NEVROZA LA COPII.

CAZUL MICULUI HANS

GRUPA 2:
MIHĂILESCU VALENTINA MINCIUNĂ AURA
 CADRU TEORETIC

După Freud, dorința noastră sexuală ne face să căutăm plăcerea în diferite părți
ale corpului, în timpul diferitelor stadii ale dezvoltării psihosexuale. Această
dorință el a denumit-o libido, pe care-l folosim să experimentăm plăcerea în
zonele erogene în timpul celor 5 stadii ale dezvoltării. Principalele zone
erogene sunt gura, anusul și zona genitală. 
Cele 5 stadii ale dezvoltării psihosexuale:
• Stadiul Oral (de la naştere şi la vârsta de 1
an)
• Stadiul Anal (1-3 ani)
• Stadiul Falic (3-6 ani)
• Stadiul Latent (6-11 ani)
• Stadiul genital (peste 11 ani)
 COMPLEXUL OEDIP
Complexul Oedip este un concept teoretic central în 
psihanaliză. Sigmund Freud (1856-1939) a descris
această noțiune, referindu-se la trilogia Orestia a
lui Eschil, trilogie a Greciei antice, în care Oedip,
fiul regelui din Teba, fără să știe, își ucide propriul
tată, Laios, și se căsătorește cu mama lui, Iocasta. În
psihanaliză, complexul Oedip simbolizează legătura
erotică inconștientă cu părintele de sex opus și
rivalitatea față de părintele de același sex, care se
dezvoltă încă din copilărie și provoacă sentimente de
vinovăție și teamă în cadrul unei stări nevrotice.
Să mai și râdem puțin. 
ORIGINILE CAZULUI

"Analiza fobiei unui băiat de cinci ani" este un

studiu publicat de Sigmund Freud în anul 1909.
În acest studiu este vorba despre Herbert Graf,
fiul lui Max Graf, autor, critic și muzicolog
austriac care făcea parte din cercul de prieteni
al lui Freud.
 ÎNCEPUTUL FOBIEI

Înainte de a dezvolta fobia, Hans a fost descris drept un copil vesel

si simplu. La vârsta de 4 ani micul Hans a început să dezvolte o
frică neobișnuită față de cai, moment în care tatăl, îndemnat de
Freud, începe să îi urmărească comportamentul.
 DESFĂȘURAREA STUDIULUI

Repere temporale din biografia micului Hans:

• 1903 (aprilie) Naşterea micului Hans 
• 1906 (3 ani — 3 ani, 9 luni) Primele relatări
•  (3 ani, 3 luni — 3 ani, 6 luni) (Vara) Primul sejur la Gmunden
•  (3 ani, 6 luni) Ameninţarea cu castrarea 
• (3 ani, 6 luni) (Octombrie) Naşterea Hannei  
• 1907 (3 ani, 9 luni) Primul vis 
• (4 ani) Mutarea într-o altă locuinţă 
• (4 ani, 3 luni — 4 ani, 6 luni) (Vara) Al doilea sejur la Gmunden, episodul cu calul care muşcă. 
• (5 ani) (Mai) Sfârşitul analizei.
• Cu puțin înainte de a împlini vârsta de 3 ani, Hans începe să
dezvolte o curiozitate crescută fata de organele sale genitale,
precum și față de organele genitale ale celorlalți sau ale
animalelor. Urmeaza ca la vârsta de 3 ani și jumătate să dezvolte
tendința de a se masturba, fapt ce o determină pe mama să îl
amenințe cu castrarea.
• În continuare, vă prezentăm câteva conversații și discuții purtate
de Hans, urmate de explicațiile lui Freud, relevante pentru acest
studiu și pentru o mai bună înțelegere a fobiei lui Hans:
Hans: „Mamă, ai si tu un facepipi?“
Mama: „Bineînțeles. De ce?“
Hans: „Mã gândeam doar.“
Explicația lui Freud:
La aceeasi vârstă, a mers odată într-un grajd și a văzut cum era mulsă o vacă. „Uite, din
facepipi iese lapte.“ Încă de la aceste prime observații, ni se confirmă așteptările că o bună
parte, dacă nu cea mai mare parte, din manifestările lui Hans se dovedește a fi tipică pentru
dezvoltarea sexualã a copiilor. Am arătat odată că nu trebuie să ne speriem prea tare atunci
când reprezentarea suptului o regăsim, la o femeie, asociată organului bărbătesc. Această
tendință scandaloasă are o sursă nevinovată care derivă din suptul la sânul mamei, ugerul
vacii — asemănător cu mama ca funcție, dar ca formă și pozitie asemănător cu penisul —
oferind o mijlocire adecvată. Descoperirea micului Hans confirmă ultima parte a teoriei mele.
Interesul său pentru „facepipi“ nu este totuși pur teoretic, ci, așa cum este de presupus, se
simte atras să-și atingă organul.
La vârsta de trei ani și jumătate este găsit de mamă cu mâna pe penis. Aceasta îl
amenintă: „Dacă mai faci asta, îl chem pe doctorul A, care o să-ți taie facepipiul. Cu
ce o să mai faci pipi?“
Hans: „Cu popoul.“
Explicația lui Freud:
El răspunsese fără a avea încă conștiința culpabilității, dar a dobândit, cu această
ocazie, „complexul castrării“, care atât de des trebuie abordat în analiza nevroticilor,
în timp ce dumneavoastrã toți vă împotriviți atât de violent recunoașterii acestuia.
Despre importanța acestui element al istoriei copilăriei ar fi multe lucruri importante
de spus. „Complexul castrării“ a lăsat urme evidente în mituri.
Cel mai important eveniment din viața lui Hans a fost nasterea micutei sale surori, Hanna, pe
când avea trei ani și jumătate (aprilie 1903, până în octombrie 1906). Comportamentul său cu
acest prilej a fost notat direct de către tată:
La ora cinci dimineața, odată cu începerea durerilor, patul lui Hans a fost dus în camera de
alături; aici, s-a sculat pe la ora sapte și a auzit plânsetele nou-născutei, după care întreabă: „Ce
tot tușește mama?“ — După o pauză: „Azi vine cu siguranță barza.“
I s-a spus, bineînțeles, deseori în ultimele zile că barza va aduce o fetiță sau un băiețel și el a
legat plânsetul neobișnuit de sosirea berzei. Mai târziu este dus în bucătărie; în antreu vede
geanta medicului și întreabă: „Ce e asta?“, la care i se spune: „O geantă.“ Atunci el, convins:
„Azi vine barza.“ După naștere, moașa vine în bucătărie și Hans aude cum ea ordonă să se facă
un ceai, la care el spune: „Aha, pentru că mami tușește, primește ceai. “Apoi este chemat în
cameră, dar nu o privește pe mama, ci vasul cu apă însângerată, care mai era încă în cameră, și
face, surprins, observația, interpretând greșit vasul însângerat: „Dar din facepipiul meu nu iese
sânge.“ Toate spusele sale arată că el leagă neobișnuitul situației de sosirea berzei.
La tot ceea ce vede, face o mină bănuitoare și încordată și fără îndoială că prima sa
bănuială s-a fixat asupra berzei. Hans este foarte gelos pe noua venită și spune
imediat disprețuitor, când cineva o laudă, o găsește frumoasă ș.a.m.d.: „Dar Micul
Hans are dinți“. Când a văzut-o pentru prima dată, a fost așa de surprins că nu
vorbește și a crezut că nu poate vorbi pentru că nu are dinți. Bineînțeles, în primele
zile este foarte neglijat și se îmbolnăvește deodată de angină. În timpul febrei îl
auzi zicând: „Dar nu vreau să am nicio surioară.“ După aproximativ jumătate de an,
gelozia a fost învinsă și a devenit un frate pe cât de afectuos, pe atât de conștient de
superioritatea sa. Puțin mai târziu, Hans asista cum este îmbăiată sora sa în vârstă
de o săptămână. El face observația: „Dar facepipiul ei este încă mic.“ și adaugă
consolator: „Când va crește, va deveni mai mare?“
 Explicația lui Freud:
Valoarea deosebită a acestor observații constă însă în următoarele: doctorul, care trata cu
ajutorul psihanalizei nevrozele adulte, ajunsese în cele din urmă, prin munca sa de dezvăluire
treptată a organizării psihice, la anumite supoziții despre sexualitatea infantilă, în ale cărei
componente credea că găsise factorii determinanți ce stau la baza tuturor simptomelor
nevrotice ale vieții adulte. Am expus aceste supoziții în Trei eseuri asupra teoriei sexualității,
publicată în 1905. Stiu că ele par pe atât de surprinzătoare pentru neinițiați, pe cât de necesare
le par psihanaliștilor. Dar chiar și psihanaliștii trebuie să-și mărturisească dorința de a găsi în
mod direct, pe drumul cel mai scurt, dovezi pentru fiecare frază fundamentală. Ar fi deci oare
imposibil să descoperim în mod nemijlocit la copii, care sunt la o vârstă atât de fragedă, acele
tendințe sexuale sau dorințe pe care cu atâta trudă le dezvăluim la adulți și despre care
susținem, în plus, că sunt trăsături constitutive ale tuturor oamenilor și că la nevrotici sunt
doar accentuate sau deformate.
 DESCOPERIRILE STUDIULUI

• Pe lângă dorința de a-l ajuta pe micul Hans să scape de fobia sa, Freud urmărește să
demonstreze cu ajutorul acestui caz să-și dovedească teoria sa asupra stadialității psihosexuale.
• Freud sugerează că Hans începe să dezvolte simptomele fobiei când apare diferența dintre ce
spune și ceea ce gândește, însemnând că gândurile inconștiente sunt cauza fobiei sale.
• În urma observațiilor făcute de către tată și analizei lui Freud, s-a constatat că Hans se temea
de faptul că un cal îi poate mușca penisul, iar examinând mai departe s-a relevat că frica de cai
se substituia fricii sale originare că tatăl său îl va castra ca pedeapsă pentru interesul sexual
față de mama sa. Atunci când frica originară și ascunsă a fost adusă la lumină, fobia a dispărut.
 CONCLUZII

Acest caz susține:

• teoria freudiană a dezvoltării psihosexualității/sexualitatea infantilă;
• sugestia freudiană că cei aflați în stadiul falic al dezvoltării psihosexuale experimentează
Complexul Oedip;
• conceptul său de determinism inconștient, în care indivizii nu-și dau seama de cauza
comportamentelor pe care le au;
• folosirea terapiei psihanalitice pentru a trata gândurile, sentimentele și comportamentele
tulburate, identificând în primul rând cauza (cauzele) inconșienței tulburării și aducându-
le în conștiență pentru a putea fi discutate și rezolvate.