Universitatea Transilvania din Brașov

Facultatea de Sociologie și Comunicare

Specializarea Sociologie

GLOBALIZAREA ȘI
GLOCALIZAREA

Studenți: Moșneanu Alexandru

Valentin
Șmicăl Ionuț
Ușurelu Alina Florentina
Grupa: 16LF103
Coordonator: Lector dr. Mihai
Burlacu
Mai, 2021

1
 Cuprins

INTRODUCERE............................................................................................................2
1.GLOBALIZAREA......................................................................................................3
2.GLOCALIZAREA......................................................................................................5
3.CARACTERISTICI GENERALE ALE GLOBALIZĂRII........................................8
3.1 Societatea și economia în raport cu impactul globalizării....................................8
4.CARACTERISTICI GENERALE ALE GLOCALIZĂRII........................................9
5. PARTICULARITĂȚI ALE CELOR DOUĂ MIȘCĂRI........................................10
5.1. Exploatarea fluxului global de frumusețe..........................................................10
5.2. Sânii, spectacolul de frumusețe, cosmetice și parfumuri..................................11
CONCLUZII................................................................................................................11
BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................13

2
 GLOBALIZAREA ȘI GLOCALIZAREA

INTRODUCERE

Dacă vrem să vorbim despre globalizare și glocalizare, trebuie să definim mai întâi
termenii pentru a le înțelege și sensul. Globalizarea se definește ca fiind un fenomen
de mutație a lumii într-un tot unitar, care se afirmă la nivel global prin crearea de
instituții și organisme politice suprastatale, printr-o politică de securitate și economică
comună. Pe când glocalizarea înseamnă adaptarea unui produs, a unei idei ori a unei
tendințe globale la specificul local. Pentru că termenul este mai puțin cunoscut printre
noi și încă nu a apărut în Dicționarul Explicativ al Limbii Române, următorul
exemplu o să ajute mai mult la înțelegerea cuvântului: McDonalds se bazează pe
ideea globală de fastfood, dar pentru a evidenția forma glocalizării, își adaptează
meniul pentru specificul local. În România, lanțul de fastfood, a introdus în lista de
produse McMici, chifteluțe sau papanași, principiul rămâne același (mâncare servită
rapid), dar forma se schimbă.

Privind din perspectivă sociologică, oamenii domeniului declară că

globalizarea are efecte în cercurile culturale, politice, sociale și economice ale
societății. Ramura economică a globalizării are ca scop crearea unui sistem economic
global pentru a putea include toate locurile lumii în acest sistem unic. Politica își
poate schimba și ea modul de funcționare: globalizarea ar putea duce la înființarea
unor forme de guvernământ care ar activa la nivel global, iar țările cooperante să
respecte regulile și politicile impuse. Din punct de vedere cultural, ideile, valorile,
comportamentele și normele trebuie răspândite și integrate în ansamblu.

William I. Robinson, un sociolog american, declara că globalizarea este „un

proces care a început cu crearea economiei capitaliste, care a format legături între
regiunile îndepărtate ale lumii încă din Evul Mediu”. Același sociolog a lansat ideea

3
că economia globalizată este rezultatul economiei capitaliste, pentru că economia
capitalistă se bazează pe doi piloni: creștere și expansiune, inevitabil economia
glabalizată este urmarea capitalismului. Începutul capitalismului a dat startul și
conexiunilor politice, economice, sociale și culturale globale între puterile imperiale
europene și mai apoi și cu imperialismul american. Totuși, economia mondială la
mijlocul secolului XX a fost compusă în mare parte de economiile naționale
concurente și care au cooperat pentru un comerț internațional. Tocmai că până la
jumătatea secolului trecut comerțul a fost internațional și nu global, a devenit global
abia după ce procesul de globalizare a fost accelerat în a doua jumătate a secolului
XX prin acordurile politice internaționale care au decis producerea unei economii
globale centrată pe circulația banilor și plasarea de corporații în jurul lumii.

1.GLOBALIZAREA

Globalizarea a devenit cea mai avansată formă a antropologiei culturale la începutul

secolului XXI. Aceasta a avut șansa să deschidă calea către noi teritorii, punânâd la
încercare comunitățile din întreaga lume și culturile care s-au ocupat cu studiul
antropologic în trecut. În plus, globalizarea a ajuns la un punct în care s-a divizat în
diferite teorii, printre care: antropologia interpretativă, antropologia critică,
postmodernism și poststructuralism. Cu toate acestea, acest amestec de teorii este de
cele mai multe ori asociat cu o puternică atenție asupra detaliilor empirice care
sugerează o rezolvare parțială pentru divizarea antropologiei în ultimile decenii.

