PSlllol.

oolE
,6
cuNEl 9l lSlHoTEll^nE
 Coleqia Psihologie ctinica gi psihoterapie este coordonata
de
lon Dafinoiu.

esre psihotog 9i psihoterapeut, supervizor

$j:-9'lll"1
uxlord, ii trainer ta
coordonator principal de doctorat in psihoterapie la
Metanoia
lnstilute $i Middlgsex University.
Gale Houston este psihotorapeut
Sitector taThs GestaltCentre, Londra.

Maia O'Brien, Gais H ouston, lntegntive Thenpy. A ptactitioner,s Guide,

Second Edition
English languags €dition publishod by SAGE pubtications
Thousand Oaks, New Dolhi and Singapors
of London,

@ Maja O'Bnen and Gais Houston,2OOT

@ 2009 by Editura POL|ROM, pentru prezEnta
traducsre
www.pollrom.ro
Editura POLTROM
la$i, B-dut Carot I nr. 4; p.O. BOX A66, Z00506
Bu-curegti, B-dul t.C. Breiianu nr.6, et.7,
ap.33, O.p 37;
PO. BOX 1-720. 030174
Descrlerca Clp e Blbliotecii Nallonate e Bominlet:
O'BRIEN, IIAJA
. Ie.rapJi Intogra
ve: ghid prectlc / Maja O,Brian, Gaie Houston:
trad. de Miruna Andriescu. _ lagi : polirom, '2009

Bibliogr.
lndex
rsBN 978-973-46- 1 577 -3
l. Houston, Gaie
ll. Andriescu, Miruna (trad.)
616.89
Printad in ROMANTA
 Maja O'Brien
Gaie Houston

ffi[Pll v
!ilIEENIIilII
0hid prestic

Traducere de Miruna Andriescu

POLIROM
2009
Un cugct atit de-ntunecat strItr{luieste-n mhe
$i-adta fericire rtruticioastr-ascund,
lncit de eu cuiva ii roi fi drag
Acel altcine\ra de mine tearntr fie-i :
Dar dacl eu cuiva ii ,roi fi drag,
Mai mult eu insumi drag str-mi fiu.
Nu voi putea str-mi strunesc gindul,
Si nici mtrcar nu voi putea minca ori bea,
De-i voi fi drag,
De eu cuiva ii voi f,i drag.
lrrd Alfred TeiJnyr/J.\, Maud, W
Cuprins
 Dezvoltarea sioelui $i a rclatiilor persomle...........-...................92
Explicaia teoretictr a rczultatelor srudiilor ............... ................97
Studiile rcferitoare la dczvoltarea timpurie .............................. lol
Rolul afecrului li empariei in dezvoltarea timpurie ................... lO4
Tenditrta de integmre

C8pitolul 4 - UD cadru pentru practica terapici integEtive.......... lll

Lltroduccre ................ lll
Componentele aplictrrii terapiei intcgrative ...............-.............. U5
Integrarei cercettrrii 9i practicii terapeutice .... ... ..... ................. 126
Instalatorul, poetul li stratcgul: etica relaliei terapeutice........... 136
Specialisrul in terapie ioregrarivl: un practician reflexiv ........... 143

Capitolul 5 - De ce sinteE sici ti r.aIizIE ? .-........ 145

ce sperdm sd
htreb&i ftecvetrte ......................-.......... 145
Scopudle terapiei ........146
Obiectivele terapiei. ............................... l4:.
inplegerea teoreticI............... ..........._..... l4E
Companfli intre modele : reorie ti obiective ........................... 159
Atianla terapeutici: o peBpectivtr integratiytr ......................... 166

Cspitolut 6 - intrcMri legate de tiEp ti spoliu: clrdglunde..... 173

Etapele terapiei...... --..-..-.......................11,4
inainte de terapic ........ t75
Prima !€dint5 ............. t7g
El8pa de Eijloc ......... IEE
FinaluI................. ............................... lgE
Limite ................. ............................... l9l
Durata Erapiei Si ftecvenla Fdi.qelor ..-................................ 193

Crpitolul 7 - InstrumeDtele profesici...................................-... 197

Unghiul de vedere: a face 9i a fi .........................................19i.
Aptitudini generale DecesarE oricllrui terapeut......................... 2Ol
Iarerveqii specific.e diveBelor modele.............-.....................2V2
Divers€ metode io acliu.De ............. ..........21:.
Capitolul 8 - Relslis terapeuticd " " " 223
Diverse modele 9i relaiia terapeuticl """""" " ""224
Terdinie cotrverge e """""""" "242
Concluzii si implicatii itr pregltLea terapeulilor "" "" " " "249
Cspitolul 9 - Ite8trtircs t€ralrcutului " "253
Teoria: invlprea particiPativtr .... .. ' """"" " '255
Practica : atelierele experien;iale ...- " " """"""" ""
256
Evaluarea $rdenlilor " """""""""" ""'261
Anexe

I - Schila uDei proc€duri de e\aluare

'-1,*opi,"ogoitiv-anatiticI........."
Anexa
" " 275
Arcxa 2- Teoria: itrvltFrEa particiParivl " " " " .'" '"" ""279'
Anexa 3 - Coduri $i dileme etice (capitolul 4) ' :'' '' '' 285
(caPitolul 5) " 2t9
Anexa 4 - Ciqe sintem li ce sp€rtrm str rEalizlm ?
(caPitolul 6) """ 291
Anexa 5 - intrebtrri refedtoare la dmP $i sPaIiu
Anexa 6 - lnstrumentele meseriei - REletia teraPeutictr
..
(capitotele 7 ti 8)... ...... ..... " " " '299
Bibtioyrafre "" "" " " 311
tnderdenwc....... " "' 325
lndex renotic "" " 329
 Prefafi la edifia a doua

Rcac$ile pozitive la prima edide a acesEi ctr4i' ne-au incurajd. Terapia

itrEgrativl ciitigtr tcrea in domeniul Psihot€mpiei $i coNilierii. Ea rcpre-
zi tr unul dintrE modelele oplioDale in cadrul cursurilor de psihologie ti
coDsilier€, iar numlrul cursurilor de PsibotetaPie 9i consiliere integrativtr
crc$t€ de la un aD la altul. Dc$i, itr oPinia lui Hollanders (2003: 296)' nu
se poate prevedea exact cum va ctolua integrativiarca itr adi urml@ri'
dovezile arad ctr aceash va co irua str s€ cxdndtr $ str s€ dczrolE' ajuDgind
l
o tcndinll impona ia domeniul teraPeudc. Acf,.stl tending este ti mai
evidenttr in Sarle Unite (Llnb€n, 2@l).
in recenzia sa la prima edi$c a lucrlrii, Stricker (2m5 : 235) afirmtr:

Psihor€rapia cficicoU Erbuic al diiPudl de o tcoric coordoDatoarc,

ba2ag pe cercrtarc si stimulau dc crpcrietrg. Nici o Eorie nu deliDe
singurlnompolul adcvlnlui, iar eforturilc inEgrativc au $allse mai
rnari de a se dovedi utile, in compamlie cu orict altl orie are singulartr
(unele abordfi fuIldamelltat! Pe o orientare unicl siDt mai adecvate in
cazul anudtor problcme).

