care poate întări sau slăbi “lanţul calităţii”.
(îmbunătăţirea calităţii -îmbunătăţirea productivităţii -reducerea costurilor-reducerea
preţurilor-extinderea pieţii-consolidarea poziţiei pe piaţă-asigurarea de locuri de
muncăreinvestire)

12. Caracterizaţi ciclul PEVA.

Iniţialele PEVA sugerează conţinutul metodei: planifică(scop şi plan)
execută(implementare)-verifică(evaluare)-acţionează(feedback şi schimbare),
circuit care asigură îmbunătăţirea calităţii.
Ciclul PEVA reprezintă o metodă de organizare și desfășurare a activităților de
management, orientată în direcția îmbunătățirii continue a sistemului de
management al calității. Acest ciclu de îmbunătățire a calității a fost conceput de
Deming, fiind denumit ciclul sau cercul lui Deming.
Ciclul :planifică-execută-verifică-acționează este un model în patru faze (sau patru
„pași”) pentru strategia de control al calității și îmbunătățire continuă a calității.
• Planificarea-etapă pe parcursul căreia se stabilesc obiectivele și modalitățile
de acțiune a organizației, în sensul obţinerii de rezultate și produse
performante capabile să satisfacă cererea clienților și politicilor organizației.
• Efectuarea-etapa în care sunt implementate procesele planificate.

15
 • Verificarea-cuprinde sistemul de monitorizare, măsurare a proceselor
produsului față de politicile, obiectivele și cerințele pentru produsul
respectiv, și raportează rezultatele.
• Acționarea-etapa în care se elaborează și se implementează strategii pentru
îmbunătățirea continuă a performanțelor procesului.
Acest ciclu este utilizat în următoarele situații:
• ca model pentru îmbunătățirea continuă;
• când se inițiază un nou proiect de îmbunătățire;
• când se dezvoltă un model nou și îmbunătățit al unui proces, produs sau
serviciu; • când se definește un proces de muncă repetitivă; • când se
implementează orice fel de schimbare.

13. Principiile TQM

• Orientarea spre client - Presupune identificarea şi satisfacerea cerinţelor

clienţilor constituind de fapt punctul de plecare al tuturor activităţilor din
organizație; calitatea trebuie definită în raport cu cerinţele clienţilor, cerinţe
determinate de nevoile, dorinţele şi aşteptările lor, cerinţele sunt transpuse în
specificaţii, pe baza cărora sunt realizate serviciile educaționale , cu anumite
caracteristici de calitate.

• Internalizarea relaţiei client- furnizor - relevă faptul că procesele din

organizații sunt abordate ca o succesiune de relaţii dintre client şi furnizori.
fiecare angajat trebuie să se considere ca fiind un “client intern” şi, în acelaşi
timp, un “furnizor intern”, în raporturile sale cu celelalte compartimente,
respectiv cu ceilalţi lucrători. În calitate de client, el trebuie să ofere
furnizorului său din amonte toate informaţiile necesare care să faciliteze
definirea clară a cerinţelor. Pe de altă parte, el trebuie să se informeze asupra
posibilităţilor acestuia privind satisfacerea cerinţelor definite.

• Calitatea pe primul plan - exprimă cel mai bine esenţa TQM, care este un
sistem de management centrat pe calitate. Scopul organizației îl reprezintă
satisfacerea cerinţelor clienţilor externi, prin produse şi servicii de calitate
superioară, în condiţiile unor costuri avantajoase.

