Academia Fortelor Terestre

Nicolae Balcescu-Sibiu

Indrumtor,
Mr. Lect.univ.
Petru FLORIN

Realizat de:
Stud.
Iulian CARBARAU
0

De-a lungul dezvoltarii societatii umane au fost formulate in diverse

modalitati idei despre societate, realitatea sociala, relatii sociale. Solutionarea
problemelor sociale, functionarea societatii au fost obiectul gandirii sociale din
antichitate(China, Grecia, Roma ). Sa amintim de cele 282 legi ale Hammurabi
care prevedeau reglementari ale unor importante aspecte ale vietii sociale :
comert, educatie, sanatate. In Grecia antica s-au elaborat teze esentiale pentru
gandirea sociala care apoi au fost preluate si valorificate in epoica moderna, de
sociologi.
Platon (427-347i.H) traseaza in Republica contururile unei societati
perfgecte. Filosof grec prezinta structura societtii, formele de guvernamant,
organizarea economica a acestui mod de organizare social. O societate perfecta
poate fiinta numai daca ea este condusa de filozofi, care nu trebuie sa dispuna de
nici o proprietate si nici de familie pentru ca numai in acest fel, gandea Platon,
se punea stavila coruptiei, mitei si nepotismului.
Aristotel (384-322 i.H), in scrierile sale Etica Nicomachica, Politica,
Constitutia atenienilor a formulat idei ce au premers demersului sociologic
modern. Filosoful grec a definit omul ca animal social (zoon politikon). Viata
social are un scop al sau propriu si un mecanism de autoreglare. Pornind de la
aceasta premisa, Stagiritul concepe realitatea sociala pe niveluri :
Philia- modul in care omul isi stabileste conduita sa in raport de
regulile si valorile cetatii, ceea ce astazi a fost denumit sociabilitate ;
Coinoma-grupurile dintr-o societate ;
Politeia statul identificat ca societate globala;
Nomos ansamblul regulilor de conduita bazate pe obiceiuri,
moravuri, morala ceea ce, intr-un cuvant, inseamna lege prin care se asigura
cadrul normativ al polisului.
In perioada moderna, urmare adezvoltarii capitaliste a societatii, realitatea
sociala devine obiect de studiu sistematic. In gandirea social s-a manifestat
direct influenta viziuni mecaniciste, de sorginte carteziana, asupra realitaii.
Orice studiu trebuia sa examineze fundamentele rationale ale oricarei actiuni
umane sau sociale. Teoriile contractualiste au pus accentul pe decelarea
elementelor rationale din societate.
Thomas Hobbes (1588-1679) cauta sa cunoasca societatea cu metodele
specifice geometriei, viata social este definita in temeiul principiilor
mecaniciste. Ideea de baza a gandirii sale, expusa in scrierea sa Leviathan sau
materia, forma si puteraea unui stat ecleziastic si civil , este tendinta omului
spre autoconservare si putere. In conceptia sa exista o stare naturala a societatii,
caracteristica perioadei in care statul nu exista. Aceasta faza se detasa prin
anarhie, concurenta, agresivitate, individualism. Corespunzator starii naturale
este dreptul natural care exprima dreptul fiecaruia de a-si asigura existenta prin
utilizarea oricarui mijloc, situatie exprimata prin asertiunea homo homini
lupus (omul este lup pentru semenul sau). Filosoful englez ajunge la concluzia
1

