Gandirea Definirea si cararacterizarea gandirii

Termenul de gandire este utilizat, de multe ori, in viata de zi cu zi in sens diferit de cel pe care-l are in psihologie. Gandirea este nivelul cel mai inalt de prelucrare si de integrare a informatiei atat despre lumea externa cat si despre noi insine. Definitie: Gandirea este procesul psihic cognitiv de reflectare mijlocita si generalizare abstracta sub forma notiunilor si rationamentelor a insusirilor comune,esentiale si necesare ale obiectelor si a relatiilor logice dintre ele. Gandirea: -Are un caracter mijlocit ea nu opereaza direct asupra realitati, ci asupra informatiilor furnizate de perceptii si reprezentari; -Are un caracter general-abstract opereaza cu concepte si operatii logice; -Se organizeaza in sistem multifazic se intinde pe toate cele 3 coordonate temporate; -Are capacitatea de a rezolva probleme. Structura psihologica interna a gandirii Din punct de vedere structural gandirea poate fi: definita,pe rand, ca: a)Sistem de notiuni, de judecati si de rationamente (latura de continut); b)Sistem de operatii (latura relationale); c)Sistem de produse (latura operatorie a procesului); Psihologul american J.P.Guilford, a propus un model larg acceptat al structurii gandirii, alcatuit din 3 elemente: a)Operatii: evaluare, gandire convergenta, gandire divergenta, memorie, cognitie; b)Continuturi: comportamental, semantic, simbolic si figural; c)Produse: unitati, clase,relatii,sisteme,transformari si implicatii. Rezulta o structura multifunctionala a gandirii alcatuita din 5 x 4 x 6 = 120 de patternuri,definite simultan pe baza a trei criterii:operatii, continuturi si produse. Pornind de la modelul de mai sus, Guilford a pus

in evidenta patru trasaturi principale ale procesului global al gandirii. 1)Flexibilitatea (modidificarea prompta a unghiului de abordare a unei probleme); 2)Fluiditatea sau cursivitatea (densitatea ideilor, opiniilor, solutiilor in unitatea de timp); 3)Originalitatea (gradul de noutate al produselor); 4)Elaborarea (gradul de completitudine si elaborare a proceselor gandirii umane). A. Gandirea ca sistem de notiuni, judecati si rationamente. Unitatea informationala de baza a gandirii este notiunea spre deosebire de perceptie si reprezentare,notiunea nu se aseamana cu obiectul, este loc de intalnire intre diverse dimensiuni conceptuale. Dupa modul in care satisfac criteriile esentialitatii si necesitatii, obtiunile pot fi: a)empirice sau cotidiene / limitate, saracacioase, subiective,etc. b)stiintifice. Dupa isusirile pe care le reflecta, notiunile pot fi: a)concrete; b)abstracte. Principilor si a legilor generale in analiza si explorarea relului,in diversitatea laturilor si formelor sale particulare. B.Operatiile industriale se realizeaza in doua forme: 1.algoritmica o succesiune strict determinanta a secventelor a carei espectare conduce, in mod necesar, la obtinerea rezultatului preconizat. 2.euristica se desfasoara aborescenta, in evantai, a cautarilor si a transformarilor.Se poate vorbi despre o euristica a reprezentativita si una a disponibilitatii. C.Gandirea ca sistem de produse Intelegerea este functia esentiala a gandirii ,nucleul tare al activitatii de cunoastere in plan individual, de a depinzand desfasurarea ulterioara a celorlalte faze: -Interpreatea; -Explicarea; -Teoretizarea. Intelegera contribuie la formarea memoriei semantice, la sistemul erarhizat al notiunilor => intelegerea de noi situatii si solutionarea de probleme complexe. Gandirea ca proces de rezolvare a problemelor Problema este un obstacol de ordin informationalcognitiv,pe care gandirea il intalneste pe traiectoria sa, de la o situatie initiala la cea finala. Problema se defineste prin trei elemente: -Starea initiala sau punctul de plecare -Scopul problemei sau starea finala

Judecata este o structura informationala mai complexa, care reflecta obiectul in relatia cu alte obiecte. Rationamentul este o operatie a gandirii si o structura discursiva erarhizata, in care se porneste de la anumite date si se obtin altele noi. Gandirea ca sistem de operatii Componenta operatorie a gandirii consta dintr-un ansamblu de actiuni si procedee mintale de transformare a informatiilor si a notiunilor in vederea obtinerii unor cunostinte noi sau a rezolvarii de probleme se pot distinge doua tipuri de operatii: -fundamentale instrumentale. Operatii fundamentale sunt: 1.analiza - operatie de descompunere, in minte a unui obiect in elementele sale componente si de apreciere a semnificatiei fiecarui element in cadrul intregului; 2.sinteza - consta in reconstituirea, in minte a unui obiect, intreg in elemente sau insusirile date izolat; 3.comparatia presupune evidentierea pe plan mintal a asemanarilor si a deosebirile esentiale ale obiectelor si ale fenomenelor, pe baza unui criteriu; 4.abstractizarea operatie de selectie ce consta in relevarea si retinerea unor insusiri sau relatii si lasarea in afara a altora considerate esentiale si accidentale; 5.generalizarea operatie de sinteza superioara care presupune extinderea rezulatatului sintezei notiune-principiu-lege asupra tuturor cazurilor particulare care poseda insusirile date; 6.concretizarea(individualizarea) operatie de aplicare a notiunilor; 7.actiunile sau operatiile care conduc de la starea initiala la cea finala. 1). Dupa cunoasterea elementului care-o alcatuiesc, o problema poate fi: - bine definita; -slab definita. 2). Dupa operatiile prin care se pot rezolva problemele,acestea pot fi: a) probleme de rearanjare a elementelor ; b) probleme de structurare a elementelor; c) probleme de transformare. Rezolvarea unei probleme presupune mai multe etape:

1.reformularea sau simplificarea problemei este foarte importanta, deoarece da specificarea starii initiale si a celei finale, depinde coincidenta dintre solutia gasita si cea asteptata; 2.avansarea ipotezelor - cu privire la modul de rezolvare, unde se utilizeaza strategii algoritmice daca problema este simpla sau familiara, daca problema este noua sau complexa se vor utiliza strategii euristice bazate pe incercare si eroare; 3.testarea ipotezelor - executarea efectiva a operatiilor care le solicita problema; 4.verificarea - presupune compararea rezultatului obtinut cu starea finala, solicitata de problema; 5.reluarea mersului rezolutiv daca rezultatele nu sunt cele asteptate.

Tipologia gndirii: Pe baza raportului analitic - sintetic, avem tipul de gndire: a)analitic caracterizat prin predominarea funcional a analizei, prin centrarea pe detalii, pe disocieri succesive, opernd in profunzimea lucrurilor; b)sintetic caracterizat prin predominarea funcional a sintezei, prin centrarea pe ansamblu, pe sistem, pe ntreg, pe subestimarea detaliilor surprinznd generalul si universalul din lucruri. Pe baza raportului dintre concret si intuitiv, avem tipul de gndire: a)intuitiv-concret unde predomina capacitatea de operare n sfera sarcinilor i a situaiilor concrete, intuitive, bazndu-se permanent pe imagini sau scheme figurate (percepii i reprezentri; b)abstract-formal unde predomin capacitatea de a opera n sfera construciilor teoretice pure, a structurilor logicosimbolice, desprins de orice suport intuitiv, imagistic.

n funcie de tipul de gndire dominant, avem tipul de gndire: a)divergent: las liber imaginaia s multiplice ipotezele i soluiile, fiind vorba de concretivitate; b)convergent: urmeaz o linie deja trasat, recurgnd la soluii model ncrcate de logic. Dup demersurile logice implicate, avem tipul de gndire: a)inductiva; b)deductiva; c)analogica.
Apartenenta la un tip sau altul de gandire este conditionata atat genetic, cat si educational.

2.3. Stadiul preoperational (2-7 ani)

Reprezint o perioad de intens dezvoltare mental, dominat de gndirea n imagini, pe care Piaget o numete "preoperatorie", pentru c-i lipsete operaia logic propriu-zis. Functionarea si evolutia
mentala sunt mult sprijinite acum de dezvoltarea functiei semiotice si ndeosebi a limbajului. Daca la 2-4 ani limbajul puncteaza ncheierea actiunii, la 4-5 ani acesta nsoteste actiunea, pentru ca la 5-6 ani sa se deplaseze spre nceputurile actiunii, devenind mijloc de proiectare a acesteia. Desi transpunerea verbala a actiunii indica posibilitatea interiorizarii ei, aceasta nu nseamna nca operatie, deoarece actiunea (mintala) nu este reversibila, ramnnd orientata ntr-un singur sens. n acest stadiu gndirea rmne cantonat n

concret i n actual, fiind dominat de contextul figural al situaiilori, informaiile acumulate de copii prin percepie nu permit nc apariia operaiilor logice. Gndirea opereaz cu imagini i cu reprezentri. Acestea din urma sunt "preconcepte", de forma unor exemplare-tip ale unor colecii fragmentare de obiecte.

2.4. Stadiul operatiilor concrete (7-12 ani)

Se caracterizeaz prin apariia gruprilor operaionale care permit conceptualizri i coordonri de concepte. Operatiile gndirii sunt legate nsa de suportul
obiectual, de aceea Piaget numeste acest stadiu, stadiul operatiilor concrete. Funcional, operaiile au loc n

prezena obiectelor sau a reprezentrilor imediate ale acestora, nlocuirea obiectelor cu enunuri verbale (propoziii) fcnd inoperant actul de gndire.
Inferentele tranzitive sunt realizate acum pe materiale concrete, dar nu le regasim si la nivelul prelucrarii materialelor pur verbale cu acelasi continut. Argumentul experimental al formarii operatiilor concrete l constituie aparitia la majoritatea copiilor de aceasta vrsta a ideii de invarianta, de conservare a cantitatii, a lungimii, a suprafetelor etc., dincolo de anumite modificari fizice (vizibile) pe care le sufera obiectele. De exemplu, daca la 4-5 ani peste 85% din copiii unui esantion sustin nonconservarea cantitatii unui lichid, desi transvasarea (mutarea prin turnare n alte doua vase mai mici) se face sub ochii lor, la 7 ani procentul celor ce raspund corect este de 75%. Mecanismul mintal care conditioneaza aparitia ideii de invarianta este reversibilitatea actiunilor mintale, mecanism nentlnit n stadiul precedent. Este adevarat ca n acest stadiu ntlnim reversibilitatea doar sub forma inversiunii si a compensarii, reversibilitatea sub forma reciprocitatii aparnd n stadiul urmator.