Sperlm cl efortul inEgraliv al ac€stei ctr4i scrise de terapeufi cu formare

destul de diferitl va sprijini teditrta tot mai prc8narttr ctrEe o inlegrarc i!
cumlrinll de cauzl ti inteligentl a intregului domedu al psihoErapiei.
Aceastl integrare nu vizeazf doar metodele ti Eoriile, ci ti domenii de
studiu rdesea iglorarc de divers€ Profesii. D€ exemplu, io aceasttr lucrare
originall aln inclus referitrF la studii de psihologie !i psibialri€ evolu-
liolisttr, care s€ suprapun alit de frccve cu studiile di! domerful noslru :
au fost construite drumuri difcrire cltrE acecati linttr, iar colaborarea ar fi
permis construirea mai rapidtr a unui drum mai bun
Ac€asg DouI versiuE a lucrtrrii Doastre arc doutr completid sau adtrugiri
imponante, viziDd doul domenii Pe care le cotrsiderlm urile gi pe carc

* SAGE Publications, 200O (n.r.).

 I2 PREFATA LA EDITIA A DOUA

in editia a erioarl discuras€rtrm deja desprc cerc€Ere, pentru a-i informa

pe cititori cu privire la rezultanrl li procesul terapiei, cu privirc la dezvoka-
rEa umantr $i, intr-o anumitl mtrsurtr, pentru a-i determina str fie alenli la
controversele din unele studii existente. in ac€asu edi e esE preze aitr o
pane din metodologia studiilor caliEdve, iar cirilorii sim incurajati str aibl
incredere gi str dezvolte compon€nla studiilor, o componenitr intrinsecl a
tempiei rcflexive. .Apropierea dintre sMiile cu fundarnent Stiintific gi cele
cu fundament umanisr" sugerad de Smwbridge Si Woolfe (2003: 14)
hciliteaztr abord,itri inwatoare ale c€rc€ttrrilor privird fiinla unani, fapr ce
permite apariiia unor noi posibilitlli de furdamentare a unor teorii pentru
Si de ctrtre practicieni.
Sriinlele neurologic€ au ajurs in atenlia publicului lary in primii ani ai
ac€shri Dou s€col. Esre satisfictrtor faporl ci mulE dintre descoperirile din

felului de a perc€pe lucrurile. domeniu pe carc ni-l prezinttr speciali$rii in

gtiinleli rEurologice, De sugerezjl deja o serie de abord&i diferite ale unor
tratamente. In fiecare zi aflfur mai mulE !i nu egte nici o idoiau cI
adtudiDea Erapeutilor ra fi inllue4ad 9i rnai Eult. Sperlm ca aclasrI edi e
str fie un ajutor practic penrru cititorii care au Hoie de clarihte
,i suucturl,
fi totodad str r€prezint€ o reactie inteligentl la accasttr lume aflatl imr_o
permaDcnu schimbaE, care a det/edt singura cerdomttr constanil.
 Multumiri

Le adrestrm cele mai cllduroase mulfumiri in primul rind clienlilor'

profesorilor $i studenlil
Pentru contribu[a lia a doua' le

mutFmim lui Jim Be, Salm' Michaet

Soth ti Terry O'Brien.
 Capitolul 1

!ntroducere

sintagma -terapie integrativl" a inceput sI

se
in ultimii ani,
mare de terapeuli sint
bucure de mai multi corsideralie' Un numff
Autom
cind o aud' instr nu $tiu foafle clar ce inseamntr'
incinta;i
sf, descopere in ce consttr er
sperl s[-i deErmine pe cititori -penru
Credem ctr ceea ce snrdiile arattr a fi
practici eficiente 5i
irr*g."r.r.
l"tii ,,if", tucru dovedit din mai multe surse' trebuie s[sifielepus Ia
poattr
aceltia
dispozilia snrdentitor $i practicienilor, penuu ca
inegra in ProPria activitate.
ia pun"min Oi.porilie un ghid care sperem ci va fi un in$rument
pe un singur model gi care
u"loro, pent u p."iti"i"nii speciatizaii
s$dengilor care. se
doresc sf,-$i lfugeasce orizonturile, precum 9i
pregtrtesc,f calea terapiei integrative' I^intleelnd
'*ri," fu"-ri "UorO"r"
sub denumiri diferite (Chambertain' 1998)
Credem
care se
,"""r4 carte Poate fi interesantl pentru practicienii
"a
16 TERAPIA INTEGMTIVA
 INTRODUCERE I7

logii a cliennrlui.
anilor
Colaborind la aceasti lucrare' precum 5i pe parcursul

umanist sau chiar psiholog nu este intru to$ladecvat' in raport cu

p.octi"L. Ambeli am tintit de-a lungul anilor ctrtre idedul
""e" "e
18 TERAPIA INTEGRATTVA

c[cumsEn(e, indiferent de ceea ce ne_au invtrlat profesorii

sau cE4ile
pe care le-am studiat.
 INTRODUCERE 19

consecinli, specialistii care pmcticl terapia cognitiv-comporamentaE

se pot simli reprez€ntali intr-o mtrsurtr mai mictr decit specialiEtii in
terapie psihodinamictr sau umanisl-existenliale. Pentru noi' a fost
imponant str le oferim practicienilor apa4inind altor gcoli gansa de
a inlelege erapia cognitiv-componamentaltr, cu aplica$ile sale actuale
extinse in practica clinictr. Concomitent, sperim ce speciali5tii care
practictr terapia cognitiv+omportamentall vor fi interesati de alte
doul modele, in special datoritl importanlei pe care o acode relafiei
terapeutice.
Autoarele au experientl in terapia de grup 9i in terapia familiei'
dar au $i experienlele Mividuale descrise aici. Chestiunile pe care
le vom discuta $i cadrul schilat pot fi aplicate $i acesbr formate
diferite.
in acest capitol vom prezenta unele dintre dezbaterile Si contro-
versele privioare la integrarea terapiei 9i vom incepe str ne prezentiim
propria opinie legattr de acest subiect.

Domeniul terapiei

Considerf,m integrarea drept o tendinltr corectoare intr-un domeniu

extrem de fragmentat. Practicienii au de pierdut de pe urma compar-
timentlrii excesive gi a segmentelor restrinse in care sint insEuili,
prin urmare gi oamenii pe care ii consiliazl sufertr consecintele.
Acest lucru este relevat in mod tacit prin introductrea uneori nerecu-
noscuti f6iis a meodelor unei gcoli printre metodele alteia. De
exemplu, Jacob Moreno a rePrezenurt o insPiralie majortr in aPtihr-
dinile participative gi active din acest domeniu' instr multi dinue cei
care aplictr meodele nu i-au auzit niciodattr numele La fel, in
ii
prezent existtr foane puline c64i despre consiliere sau psihoterapie
care sd nu includtr concep@le de transfer 9i contratransfer - totugi,
numele lui Freud este rareori menlionat drept cel care le-a introdus
pentru prima oartr. Numele lui Carl Rogers nu apare niciodattr in
Iieranrra psihanaliticI, in poirda numeroaselor elemente comune ale
ideilor specifice 5colii psihanalitice $i ale celei umanist-existenliale'
 20 TERAPIA INTEGMTIVA

Jerome Frank a afirmat ctr

...toate merodele psihanaliticc reprEzi l modifictrri ti varialii .ale

procedeelor strtrvechi de virdecarc psihologictr. Totusi, trtrstrturile
carc difere4iazA psihoterapiile una de cealalE berrficiazl de o arc4ie
specialtr in societaEa noastrtr pturalistil 9i comperirivl. Deoarec€
presdgiul li s€curirara fura[ciartr a clinicienilor se bazezj pe faptul
c.tr abordarea lor particularl are nai mult succ€s decir cea a rivalilor,
in mod Eaditional s-a acordat o aEntie rcdustr idenriEcidi compoDen_
clor comurc ale ac€stora (qprd Norcross gi Arkoxitr, l9g2: l2).