16
 • “Zero defecte “şi îmbunătăţirea continuă- presupune că “totul trebuie bine
făcut de prima dată şi de fiecare dată” ceea ce conduce, potrivit TQM, la
satisfacerea corespunzătoare a aşteptărilor clienţilor. Studenţi cu zero defecte:
Intrucât sunt mai multe instituții de învățământ care pregătesc absolvenţi în
acelaşi domeniu este necesar să se aplice şi în educaţie acelaşi principiu din
industrie: cunoaşterea foarte bine a pieţei şi a concurenţei pentru a depăşi
standardele acreditării şi pentru a satisface întotdeauna clienţii.
• Viziune sistemică- presupune că TQM cuprinde toate elementele de sistem şi
procesele unei organizatii
Intrările (Q2) reprezintă acele resurse materiale, umane,
informaţionale care sunt necesare pentru obţinerea rezultatelor dorite şi prin
care se urmăreşte satisfacerea cerinţelor privind calitatea, cantitatea,
costurile resurselor şi termenele de livrare.
Procesele de transformare (Q3) a “intrărilor” în “ieşiri” trebuie să fie
efective şi eficiente şi să asigure realizarea cerinţelor calităţii care i se
impun. Ieşirile (Q4) le reprezintă produsele şi serviciile pe care le obţine
organizaţia. Acestea trebuie să satisfacă cerinţele specificate ale calităţii.
Sistemele de ieşire (Q5) cuprind organizaţiile şi persoanele care
primesc produsele şi serviciile. Scopul urmărit este acela de a asigura
satisfacerea “totală” a nevoilor, dorinţelor şi aşteptărilor clienţilor.

• Argumentarea cu date- reprezintă un principiu important, atât pentru TQM,

cât şi pentru managementul organizației. Culegerea, prelucrarea, analiza şi
interpretarea datelor sunt indispensabile în orice domeniu pentru
fundamentarea deciziilor .

14. Explicaţi conceptul de stare de bine a personalului didactic.

La fel ca rolul de părinte, rolul de profesor este extrem de solicitant emoțional.

De aceea, cadrele didactice au de câștigat dacă acordă o atenție specială
propriului echilibru emoțional, dacă își îmbunătățesc inteligență emoțională și
dacă își creează rutine care să îi ajute să se relaxeze și să își facă viața
profesională mai ușoară. Există o serie de atitudini care ne ajută să ne menținem
starea de bine emoțională, indiferent de profesie: flexibilitatea psihologică
(ușurința de a încerca soluții noi, de a vedea o situație din perspective diferite și
17
de a învăța în

18
permanență), gândirea rațională (evitarea generalizărilor, a gândirii în termeni
absoluți etc.), căutarea aspectelor pozitive în orice situație și accentul pus pe
relațiile interpersonale autentice.
Starea de bine a profesorilor influenţează succesul unei şcoli şi performanţa
elevilor.
Starea de bine a profesorilor se construiește ca o casă, începi cu fundația,
adică organizarea, alocarea de responsabilități, cultura, atitudinea managerilor
etc.După aceea, începi să adaugi tot felul de ingrediente, care să tot crească acel
sentiment benefic pentru profesori, de a se simți bine împreună cu colegii, la locul
de muncă.
Degeaba începi, ca director, cu diverse recompense, traininguri, ieșiri la munte
cu echipa de profesori etc., dacă nu ai pus mai întâi fundația - modul în care tu te
comporți și îi tratezi pe colegi, felul în care profesorii sunt sprijiniți, cât de mult
sunt aceștia solicitați și hărțuiți cu tot felul de „sarcini”, cât de clare le sunt rolurile
și responsabilitățile, cum sunt ei evaluați și cum li se apreciază munca în şcoala în
care lucrează.
Propuneri în acest sens:
� Elaborarea unui text de politică a școlii referitoare la starea de bine;
� Crearea unei echipe care să se ocupe de starea de bine a profesorilor în
școală. Elaborarea unui text de politică a școlii referitoare la starea de bine,
document care să fie cunoscut, asumat și respectat de către toți membrii
comunității educaționale.
Activitatea echipei stării de bine ar putea consta în următoarele:
- organizarea de întâlniri regulate cu profesorii școlii, în care să se discute cu
sinceritate despre adevăruri mai puțin plăcute, legate de stres, volumul de
muncă, armonizarea relațiilor cu colegii și directorul etc.;
- facilitarea sprijinului acordat profesorilor, de ex., asigurarea mentoratului pentru
profesorii începători, lucrul în echipă în derularea unor activități, coaching, -
organizarea, în colaborare cu directorul a unor evenimente care să contribuie la
creșterea stării de bine în rândul profesorilor
- furnizarea regulată de informații legate de starea de bine, de exemplu, prin
afișarea unor postere, mesaje motivaționale, texte inspiraționale pe un avizier
din cancelarie special creat în acest scop;