Cuvântul globalizare a devenit principalul cuvânt de circulație la începutul

secolului nostru. Având în vedere că acest cuvânt nu era atat de des întâlnit în secolul
trecut, această aparatie spontană putea seta chiar și un record. Globalizarea are diverse
definiții, dar vom începe cu cea mai simplă: globalizarea contemporană reprezintă
creșterea fluxului în materie de schimburi, finanțe, culturi, idei și oameni interesați de
tehnologia sofisticată a comunicării și călătoriei, de asemenea și de extinderea în toată
lumea a capitalismului neoliberal. Această definiție diferă de celelalte definiții prin
perspectiva diferitelor aspecte. Majoritatea definițiilor întâlnite în afara antropologiei
sunt pur și simplu explicate pe plan economic. Prin comparație, această definiție mai

4
simplă nu subliniează doar capitalismul, ci o formă particulară a capitalismului, nu
doar fluxul economic, dar și cel cultural. Aproape toate definițiile oferă o formă de
întâietate sferei economice chiar dacă economia este văzută ca fiind doar o parte
dintr-un sistem mai mare. Globalizarea poate fi concepută drept fapt empiric, teorie
sau o ideologie. În realitate, toate acestea se combină, dar diferite studii tind să pună
accentul pe un înțeles sau altul. Studiile care văd globalizarea ca pe un simplu fapt sau
ca pe un set de fapte aspiră să arate o lume care este într-o creștere economică prin
faptul că piața de desfacere e mai mare ca niciodată pentru schimburile internaționale,
regionale și globale. Corporațiile transnaționale împart procesul de producție și
distribuire în diferite națiuni. În cazurile în care informația în cadrul globalizării ca
fapt este de la sine înțeleasă, teoriile academice care privesc globalizarea doresc să
explice această relatare și logică sistemului cu ajutorul unor simple întrebări, și
anume: „cum a apărut ?”, „cum este structurată ?” și „care sunt efectele?”.

Sunt teorii postmoderniste care pun accentul pe faptul că existența globalizării

va fi găsită la nivel local în activitățile de zi de zi. Teoriile marxite văd globalizarea ca
fiind ultimul stadiu în evoluția capitalismului. Globalizarea neoliberală este un
fenomen recent apărut care și-a făcut simțită prezența abia prin 1990. Neoliberalismul
a devenit politică oficială a Statelor Unite odată cu numirea președinelui Ronald
Reagan

Putem delimita în trei perspective distincte natura globalizării: perspectiva

sceptică, perspectiva evoluționară și perspectiva hiperglobalistă. Pentru început, există
scepticismul manifestat prin negarea existenței globalizării ori acest fenomen a fost
supravândut. Migrația pe termen lung, care este de multe ori considerată ca fiind
principalul element al globalizării, afectează doar 1 sau 2% din populația lumii, iar
primele mișcări migratoare ale irlandezilor, italienilor și chinezilor au dus la primul
schimb cultural major între popoare. La începutul secolului XXI, aproximativ o sută
de milioane de oameni locuiau în afara țării de origine. Migrarea în aceată perioadă a
globalizării expune diferite tipare față de primele migrări. O primă diferență ar fi
faptul că există o diversitate în materie de tipuri, motive și rețele de oameni care
migrează. O observație secundară este teoria evoluționistă și anume: globalizarea este
reală, dar reprezintă o schimbare în grad, nu în natură. procesul pe care îl vedem acum
ca fiind definitiv a apărut de-a lungul secolelor și nu reprezintă o discrepanță față de
trecut. Corporațiile transnaționale, care de multe ori sunt considerate motorul

5
globalizării, au evoluat încă de la începutul periaodei de colonizare. Mulți dintre
teoreticieni susțin că globalizarea a început din secolul al XVI. Într-un final aducem
aminte și de teoria hiperglobalizării care afirmă că lumea trece printr-o perioadă
complet nouă, fundamental diferită de tot ce s-a întâmplat până în acel moment, lucru
care va schimba natura vieții umane în diferite feluri.