Este fascinant hphrl cI Frank scria ac€st lucru in 1961, cind

rafturile librtrriilor 9i paginile publicaliilor de specialirae cuprindeau
mult mai puline psihologii $i teorii decir in prezent. in urmtr cu
doutrzeci de ani, conform lui Karasu (1986), existau peste 400 de
modele de consiliere $i psihoterapie.

De ce ne comportam astfel?

Se pot obline f?trl indoiall rezulrare mai bune dactr se deptrgesc

dificult{ile inerente dezvoltilrii gi dactr se acordil atenlie edologiei
ac€slora. Paragraflrl anErior sugereaztr, pa4ial, etiologia sttrrii de
hpt actuale a profesiei, marcattr adesea de riyalitare gi de excluderca
reciproctr. Consilierca 9i psihoterapia nu sinr intotdeauru respecrate
$i bine rec€ptate de profesiile iffudite cu ele, o rclalie mai buntr
pudnd Ii extrem de benefictr pentru predarea disciplinelor respective
gi, prin urmare, li pentru lucrul cu clienlii.
instrgi aceasttr carte constiuie o doradtr a hp
lui ci, pe lingl
fragmenarea existe tr, mai existit un curent putemic carc tavonzctz,
integrarea. De exempl
din Marca Britanie ru
numittr .Umanisttr Si i
ideile noashe priviaoare la posibilitelile de promo\arc a integrlrii in
cel mai practic mod, ar fi util str discut .m despre factorii care au
condus la divizarca actualtr.
 INTRODUCERE 2I

se\€ritllii, s-au cl:rsat unntrtoarele :

l. investilia inirinsectr a indivizilor in propriite lor perceplii 9i

teorii ;
2. interes insuficient de a se specializa in mai mult de un sistem
psihoterapeutic :
psihopalo-
:. aUoroerite pomesc de la premise divergente despre
logie !i slntrtate ;
4. stridii empiricc inadecvate privioare la integrarea pihoterapiilor ;

5. abse4a unui limbaj comun al psihoterapeulilor'

Obstacole in calea integririi

lnvestilia intr-o singurd teorie

adesea
Cum se ajunge la primul din[e aceste obsacole, materializat
prin adoptarea unei singure teorii ? Teoria, in sine' poarc rcpreze nta

un instrument excelent : de asemenea, poate deveni $i un imPediment

are
sau o armtr. Poate ctr aqa se ti intimpl[. Deseori, mintea umantr
Endinla util6 de a generaliza. Ne
experien$ sau Pe ceea ce auzim
ale circumstante. CoPiii foarte

ca str purem face faltr vielii' iar deseori ne simiim bine noi iruine si
 22 TERAPIA INTEGRATIVA

altrturi de ceilalli. Una dintre constattrrile repehte din

salonul de
terapie este fapul ctr cliengii sint uneori mai ata$ati decit
cred ei de
teoriile lor idiosincrasice pe care gi le-au fundamentat cu privire
la
comportamentul uman. prin urmare, nu este o mare surpriztr
faptul
ce $i practicienii se ahseazl mai mult de teoriile lor de lucru decit
ar fi sricr rational.

.biserici", din perspecuva sentimentelor de corecritudine, adevlr,

comuniune ti etictr acceptad pe care le pot oferi.
$tim cu tolii cl
unele dintre cele mai singeroase rtrzboaie au fost cele religioase.
Ro$stein (1985) descrie unele diferenle dintre gcolile de Eorie
analitictr:

Teoriile ofer{ modele sau solutii ale unor puzzle_uri, iar toate
acestea, dactr sinr bine utilizate, sporesc stina de sine a alalistului.
In plus, teoriile sint asociate cu radi;iile,i cu institutiile care
amplificl Si rnai mulr sdma de sine a analistului, cind acesta le
aplic{ !i ii oferl arir iluzia s€curiuii, cit gi berEficii concrere, cum
ar fi recomandtuile .

A doua pane a citatului, ca Si citatul din Frank oferit mai sus,

admite o a.lttr perspectivd a riva.litltii, cea economictr. Unui terapeut
c: e pnctice in mod individual gi care are de intrelinut o familie ii
poate fi greu str recunoasctr faptul ctr cine\ra care vine strJ
consulte
pentru prima oar{ poate fi de fapi strntrtos sau ctr ar profita
mult mai
mu.lt de ajubru.l unui specialist care este adepnd unei orientilri diferite.
 INTRODUCERE

diferite care au aceeagi orienare sint deseori in conflict. Eisold

(1994) ne oferd o analize interesantl a intolerantei diversittrtii Si a
schismelor dintre gcolile psihanalitice.
Prin urmare, relatiile dintre orientlrile care Pot fi percepute
&ept diferite si caracterizate uneori de team[ Ei ignoranli, in
egal[ mdsurtr. in termeni politici, nu se diferengiazl prea mult de un
sistem feudal, cu nobili rivali Si vasatii lor care doresc si-5i mEreasci
teritoriul $i poate sI devini regi.
Una dintre modalitllile dovedite prin care se poate inlitura
ostilitatea cons6 in alf,fitrarea unor subgrupuri mici de membri ai
grupurilor care nu se cunosc intre ele, cu scopul ca fiecarc dintre
grupuri sd afle cum func;ioneazl celilalt grup. Aceasti cane reprc-
zinti o componentd a tendinlei ctrtre o asemenea activitate. Ea face'
probabil, dovada unei migctrri noi care incearctr str exploreze alte
idei, speran(e !i moduri de lucru, astfel incit str inv[lxm si hm mai
ehcienli . Colaborarea noasre la lEdactarea acestei cerli nu a constituit
doar o eKperienF integrativi pentru ambele auloare, ci 5i dovada
fuptului ci o asemenea integrare este posibill.

lgnoran!d

Al doilea obstacot identificat de Norcross Si Thomas (1988) se referd

la specializarea insuficienti in mai mult de un singur sistem. Feltham
(1997a) pune foarte hotlrit sub semnul inrebtrrii intreaga nogiune a
unui model teoretic principal pentru consilieri 5i psihoterapeugi,
deqi acesta este considerat in contiruare un sine qua non alptegdtitii.
Mai multe direclii nu sint de acord cu compaflimentarea acesNi
domeniu in orientlri oarecum rivale gi care se exclud reciproc,
fiecare cu jargonul Ei crezul stru propriu. Asocialia Britanici pentru
Consiliere si Psihoterapie (British Association for Counselling and
Psychorcrapy - BACP) obi$nuia sa favorizeze adoptarea unei singure
teorii fi.rndamentale si uneori i$i exPrima dezaprobarea fap de perspecti-
vele multiple. Prin urmare, este interesant de observat cresterea
numlrului de cursuri integrative acrcdilate de aceasti organizalie.
Consiliul penmr Psihoterapie al Marii Britanii (United Kingdom
24 TEMPIA INTEGRATIVA

