2.

PROCESE PSIHICE COGNITIVE SENZORIALE

2.1 CARACTERIZAREA GENERALĂ A PROCESELOR PSIHICE COGNITIVE SENZORIALE

Fenomenele psihice (limbajul şi atenţia), spre deosebire de procesele psihice, nu furnizează informaţii
specifice, ci le facilitează sau le comunică.

Senzaţiile sunt procese psihice elementare rezultând din tratarea informaţiilor în sistemul nervos
central în urma stimulării unui organ de simţ (Bonnet).

Percepţia este procesul prin care stimulii sunt interpretaţi şi integraţi cu alte informaţii senzoriale.

Senzaţia Percepţia Reprezentarea

- este primul proces cognitiv care
apare în ontogeneză;
- este o imagine primară
(presupune acţiunea directă a
stimulilor asupra analizatorilor);
- este o imagine simplă (este o
modificare a stării organului de
simţ);
- este o imagine separată (fiecare
analizator ne oferă senzaţii de un
anumit tip);
- dispune de proprietăţi precum:
intensitatea senzaţiei, modalitatea
sau calitatea (vorbim de senzaţii
vizuale, auditive etc.), durata şi
tonalitatea afectivă;
se constituie în baza senzaţiilor;
- este o imagine primară;
- este o imagine complexă (este o
sinteză senzorială);
- este o imagine unitară (are caracter
obiectual, oferind totalitatea
însuşirilor unui obiect);
- este o imagine bogată în conţinut;
- există mai multe forme de
percepţie (percepţia spaţiului, a
timpului, a mişcării etc.);
- nu poate fi modificată voluntar.
- se realizează în urma perceperii
repetate a obiectelor;
- este o imagine secundară (nu
presupune acţiunea directă a
stimulilor asupra analizatorilor); -
este o imagine complexă;
- este o imagine unitară;
- este o imagine schematică
(reflectă însuşirile caracteristice);
- denumită „staţie intermediară”
care permite saltul de la senzorial
la logic;
- poate fi modificată voluntar.

- există o mare diversitate de

senzaţii (senzaţii vizuale, auditive,
gustative, olfactive, cutanate,
organice, chinestezice etc.);

- nu poate fi modificată voluntar.

În categoria mecanismelor de adaptare se înscrie şi reprezentarea, care trebuie să contribuie la

realizarea sarcinilor sau la adaptarea organismului în condiţiile în care informaţia nu este prezentă. Prin
reprezentare, omul se desprinde de „aici şi acum”, el putând să opereze în plan mintal cu obiecte în
absenţa acestora