2.GLOCALIZAREA

În cartea „Europe in a Global Context” Ronald Roberson (2014) spunea că „ideea

glocalului ne permite să ne concentrăm mai satisfăcător asupra Europei” ( p.21 ).
Roberson vrea să demonstreze flexibilitatea conceptului de glocalizare întrucât acesta
se poate referi și la lumea în ansamblul ei global cât și la Europa ca la o nouă lume.
Schimbarea granițelor teritoriale, includerea țărilor ex-sovietice și fluiditatea
evenimentelor petrecute, au facut ca Europa să fie suficient de potrivită pentru acest
concept de glocalizare.

Glocalizarea este un concept interdisciplinar, aceasta a fost destul de

proeminent în domeniul studiilor de afaceri, unde problema vânzărilor a avut o mare
importanță. Migrația, fluxul migrator, sănătatea, medicina, expozițiile, festivalurile,
etc., prin definiție reprezintă un proces de glocalizare. În unele țări din Europa tema
relației între global și local a primit o atenție sporită. Printre țările care au luat mult
mai în serios această relație se numără Italia, Marea Britanie, Suedia și Germania.
Europa Centrală a fost adesea considerată „centrul cosmopolitismului”, însăși tema
cosmopolitismului și-a luat o varietate de forme regionale, un alt caz de glocalizare in
Europa. La sfârșitul anului 1999 la Seatle, a fost demonstrat că globalizarea implică
mult mai mult decât punctul economic, chiar dacă un numar mare de oameni a fost
adunat pentru a protesta împotriva a ceea ce era numit atunci globalizare, în sens
restrâns, a condus la recunoașterea existenței aspectelor sociale, culturale și
bineințeles politice în ceea ce privește globalizarea.

6
 De la începutul anilor 2000, concepția economică a globalizării s-a dispersat
foarte mult, dar nu complet, în ciuda faptului că a ramas un punct cheie pentru mulți
lideri politici din Europa. Oarecum ironică a fost recunoașterea faptului că există o
mare legătură între capitalism și factorii culturali care au dat naștere la modificarea
globalizării. Conceptul de glocalizare, intrând pe deplin în existență prin virtutea
recunoașterii explicite a conotației sale de spațialitate. În timp ce globalizarea a avut
în mod normal o conotație temporală, glocalizarea are p conotație mult mai spațială.
Interpretarea culturalului și economicului este un semn distinctiv al actualului studiu
trandisciplinar al globalizării. Gândind în termeni de analiză ai glocalizării, este
relativ clar că ar exista o criză dacă standardizarea va continua neîntrerupt. Ar trebui
să fie clar că procesele de standardizare ale UE au fost insuficient de sensibile și ar fi
putut învăța mult mai bine din simpla teoria a glocalizării. Glocalizarea se referă la
procesul în care fenomenele sale se răspândesc, curg sau sunt difuzate, dintr-un ,,loc"
în altul, trebuie să fie și adaptate noii locații la care ajung. Acest proces de adaptare
constituie motivul esențial al ideii de glocalizare. Se află în mare măsură într-o tradiție
privind difuzarea ca idee antropologică și, de asemenea, una care a fost dezvoltată în
domeniul sociologiei rurale. Au existat zeci, dacă nu sute, de interogări ale așa-
numitelor probleme ale relației dintre local și global. Cu toate acestea, o astfel de
deliberare are un efect redus sau deloc asupra gestionării reale a corporațiilor, mari
sau mici. Câteva exemple europene și/sau americane, precum cafeaua Starbucks,
Coca-Cola, mâncarea fast food McDonalds și berea Heineken sunt produse,
distribuite și consumate.

O semnificație deosebită are corporația italiană United Colors of Benetton, a

cărei revistă, Colors, este dedicată cu mândrie diversității globale; în acest caz, o
marcă globală aparent omogenă proclamă ideea eterogenă. Pe măsură ce deriva către
o concepție multidimensională a globalizării, a căpatat forță la sfârșitul anilor 1980 și
începutul anilor 1990 și a apărut întrebarea cu privire la gradul în care globalizarea a
implicat inevitabil standardizarea. Ideea globalizării încă își face prezența în unele
cercuri, așa cum se întâmplă în mare parte în legislația UE. Globalizarea nu a fost
concepută doar ca formă de standardizare, ci și mai mult restrâns, ca occidentalizare.

Pe măsură ce diferiți lideri instituționali au devenit din ce în ce mai conștienți

de problema difuziei și fluxurilor și de avantajele relative ale unor tipuri de
glocalizare față de altele, s-a dezvoltat o conștientizare mult mai mare a importanței

7
adaptabilității și a formelor care pot lua adaptabilitatea. Aceasta poate fi etichetată în
mod util „glocalizare reflexivă”. În timp ce practicanții devin din ce în ce mai
conștienți de succesul aparent al proiectelor de glocalizare, acesta devine o normă, în
contrast cu tipul de standardizare care a fost atât de comun în Uniunea Europeana.