15. TQM în educaţie

“Cultura TQM” a organizaţiei educaționale presupune următoarele:

• Clientul(beneficiarul educației) are prioritate absolută;

19
• munca în echipă şi cooperarea sunt esenţiale;

20
 • clientul intern este important, satisfacerea clientului este mai importantă
decât orice indicator;
• îmbunătăţirea pe termen lung este preferabilă orientării pe termen scurt;
• argumentaţia se face pe date şi nu pe improvizaţii; întregul personal este
implicat;

• TQM este un proces “uman – intensiv” şi nu “capital – intensiv”.

Pentru a se realiza obiectivele propuse privind calitatea totală, conducerea

organizațiilor din educație trebuie să urmeze o anumită logică, care presupune
următoarele:
- nimic nu este perfect, deci totul poate fi îmbunătăţit, cu participarea întregului
personal şi a tuturor compartimentelor;
- toţi angajații din organizație au o importanţă egală în realizarea calităţii totale,
fiecare reprezentând câte un “inel” care poate întări sau slăbi “lanţul calităţii”.
valori şi principii:
� motivarea personalului, folosind stimulente pozitive şi eliminarea fricii;
� învăţarea permanentă (individuală şi organizaţională);
� munca în echipă şi dărâmarea barierelor interdepartamentale;
� responsabilizarea fiecărui angajat pentru produsele şi serviciile realizate;
� loialitatea în primul rând faţă de client / beneficiar, dar şi faţă de furnizor; 🞂
valorizarea inovaţiei
Toate aceste valori indică faptul că un model al calităţii bazat pe TQM nu
poate fi impus, el putând fi adoptat numai voluntar – la nivel organizaţional dar şi
individual:nu este vorba niciodată de calitatea activităţii „altuia“, ci de calitatea
propriei activităţi.
Chiar „managementul“ în viziunea TQM înseamnă „toţi“, pentru că fiecare
membru al organizaţiei este responsabil pentru propria activitate. Mai mult decât
atât, filosofia TQM răstoarnă ideea de ierarhie.

16. Caracterizaţi standardele de autorizare.

21
 Standardul reprezintă descrierea cerinţelor formulate în termeni de reguli sau
rezultate, care definesc nivelul minim obligatoriu de realizare a unei activităţi de
educaţie.
Standardele de autorizare sunt standarde naţionale, care se aplică
învăţământului preuniversitar de stat şi particular:
� Pentru fiecare domeniu sunt definite subdomenii, pentru fiecare subdomeniu sunt
formulaţi indicatori, iar la fiecare indicator sunt definiţi descriptori.
� Descriptorii sunt enunţuri care stabilesc, în mod concret şi observabil, cerinţele
minime pe care organizaţia furnizoare de educaţie trebuie să le îndeplinească,
pentru fiecare indicator, în vederea obţinerii autorizării de funcţionare provizorii. 🞂
Diferenţierea între standarde (de autorizare şi de acreditare) şi standardele de
referinţă este realizată prin modul de definire a
descriptorilor
specifici: Pentru standard (de autorizare şi acreditare) ca descriere a cerinţelor,
formulate în termen de reguli sau rezultate, care definesc nivelul minim
obligatoriu de realizare a unei activităţi în educaţie.
� Pentru standardul de referinţă, ca descriere a cerinţelor care definesc un nivel
optimal de realizare a unei activităţi de către o organizaţie furnizoare de educaţie,
pe baza bunelor practici existente la nivel naţional, european sau mondial.