Council for Psychotherapy - UKCP), cealald organizatie imporranti

care se ocupe cu acreditarea psihoterapeulilor, are opt secliuni,
majoritatea lor definindu-se in relalie cu un model teoreric de baztr,
cum ar Fr sectiunea de psihologie analiticd, ale cerei idei sint preluate
din operele lui C.G. Jung, sec[iunea de psihoterapie cognitivtr qi
comportamenhle sau secliunea psihanalitice 9i psihodinamicL Pe
de altt parte, secliunea de psihoterapie umanistl qi integrativi aprobi
interdisciplinar 9i explorarea diverselor procese psiho-
"dialogul
logice, cu accent sporit pe integrarea acestora in cadrul secliunii"
(Natiorul Register ol Psychotherupists, 2000 : ix).
In cadrul Societtrlii Britanice de Psihologie (Brirish Psychological
Society), secliunea de consiliere psihologictr oprcazi in mod explicit
pentru o abordare integrativtr. Astfel, Regularions and Syllabus for
the Qualification in Counselling Psychology (2006: 5) prevede ca
eventualii candidati sf, cunoasci doutr modele de terapie psihologici
9i str aibtr experienle de lucru in ambele modele, str aibl capacitatea
de a analiza diferentele, de a compara 9i de a evalua in mod critic
diverse modele de terapie.
Astfel, in unele pe(i ale sistemului se contureaztr tendinF spre
integrare. Aceasta rtrmine o tendinltr controversati, duptr cum arattr
desprinderea unor psihanaligti de UKCP pentru a-Si inf,iinta propria
organizaIie.

Contradic!ii

Al treilea obstacol in calea integrtrrii este legat de presupunerile cu

caracter opus legate de percepliile minlii umane cu privire la strndtaE
gi boali. La prima vedere, acestea par ireconciliabile. Cu siguranF,
existi unele presupuneri care vof conduce la diverse obiective Si
metode asociaE cu tratamentul, dacl nu $i [a scopuri diferite ale
tratamentului. Odattr recunoscute aceste lucruri, putem examina
multe exemple in care se considertr ce toleranta ambiguitilii (cind
idei care se e)(clud reciproc sint puse alituri) stimuleazi procesul
terapeutic, nu il impiedicd. Crorx (Crow $i Ridley, 1990) ofertr un
exemplu de astfel de contradicgie in descrierea terapiei de cuplu,
 INTRODUCERE 25

prin trecerea permanenttr de la presupunerea c[ fiecare persoantr

este responsabiltr penru actiunile sale la o persPectivtr a sistemelor'
conform cdreia fo4ele sistemice sau ale cimpului interactioneazi
penmr a genera un anumit comportament, prin intermediul persoanei
celei mai conformiste din sistem. Mulli dintre noi ne modificlm
astfel perspecttvele de la o cliptr la alta, poate f?irtr str observim
opiniile divergente care sint legate implicit de acliunile noastre'
Ton-rqi, multi cititori pot cldea de acord asupra faptului c[ pare
util penlru clienli str-Ei analizeze actiunile din perspective diferite'
Uneori, un client ajunBe sI afrrme : .imi dau seama ctr mi-ar fi fost
greu str aclionez altfel, avind in vedere modul in care am fost crcscut
qi personalitatea partenemlui meu. Acum instr vtrd ctr pot avea o
perspectivi diferiu'. Aceasttr afirma;ie constituie o punte de legetufi
inEe doutr perspective. Reprezintl dovada unui bun rezultat tera-
peutic, in pofida unor contradiclii filosofice. Acest punct este adns
prin intermediul unor eforturi, deoarcce autoii ;i nulli alti spe-
ciali$ti considerd cd o conpatibilitate teorclicd a ideilor nu este
intotdeauna necesard pentru o bunl aclivitate clinicd.

Cercetare

Degi incep sI apari studii privitoare la integrarea psihoterapiei

(Barkham, 192; Glass et al., 1998), cea de-a patra dificultate'
legattr de studiile empirice insuficiente, reprczinttr o obiec;ie impor-
tanttr. Totuli, ea uebuie analizattr in contextul studiilor asupra tera-
piei in general, despre care vom discuta in capitolul 2. Acum vom
face obserralia ci terapia, ca obiect de studiu, este exEem de
complexl 9i implicl o muliitudine de fuctori care interac[ioneaztr
unii cu atlii. in jargonul teoriei haosului, oamenii sint sisteme
neliniare. CNar 9i studiile aParent atent intreprirse cu privire la
rcrapii, care implici grupuri de control gi studii de urmtrrirc pot avea
rezultate eronate. deoarece existtr diferenle foarte mari de la o
persoantr la ala, de$i intre acestea exista $i asemertui uimitoare
datorate faptului ci prezinttr simptome identice. Oamenii nervoEi
trintesc deseori u$ile. t a fel fac 5i cei care au in locuinFle lor u5i cu
 26 TERAPIA INTEGRI$IVA

cadrele prea ingusE. Este inutil str mai precizem ctr acesr domeniu
complex se complice Si mai mulr ahrnci cind incercem str invesdglm
htegrarea.
in procesul formirii lor ca terapeuli, consilierii Si psihoterapeu i
(spre deosebire de psihologi) nu beneficiaz[ de cursuri de planifr_
carea Ei metodologia cercetirii, nici nu se fumiliarizeazl cu snrdiile
empirice care au o amploare deosebitl in acest domeniu. prin predarea
metodelor de cercetare Ei prin stimularea interesului privitor al
metodele subiective gi obiective de investigare, se poate incepe
remedierea acestei carenle gerrcrale in cadrul pregtrtirii speciati$tilor
in terapia integrarive sau a altor speciali$ri.

