FACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI COMUNICARE

SPECIALIZARE: SOCIOLOGIE

MITUL PEȘTERII (PLATON) ÎN CONTEXTUL VIEȚII CONTEMPORANE ȘI AL

PANDEMIEI

Născut în 427 î.Hr. la Atena, Platon a avut norocul de a fi copilul unei familii de prestigiu
care guverna tiranic peste popor, iar acest context părea favorabil acestuia pentru a se implica în
viața politică, însă întâlnirea cu Socrate, al cărui elev era deja de câțiva ani, i-a schimbat complet
soarta. Dintr-un posibil om politic, acesta a ajuns cel mai prețios filosof al tuturor timpurilor și
,,cel mai mare nume al istoriei filosofiei” cum afirma francezul Pierre-Maxime Schuhl. A
înființat prima școală superioară de filosofie și științe -Academia-, unde și-a dedicat ultimii 20 de
ani din viață predând și muncind în această instituție. Întreaga istorie a filosofiei reprezintă ,,note
de subsol la filosofia lui Platon”. Printre cele mai cunoscute mituri ale filosofului grec se află și
Mitul peșterii, o problemă ridicată de acesta în care se evidențiază rolul important pe care un
filosof îl poate avea într-o societate, el reprezentând cunoaștere și adevăr, o sursă de inspirație
pentru ceilalți și un izvor de pricepere.

Într-o peșteră e un grup de prizonieri ce stau legați în lanțuri încă de la naștere cu spatele
spre ieșire, neputând să își miște capul, astfel încât să nu vadă lumina de afară, privirea lor fiind
fixată doar pe un perete al peșterii. În spatele lor este un drum și un foc ce arde constant care
produce umbre ale obiectelor care sunt mutate și ale ființelor ce trec pe acea potecă, pe zidul la
care au privirea îndreptată. Văzând aceste umbre și auzind și sunete, prizonierii le-au atribuit
anumite tipare după care s-au orientat ca fiind elemente ale realității. Unul dintre deținuți este
eliberat și scos din peșteră, nefiind obișnuit cu lumina naturală, acesta se străduiește să deschidă
ochii și să privească în jur. După ce s-a acomdat cu noul mediu și văzând ce înseamnă cu
adevărat realitatea, decide să se întoarcă în peșteră să le spună și celorlalți ce se află dincolo de
pereții grotei știind că îi va fi dificil să o facă, deoarece nu avea nimic special să fie distins și
recunoscut ca prizonier, ci era la fel ca orice altă umbră. În plus, privirea sa nu mai era la fel de
agilă în interior, nefăcând diferențe între umbrele ce se proiectau pe zid, astfel, ceilalți prizonieri
îl gonesc și îi refuză sfaturile, trăind în continuare în realitatea creată în interiorul peșterii.

Mitul peșterii e plin de semnificații și simboluri care ajută cititorul să înțeleagă mai bine
esența acestuia prin analogii. De exemplu, peștera este un spațiu limitat, redus la o realitate
aparentă care se află într-un paralelism cu lumea adevarată, cea reală. Întunericul peșterii
reprezintă necunoașterea omului limitat, cel care nu vrea să își depășească anumite limite
inelectuale. Lanțurile sunt simbol al limitării și al prejudecăților; focul ilustrează claritatea unei
culturi intense, a cunoașterii; umbrele sunt aparente, niște păreri, imagini neclare bazate pe
informații insuficiente. Drumul spre ieșire este trecerea de la realitatea proprie spre realitatea
generală, cea adevarată, iar omul eliberat(filosoful) înfățișează bunătate și adevăr, fiind datoria
sa să reintre în peșteră pentru a îi lumina pe cei din interior, căci cei ce au văzut soarele, adică
ideea binelui, au datoria să îi lumineze pe alții, „să răspândească lumina celor din întuneric”.