17. Precizaţi elementele pe care se fundamentează educaţia de calitate.

O educaţie de calitate :

• Este centrată pe clienţii şi beneficiarii serviciilor educaţionale- Toate

organizaţiile depind de clienţii lor şi, ca atare, trebuie să le înţeleagă nevoile
curente şi de viitor, trebuie să le îndeplinească cererile şi să le depăşească
aşteptările.
• Este oferită de instituţii responsabile - Responsabilitatea socială devine
fundamentul managementului calităţii la nivelul organizaţiei şcolare.
• Este orientată pe rezultate - Rezultatele, înţelese în termeni de „valoare
adăugată“ şi de „valoare creată“ sunt cele care definesc, cel mai bine, calitatea
şi excelenţa

22
• Respectă autonomia individuală şi are la bază autonomia instituţională-
Educaţia, la toate nivelurile şi prin toate formele, va urmări dezvoltarea
autonomiei individuale, a capacităţii de a lua decizii pertinente.
• Este promovată de lideri educaţionali - Liderii sunt cei care asigură unitatea şi
continuitatea scopurilor şi a direcţiilor de dezvoltare a organizaţiei, ei creând şi
menţinând mediul propice pentru participarea la luarea deciziilor a tuturor celor
interesaţi şi pentru realizarea obiectivelor organizaţionale.
• Asigură participarea actorilor educaţionali şi valorizarea resursei umane
Oamenii sunt esenţa oricărei organizaţii. De implicarea lor şi de dezvoltarea lor
profesională depinde modul în care îşi folosesc competenţele în beneficiul
organizaţiei
• Se realizează în dialog şi prin parteneriat: cu instituţii, organizaţii, cu
beneficiarii direcţi şi indirecţi de educaţie. Sistemul de asigurare a calităţii nu
este doar apanajul şcolii, întreaga comunitate educaţională fiind implicată în
acest proces.
• Se bazează pe inovaţie şi pe diversificare - Aplicarea celor mai noi rezultate ale
cercetării în educaţie şi a noilor metode şi tehnici de educaţie şi formare,
introducerea noilor tehnologii de informare şi comunicare etc
• Abordează procesul educaţional unitar, în mod sistemic - Un rezultat dorit nu
poate fi atins decât dacă activităţile şi resursele necesare sunt abordate în mod
unitar, iar procesele derulate sunt gândite şi manageriate în mod sistemic.
• Are ca obiectiv îmbunătăţirea continuă a performanţelor - Având în vedere
ritmul schimbărilor sociale, învăţarea permanentă, inovarea şidezvoltarea
continuă devin principii fundamentale ale funcţionării şi dezvoltării instituţiilor
şcolare.

18. Arătaţi care sunt funcţiile managementului calităţii.

🠶 funcţia de planificare a calităţii: ce reprezintă reprezintă ansamblul

proceselor prin intermediul cărora se determină principalele obiective ale
organizaţiei în domeniul calităţii, precum şi resursele şi mijloacele necesare
realizării lor.
🠶 funcţia de organizare a activităţilor referitoare la calitate presupune
determinarea structurii organizatorice, definirea responsabilităţilor, alocarea

23
 resurselor şi aplicarea metodelor care vor permite realizarea obiectivelor
stabilite