ca omul dispune si de o lege naturala bazata pe ratiune care ii interzice

omului sa faca ceea ce ar putea conduce la nimicirea propriei sale vieti ! .
Pentru ca oamenii sa traiasca in comun si sa fie egali intre ei, se impune, afirma
Hobbes, adoptarea uni contract social intre oameni, astfel incat fiecare sa
renunte la dreptul lui natural, iar garantarea respectarii acestui contract poate fi
data de Leviathan o forma de guvernamant absolutista, exercitata de un monarh.
Jhon Locke (162-1704) continua ideile lui Hobbes. El concepe statul
bazat pe un contract. Spre deosebire de Hobbes, Locke argumenteaza caraterul
negativ al unei puteri atotstapanitoare. Daca la Hobbes statul este oriunde si
oricand mai bun decat cei pe care ii guverneaza, in conceptia lui J. Locke statul
si omul cunosc aceleasi criterii si principii morale. Preocupat de forma optimala
a statului, filosoful empirist formuleaza o idee esentiala ce va fi apoi dezvoltata
de sociologie :separarea puterilor in stat. Functia fundamentala a statuluiu este
asigurarea ordinii legislative printr-o majoritate a cetatenior. Oa lta teza
valoroasa, ce-i aprtine, se refera la necesitate aca statul sa fie controlat de
societatea civila.
Intrebrile i problemele centrale ale sociologiei au fost in atenia
marilor gnditori ai lumii nca de la nceputul istoriei omenirii. La fel ca toate
tiinele, sociologia s-a dezvoltat din dorinele pretiinifie ale oamenilor pentru
nelegere i predicie.Filozofii antici, n special Socrate, Platon si Aristotel, au
crezut c societile umane n mod inevitabil apar, nfloresc i, n cele din urm
decad. Ei nclinau s perceap trecutul ca mai bun dect prezentul, privind n
urm ca la o vrsta de aur a omenirii n care condiiile sociale erau vzute ca
fiind mai bune dect acelea ale prezentului degradant.
Omul ca fiin bio-psiho-social a fost capabil s-i pun o serie de
intrebri care vizau viaa i rolul su n comunitate odat cu primele intrebri pe
care a putut s i le pun despre obiectele, fiinele si fenomenele pe care le-a
observat i cu care s-a confruntat n cadrul mediului in care a trit.
Asemenea preocupri privind cunoaterea si ntelegerea fiinei umane , a
rolului i modului su de manifestare in viaa societii sunt reflectate de multe
afirmaii(care se constituie ca izvoare) ale gnditorilor din antichitate atestnd
astfel capacitatea omului de a-i pune probleme privind propria-i existen.
Interesante apar ideile lui Heraclit din Efes(550-45 i.Hr) care pornind de
la principiul micrii universale considera c societatea ca i oamenii care o
compun sunt ntr-o asemenea continu i absolut micare care trebuie s se
supun aceleai ordini universale cu o cauz proprie, ce-i determin evoluia.
Aristotel propune o nou viziune asupra omului n societate caracterizat
ca fiin sociabil, preponderent fa de individualitatea sa.
Perioada Renaterii rmne important pentru problemele care vizau
organizarea si dinamica societii din cel putin 3 motive :

n operele n care sunt puse problemele omului i ale societii omul

este vzut ntr-o perspectiv nou si diametral opus perioadei precedente, fiind

cosiderat o fiin demiurgic- de la acea fiin creat i supus divinittii- omul

devine o fiin capabil de creaie i mai mult capabil de creaie de sine ;

ntreaga cunoatere raional este extins asupra rezolvrii unor

probleme practice care reprezentau un interes social ;

