Student: Pȋrcălăboiu Veronica

Legile sensibilităţii

Ce sunt legile sensibilitatii?

 Raporturile constante (ce pot fi surprinse la fiecare om) între stimulii simpli şi capacitatea noastră
de a-i simţi, reprezintă LEGILE SENSIBILITĂŢII. Acestea sunt:
1. Legea intensităţii sau legea pragurilor senzoriale ;
2. Legea pragului diferenţial ;
3. Legea contrastului senzorial ;
4. Legea adaptării senzoriale ;
5. Legea sensibilizării şi depresiei sau legea interacţiunii analizatorilor - sinestezia ;
6. Legea semnificaţiei senzoriale sau forţei de semnalizare ;
7. Legea compensării .

1. Legea intensităţii sau legea pragurilor senzoriale

Legea pragurilor senzoriale este una din primele legi descoperite în psihologie. Cercetările lui
Weber şi apoi ale lui Fechner au condus la elaborarea conceputului de prag senzorial şi a primelor
metode de evaluare ale pragului.
 Cantitata minima de intensitate a stimulului, capabila de a produce o senzatie poarta denumirea
de PRAG ASOLUT MINIMAL. Acesta se defineste ca intensitatea cea mai mica a unui stimul
care poate determina o senzatie specifica.
 S-a demonstrat apoi ca exista si un PRAG ABSOLUT MAXIMAL definit ca valoarea maxima a
intensitatii unui stimul necesara si suficienta pentru a mai determina inca o senzatie specifica.
 Dincolo de pragul maxim, excitantul produce suprasolicitare si nu mai apar senzatii specifice, ci
durerea. De aceea se spune ca o lumina prea puternica este orbitoare, un sunet foarte intens este
asurzitor etc.

 Intre marimea pragului minim si cea a sensibilitatii exista un raport de invers proportionalitate.
Pragul absolut minimal a fost luat drept indicator al sensibilitatii si s-a formulat urmatoarea lege a
sensibilitatii absolute: cu cat pragul este mai mic cu atat sensibilitatea este mai mare si cu cat
pragul este mai mare cu atat sensibilitatea este mai mica.
 Legea pragurilor absolute arata ca pentru a se produce o senzatie trebuie ca stimulul sa atinga o
anumita valoare, un anumit prag, de aceea, particulele de praf, microbii nu pot fi simtiti. Daca am
simti microbii am ocoli zonele infectate si bolile epidemice n-ar mai avea aceeasi amploare.

2. Pragul diferential
 S-a descoperit si un prag diferential care se defineste ca acea cantitate minima care, adaugata la
stimularea initiala, determina o noua senzatie. Astfel, daca se aplica pe mana unui subiect mai
intai o greutate de 100 g si apoi, fara ca acesta sa vada, adaugam inca o greutate, ea trebuie sa
reprezinte 1/30 din cea initiala, adica in cazul dat 3,3g. La sensibilitatea vizuala acest prag este de
1/100, iar la cea auditiva de 1/10.
 Comparandu-se modificarea intensitatii stimulului si a intensitatii senzatiei, s –a vazut ca stimulul
creste in progresie geometrica(repede), iar sensibilitatea, in progresie aritmetica(treptat). Aceasta
relatie a fost pentru prima data formulata de Weber si Fechner.
 Iata un exemplu: daca cineva ne adauga in cana de ceai un fir de zahar, nu vom avea o noua
senzatie de mai dulce. Aceasta s-ar produce de la o anumita cantitate de zahar in sus,
reprezentand pragul diferential pentru gust. La fel, nu vom sesiza imediat ca e mai putin dulce
daca ne-a pus o picatura de apa, diluand ceaiul.
 Alt exemplu ar fi: daca purtam o sacosa cu 3kg de mere si cineva ne ia un mar sau ne pune o
pietricica, nu vom sesiza diferenta; o noua senzatie va aparea abia atunci cand cantitatea adaugata
sau scoasa va fi de circa 30% din cea initiala, conform constatarilor statistice, acesta fiind si
pragul diferential pentru simtul presiunii(tactil).

