Realitatea privită subiectiv

Mihăilescu Valentina, an 1, grupa 10

Îmi propun ca în urmatoarele rânduri explic noțiunea de ”psihic”, pornind de la definițiile lui
Andrei Athanasiu, Mihai Golu, Andrei Cosmovici și Mielu Zlate. În principiu, psihicul poate fi privit
ca un instrument sau un mecanism de reflectare a realității și de adaptare a indivizilor la lumea
obiectivă.
”(…) în cadrul monismului materialist, găsim două definiții: (…); b) definiția susținută de
materialismul dialectic, potrivit căreia psihicul nu este materie propriu-zisă, ci o însușire a materiei
superior organizate (creierul), anume o însușire reflectorie, de natură ideală.” (Golu, 2007, p. 57).
Înțelegem de aici că psihicul nu este materie fizică, ci doar o însușire cu ajutorul căreia se realizează
reflectarea subiectivă și obiectivă asupra realității, adică asupra a tot ceea ce se întâmplă în jurul
nostru.
”Psihicul este locul de organizare a tuturor proceselor psihice care intervin între S și R” (
Zlate, 2000, p. 51), unde S=stimul și R=reacție. Zlate are pentru psihic o definiție ce are la bază
aceeași idee ca și Golu: psihicul este format din mai multe procese psihice, procesele psihice
reprezentând reflectarea realității în diferite forme ale proceselor psihice.
”Psihicul ar fi forma pe care o îmbracă succesiunea proceselor nervoase din creier”
(Cosmovici, 1996, p. 21). Creierul funcționează pe baza mai multor procese nervoase complexe.
Între aceste procese nervoase se stabilesc anumite raporturi, ce constituie imagini, adică procese
psihice. Într-o relație cauză-efect, psihicul reprezintă cauza, iar reacțiile umane – efectul. Cu alte
cuvinte, consider că psihicul = informație. Putem compara creierul cu un computer și să punem
semnul ”=” între psihic și soft.
Psihicul este definit ca ”o formă de manifestare a materiei vii superior organizate. (…)
psihicul se dezvoltă inițial în raport cu nevoile biologice. Apariția psihicului în lumea vie poate fi
considerată ca apariția unui nou tip de reacții ale organismului la mediul său de viață și ca apariția
unui nou tip de interacțiune între organisme”. (Athanasiu, 1998, p. 18). Înțeleg de aici că psihicul se
poate dezvolta sau schimba în funcție de nevoile biologice, și, de ce nu, psihologice sau sociale.
Luând în considerare definiția lui Zlate, pot spune că nevoile biologice, psihologice și sociale
reprezintă un stimul, iar schimbarea și dezvoltarea psihicului în funcție de acestea, o reacție.
Pe baza acestor idei, consider că psihicul este greu de definit, neavând o formă fizică, o
unitate de măsură, un volum sau o masă. Totuși, pot spune că psihicul reprezintă un sistem de
orientare, reflectare, analizare propriu al omului.
Bibliografie :

Athanasiu, A., Tratat de psihologie medicală, editura Oscar Print, București , 1998
Cosmovici, A., Psihologie generală, editura Polirom, Iași , 1996
Golu, M., Fundamentele psihologiei, Vol. I, editura Fundației România de mâine, București, 2002
Zlate, M., Fundamentele psihologiei, editura Pro Humanitate, București, 2000