Limbaj

IJltimul impediment mengionat este acel instrument ambiguu care

este limbajul. De-a lungul experienlei noastre la catedrtr, am observat
ce eisttr foafle mulli oameni carc nu pot face compam i rapide, pe
plan mental, intre conceptele specifice unei orientiiri gi alte concepte,
care nu pot observa asemtrnerile 9i deosebirile dintre ele. Totugi, se
poate argumenh ce, aqa cum considerlm noi, mulli observatori buni
au analizat exact acelea$i informalii - legate de modul in care
oamenii se rapornazl fali de ei inqigi 9i de felul in care se relalio-
neazl cu allii sau nu rcufesc sI factr acest lucru _, iar apoi apare o
marc probabilitate ca intre teoriile rezultate sf, existe asemtrniri
extrem de mari, dar $i unele diferente.
in concepgia noastrl, existl mari avantaje legare de facilitarea
accesului la ideile asociate cu terapii diferite a celor specializali in
cite o singurtr terapie. Deseori, apare teama cd orice aHturare a unor
concepte specifice unei teorii cu conceptele specifice unei alte teorii
va avea drept rezultat o maculare sau o obscurizare a ideilor formu_
late cu atentie $i prin intermediul unei observatii minutioase de ctrtre
autorii distincgi ai teoriilor. Metafora comuni a punctului de vederc
este utiltr in acest moment: dactr te deplasezi in jurul unui cerc de
oaneni care deseneaztr acelasi subiect, din frecare unghi se vede o
imagine diferitit. Fiecare vede acelagi lucru, insi il vede in mod
 INTRODUCERE 27

necesar diferit. Fiecare punct de vedere poate oferi o imagirte buni'

Nici o viziune nu este completi. Trebuie iruistat mai mult pe ultima
ahrmalie. Uneori, teoreticienii par mai interesagi str produce o operd
de arttr frumoase decit se aibA sentimen@ pentru obiectul pe care il
au in fa[a lor. A fi capabil str enaluezi ceea ce vezi' cu toate cA este
o aptitudine terapeutici importantl, nu este neaptrrat util din punct
de vedere clinic pentru oamenii din cabinetul de consulta(ie Cea
mai gravtr ilustrare a acestui lucru apare atunci cind clienlii ies de la
o gedinttr de terapie cu ideea noutr ctr au o fixalie faF de Eta sau ce
sint codependenli, sau altceva de genul acesta, inse modul in care se
comporttr nu se modificl detoc. Etichetarea in jargon le poate oferi
ambelor ptr4i un fals sentiment ctr au oblinut un rezultat.
Umilinla adecvattr poate conduce la conStientizarea fapn ui cI
allii au sesizat ceea ce noutr ne-a sctrpat $i ctr putem inv[[a mai multe
despre acest subiect studiind rmaginea lor sau, in cazul nostru,
conceptele care stau la baza lor
Nu inseamnl ctr ar trebui se existe
un concept suprem care str le imbine sau str le inlocuiascl pe primele.
Acest lucru ar fi ca $i cind am desena partea din faF Si Partea din
spate in acelaqi timp.
Elemennrl cel mai confioversat a] erapiei Geslalt nu este identic
subcon$rtentul freltdtan; ginduile Si convingeile negative auama*
din terapia cognitiv-componamentall pot si nu se suprapund in
totalitate cu concepNl psihanalitic de oDiecte interne : nivelul scdzut
al stimei de sine poate str nu fie sinonim cu supraeul punitiv. Totj.tli,
aceste perechi de concepte alese aleatoriu se completeaztr reciproc Ei
pot s5-l ajute pe practician mai mult decit cunoa$terca unui singur
termen al perechii.
Cu cit utitizlm un limbaj mai accesibil gi mai pulin prercnlios, cu
adt cresc Aansele in(elegerii reciproce 9i ale invlgirii, duptr cum
sugera Driscoll (1987). Lilerafira ti limbajul popular arati faptul cE
mutte descoperiri din domeniut psihologiei fac corp comun cu
cultura noastrS. De exemplu, termenul de proieclie' in sensul sdu
terapeutic, trebuie explicat pentru a-l distinge de alte posibile semni-
fica1ii. Zicala .Cine seamend se-aduntr" are adesea acelaqi sens,
ftrrtr se se modifice deloc atunci cind este tradustr din anglo-saxoni
in limbite latine. O alttr zicald, .Tangoul se danseazd in doi",
 28 TEMPIA INTEGRATIV;.

cuprinde mulE dintrc ideile despre rcla1ii descrise aici in alre ctrrti
9i
de terapie, exprimate pe inlelesul cliennrlui gi al practicianului.
Pa4ial, ac€asttr carte dezveluie lucruri care sint deja similare in
calitab de concept, dactr nu gi ca denumire, din cadrul unor teorii
diferite. Torodatl, sint analizate lucrurile diferite $i modalirelile in
care !i aceste diferenle reprczinttr completlri utile. in mtrsura in care
vom socoti necesar acest lucru, vom folosi limbajul obiqnuit.

Un model organic

[: inceputul acestui capitol, am comparat starca actuaE a profesiei

cu sistemul feudal, in care clanurile rivale se luptau pentru cit mai
multe teribrii Ei drepnrri divine. Noi oferirn un model diferit,
Sistemul Deschis, carc sugereazI interdependenla $i o posibild imbu_
nittrtfue rcciproctr a numirului ext€m de mare de terapii psihologice,
Acest model aseaminl grupurile de oameni avind aceeagi ocupagie
cu celulele dintr-un organism. Celulele au membrane semipermeabi.le,
prin care desfdgoarl un schimb constant cu alte celule. in absenla
acestui schimb, ele sufer[ $i mor. TotodatI, trebuie remarcat faphrl
ctr celulele nu crcsc din ce in ce mai mari, ci se divid anrnci cind este
necesar. Analogia sugereaze cf, informagiile Ei noile descoperiri care
se fac in zone sau celule sepamte ale invepminnrlui terapeutic trebuie
diseminate in cadrul oryanismului inrregii profesii. Acest lucru poate
deveni posibil in mai multe moduri, o marc parte dintre aces@a fiind
deja in funcliune.
Publicaliile care nu deservesc doar o parte a profesiei tind sI
utilizeze mai pulin un jargon al unei singure orienttrri qi in general
sint mai accesibile decit publicatiile unor anumite Ecoli. profesorii
specializa li pe o anumiti disciplintr care participtr la seminariile sau
conferinlele organizae de alte specializtrri se vor integra cel mai
bine in acest flux vital de energie, de inspiragie gi de noi idei Si
metode, dactr auditoriul le va acorda credit gi-i va asculta. incurajarea
studenlilor sA citeasctr mult Si sd prezinte in cadrul seminariilor ceea
ce au citit constituie o altii metodtr de diseminare qi asimilare rapidd.
 INTRODUCERE 29

Existi foarte multe controverse legate de raportul dintre eclectism

in contexnrl sisemelor deschise, putem face un comenlariu
gi integrare-
preliminar asupra acestui subiect. PotriYit lui Mcl.eod (193 : 99)'
in cadrul unei aborderi eclectice.

consilierul atege ideile $i tehnicile cete rnai burE li cele mai adecv"ate.
din diverse teorii 5i modele, peoku a satisface necesittrtile clientului
I egrarea, pe de alti parrc, se refertr la o iniliadvl oarecum nai
ambifoasd, prin intermediul c&eia consitierul asociaztr elemente
din cadrul mai multor teorii ti modele diferite, oblinind o noul
teo e sau un nou model.