Până în prezent, împletirea istorică dintre religie și globalizare rămâne o zonă

relativ slab studiată a științei. Vernacularizarea îmbină creștinismul cu limbile
specifice limbii vernaculare, care sunt dotate cu capacitatea privilegiată de a oferi
comunicare cu sacrul. Această glocalizare este cu siguranță mult mai frecventă în
culturile pre-moderne sau pre-alfabetizate, prin care accesul la textele sacre era limitat
și eficacitatea religioasă putea fi legată de un limbaj specific. Naționalizarea folosește
religia ca bază pentru construirea națiunii sau pentru împletirea dintre apartenența
confesională și identitatea națională. „Globalizarea implică multiple glocalizări ale
religiei” (Beyer, 2007) - adică implică restructurarea religiozității universale de-a
lungul particularității locale.

Procesul de glocalizare a intervenit și în problema adaptării formelor TV.

Selecția radiodifuzoarelor ale căror formate sunt internaționale depinde de succesul
lor pe piețele lumii TV, pentru palmaresul vânzărilor de audiență și evaluările
audienței în alte țări. Odată ce formatul este cumpărat, producătorii locali sunt rugați
să îl adapteze. Gradul de adaptare diferă considerabil între formate. În principiu,
modificările aduse spectacolelor de jocuri și de talente referitoare la caracteristicile
formale (de exemplu, premii, titlu, set de studio) sunt ușor și rapid de realizat, însă
calculul economic al licențiatorilor, care urmăresc ca formatele lor să devină mărci
recunoscute pe plan internațional, înseamnă existența unui puternic stimulent pentru a
nu permite prea multă flexibilitate.

3.CARACTERISTICI GENERALE ALE GLOBALIZĂRII

Când vorbim despre globalizare, putem să zicem fără îndoială că face parte din „cele
mai importante fenomene ale lumii contemporane” (Suchacek, p.321), datorită acestui
fenomen relațiile internaționale, de orice tip, sunt influențate din ce în ce mai mult.
Totuși, aceste relații internaționale globale stau la baza a ceva ce lumea nu a fost

8
obișnuită să experimenteze, un mediu de trai cu totul dezvoltat. Deși globalizarea
include procese globale, influența sa se resimte pe plan local ori regional.

Printre multele definiții ale globalizării, economiștii înțeleg, aproape exclusiv,

cauzele și consecințele economice ale globalizării, în timp ce sociologii văd situația
din punct de vedere social și analizează impactul globalizării asupra societăților. O
variantă des auzită a definiției mișcării este cea a unificării culturii și a răspândirii
valorilor occidentale la nivel mondial. Pe lângă repercursiunile economice ale
globalizării, se regăsesc și cele sociale și culturale, însă nimeni n-a putut cerceta
implicațiile clar și solidificat, pentru că o mare masă de oameni ai domeniului susțin
că fenomenul este abia la început, contrar celor care spun că începuturile au avut loc
încă din Evul Mediu. Pe scurt, globalizarea este „ca o tendință generală dominantă
care schimbă organizarea societății la nivel mondial” ( Suchacek, p.321 ), dar și
economic vorbind, influențează sferele de integrare a producției de la nivel național
spre cele de nivel global cu ajutorul furnizării infrastructurii pentru formarea unei
astfel de economii globale.

3.1 Societatea și economia în raport cu impactul globalizării

Impactul social și economic este unul vast, doar că problema acestui impact
este inegalitatea creșterii sociale și economice datorită procentajului diferit al
implicării active a regiunilor și statelor în fenomenul globalizării. Această inegalitate
nu se reflectă doar în relațiile dintre oameni și întreprinderi, ci și domeniul vieții
publice, egalitatea de șanse dispare. Sectorul public acceptă schimbul de activitate în
favoarea sectorului privat, care acționează din ce în ce mai agresiv. Revenind la
inegalitatea de șanse regăsită în țări slab dezoltate, în decurs de dezvoltare și de ce nu
și-n țările dezvoltate deja, această problemă are consecințe negative și-n planul
informațional global (internetul), iar acestă diferență provine din slaba dezvoltare a
industriilor și a societății și din inegalitatea de bogăție deținută de fiecare cetățean.
Această problemă duce mai departe către alta, ajută la accentuarea inegalităților deja
construite și la formarea și sporirea altora noi. Oamenii cu influență în mișcarea
globalizării se află la rândul lor în orașe mari, dezvoltate, de unde accesul la
informații și perspectiva asupra lumii are o deschidere mai amplă, ei sunt cu un pas
înaintea multora în ceea ce privește luarea de decizii importante ce implică și