🠶 funcţia de coordonare a personalului pentru realizarea obiectivelor

calităţii: se referă la ansamblul proceselor prin care se armonizează deciziile
şi acţiunile organizaţiei şi ale subsistemelor sale, referitoare la calitate, în
scopul realizării obiectivelor stabilite în acest domeniu .
🠶 funcţia de antrenare a personalului pentru realizarea obiectivelor calităţii:
se referă la totalitatea proceselor prin care personalul organizației este atras
şi determinat să participe la realizarea obiectivelor planificate în domeniul
calităţii, luând în considerare factorii motivaţionali.
🠶 funcţia de ţinere sub control a calităţii care se referă la ansamblul activităţilor
de supraveghere a desfăşurării proceselor şi de evaluare a rezultatelor în
domeniul calităţii, în fiecare din etapele traiectoriei serviciului, în raport cu
obiectivele şi standardele prestabilite, în scopul eliminării nonconformităților
şi prevenirii apariţiei lor în procesele ulterioare.
🠶 funcţia de asigurare a calităţii -ce reprezintă ansamblul activităţilor
prestabilite şi sistematice, desfăşurate în cadrul sistemului calităţii şi
demonstrate, atât cât este necesar, pentru a da încredere corespunzătoare că o
entitate va satisface cerinţele referitoare la calitate.
🠶 funcţia de îmbunătăţire a calităţii care se referă la activităţile desfăşurate în
fiecare din etapele traiectoriei serviciului ,în vederea îmbunătăţirii
performanţelor tuturor proceselor şi rezultatelor acestor procese, pentru a
asigura satisfacerea mai bună a nevoilor clienţilor, în condiţii de eficienţă.

19. Caracterizaţi standardele de referinţă:

Standardul reprezintă descrierea cerinţelor formulate în termeni de reguli sau

rezultate, care definesc nivelul minim obligatoriu de realizare a unei activităţi de
educaţie.
Standardul de referinţă (de calitate) reprezintă, conform legii, descrierea
cerinţelor care definesc un nivel optimal de realizare a unei activităţi de către o
organizaţie furnizoare de educaţie, pe baza bunelor practici existente la nivel
naţional, european sau mondial.

24
 🠶 Pentru fiecare domeniu sunt definite subdomenii, pentru fiecare subdomeniu
sunt formulaţi indicatori, iar la fiecare indicatori sunt definiţi descriptori.
Descriptorii sunt enunţuri care stabilesc, pentru fiecare indicator în parte
cerinţele efective pentru ca serviciile educaţionale oferite de către organizaţia
furnizoare de educaţie să fie considerate ca optime.
Diferenţierea între standarde (de autorizare şi de acreditare) şi standardele de
referinţă este realizată prin modul de definire a descriptorilor.
Specifici:Pentru standard (de autorizare şi acreditare) ca descriere a cerinţelor,
formulate în termen de reguli sau rezultate, care definesc nivelul minim
obligatoriu de realizare a unei activităţi în educaţie.
🠶 Pentru standardul de referinţă, ca descriere a cerinţelor care definesc un nivel
optimal de realizare a unei activităţi de către o organizaţie furnizoare de
educaţie, pe baza bunelor practici existente la nivel naţional, european sau
mondial.

20. Explicaţi conceptul de management al calităţii.

Managementul calităţii- reprezintă ansamblul activităţilor funcţiei generale de

management, care determină politica în domeniul calităţii, obiectivele şi
responsabilităţile şi le implementează în cadrul sistemului calităţii, prin mijloace
cum ar fi planificarea, ţinerea sub control, asigurarea şi îmbunătăţirea calităţii.
Potrivit acestei definiţii:
managementul calităţii este parte integrantă a managementului organizaţiei;
punctul de plecare în managementul calităţii îl reprezintă elaborarea politicii
calităţii, cuprinzând orientările generale ale organizației în acest domeniu şi
stabilirea responsabilităţilor pentru toate activităţile pe care le implică realizarea
obiectivelor calităţii;
aceste activităţi se referă la planificarea, ţinerea sub control, asigurarea şi
îmbunătăţirea calităţii, activităţi care se desfăşoară în cadrul sistemului calităţii
organizației.
Sistemul calităţii reprezintă structura organizatorică, procedurile, procesele şi
resursele necesare pentru implementarea managementului calităţii .