Desnrl de des, eclectismul este denigrat, iar htegrarea este

acceptaE (Prochaska Si DiClemente, 192). O exc€plie o colBtituie
promo'\rarea de ctrtrc unii scriiori a a$a-numinrlui .eclecrism tehnic" -
ut izarea metodelor adecvate pe carc le stipine$te practicianul gi care
provin din diverse teorii, firtr nici o deviere de la psihologia, mirul,
t€oria Mu orice altc€va pe cale se frudamenteazl acests. Daci ascultim
diverse disculii, auzim cuvintele .eclectism" 9i .integnre" utilizate
cu foarte mulE nuante diferite, din perspectiva semnificaliei Ei valorii
lor, de cEtre divergi vorbitori. imptrrtil$im viziunea multor practicieni
$i nu sintem de acord cu melanjul sau asocierea fertr noimi a unor
idei gi memde incompatibile. O trecere enuziasttr de la dialogul
existenlial la o interprehre austerd, de exemplu, ar Putea rePrezenta
o modihcare penru practician, ins[ ar putea produce complicalii ale
situatiei clientului, determinate chiar de Erapeut.
Nu dorim str acordlm o semnificatie exagerattr noliunilor .eclectic"
Si ,integrativ". ExistE chiar o dezbatere semantic[ privitoare la care
dintre acestea ar Putea fi folosittr mai adecvat pentru a descrie orice
suprapunerc Particulartr sau reconciliere intre sailuri. in conceplia
noastrf,, leshrl orictrrei intewenlii consti in relerarea eficienlei sale' in
intregul context at vielii clientului, precum 5i in capacitaEa tera-
peuhlui de a gestiona ce amrme evocf, sau provoactr aceasta. Dezba-
terea privitoare la degerea denumirii este mult mai pudn imporlanttr.
Revenind la metafora organismului : celulele nu asimileazi absolut
toate subshnlele care ajung in apropierea lor. Au senzori qi ftltre
proprii, care sint la fel de imponante ca gi permeabilitatea perelilor
30 TERAPIA INTEGRATIV,{

celulari. Unele dinre filtrcle gi senzorii pe care ii considerdm

adecvali vor fi prezennl in aceasttr care, iar allii vor fi verificati cu
u$urinti de cetre cititori, avind in vedere cunostinlele lor cu privire
la propriul lor conrcxt.
Acest model line cont de specializarea celulelor, precum Ei de
necesitilile vitale de schimb reciproc pe care le au acestea. in
domeniul nostru s-a prcdus deja diferenlierea pe subseturi, eviden-
liattr mai mult sau mai pugin, in moduri care pot avea deficienle de-a
lungul procesului, dar care probabil prezinttr qi multe arzntaje.
Celulele sf,ntrtoase ale unui organism se afltr intr-un raport de
coopemre. in majoritatea organismelor, ele nu sint asociate ca ni$te
clone, fIrI unele modificlri, a5a cum se tem unii dinEe speciali$ti ctr
ar pulea fi cazul in profesia noastrtr. Recunoagterea gi aprecierea asemi-
nlrilor nu exclud existenta diferengelor. in Povestiri din Canterbury
de Chaucer, diacul din Oxford aprecia calitatea sa de a fi ,Dornic s6
afle Si domic sI invele pe dtii". Integrarea sugereaztr aceeaqi atitudine.
h descrierca lui Beifi.ur, et al. ( 1989), integarea poate \raria de la :
. conciliere sau rela;ii cordiale dintre diverse abordtrri ;
. converBenla ideilor 9i a practicii :
o eclectismul, in sensul unei abordtrri pragmatice, in cadrul cereia
terapeutii utilizeazi orice elemente pe care le considerl benefice
pentru pacient ;
. integrarea adecvati, ca in cazul in ci[e anumiE terapii sint
asociate sau adaptate in cadrul unui training integrativ.
 INTRODUCERE ll

Ce este terapia?

Una dintre diferenlele dintre gcolile de terapie constl in modul in

care acestea conceptualizeaze definigia terapiei- Pentru mulli tera-
peu[i, !i in general pentru publicut larg, se presupune ce rcrapia
inseamne o anumita forme de u-atament sau de medicalie pentru o
anumitd suferinF. Presupunerea subiacenti cu privire la persoana
implicatieste asociattr cu conceptul de sdnEtate sau de boale. Aceastd
concepgie este caracteristice modelului medical. Cei care, asemenea
psihiatrilor, psihologilor clhicieni sau asistentelor medicale, care
lucreazl in cadrul unei institulii medicale, consideri ci rolul lor
consti in a-i pune la dispozilie unui pacient cu anunite simptome fie
o medicalie, fie o anumid procedur5 despre care se Etie ctr ame-
lioreazi afecliunea. Aceasta este o abordare empiricd 9i implici
asocierea unei boli sau a unei afecgiuni cunoscute cu remediul pe
care experienla si snldiile l-au artrtat a fi eficiem. Este o abordare
des utilizattr in psihiatrie. Se bazeazi pe prezumtia ce pacientul este
bolnav gi trebuie si primeasci un diagnostic corect al afecliunii sale,
pentru a i se putea atribui un remediu eficient. Termenul de .pacient"
utilizat de majoritatea terapeulilor cognitiv-comportamentali reflecE
mai degrabtr cadrul in care lucreaztr acegtia decit teoria pe care se
bazeazi practica lor.
Conceplia sau sistemul de valori opus pot fi identialcate in mod
inerent la terapeutii existentiali$ti-umanigd care sint preocupali in
primul rind de persoantr, mai degrabl decit de afecliune, 9i con-
ceptualizeaztr terapia drept un mgloc de a ajunge ta o existenltr mai
pline de satisfactii Si mai autendce. Degi gcolile psiharnlitice gi
psihodinamice situeaza in centru persoana, ele sint foafle influenpte
de modelul medical 9i ptrstreazi tendinla de a se axa mai curind pe
pa@logie decit pe sintrtae- Faptul ce acest model are origini medi-
cale se reflecti in utilizarea termenului .pacient" in cea mai mare
pane a literaturii de specialitate. in acest model, patologia este
conceptualizattr in termenii structurilor psihologice inteme-
O alttr modalitate de conceptualizare a terapiei este perspectiva
evolugionisti, care considerd cd plingerile clienhrlui nu reprezinttr o
32 TEMPIA INTEGRATTi

