Oana Mihai

Psihologie – Anul I

Aplicațiile Geneticii comportamentului uman

Genetica s-a născut în zorii acestui secol şi în numai câteva decenii a devenit una
dintre cele mai fascinante realităţi ale lumii noastre. În mai puţin de trei decenii a revoluţionat
zone întinse ale ştiinţei, de la agricultură la medicină, şi tinde să dea noi dimensiuni ştiinţelor
umaniste, eticei, sociologiei şi filozofiei. Descifrarea oricărui proces biologic, începând de la
originea vieţii şi evolutţa biologică, ajungând la caracteristicile morfologice, fiziologice şi
biochimice ale organismelor şi terminând cu gândirea si comportamentul uman, nu poate fi
realizată decât admiţând în sistemul de elemente definitorii componenta ereditară.
În cursul acestei scurte perioade, genetica s-a ramificat în discipline independente,
fiecare dintre ele centrate în jurul unei teme majore, a unui univers comun, ereditatea, toate
interconectate. Conţinutul geneticii s-a transformat el însuşi şi odată cu el cunoaşterea lumii
înconjuratoare. Ea acoperă acum regiuni care pâna ieri aparţineau imposibilului.
Una dintre cele mai cunoscute metode de modificare a genomului uman este CRISPR-
Cas9. Sub această denumire se ascunde cea mai simplă, versatilă, precisă și eficientă
tehnologie care permite cercetătorilor să efectueze mutații genetice, prin înlăturarea,
adăugarea sau alterarea secțiunilor, din secvența de ADN vizată. Această metodă a fost
inventată de Jennifer Doudna şi  Emmanuelle Charpentier şi vizează vindecarea unor boli
genetice
În esență, metoda presupune două molecule cheie care introduc o mutație în ADN,
respectiv o enzimă numită Cas9 și o piesă de ARN, numită ghid ARN. Ultimul va căuta și va
găsi o secvență anume de ADN, pe care-o va viza pentru schimbare.
CRISPR este o caracteristică esențială a codului genetic bacterian și a sistemul său
imunitar, funcționând ca sistem de apărare pe care bacteriile îl folosesc pentru a se proteja
împotriva atacurilor virușilor. De asemenea este folosit de organisme din regnul Archaea
(microorganisme unicelulare). Acronimul „CRISPR“ reprezintă Clustered Regularly
Interspaced Short Palindromic Repeats (grupuri de repetări scurte palindromice în ordine
intercalată). În esență, este o serie de scurte secvențe de ADN repetitive cu "distanțiere"
așezate între ele. Bacteriile utilizează aceste secvențe genetice pentru a-și "aminti" de fiecare
virus specific care le atacă. Ele fac asta prin încorporarea ADN-ul viral în propriul genom
bacterian. Acest ADN viral ajunge să fie folosit ca distanțier în secvența CRISPR. Această
metodă oferă apoi protecție sau imunitate bacteriilor când un anumit virus încearcă să le atace
din nou. CRISPR sunt însoțite de gene care sunt situate întotdeauna în apropiere, numite Cas
Oana Mihai
Psihologie – Anul I

