Senzatiile

Definitie: Senzatiile
sunt procese psihice elementare prin care se semnalizeaza separat, in forma imaginilor simple si primare, insusirile concrete ale obiectelor si fenomenelor, in conditiile actiunii directe a stimulilor asupra analizatorilor.

Caracteristici:
Reflecta insusiri concrete ale
obiectelor si fenomenelor. (sunt imagini separate).

Durata senzatiei corespunde

duratei stimulului.

Reflecta doar insusiri separate Intensitatea senzatiilor este data

de specificitatea stimulului si de starea generala a subiectului. specificitatea stimulului si de particularitatile subiectului cunoscator.

Imagine primara, deoarece este

rezultatul imediat al actiunii stimulului asupra analizatorului. reflecta doar insusiri separate.

Calitatea senzatiei este data de

Sunt saraci in continut pentru ca

Functii: Functii:
Functie informativa
(informeaza omul despre insusiri concrete, separate ale obiectelor si fenomenelor).

Se integreaza in structura unor

aptitudini complexe.

Sunt componente ale campului

de constiinta, contribuind la efectul constientizarii lumii si a propriei fiinte.

Clasificare:
Dupa analizatorul specializat pentru perceptia informatiei:

SENZATII VIZUALE

SENZATII AUDITIVE

SENZATII OLFACTIVE

SENZATII GUSTATIVE

SENZATII CUTANATE

Dupa natura continutului informatiilor:

Senzatii statice sau de echilibru

Senzatii exteroceptive

Senzatii interoceptive

Senzatii proprioceptive

In forma sa constienta, orice senzatie pune in evidenta cateva calitati definitorii, pe baza carora se poate identifica si compara cu alta. Acestea sunt:

a) Modalitatea orice senzatie specifica este produsa de un anumit stimul si se incadreaza intr-o anumita categorie. intrb) Reflectarea orice senzatie are un continut reflectoriu specific si desemneaza informational o anumita insusire a stimulului extern. extern. c) Referentialitatea orice senzatie ne relationeaza si ne raporteaza la lumea externa. externa. d) Instrumentalitatea orice senzatie poate comanda si regla reactii comportamentale adaptative ale subiectului la o insusire sau alta a diversilor stimuli modali din afara. e) Intensitatea orice senzatie are o forta mai mare sau mai mica generand din partea subiectului raspunsuri corespunzatoare. f) Durata orice senzatie are o anumita persistenta in timp corespunzatoare duratei de actiune actiune a stimulului. g) Diversitatea intramodala in interiorul fiecarei modalitati sau clase mari de senzatie se diferentiaza calitati specifice. h) Culturalitatea proprietatea oricarei senzatii umane, de la cele gustative la cele vizuale, de a se modela si de a-si integra, in continut si semnificatie, influentele afactorilor socio-culturali. socio-

Legile senzatiilor
1. .
Legea intensitatii. Existenta unui stimul in mediul inconjurator si chiar actiunea intensitatii. acestuia asupra organismului nu sunt suficiente pentru producerea unei senzatii. Pentru ca senzatia sa apara, este necesar ca stimulul sa dispuna de o anumita intensitate. Cantitatea minima de intensitate a stimulului, capabil a produce o senzatie, poarta denumirea de prag absolut minimal (in cazul senzatiilor vizuale aceasta este de 1-2 cuante, in cel al senzatiilor auditive de 1611620 vibratii/secunda).Cantitatea maxima de intensitate a stimulului care nu mai produce o senzatie in cadrul aceleiasi modalitati senzoriale ci, ca urmare a suprasolicitarii analizatorului, declanseaza fie durerea, fie neutralitatea aparatului in raport cu stimulul poarta denumirea de prag absolut maximal. Capacitatea de admisie si de discriminare se inscriu intre aceste doua limite. Pragul absolut minimal a fost luat drept indicator al sensibilitatii si s-a formulat surmatoarea lege a sensibilitatii absolute: cu cat pragul absolut minimal este mai mic, cu atat sensibilitatea este mai mare si invers. Legea adaptarii. Sensibilitatea nu ramane nemodificata sub influenta actiunii adaptarii. indelungate a unui stimul specific de intensitate constanta. Dimpotriva, ea isi modifica parametrii functionali odata cu schimbarea conditiilor de mediu. Cresterea sau scaderea sensibilitatii, concordant cu modificarea conditiilor de mediu poarta denumirea de adaptare senzoriala. Adaptarea este un fenomen relational, deoarece ia in considerare nivelul initial al sensibilitatii, porneste de la un nivel dat al acesteia, luand apoi valori diferite in functie de intensitatea si durata stimulului.

2.

Analizatorii au fost clasificati dupa rapiditatea adaptarii in usor si greu

adaptabili, primii fiind cei tactili, termici, olfactivi, vizuali, ceilalti auditivi si algici.Pe fondul adaptarii se manifesta fenomenul contrastului care consta in accentuarea sensibilitatii, cresterea ei ca urmare a interventiei excitantilor de diferite intensitati, ce actioneaza succesiv sau simultan de unde si doua forme de contrast: contrastul succesiv (cresterea sensibilitatii la stimulul prezent, ca urmare a actiunii indelungate a altui stimul de aceeasi modalitate, dar diferit dupa intensitate si calitate); contrastul simultan(fie accentuarea reciproca a claritatii si pregnantei stimulilor prezentati in acelasi timp in campul perceptiv,fie evidentierea unui stimul sub influenta stimulilor invecinati de fond).Adaptarea trebuie interpretata,deci, ca mecanism de optimizare a procesului receptiei, datorita ei analizatorul putand raspunde stimulilor mai slabi,iar pe de alta analizatorul stimu parte fiind protejat de efectul vatamator al unei suprastimulari.

3.

Legea sensibilizarii. Presupune cresterea sensibilitatii unor portiuni ale sensibilizarii. unui analizator prin stimularea specifica a altor segmente,invecinate sau indepartate,ale indepartate,ale aceluiasi analizator.Sensibilizarea presupune si cresterea analizator. sensibilitatii unui analizator ca urmare a excitarii adecvate altui analizator.

4.Legea depresiei. Presupune scaderea sensibilitatii prin intermediul depresiei. acelorasi mecanisme ca si la sensibilizare.(ex.frigul reduce sensibilitatea tactila). 5.Legea sinesteziei. Se refera la unele efecte de intermodelare sinesteziei. informationala ,la aparitia unei imagini intr-o modalitate senzoriala ca ima intrurmare a excitarii altei modalitati. excitarii modalitati. 6.Legea semnificatiei sau fortei de semnalizare a stimulului. O contrazice pe stimulului. cea a intensitatii:stimulii slabi,dar foarte semnificativi sunt receptionati mai bine decat cei puternici,dar nesemnificativi. 7.Legea compensarii. Insuficienta dezvoltare a unei modalitati senzoriale compensarii. sau lipsa ei conduce la perfectionarea alteia atat de mult,incat aceasta din urma preia pe seama ei si functiile primei(de exemplu la orbi si la surzi se dezvolta sensibiliatea tactila,vibratorie,olfactiva). 8.Legea conditionarii social-istorice. Desi senzatiile sunt comune pentru om social-istorice. si animale,la om ele sunt superioare deoarece suporta influenta factorilor socio-istorici si sociosociosocioculturali.Acestia,adancesc,cizeleaza,perfectioneaza unele modalitati senzoriale;schimba ponderea acestora;conduce la aparitia unor modalitati senzoriale noi.

Proiect realizat de: Caliman Diana Cristea Anca Mereuta Maria Clasa a X-a B X-