Dezvoltarea cunoaterii este vzut ntr-un proces de interrelaionare cu

preinterpretarea operelor filozofice din antichitate.
N. Machiavelli (1469-1527)reprezentant al gndirii renascentiste pe
pamnt italian i-a propus in lucrarea sa fundamental Princepele s susin
necesitatea organizrii unei societi statale globale coordonat de ctre un stat
naional care utiliznd legi, instituii, armata poate asigura ordinea cerut de
catre toi indivizii care-l alctuiesc. Asemenea stat trebuie condus de ctre
principe care va folosi toate mijloacele sale pentru a-i asigura scopul : s
impun i s menina un stat puternic, autonom i suveran.
Th. Hobbes aduce in discuie problema necesitii organizrii indivizilor
n societate, care se manifest individualist, contradictoriu intr-o lupt continu
unul mpotriva altuia (omul este lup fa de ali oameni) n funcie de ntelegerile
convenite, ntr-o form unitar i legitim denumit stat.
Perioada modern prin schimbrile sociale profunde detreminate de
evoluia economic ce a impus o stuctura social nou aduce n prim plan
preocuparea oamenilor de tiin, de a cunoate i de a ntelege ct mai clar
procesele i fenomenele sociale care de asemenea cunosc o manifestare aparte n
aceast etap.
Aceeai problem a modului i principiilor de organizare ale societii l
preocup i pe Montesquieu, Charles Louis de Secondat (1689-1705)
reprezentant al gndirii juridice pe plan social care considera legislaia ca
elementul dominant al impunerii unei ordini sociale.
Nevoia unei tiine care s fie capabil s adopte i s impun o soluie
pentru fiecare problem social este recunoscut social att n sfera
participanilor n mod concret la viaa social, productori i consumatori. Astfel
au aprut denumiri care desemnau tiine sau discipline ca fizica social,
mecanica social care puteau s-i propun i s studieze fenomene sociale dup
metodele i cu mijloacele tiinelor care aveau un statut impus, cunoscut.
Una dintre personalitile care au promovat o asemenea tiin, fizica
social a fost Claude Henry de Ronvory, incercnd s-o impun ca tiina care
trebuie s studieze societatea ca sistem social pozitiv.
La sfritul secolului al XVIII-lea i nceputul secolului al XIX-lea,
revoluia industrial a produs prin industrializare, urbanizare, profesionalizare i
rationalitate tiinific si economic schimbri sociale fr precedent,
concretizate att n apariia unor fenomene sociale total necunoscute, precum i
migraia, aglomerarea, instrinarea i depersonalizare, ct i intensificarea i
extinderea la nivel de societate a fenomenelor sociale cunoscute, precum sracia,
exploatarea, deviana, prostituia, celibatul,etc.

Schimbrile produse avnd consecine profunde asupra funcionalitii

societii i a vieii indivizilor, s-a resimit necesitatea cunoaterii tiinifice- ca
observaie, descriere, explicaie i predicie- att a fenomenelor respective, ct i
a structurilor, institutiilor i grupurilor sociale care le determin, s-a resimtit
necesitatea cunoaterii tiinifice a societii ca ntreg. Astfel a nceput s se
constituie tiina despre societate, a crei denumire, rezultnd din juxtapunerea
fireasc a conceptelor de societate i de logos(tiin), s-a formulat i s-a
consacrat sub termenul de sociologie.
Rdcinile sociologiei moderne pot fi gsite in lucrrile filosofilor i
oamenilor de tiin din epoca luminilor, lucrri care ii au originile n
descoperirile tiinifice ale secolului XVII-lea.
Pe urmele avntului fra precedent in tiin i matematic, a venit o
teorie a progresului uman care a pavat drumul pentru o tiin a umanitii
care s poat sta alturi de tiinele lumii fizice. Francis Bacon n Anglia, Rene
Descartes i Blaise Pascal n Frana, Gottfried W. Leibniz n Germania au fost
printre filozofii care au recunoscut importana social a descoperirilor tiinifice
ale secolului al XVII-lea. Scriierile lor au subliniat ideea progresului dirijat de
raiunea uman i s-au opus noiunii dominante c condiia uman a fost
rnduit de Dumnezeu.
Evoluia sociologiei a fost marcat de contribuia unor mari gnditori,
printre care:
-Auguste Comte (1798-1857), francez- iniiatorul termenului de
sociologie-, concepnd societatea din punct de vedere static, ca factor
constitutive i de stabilitate, i din punct de vedere dinamic, ca factor de
schimbare i progres;
-Herbert Spencer (1820-1903), englez, interpretnd societatea ca un
organism, apt in mod sistematic de adaptare i evoluie.
Bibliografie
1.***, Larousse. Dictionar de sociologie, Univers Enciclopedic , 1996
Bucuresti
2. Boudon, Raymond, Tratat de sociologie, EdituraHumanitas, 1997
Bucuresti
3. Batar, Dumitru , Sociologie, EdituraPsihomedia, 2003, Sibiu
4. Giddens, Anthony , Sociologie, EdituraALL, 2000, Bucuresti
5. Mihu, Achim, Introducere in sociologie, Editura Dacia, 1992, Cluj
Napoca