3. Legea contrastului senzorial

 Consta in scoaterea reciproca in evidenta a doi stimuli cu caracteristici opuse. In mod
corespunzator se poate vorbi despre doua tipuri de contraste: simultan si succesiv.
 Contrastul simultan se manifesta astfel :
-fie prin accentuarea reciproca a claritatii si pregnantei stimulilor prezenti in acelasi moment,
-fie prin accentuarea stimulului principal sub influenta stimulilor de fond.
 O conditie de baza este ca deosebirile de intensitate dintre stimuli sa nu fie prea mari sau prea
mici: daca diferentele sunt prea mari se produce fenomenul de alternanta; daca diferentele sunt
prea mici se produce amestecul.
 In mod obisnuit se obtine un contrast bun in conditiile in care se suprapune o nuanta cromatica
inchisa pe un fond deschis. In ordine descrescatoare exista urmatoarele relatii de contrast care
faciliteaza receptia semnalelor cromatice: negru pe galben, verde pe alb, verde pe rosu. Primul
insa, daca actioneaza un timp mai indelungat, devine obositor.
 Faptul ca negru pe fond alb pare si mai negru, respectiv albul pe fond negru pare si mai alb, este
un exemplu de contrast simultan, cei doi stimuli actionand concomitent.
 Al doilea tip de contrast este cel succesiv si este exprimat in cresterea sensibilitatii pentru
stimulul care urmeaza, asa cum este cu relatia dintre un sunet mai inalt care urmeaza unuia jos.
 Contrastul succesiv este prezent la nivelul tuturor analizatorilor, dar mai pregnant evidentiat in
cadrul analizatorului gustativ, olfactiv, termic si vizual.
 Sa ne amintim ca, intotdeauna cand am fost insetati si am baut o citronada dulce-acrisoara, ni s-a
parut buna, dar, daca am mancat o prajitura si am baut citronada din nou, nu ni s-a mai parut la
fel, ci acra; cele doua gusturi, dulce si acrisor, actionand unul dupa celalt, s-au scos in evidenta.
 De aceea, se stie ca berea nu se bea cu prajituri dulci, ci cu aperitive sarate, intrucat gusturile
amarui si dulce sunt mai contrastante decat amarui si sarat. De asemenea, bautorii au o vorba:
 “Berea dupa vin e un chin, dar vinul dupa bere este o placere”, aceasta intrucat aceste doua
bauturi au grade de tarie diferite si sigur ca berea, bauta dupa vin, isi pierde din calitati.

4. Legea adaptarii
 Arata ca un stimul care actioneaza timp indelungat asupra unui analizator, modifica sensibilitata
acestuia fata de el.
 Fenomenul adaptarii poate fi analizat si din perspectiva vitezei cu care se produce, psihofiziologul
american Adrian impartind in trei categorii acest punct de vedere: rapid adaptabil, mediu
adaptabil, lent adaptabil.
 Vom intelege asadar ca senzatiile de durere sunt lent adaptabile, iar intre analizatorii cu viteza
medie de adaptare este considerat auzul.
 In cazul celor rapid adaptabili se numara tactul, gustul si mirosul.
 Vazul prezinta o particularitate aparte: vederea nocturna este lent adaptabila, iar vederea diurna
este rapid adaptabila.
 Aceasta lege actioneaza la nivelul tuturor analizatorilor, dar este mai deosebita in vaz, tact si
olfactie. Cea mai puternica adaptare este cea vizuala. Cand intr-o zi de iarna cu multa zapada si
soare iesim dintr-o incapere intunecoasa, in primele momente nu vedem nimic, dar dupa 4-5
minute vedem normal.

 Exemple :
-la intrarea in apa marii, dupa ce ne-am incalzit la soare, avem senzatia de frig, intrucat , la
inceput, actioneaza legea contrastului senzorial, dar, dupa un timp, pielea isi reduce sensibilitatea
termica si nu mai simtim raceala apei la fel de puternic.
- atunci cand intram intr-o camera in care s-a fumat mult, venind de la aer curat, initial avem
senzatia de sufocare prin contrast, dar, ramanand in continuare in camera respectiva, nu ne mai
deranjeaza fumul pentru ca ne-a scazut sensibilitatea olfactiva, ne-am adaptat.
-De asemenea, intotdeauna cand ne punem, pentru prima data un inel, ceas, un timp le simtim ca
pe niste corpuri straine dar ulterior nici nu ne mai dam seama ca le purtam trebuind, eventual, sa
verificam cu mana daca nu le-am pierdut cumva.

5. Legea semnificaţiei senzoriale sau forţei de semnalizare

 Aceasta lege o contrazice pe cea a intensitatii: stimulii slabi, dar foarte semnificativi sunt
receptionati mai bine decat cei puternici dar nesemnificativi. Legea semnificatiei senzoriale spune
ca un stimul important pentru subiect sporeste sensibilitatea acestuia fata de el.
 Astfel, atunci cand suntem de exemplu la o petrecere zgomotoasa la care “persoana cea mai
importanta pentru noi” inca nu a venit, sunetul soneriei poate sa nu fie auzit de ceilalti din jur, dar
noi il auzim, tocmai pentru ca are o anumita importanta, semnificatie.
 De asemenea, un mecanic auto cu experienta, sesizeaza cu usurinta modificari ale zgomotelor
motorului pentru ca acestea reprezinta o semnificatie pentru el. Prin urmare, se poate creste
sensibilitatea la anumiti stimuli, sporind semnificatia lor.