manifestare a bolii, ci mai degrabtr o criztr a negocierii sarcinilor, cu

care se confrunttr clientul intr-un anumit moment din viala sa (perioada
de doliu reprczintii un exemplu bun). Considertrm cI acest model
ofertr un cadru larg care a fost adoptat de multe Scoli de terapie fi
care are un fundament teoretic considerabil. El se reflecttr in faptul
ce, in aceasttr carte, utiliztrm termenul .client" in loc de .pacient".
Valorile care stau la baza acestor diferite concepte de terapie vor
influenla in mod senmificativ modul in care igi percep terapeutii
rolul lor 9i modul in care ei consider[ c[ trebuie str aclioneze.
Adesea, acest lucru se reflectl in procesul de formare gi indrumare.
Un specialist in formare sper6 str i se puni la dispozilie o ,trusl de
instrumente" cu ajulorul ctrreia sI-Si dea seama cum trebuie str
aclioneze in cazul fiectrrui client. Acest lucru este mult mai u$or de
realizat cu ajulorul utrui model de tip medical, care se bazeaztr pe
criterii externe $i obiective atit in ceea ce privegte diagnosticul, cit
9i remediile. in gcolile de terapie carc pun accent pe unicihtea
individului gi acordtr un rol central relaliei terapeutice, invaFrca
depinde mai mult de subiectivitate 9i de innri e. Asemenea specialisti
in formare vor avea naoie de o perioadii de timp pentru a conqtientiza
cd se impune ca ei str fie dispugi str fie ei ingigi in relalia cz clientul.
De5i acest lucru face pane din de instrumente", este mai
"Eusa
pulin uqor de explicat ce anume presupune punerea sa in praaicd,
deoarece implic[ disponibilitatea terapeutului de a reacliona $i de a
se angaja intr-o interacliune cu clientul, care, desigur, variazi de la
client la client Si, intr-adevlr, de la un moment la altul.
in concluzie, ce inlelegem noi prin terapie ? t a fel ca 9i Rycroft
(195: 456), considertrm ctr nu rebuie str uitim niciodattr urmi-
toarelelucruri; .Cliendi noEtri trliesc in societate, o societate de
careprofiti, dar in acelagi timp sint 9i victimele ei ; sint concomi@nt
membri protejali ai societtrlii, dar au Si de suferit de pe urma ei".
Desigur, terapia are drept obiect oameni afla;i in suferin1l, Pulini
apeleaztr la terapie doar ca str se distreze. Prin urmare, ac€as6 pro-
fesie presupune multe responsabilitld si difrculttrti, hind inci foarte
desconsideraui Si neinteleastr ala cum uebuie. Astfel, se impune cu
atit mai mult diminuarea diviziunilor din cadrul profesiei, despre
carc arn vorbit mai inaine. Am scris aceasttr carte cu speranla ctr
reconcilierea gi integrarea treptat sint posibile.
 INTRODUCERE l3

Ce este cercetarea?

Cercetarea tinde sl fie asociali cu ttiinlele naturale $i include

mSsurarea gi experimentarea. Studiile au artrtat cA terapeulii Practi-
cieni nu folosesc foarte mult cercetirile de acest tip. In ultimul
deceniu a existat o dezbaEre tot mai amPltr legattr de specif,tcul
cercettrrii in srudiile umanisle, fapt care a generat aparilia unor
abordtrri noi in metodologia cercettrrii. Vom discua despre aceste
dezbateri 9i controvene in capitolele urmetoale.
in paralel cu intrebarea privioare la relevanla gi utilitatea cerettrrii
uadilronale in raport cu practica, in dorneniul psihoterapiei, practi-
cienii au fost solicitali str ofere un numtrr tot mai mare de dovezi cu
privire la eficacitatea interven;iilor lor. Alocarea resurselor ctrtre
irstinrliile publice se bazeazd in mod crescind Pe criteriul eficacigtii
cosmrilor, iar cerc€tarea a ciptrtat o influenfl foarte mare in acest
proces. Prin urmi[e, este important str inlelegem intr-o oarecare
mlsurtr ce anume presupune cercetarea 9i si ne implictrm in aceasttr
dezbatere privitoare la care anume sint dovezi.le rele\ante.
CuvinNl .cercetare" are o rezonanltr abstrac6 $i geunoastr !i mulli
practicieni il evittr. Considerem ce un bun cercetltor gi un bun
terapeut au multe in comun. Vom argumenta faptul ctr existl multe
asemintrri intre procesul efectutrrii terapiei fi procesul efectutuii
cercetilri.lor $i ctr terapeulii au multe dintre aPtitudinile esenuale
necesare pentru efecnrarea cercetlrilor. Acest lucru este adevtrrat,
deoarecr pe lingtr metodele mai traditionale de cercetare cantitrtivl
apar metodologii noi de cercetare cditativtr. Mckod (2003 : l-2),
'
un suslinlor important al cercegrii in domeniul consilierii in Marea
Britanie, enu$eril urmtrtoarele motive penEu care cercetarea este
importanttr pentru consilieri :
l. ofertr o perspective mai ampltr, inclusiv imptrrttrgirea experien-
telor individuale gi posibilitatea de a invtrla din munca altora ;
2. permite demonstmrea rezultaElor :
3. hciliteaztr aparilia unor idei 5i abordtrri ino\ratoare:
4. hwizeazt aplicarea consilierii in domenii noi;
5. stimuleazl dezvoltarea personaltr Si profesionaltr.
 34 TERAPIA INTECRATIVA

EI argumenteazi ctr dactr pslhoterapia gi consilierca ror fi acceptate

drept profesii legitime, ele trebuie sf, he deschise analizei 9i, ca
orice alttr profesie din domeniul umanist, Eebuie str poatit oferi .un
fundament ralional pentru intervenliile sale, prin intermediul unui
corpus de cuno$tinle acumulate prin cercetare" (p. 3). DupI cum
vom vedea in cele ce urmeazl, in psihoterapie, conginunrl unui
corpus crcdibil de cuno$tinle dobindite prin cerc€tare este un subiecr
contrcversat.

Scurti prezentare a cirlii

ln continuare, vom prczenta principatele teme ale ctr4ii, insistind
asupra aspectelor pe care le considertrm utile pentru activitatea
specialigtilor in terapie integradvl

Diferenla dintre teoretician gi practician:

capitolele 2 gi 3

Cunoagterea metodologiei cercet{rii $i a descoperirilor din studii

este esenlialtr pentru ca profesia str supravieguiasctr in contextul
actual, in care terapeuli.lor li se cere tot mai insistent se ofere dovezi
cA munca lor dtr rezulEte. Acest hpt este recunoscut lot mai mult de
instiruliile responsabile cu monitorizarea gi acreditarea pregltirii
consi.lierilor 9i psihoterapeulilor. Asdel, UKCp igi revizuiegte in
prczent bate secgiunile pentru a-fi clarifica abordarea chestiunii
legate de locul cercettrrii in pregtrtirca terapeudlor.
Sper5m cI specialigtii in terapia integrativtr vor depune eforturile
necesarc penEu a sttrpini bazele elementare ale metodelor de cerce_
tare, atit calitative, cit $i cantitarive, astfel incit str reuteascl sI
inleleagl nu doar c€ dp de intreblri i$i por gtrsi rtrspunsul prin
intermediul cercetfuilor in acest domeniu, dar gi cum anume str
erralueze dovezile .
 INTR,ODUCERE 35

in aceste doutr capitole analizim pe scun ce anume ne poate

spune cercetarea cu privire la procesul schimbtrrii, din perspectiva
terapiei, respectiv din perspectiva evoluliei umane. Ambele domerui
de investigalie, atit de imponante pentru un practician, au fost
abordate in cea mai mare parte in cadrul departamentelor de psiho-
logie sau psihiatrie din universittrli. Cercetarea gi practica terapeutictr
au evoluat in mod distinct, indepanindu-se din ce in ce mai mult una
de cealattl. TotuSi, ambele au ca subiect aceeagi intrebare fundamen-
tal6 cum ewlueazd fi cum se schintbd oamenii in timp ? Referirile
la vastul domeniu de cunoqtinle oblinut prin cercetare tinde sd
lipseasctr din manua.lele de psihoterapie 9i, la rindul stru, cerc€tarea
academicl apeleazl rareori la sursa reprezentattr de experienla gi
ideile clinicienilor. Sperlm c6, hcluzind in aceasttr carte studii
privitoare la cercetare pe care le considertrm intercsante pentru
practicieni, vom contribui inuo oarecare mtrsurtr la diminuarea
distanlfuii dinue sayanli !i practicieni gi vom atrage atenlia cititorilor
asupra posibilitilii integririi practicii 9i cercedrii.
in capitolul 2 vom analiza motivaliile acestei distanliri, comen-
tind diferentele dintre cercetarea ltiintificl Eadilionaltr $i cercetarea
efectuattr de practicieni, incluzind 9i contributia adustr de noile
metodologii calitative in vederea unei noi viziuni a relaliei dintre
in capitolul 3 am inclus descoperiri din domeniul
gtiin1tr 9i practic5.
ltiinlelor neuologice, care susgin gi igi aduc contribulia la inlelegerea
psihicului uman gi a modului in care se dezvoltl acesta.

ln terapie, nu exist6 incompatibilitel intre practica valoroasa gi

cercetarea valoroase, iar in cel mai bun caz, cu a.iutorul noilor
metode, putem inteEra toate aceste aborderi care sint uneori
seDarate.