Dei se face saltul la operarea gndirii, n acest stadiu aceasta nu poate iei din graniele informaiei prezente, nu se poate detaa de datele figurale ale prezentului sau ale experienei imediat anterioare.
Gndirea operreaza nca cu configuratii globale. Dupa H. Wallon, copilul ncepe prin contraste grosolane, comparatia reuseste pe contraste mari, stanile intermediare nefiind sesizate. Rationamentul se construieste nemijlocit pe concretul imediat pe care nu-l poate depasi dect din aproape n aproape. Este vorba de "intelectul cu o singur pist,

cum l numeste J. Bruner, catalogul posibilului suprapunndu-se peste datele concrete, nemijlocite, impiedicnd astfel ntrevederea alternativelor posibile.

2.5. Stadiul operatiilor formale

Gndirea poate s raioneze nu numai asupra obiectelor mediate, ci si asupra enunturilor verbale, a propozitiilor. Acest stadiu ncepe la 11-12 ani si devine sistematic la 14-15 ani. Preadolescenta reprezinta, de fapt,
o etapa de tranzitie de la gndirea n operatii concrete la gndirea prin operatii formale. Abia la 14-15 ani, cnd se intra n adolescenta propriu-zisa, putem vorbi de generalizarea operatiilor propozitionale. Remarcam ca aceste limite de vrsta, ca medii statistice, nu sunt fixe.

Cea mai semnificativ constructie intelectuala a acestui stadiu este rationamentul ipotetico-deductiv, ceea ce permite miscarea gndirii de la real la posibil, inventarierea alternativelor si a ansamblului de posibilitati pornind de la conditiile date. De asemenea,
adolescentul poate sa alterneze ntre rationamentele progresive (de a cauza la efect) si cele regresive (de la efect spre cauza), depasind prin mijloace verbale ceea ce a cucerit anterior, ajungnd la acea "productivitate intelectuala optima, specifica proceselor logice ce pot prin prelucrare sa sporeasca cantitativ si calitativ datele (informatiile) intrate n sistem (intelect). Adolescentul este apt de gndire abstarcta si teoretica, si cu aceasta, considera Piaget, se ajunge la vrful constructiei intelectuale, dincolo de care nu mai ntlnim un alt stadiu de dezvoltare.

2.6. Al cincelea stadiu stadiul identificarii de

probleme si manifestarii creative

Cercetari mai recente au demonstrat ca exista cel putin nca un stadiu n dezvoltarea inteIigentei, care trebuie adaugat celor patru precizate de Piaget. W. G. Perry si P. Anlin considera ca acesta este stadiul identificarii de probleme si manifestarii creative. Echilibrul functional intelectual optim la solicitarile unei realitati al carei atribut fundamental este accelerarea schimbarii si transformarii presupune din ce n ce mai mult raspunsuri inovative si creative, oblignd operatiile formale ale gndirii sa functioneze tot mai mult n strategii euristice. Dezvoltarea intelectuala nu

trebuie raportata doar la cunoastere, ci si la transformarea realitatii prin cunoastere, ceea ce presupune noi structuri intelectuale ce opereaza pe baza de gndire divergenta n situatii sau sisteme deschise, conducnd la o integrare critica a ipotezelor conventionale din spatele gndirii si actiunii traditionale, relevnd si rezolvnd schimbarile necesare. Un asemenea stadiu sporeste gradul de participare intelectuala n sens de initiativa umana si, prin aceasta, calitatea productiei intelectuale. Daca n stadiul precedent operarea

intelectuala a presupus mai mult adaptarea n sens de ajustare la schimbarile date, acum se vizeaza adaptarea de tip anticipare prin capacitatea intelectuala de a initia schimbarile.
memoria

Dup diverse criterii, memoria poate fi clasificat i pot fi delimitate mai multe forme ale acesteia. Astfel, dup prezen a sau absena inteniei, scopului i controlului voluntar n procesele de engramare, pstrare i reactualizare, delimitm memoria involuntar i memoria voluntar. Dup gradul de nelegere al celor memorate, memoria poate fi mecanic sau logic. Dup modalitatea informaional preferenial, s-au identificat memoria imagisticintuitiv i memoria verbal-simbolic. n fine, dup criteriul timpului, se delimiteaz: memoria senzorial, memoria de scurt durat i memoria de lung durat.
Memoria este activ, selectiv, contextual, mijlocit, organizat logic i sistemic. n investigarea i evaluarea nivelului de dezvoltare i eficien al memoriei se iau n considerare urmtorii parametri: volumul, trinicia, fidelitatea, completitudinea, promptitudinea.