6. Legea compensării
 Insuficienta dezvoltare a unei modalitati senzoriale sau lipsa ei conduce la perfectionarea alteia
atat de mult incat aceasta din urma preia pe seama ei functiile primei. De exemplu, la orbi si la
surzi, se dezvolta sensibilitatea tactila, vibratorie, olfactiva.
7. Legea sensibilizării şi depresiei sau legea interacţiunii analizatorilor - sinestezia
 Prevede ca producerea unei senzatii intr-un analizator poate influenta producerea altei senzatii in
alt analizator. Astfel, analizatorii nu pot functiona separat, ci interactioneaza si se influenteaza
reciproc. Aceasta interactiune este de doua tipuri:
 Interactiunea intramodala se manifesta la nivelul unuia si aceluiasi analizator atunci cand partile
componente ale unui analizator pereche se influenteaza reciproc provocand cresterea
sensibilitatii-sensibilizarea- sau scaderea acesteia-depresia. Un exemplu in acest sens il constituie
analizatorul vizual, astfel, daca se stimuleaza doar un ochi in timp ce celalalt este inchis, se
constata o crestere a sensibilitatii si la acesta din urma atunci cand va fi deschis.
 Al doilea tip de interactiune este intermodala si se manifesta ca sensibilizare sau depresie ca efect
al stimularii altui analizator. De obicei aceste interactiuni se realizeaza intre analizatorii apropiati
ca functii si valoare de semnalizare. Daca, de exemplu, urmarim niste lovituri mai puternice si
ritmice (ale unui ciocan) in timp ce privim spre un bec aprins, dupa un timp, vom avea impresia
ca lumina becului”pulseaza” in ritmul loviturilor.
 Sinestezia este un caz special de interactiune a analizatorilor in care o senzatie produsa intr-un
analizator produce o alta senzatie in alt analizator care n-a fost special stimulat.
De exemplu, centrii nervosi ai gustului si mirosului sunt situati unul in apropierea celuilalt; astfel,
prin iradierea impulsului nervos de la centrul mirosului la cel al gustului, noi putem sa afirmam
ca un aliment”nu este bun”, fara sa il fi gustat. Acest fenomen al sinesteziei le permite pictorilor
sa “vada” sunetele, iar compozitorilor sa “auda” culorile.
 Sinestezia este un fenomen fascinant. Conform articolului "Synesthesia and Migraine", s-a
constatat un caz unic pana acum de sinestezie -doar in timpul unei migrene. La o femeie de 40 de
ani ce lucreaza ca designer se manifesta o sinestezie "mixing of senses", de amestecare a
simturilor, in timp ce are migrene. Sinestezia ei dureaza de la 5 la 30 minute si a observat ca
atunci cand se uita la o lumina puternica ea poate experimenta un intens gust de lamaie .S-au
observat niste cazuri similare de sinestezie la pacientii care au o meserie creativa.
 Un alt studiu arata ca sinestezia poate sa fie de tipul"color-grapheme", iar oamenii cu o astfel de
experienta vad literele sau numerele cu o anumita culoare. Altfel spus, fiecare litera sau numar
are culoarea si "personalitatea" sa, exprimand lucruri diferite in mintea individului.
 O alta cercetare demonstreaza faptul ca un subiect ce are acest tip de sinestezie atunci cand
trebuie sa citeasca literele sau cifrele separat si sa le mentioneze culoarea lor, ele avand alta
culoare decat cea pe care o percep ei, exista o intarziere in determinarea, stabilirea culorii care
este defapt.

Bibliografie:
Fundamentele psihologie/Mihai Anitei- Bucuresti: Editura Universitara, 2010
Manual pentru clasa a X-a - Psihologie/ Paul Popescu-Neveanu, Mielu Zlate, Tinca Cretu-
Bucuresti : Editura didactica si pedagogica, R.A., 1998
Psihologia in exemple si modele explicative, Margareta Modrea-Focsani: Editura Aliter, 1998
Fundamentele psihologiei/Mielu Zlate-Editura Pro Humanitate
http://web.ebscohost.com/ehost/detail?sid=2be9c53f-0f0f-4b1f-ad0e-
94167777f250%40sessionmgr115&vid=38&hid=26&bdata=JnNpdGU9ZWhvc3QtbGl2ZQ%3d
%3d#db=a9h&AN=86141766 - Learning, Memory, and Synesthesia.
http://web.ebscohost.com/ehost/detail?sid=2be9c53f-0f0f-4b1f-ad0e-
94167777f250%40sessionmgr115&vid=46&hid=26&bdata=JnNpdGU9ZWhvc3QtbGl2ZQ%3d
%3d#db=a9h&AN=85582668 - Personality traits in people with synaesthesia