(CRISPR - associated). Odată activate, aceste gene produc proteine speciale cunoscute sub
numele de enzime care par a evolua odată cu CRISPR. Semnificația acestor enzime Cas este
capacitatea lor de a acționa ca "foarfece moleculare" care pot tăia ADN-ul. Pentru a
recapitula: în natură, când un virus invadează bacteria, ADN-ul său unic este integrat într-o
secvență CRISPR din genomul bacterian. Aceasta înseamnă că data viitoare când virusul
atacă, bacteriile și-l vor aminti și vor trimite ARN și Cas pentru a localiza și distruge virusul.
În timp ce există alte enzime Cas derivate din bacterii care taie viruși atunci când atacă
bacteriile, Cas9 este cea mai capabilă de a face acest lucru la animale. Termenul foarte
cunoscut CRISPR-Cas9 se referă la o variațiune a Cas folosită pentru a tăia ADN-ul animal
(și uman). În valorifcarea aceastei tehnologii, cercetatorii au adaugat un nou pas: dupa ce
ADN-ul este taiat de CRISPR-Cas9, o noua secvenţă de ADN care transporta o versiune
"fixă" a unei gene se poate instala în noul spaţiu. În mod alternativ, tăierea poate "scoate"
complet o anumită genă nedorită - de exemplu, o genă care provoacă boli.
Practic, aceștia sunt cei 3 jucători-cheie care ajută tehnologia CRISPR-Cas9 să își
desfășoare activitatea:
1. Ghidul ARN: fragment de ARN (acid ribonucleic) care localizează gena vizată.
Acest lucru este proiectat într-un laborator.
2. Proteina 9 asociată cu CRISPR (Cas9) : "foarfecele" care elimină ADN-ul nedorit
3. ADN : piesa dorită de ADN care se introduce după ’’pauză’’
ARN-ul de ghidare reprezintă un fel de "coordonate GPS" pentru găsirea piesei de
ADN de editat și țintește partea vizată a genei. Odată localizat, Cas9, foarfecele, face o
ruptură dublă în ADN și ADN-ul dorit a-i lua locul își ocupă poziția.
Dr. Feng Zhang, de la MIT și Harvard, a descris CRISPR folosind o rimă de grădiniță.
Ne putem imagina o anumită secvență ADN care este corectată în acest fel:
Twinkle Twinkle Big Star → Twinkle Twinkle Little Star
Sclipește Sclipește Mare Stea → Sclipește Sclipește Mică Stea
În acest proces:
1. Ghidul ARN localizează eroarea sau mutația: cuvântul "Big".
2. Enzima Cas9 face tăietura înainte și după cuvântul "Big".
3. Un vehicul obținut prin bioinginerie inserează piesa corectă de ADN, în acest caz
cuvântul "Little".
Atât timp cât metoda menționată este utilizată în scopuri medicale sau terapeutice,
genele vizate sunt cele purtătoare ale unor boli, cum este hepatita B sau cancerul de diverse
Oana Mihai
Psihologie – Anul I

tipuri, sau genele care dau predispoziție sapre anumite boli (cum este valoarea mare a a
colesterolului, care poate conduce în timp la probleme cardiace, chiar dacă ele nu există încă).
Înainte de apariția acestei tehnologii, medicii au încercat să producă mutații genetice prin
radiații sau administrarea de substanțe chimice. Noua tehnologie este mult mai eficientă,
rapidă, ieftină și deci accesibilă, ceea ce i-a garantat succesul și răspândirea pe piața medicală
a terapiilor genice. În principiu, bioaplicația CRISPR-Cas9 poate fi dezvoltată pentru
adăugarea, înlocuirea sau alterarea oricăror gene, referitoare la orice caracteristici ale unei
ființe umane. Deocamdată, din ceea ce se cunoaște în lumea științifică, CRISPR-Cas9 a fost
utilizată doar pentru modificarea celulor somatice iar nu și a celor germinale, astfel încât
modificările nu se vor transmite urmașilor.
Au fost efectuate mai multe studii clinice ce testează tehnica aceasta pentru a trata mai
multe tipuri de boli si tulburări. De exemplu, la Universitatea din Pennsylvania, cercetătorii
testeaza tehnologia aceasta pentru a trata mielomul multiplu, un cancer al sângelui si măduvei
osoase. Conform unui alt studiu realizat în cadrul Universităţii din Pennsylvania, celulele
imune editate genetic pot persista, se pot dezvolta şi pot funcţiona mai multe luni după
transfer la pacienţii cu cancer. S-au colectat celule T ale pacienţilor şi s-a folosit editarea
CRISPR/Cas9 pentru a modifica trei gene. Este prima confirmare a capacităţii tehnologiei
CRISPR/Cas9 de a viza mai multe gene în acelaşi timp la om şi ilustrează potenţialul acestei
tehnologii de a trata multe boli care anterior nu au putut fi tratate sau vindecate.
Modificarea ADN - codul vieții - va veni inevitabil cu o serie de consecințe
importante. Indivizii umani modificaţi genetic nu sunt încă o realitate, dar nu mai sunt nici de
domeniul science fiction. Animalele şi plantele modificate genetic există deja. Acest lucru reclamă
o responsabilitate imensă din partea tuturor cercetătorilor, de a analiza atent atât consecinţele
nedorite cât şi implicaţiile intenţionate ale unei descoperiri ştiinţifice majore. Acesta este motivul
pentru care dr. Jennifer Doudna a făcut apel la o încetare globală a oricăror aplicaţii clinice ale
tehnologiei CRISPR pe embrioni umani.
Momentan majoritatea studiilor sunt realizate pe animale (cobai), iar rezultatele sunt
încurajatoare. Dr. Douda consideră că în cca. zece ani aplicaţiile clinice ale tehnologiei vor putea
ajuta, cel puţin adulţii, în ameliorarea stării de sănătate .