Esența mitului se regăsește și astăzi în lumea în care trăim, mesajul transmis de Platon
rămâne același fără a fi alterat de timp și de oameni. De-a lungul vremii, fiecare civilizație care a
apărut și s-a menținut a avut parte de oameni deschiși la minte, dintr-o manieră naturală, dar și de
oameni mai puțin inteligenți care trăiau într-un mediu redus cultural. Fiecare avea dreptul de a
alege cum vrea să își antreneze mintea și dacă dorește să învețe mai mult. Norocul omenirii a fost
că în fiecare popor au răsărit oameni inteligenți, dornici să îi învețe și pe ceilalți că viața e mult
mai interesantă cu cât ai mai multe informații la îndemână și poți înțelege despre ce se vorbește
în jurul tău dacă ai parte de acestea. Oamenii care și-au construit o cultură au avut puterea de a
crea idei, teorii, invenții, etc. care au ajutat la dezvoltarea civilizației. În ziua de astăzi găsim
informație unde căutăm cu ochii, chiar dacă vrem sau nu. Să știi câteva lucruri esențiale, de
cultură generală, nu mai e la fel de palpitant ca acum câteva decenii în urmă, pentru că internetul
ne oferă răspunsuri la orice întrebare. Cu toate că tehonologia modernă, internetul, cărțile, ziarele
sau orice altă sursă de informație ne sunt la îndemână, încă mai există oameni care „stau legați
în lanțuri”, nedorind să își depășească condiția și confortul propriu. Dacă acum mii de ani,
prizonierii din mitul lui Platon refuzau să creadă că există și altă realiate față de cea pe care ei o
percep și se rezumau la tăcere și ignoranță, oamenii zilelor noastre vor să fie auziți și vibranți
când cineva vrea să le demonstreze că realitatea pe care ei o văd nu este mereu cea adevărată.
Părerea mea este că astfel de oameni stau la baza lumii conspirațiilor, oameni cu un orgoliu
imens, cu ideea că ce știu ei este singura părere corectă, că adevărul văzut de ochii lor este cel
bun. Într-o așa socioetate cu astfel de oameni se pierde acel echilibru în care ar trebui să trăim,
însă o minte extremistă nu poate ajuta și nici nu oferă variante pentru a menține o asemenea
armonie. Știm din istoria omenirii că popoarele bogate și grozav de bine dezvoltate pe o paletă
amplă a domeniilor, sunt și popoarele care s-au preocupat mai mult de dezvoltarea culturii și a
minții și și-au îndreptat atenția și timpul către modul în care pot obține un bagaj de cunoștințe cât
mai serios. Dacă facem o comparație între o țară bine dezvoltată și o țară în curs de dezvoltare,
putem observa că nivelul cultural al țării dezovolate este imens față de țara în curs de dezvoltare,
pentru că în timp ce oamenii săraci își preocupă mintea, energia și timpul să găsească solțutii
pentru procura hrana, oamenii care nu mai au grija alimentelor, își pot îndrepta mintea, energia și
timpul înspre dezovoltarea tehnologiilor și modernizarea lumii.

Din dorința de cunoaștere, din dorința de a scăpa de un mediu limitat, din dorința de a-și
depăși zona de confort, regăsim oameni precum prizonierul eliberat din peșteră. După cum
spuneam, informația se găsește peste tot, e datoria ta să o acumulezi și să faci diferența dintre cea
corectă și cea falsă. Deci, unii decid să parcurgă „drumul spre ieșirea din peșteră” și să
acumuleze cunoaștere și lumină și sunt dispusi să împartă cu ceilalți ceea ce au învățat. Să ne
gândim la profesorii care predau in școli, ei pot fi comparați cu prizonierul eliberat, având
aceeași intenție, cea de a împărtăși adevărul cu cei „ținuți în lanțuri într-un spațiu închis”, în
cazul acesta, elevii. E datoria unui profesor să deschidă mințile copiilor. Cum o face ? Prin
metode prin care să capteze atenția elevilor și să îi facă să înțeleagă câte ceva din realitate. De ce
spun asta ? Pentru că realitatea văzută prin ochii unui copil e total diferită de realitatea văzută de
un adult. În timp ce copilul are o lume fără gravitate, inofensivă și curată, lumea adulților
schimbă total percepția despre realitatea celor mici. Cel mai bun exemplu ar fi un simplu desen:
o inimă. Dacă am pune 100 de preșcolari să deseneze o inimă, ar desena cum au văzut la desene
și prin revistele de colorat, însă un adult știe că inima arată, de fapt, ca într-o carte de biologie și
e mult mai complexă decât două linii curbate împreunate. Dar asta nu înseamnă că preșcolarii au
un spațiu limitat în care trăiesc, asta înseamnă că timpul și modul în care vor crește le vor
demonstra că au posibilitatea să facă diferențe între „peșteră” și locul unde Soarele luminează
(ideea realului). Abia când ne maturizăm putem trage concluzii despre cei care vor să rămână în
interiorul său ori să observe exteriorul „grotei”. Ce mai înseamnă mitul peșterii pentru lumea
contemporană ? Ideea din spatele mitului este că odata ce scapi din „lanțuri” și descoperi
adevărul vrei ca și cei din jurul tău să își deschidă ochii și mintea pentru altă realitate, una
nelimitată și încărcată de atat de multe opțiuni. În 2021 nu te mai naști într-o societate care te
ține în „lanțuri” și vrea să te convingi că alte variante nu mai există, te naști deja înconjurat de
atât de multe adevăruri, încât apar întrebări îndoielnice față de ideile susținute de unii. Drumul
spre cunoaștere poate fi urmat atunci când simți o maturitate intelectuală și o necesitate de a fi
mai bine informat, nu ai nevoie de un discipol, de o anumită instituție, când totul se află la câteva
căutări pe internet. Chiar dacă găsim o realitate pe internet, există și foarte multe lumi limitate
care acaparează viața reală și adevărul din ea. Vorbesc aici despre informațiile false pe care le
găsim și care sunt atât de multe, dar și de cunoscute, încât unii oameni le transformă în adevăr și
se ghidează după ele, iar ceea ce e adevărat, în propriul sens al cuvântului, se schimbă în
minciună. Avem o mulțime de oameni de vază pe care să îi apreciem, jucând rolul filosofului din
alegoria lui Platon, care au rupt lanțuri, au străbătut drumul spre lumină și au ieșit din întuneric
și care își merită poziția de model pentru societate. Acești oameni sunt modelatori de vieți, căci
părerile lor, ideile și cultura vastă, oferă încrederea necesară pentru a fi în ipostaza de lideri
intelectuali.

