Copiii străzii. Copilul abandonat.

Prof. Coord.: Lect. univ. dr. Ana-Maria BOLBORICI

Student: Ionuț ȘMICĂL
Anul de studii: I
Grupa: 16LF103

Brașov
2021
COPIL AL STRĂZII:- concept care include minorii care au abandonat (sau au fost abandonați
de) familia sau instituțiile de plasament și care trăiesc pe străzi, în gări, sub poduri, la subsolul
blocurilor, în canalizări și în alte spații improprii pentru locuire.
De obicei, acești copii provin din familii dezorganizate sau cu nivel economic scăzut ori
din casele de copii. Trăiesc de regulă în grupuri, în condiții neigienice, câștigându-și existența
din cerșit sau din prestarea unor munci sporadice.
Un studiu de caz arată inexistența la nivel politic a copiilor străzii, numărul lor a rămas
constant în București din 1990, în ciuda schimbărilor economice, politice și sociale acest subiect
nu a fost prioritar in reforma privind protecția copilului. În 1992 erau 1390 de copii care trăiau și
dormeau pe străzile capitalei, la fel și în anul 2009, numărul lor nu s-a diminuat după aproape 20
de ani de schimbări demografice, sociale ori politice, deși reforma protecției copilului, care a
avut loc din 2000, nu a vizat copiii străzii ca prioritate. Motivul pentru care nu suntem preocupați
de copiii străzii este faptul că nu reprezintă un pericol public major, iar la nivel politic, în absența
presiunii externe, statul nu a luat niciodată în serios problema copiilor străzii, care rămâne o
comunitate mică. „Este foarte important ca autoritățile locale să se mobilizeze pentru a interveni
în situații de urgență, pentru a permite copiilor să aibă acces la drepturile de bază: locuință,
sănătate, educație. E la fel de important să prevină apariția copiilor în stradă, fiind nevoie de o
politică de prevenire a separării copilului de familie. Este vorba de intervenția în familia aflată în
situația precară.” a declarat cercetătorul francez Valin Valleteau care a realizat acest studiu de
caz în cadrul Facultății de Științe Politice al Universității București în calitate de profesor invitat.
PARTICULARITĂȚILE PSIHOLOGICE ȘI COMPORTAMENTALE ALE COPIILOR
STRĂZII

Personalitatea copiilor străzii este marcată substanțial de carențe emoționale, de un

comportament impulsiv cu manifestări de agresivitate, slabă abilitate de conștientizare și
verbalizare, trăsături care pot fi supuse ameliorării prin intervenții psihoterapeutice și prin
consiliere psihopedagogică. Fenomenul ''copiii străzii'' poate fi considerată o consecinţă directă a
dezorganizării sociale implicată în procesele de schimbare şi dezvoltare. Cauzalitatea „primară”
trebuie căutată în consecinţele negative şi conflictuale generate de perioade de criză şi
instabilitate economică.
Profilul psiho-social al copiilor care trăiesc în stradă este realizat ținând cont de
următoarele direcții de cercetare:
timpul petrecut în stradă (timp, zonă, activități asociate)
activitățile aducătoare de venit (munca cu ziua, cerșit, colectat deșeuri)
accesul la servicii de tip medical sau asistență socială
accesul la educație
abuz și tip de abuz
consum de substanțe
starea de sănătate
Condițiile care favorizează exploatarea prin muncă a copiilor străzii sunt:
existența unei piețe a muncii la negru
prezența unui handicap/dizabilități
proveniența din familii aflate în dificultate
sărăcia
lipsa de informare, educație și sensibilizare a opiniei publice, a familiilor,
comunității și chiar a copiilor.