21. Politica şi obiectivele în domeniul calităţii.

25
 Definirea politicii calităţii-reprezintă direcţia şi intenţiile generale ale unei
organizaţii, în ceea ce priveşte calitatea, exprimate oficial de conducerea de vârf a
acesteia.
Politica în domeniul calităţii:
 este parte componentă a politicii generale a organizaţiei, fiind aprobată de
conducerea de vârf a acesteia;
 trebuie astfel elaborată încât să se asigure compatibilitatea cu celelalte politici
sectoriale ale organizaţiei (politica de marketing, politica financiară, politica
comercială etc.);
 trebuie să ia în considerare cerinţele clientului referitoare la calitatea serviciilor,
ţinând seama de resursele organizaţiei şi de cerinţele societăţii;
 se referă nu numai la serviciilor obţinute, ci, în egală măsură, la calitatea
activităţilor organizaţiei în ansamblu.
Politica organizației în domeniul calităţii are forma unui document sintetic
cuprinzând:
 politica principală, exprimată printr-o frază implicită;
 subpolitici, exprimate prin fraze explicite;
 principiile de bazăreferitoare la calitate
Elaborarea politicii calităţii se realizează, de regulă, „de sus în jos”, pe baza
politicii organizației stabilite de conducerea de vârf a acesteia. Ea este apoi
interpretată de managerii de la celelalte niveluri, pentru a fi transpusă în obiective
specifice diferitelor domenii de activitate ale organizaţiei. Stabilirea
obiectivelor referitoare la calitate:
 Pe baza principiilor enunţate, în cadrul politicii calităţii, sunt stabilite obiectivele
fundamentale ale organizației în acest domeniu.
 Acestea trebuie detaliate, stabilindu-se obiectivele generale, derivate, specifice,
secundare, corespunzătoare diferitelor domenii de activitate ale organizaţiei şi cele
individuale ale angajaților.
 cerinţe:obiectivele referitoare la calitate nu trebuie să reprezinte o constrângere sau
o piedică în realizarea obiectivelor fundamentale ale organizației ; dimpotrivă, ele
trebuie astfel formulate încât să contribuie la realizarea acestor obiective;
 obiectivele referitoare la calitate trebuie să fie formulate clar, pentru a fi înţelese de
angajați, dar şi de clienţii acesteia; fiecare angajat trebuie să înţeleagă rolul său în
realizarea obiectivelor calităţii şi să cunoască contribuţia muncii sale la succesul
organizației în ansamblu;

26
 obiectivele referitoare la calitate trebuie să fie realiste, astfel încât să existe
posibilitatea îndeplinirii lor, ţinând seama de resurse umane, materiale şi
financiare disponibile;

22. Importanţa calităţii în educaţie.

Calitatea în educaţie desemnează un complex de principii şi practici ce

traversează întregul mediu educaţional, în totalitatea componentelor sale, orientat
spre obţinerea de rezultate superioare, raportate la standarde şi spre satisfacerea
nevoilor şi aşteptărilor beneficiarilor educaţiei.
 Pentru a defini o şcoală de calitate trebuie să parcurgem totul: climatul
şcolar, mediul fizic, curriculum-ul, relaţiile dintre profesori, elevi şi
comunitate etc.
 Indicatori ai şcolii de calitate apar în fiecare lecţie,material auxiliar,activitate
metodică,întâlnire cu părinţii, aspect al unei recreaţii, discuţie în cancelarie
între cadrele didactice, întâlnire între director şi autorităţile locale;
 pot fi observaţi în procesul de organizare a unui consiliu profesoral sau în
orice discuţie informală între profesori şi elevi pe holurile şcolii.
 În felul acesta, o ”şcoală de calitate” vizează un ansamblu de factori, nu
doar o lecţie, un program, o clasă sau un profesor.
 Există, de asemenea, un argument din ce în ce mai prezent în literatura de
specialitate asupra perspectivei de a privi calitatea drept o cultură (EUA,
2006; Harvey și Stensaker, 2008).
O astfel de perspectivă recunoaște importanța organizațională a calității ca
proces de transformare, atunci când fiecare entitate și individ se preocupă și
recunoaște importanța calității. Acest mod de conceptualizare este legat de
trăsăturile intrinseci ale învățământului în care calitatea este privită ca o forță care
conduce toate activitățile dintr-o organizație.