9
societățile globale. Oamenii de rând nu se află în zonele metropolitane fiind așezați în
orașe mici care sunt în curs de dezvoltare. În mod normal, cele două zone se
influențează reciproc în ceea ce privește fenomeul globalizării.

4.CARACTERISTICI GENERALE ALE GLOCALIZĂRII

Fenomenul glocalizării „ar trebui înțeles ca un proces, care implică numeroase

conotații economice, instituționale și socio-culturale” (Suchacek, p.322), iar
fenomenele globale se pot observa și aduc un aport considerabil globalizării și în
localități sau în zone mai restrânse. Glocalizarea este construită din doi piloni:
globalizare și localizare. Localizarea face referire la comunități ori localități, iar
globalizarea întâmpină procesele globale. Glocalizarea este des interpretată sub
următoarea formă: „gândiți global și acționați local”, ceea ce arată despre ființa
umană că e capabilă să rupă anumite bariere și să gândească în plan mai extins.

Din punct de vedere economic, funcționarea companiilor au nivel simultan de

intensitate fie localizarea lor este pe plan local ori pe plan global. Mulți specialiști
confirmă ipoteza că glocalizarea este acceptată și adoptată de marile concepte
economice. Marile entități economice adaptează serviciile sau produsele lor globale
înspre a respecta interesele piețelor locale care sunt diferite din punct în punct pe
întreaga suprafață a planetei. Condiția materială este cu siguranță un determinant al
glocalizării. Dacă privim din perspectivă instrituțională, glocalizarea forțează trnsferul
activităților la nivel local și global, de la cel de stat. Guvernul, fiind în mare parte
bazat pe ierarhizare, poate fi înlocuit de o guvernare mai pliabilă pe cerințele globale
care încgheagă sectorul privat cu cel de stat. Glocalizarea acoperă și problema socială
spațiu-timp, adică comunicarea mai simplă cu oricine de pe Glob ori deplasarea
rapidă din loc în loc datorită infrastructurii bune, distanța nu mai e o problemă și nu
mai are consecințe asupra timpului, parcurgem aceste intervaluri fără mari probleme.
Însă, o astfel de tehnologie avansată diminuează comunicarea față-n față, făcând ca
discuțiile să fie simulate și fără autenticitate.

10
 5. PARTICULARITĂȚI ALE CELOR DOUĂ MIȘCĂRI

Modul brazilian de a juca fotbal este o formă explicită a aspectului cultural, care
reflectă la nivel internațional imaginea globală a Braziliei, în special în Europa. În
Brazilia, nu arta este imitată de viață, ci fotbalul. Nu există nicăieri în lume un loc
unde fotbalul să fie atât de apreciat. Brazilienii joacă jocul de parcă ar fi un dans,
acesta, fiind probabil, rezultatul cetățenilor brazilieni care au și sânge african.

În lumina analizei istoriei fotbalului brazilian, se poate adăuga ideea că această

interdependență puternică este reprodusă și tradusă în același timp la mai multe
niveluri și scări spațiale și temporale diferite. O sferă foarte locală este reprezentată de
terenul de fotbal, acesta conduce la producerea unui stil specific de joc, care tinde să
stigmatizeze contactul fizic. Dacă trecem la un nivel superior - acesta favorizează, de
asemenea, construirea unei noi globalități, adică Brazilia ca o „comunitate imaginată”.
În cadrul acestei globalități putem înregistra, procesul dinamic de glocalizare care
duce prin fotbal la afirmarea personajelor afro-braziliene ca forme naționale de viață.

5.1. Exploatarea fluxului global de frumusețe

Frumusețea a devenit astăzi o temă din ce în ce mai centrală în discurul

politic, dar a devenit și puternică datorită a doua forțe globale: frumusețea fiind
democratizată sau extinsă în contexte nationale. Frumusețea omogenizată- cel mai
frecvent exemplu ar fi concursurile de frumusețe (Miss Univers), aceste concursuri
ajung să adune în fața televizoarelor un număr uriaș de telespectatori. Multi autori au
caracterizat aceste concursuri ca o formă de euro-neocolonialism care demigrează
femeile și oferă oamenilor din țările sărace iluzia participării reale la o comunitate
globală in care toate națiunile sunt pe picior de egalitate.