Totul pare în zadar, însă, odată cu instalarea pandemiei in viețile noastre. Totul devine o
glumă pentru unii, un motiv în plus de îngrijorare pentru alții și timp mort pentru toți. Ce să faci
cu atâta timp la dispoziție ? Unii își găsesc noi pasiuni, alții le perfectionează pe cele vechi, alții
petrec timp învățând lucruri și acumulând informații noi, însă sunt câțiva care pun la îndoială
adevarata realitate, punându-se în pielea prizonierilor și refuzând că ceea ce văd alți oameni e
„ideea binelui” și că „umbrele” văzute de ei și percepute ca fiind ceea ce ei doresc să fie,
înseamnă adevăr. Această pandemie este și un avânt, dar și o ruptură. Să le luăm pe rând. Dacă
privim pandemia ca fiind o pauză de la agitația urbană, o perioadă unde salvăm timp și energie,
dar și liniște, ne putem considera norocoși, pentru că am fi putut deveni prizonierul care a văzut
lumina Soarelui ieșind din peșteră. Însă, această condiție ține cont tot de firea noastră. Cât timp
am avut la dispoziție, puteam atinge condiția filosofului, cu pași mici, dar siguri, societatea post-
covid19, ar fi putut avea parte de mai mulți oameni care ar fi ajuns să cunoască adevărata
realitate. Deci, pandemia, din pricina timpului salvat, a oferit lumii posibilitatea de a-și îmogăți
informațiile, de a-și mări cultura generală și de a-și ajuta semenii să ajungă la ideea binelui, la
lumina oferită de cultură. Pe lângă acestea, pandemia a însemnat și o distanțare de realitate. Din
pricina neîncrederii, a fricii, a inculturii, oamenii s-au retras într-un univers creat pe baza
principiilor crezute de ei înșiși și refuzând alte convingeri ca fiind bune. Pandemia a creat
modele false care și-au clădit numele și faima pe fundamentul teoriilor denaturate și ale
conspirațiilor, căci pentru astfel de oameni, adevărul este plictisitor și nu prezintă vreun punct de
interes din partea celor care caută „nod in papură”. Chiar dacă informația bună, din partea celor
care sunt în măsură s-o livreze (prizonierul eliberat), ajunge la oameni care cred într-o lume a
reptilienilor și a masoneriei, o lume imaginară (prizonierii in lanturi- umbrele de pe perete),
esența ei se pierde și nu mai are aceeași valoare ori putere de convingere. În timpul pandemiei
s-au arătat oameni care fac trafic de influență in mediul online, chiar dacă inteligența,
vocabularul sau cultura nu îi ajută și care au devenit repere pentru oamenii care stau în
„întunericul peșterii” și nu vor să vadă „lumina Soarelui”, chiar dacă aceasta e mult mai
aproape de ei.

Concluzionând, mitul peșterii rămâne actual după mai bine de 2400 de ani, încadrandu-se
perfect în tiparele societății moderne, fie că vorbim de perioada pandemiei sau nu, regăsim în
mediul natural fiecare element simbolic al mitului. Avem parte de o mulțime de prizonieri care
au văzut lumina adevarului, dar și de prizonieri care nu acceptă o altă realitate, pentru că
întunericul peșterii a fost singura bază, fie ea limitată la noțiunea de incultură și prejudecăți, pe
care realitatea lor s-a menținut. Trăim într-o lume a vitezei, unde instruirea culturală se găsește și
în cele mai neașteptate locuri și poate fi împărtășită de o mulțime de indivizi, singura condiție ca
ea să fie admisă și introdusă în viziunea civilizației, este ca noi să fim receptivi și dornici să o
primim, dar și să avem puterea de a face diferența dintre o educație bazată pe fapte autentice și
una pe fapte alterate.

Referințe:

Dicu Marius. (2011, decembrie 8). Mitul peșterii - O adaptare după alegoria lui Platon [Video].

YouTube. https://www.youtube.com/watch?v=UlYl6lJSsqU

Lector Universitar Kovacs. A. (n.d). Etapa clasică a filosofiei antice greceşti. (curs)

https://elearning.unitbv.ro/pluginfile.php/2474555/mod_resource/content/1/Curs%204.pdf

lectiadepsihologie. (n.d.). Mitul peșterii, alegoria lui Platon! Wordpress.Com.

https://lectiadepsihologie.wordpress.com/2013/11/29/mitul-pesterii-alegoria-lui-platon/