23. Documentaţia sistemului de management al calităţii.

Sistemul calităţii

� reprezintă structura organizatorică, procedurile, procesele şi resursele

necesare pentru implementarea managementului calităţii .

27
Pentru implementarea şi funcţionarea SMC sunt necesare următoarele
documente:

� Manualul calităţii- Document care descrie sistemul de management al calităţii

al unei organizaţii ce prezintă politica în domeniul calităţii.

� Planul calității- Document care specifică ce proceduri şi resurse asociate

trebuie aplicate, de cine şi când pentru un anumit serviciu, proiect, proces sau
contract.
� Procedurile SMC - reprezintă o modalitate specifică ce urmăreşte desfăşurarea
unei activităţi sau a unui proces (cine?, ce face?). Aceasta conţine, de regulă,
următoarele elemente:
 scopul şi domeniul de aplicare;
 ce trebuie făcut şi de către cine (persoane, atribuţii, responsabilităţi).
 când, unde, cum trebuie utilizate;
 ce fel deinformații, echipamente trebuie utilizate;
 documentele care sunt necesare şi documentele care se întocmesc în urma
aplicării procedurii;  concluzii.
� Instrucţiuni-documente necesare organizaţiei pentru a se asigura de
eficacitatea planificării, implementării şi controlului proceselor
� Înregistrările- sunt un tip special de documente care furnizează dovezi
obiective pentru demonstrarea conformităţii şi eficacităţii SMC. Ele eu scopul
de a asigura trasabilitatea, de a demonstra că acţiunile preventive şi acţiunile
corective stabilite au fost întreprinse în conformitate cu cerinţele SMC

Etapele implementării unui sistem de management al calităţii :

angajarea conducerii organizaţiei în implementarea SMC şi determinarea

nevoilor şi aşteptărilor clienţilor, ale altor părţi interesate;
definirea politicii şi a obiectivelor organizaţiei referitoare la calitate;
determinarea proceselor, stabilirea responsabilităţilor şi a competenţelor
decizionale privind implementarea SMC;
determinarea şi furnizarea resurselor necesare pentru realizarea
obiectivelor;

28
 stabilirea metodelor de evaluare a eficacităţii şi eficienţei fiecărui proces;
utilizarea acestor metode pentru evaluarea eficacităţii şi eficienţei
fiecărui proces;
definirea şi aplicarea unui program de îmbunătăţire continuă a SMC.

24. Importanţa standardelor în educaţie.

Standardul reprezintă descrierea cerinţelor formulate în termeni de reguli sau

rezultate, care definesc nivelul minim obligatoriu de realizare a unei activităţi de
educaţie.
Standardele în educaţie reprezintă o resursă importantă ce orientează acţiunile
educative,în scopul sprijinirii şi stimulării învăţăriidezvoltării normale şi depline,un
document ce informează asupra aşteptărilor pe care le pot avea educatorii,părinţii şi
societatea civilă,toţi aceia care participă la creşterea, dezvoltarea şi educaţia copiilor.
Ele reflectă finalităţile educaţionale,care la rândul lor,conţin implicit cele mai
importante valori ale naţiunii sau ale statului,orientează şi îmbunătăţesc practicile în
acord cu specificul dezvoltării copilului într-o anumită perioadă a vieţii,având în
vedere în mod holistic toate domeniile dezvoltării lui.
Scopul urmărit prin elaborarea standardelor educaţionale vizează creşterea calităţii
în educaţie,asigurarea aceluiaşi nivel de educaţie de bază pentru toţi,apropierea
nivelului de performanţe al şcolilor din cadrul unui sistem şi al sistemelor de
învăţământ din diferite regiuni/zone/ţări.
Standardele au caracter multiaspectual,vizând elementele de bază ale procesului
educaţional-predarea,învăţarea-evaluarea- toate contribuind la asigurarea unei
educaţii de calitate.

29