11
 5.2. Sânii, spectacolul de frumusețe, cosmetice și parfumuri

Sânii au fost mult timp o caracteristică centrală, accentul occidental asupra

sânilor mari intensificându-se în ceea ce astăzi este caracterizat ca o „fixare
hipermamară”. Producătorii de produse estetice și parfumuri au extins piețele,
deoarece impactul asupra idealurilor și practicilor de frumusete s-au mărit și ele la
rândul lor, având în vedere că istoria industriei frumuseții este în mod clar una a
internaționalizării ce se află în creștere. Fluxul global de frumusețe nu este un
fenomen simplu sau direct. În schimb, implică forțe multiple, complexe și chiar
aparent contradictorii. În timp ce toate culturile necesită ca membrii săi să lucreze pe
corpul lor pentru a-i transforma dintr-o stare „naturală” într-una care este mai evident
„socială”, de-a lungul timpului astfel de cerințe au devenit din ce în ce mai invazive și
se aplică unui număr tot mai mare de caracteristici. Fără îndoială, conexiunea în
creștere între părți diferite ale lumii afectează sistemele naționale de guvernare de
pretutindeni. Foarte important, conceptul de glocalizare anticipează forța generală a
acestor schimbări politice. Globalizarea face țările mai asemănătoare și mai diferite în
același timp, dar afectează democrația. Pe de o parte, sistemele politice din întreaga
lume capătă caracteristici comune. În special, manifestându-se ca răspândire mondială
a capitalismului și ca procese izomorfe transnaționale, globalizarea provoacă multe
țări nedemocratice să le acorde cetățenilor libertăți civile și politice de bază.
Globalizarea pune presiune descendentă asupra generozității drepturilor sociale
acordate de democrațiile europene. În consecință, în multe țări europene, diferențele
de clasă între cetățeni se extind.

CONCLUZII

Glocalizarea este suma a doi termeni: globalul și localul, însă fără societate și indivizii
săi dezvoltarea socială nu ar fi existat. Transformările la nivel global au început din
nucleul grupurilor sociale care există fizic și care pot fi încadrate într-un context
spațiu-timp. „Cu alte cuvinte, contează pur și simplu glocalizarea” (Suchacek, p.323).
Cei ce transmit în toată lumea mișcarea globalizării, oamenii influenți, sunt localizați

12
peste tot pe Glob, nu mai sunt imobilizați într-un singur loc, iar același efect îl au și
comunitățile mici care sunt un pion important în procesul de globalizare. Conștient
sau inconștient, cu toții suntem receptori ai globalizării, fară existența localităților,
procesele globale nu ar exista.

Globalizarea implică răspândirea de ideologii (idei, norme, valori) care fac

parte dintr-un întreg ce oferă societății globalizrea politică și economică, în plus
ideologiile națiunilor dominante sunt cele care influențează cel mai mult globalizrea,
pentru că ajung să fie răspândite în întreaga lume, devin normale și acceptate mai apoi
de populația majoritară. Globalizarea culturală funcționează în baza consumului și
dispersiei mass-media, stilului de viață al cetățeanului occidental și a comunicațiilor la
nivel global. Dominația politică globală occidentală și nordică, a dus la supranumirea
acestei dominații politice ca „globalizarea de sus”, adică se referă la elita lumii care
conduce această mișcare a globalizării. „Globalizarea de jos” face referire la
abordarea democratică a globalizării de unde fac parte activiștii, muncitorii și mulți
săraci. Fiind structurată în așa fel, procesul de globalizare oglindește valorile
majorității față de cele ale minorității sale de elită.

13
 BIBLIOGRAFIE

Lewellen, T. (2002). The Anthropology of Globalization: Cultural Anthropology

Enters the 21st Century (editura Illustrated). Praeger.

Robertson, R. (2014). European Glocalization in Global Context (Europe in a Global

Context) (prima ediție, 2014 ). Palgrave Macmillan.

Sucháček, J. (2011). Globalization and Glocalization. In Globalization and

Glocalization (pag. 319–325). Ostrava: University of Ostrava.

What Globalization Really Means in Sociological Terms. (2019, 3 Iulie). ThoughtCo.

https://www.thoughtco.com/globalization-definition-3026071

14