Existi unele asemtrntui uimitoare intre procesele implicarc in

desEgurarea terapiei gi procesele dezvolttrrii umane. Calitatea rela-
liilor, atit din perspectiva evoluliei lor, cit si a Fdinlelor de terapie,
se dovedegte a h unicul gi cet mai coerent 9i mai imPortant factor
anticipator al rezultatelor pozitive. Vom analiza elemen@le comune
 36 TERAPIA INTEGMTIVA

rele\ate de c€le doutr domenii ale invesrigaliei ca fiind imporrane in

facilitarea schimbtrrii.

Un cadru integrativ: capitolul 4

Nu este ugor de Stcut distincgia intre ceea ce afirmtr 9i ceea ce fac

practicienii care susgin modelele Eoretice tradilionate. Se pare ctr
acegtia au invlFt in timp ci lucrurile benefice pentru client sint
legate de un anumit proces emolional, chiar $i unul tacit, in care sint
implicate ambele pe4i, rnai degrabl decit de o descriere cu valoare
de diagnostic Ai de nenumtrratele noastre modalitilli de a ne justifica
intervenlia, din perspectiya teoriilor pe care le suslinem. in cartea sa
fursuasion and Heaftzg (1973), Jemme Frank a exprimat idei foane
asem.trntrtoaE. El a identifrcat anumite componente pe care le consi_
dertr comune nrNror tipurilor de psihoterapie Si totodatil necesare
pentru a obline vindecarea :
. o rclalie cu valenle eEotionale bazatl pe incredere cu o alul
persoantr dornictr sE acorde ajutor ;
. u.n mediu care str hciliteze vindecarea;
. inducerca speranFi;
. incurajarca modificlrii comportamentului in afara gedinletor;
. incuajarea unor noi moduri de a se iryelege pe sine;
. o schemtr sau un mit conceptua.l pentru explicarea simplomelor;
. un rinra.l care str conribuie la rczolvarea simptomelor.

Aceasrtr descrier€ este suficient de anpltr penuu a putea include

conversalii cu preoli, frlosofi 9i prieteni inlelepd, precum $i cu
terapeuti a ctrror abordare * bazeazt pe perspecdve gi orienttrri
diferite. Ea indicl fapnrl ctr exis0t foarte muIE aspece comune in
procesul care facilieaztr vindecarea.
Aici, propunem un cadru, o structurtr a elementelor pe care Ie
implictr de obicei practica terapeurici. Acesta derivtr din propria
noastrtr experient, ca practicieni Si formatori, precum gi din desco-
peririle studiilor prezentate in cele doutr capitole anterioare $i consti-
tuie o punte de legtrturtr intre cele suslinute anterior qi informaliile
 INTRODUCERE

ulterioare care vor fi prezentate in carte, anticipindu-le pe acestea

din urm5.
Componentele care constituie acest cadru generic sau integrativ
sint implicate in e/e ctuarea te:.apiei ii trebuie luate in calcul 5i puse
in practictr de terapeugii de orice orientare. Modul in caIE este
concepud gi pustr in practictr fiecare componend, care dintre ele
este evidentiattr !i din ce motiv anume variazi in func e de modelul
de ierapie practicat.
intre principalele modele pe care le prezentlm existtr multe dife-
ren[e si asemantrri, atit de ordin teoretic, cit 9i de ordin practic; ele
pot fi comparate qi diferenliate in mai multe feluri. De exemplu, se
poate analiza populalia clientilor pe care tind sl-i raeze, cadrele in
care opereaza, dimensiunile psihologice pe care le evidenliaza sau
pe care le ignord, scopurile ti obiectivele teraPiei, tehnicile Pe care
la utitizeaztr sau modul in care gesdoneaze rela[ia terapeutica. Utrele
dinEe acest€ elemente constituie componentele cadrului propus de
noi. in acest capiol, precum ti pe parcursul inEegii ctr4i, reflectim
asupra diferenlelor dinue modele, din perspectiva felului in care
conc€pnnlizeaztr 9i utilizeaztr diverse componente ale cadrului.
Spertrn ctr aceste compone e vor lt studiate de ceEe cititori in
ordinea preferattr de ei. Duptr cum spune un principiu gestaltist,
.Trebuie str separi inainte se integrezi". Separarea este evidentiad in
mod inevitabil prin structurarea ctrrlii. Tohrti, cadrul sti la baza
lucr5rii 9i se reflecd gi in scalele de notare Pentru evaluarea pro-
greselor snrden$or, descrise in capiblul 9.
Capitolul 4 dezvtrluie totugi inar-o mtrsurtr mai mare sentimentul
de integrare al autoarelor. Sintem aEase de o viziune holistic[, ceea
ce inseamntr ctr in conceplia noastre f,iecare persoanA este unice
si este inzesuad cu capacitatea de autovindecare. TotodaE, asta
inseamntr ctr inlocuim diagnosticul li tratamentul simptomelor speci-
hce ale psihopatotogiei cu o eyaluare a nevoilor de evolufie din
prezent ale fiecf,rui client. Astfel, considertrm ce terapia reprezinttr
un potendal de dezvoltare 9i schimbare pentru oricine este interesat
si apeleze la ea. Credem ce potenlialul de a se schimba depinde de
predispozilia genetice, de ceea ce a invtrtat persoana respecdva, de
contextul social, cultural, spirimal, politic Ei istoric in care s-a
3t TERAPIA INTEGRATIVA

ntrscut $i in cadrul cAruia ne insuEim modalittrli de a supraviegui, de

a face fate gi de a evolua.
Mai sperem d scopul cititorului va fi str congtientizeze mai mult
studiile actuale, aga cum procedeazi deja practicienii reflexivi. in
acest sens, vom alaliza elementele comune ale procesului efectulrii
cercetirilor gi ale procesului coordonArii terapiei.
Deoarece coordonarea terapiei in mod profesional presupune
intelegerea gi aplicarea Codului de eticd relevart, acestui subiect
important i s-a acordat un spaliu considerabil.

intrebdri frecvente: capitolele 5 gi 6

in calitate de terapeugi, ne confruntim cu o serie de intrebfui puse in

mod frecvent. in capitolul 5 ne axtrm pe intreblrile de ip de ce Si
cum legalc de terapie sau ce anume incearci sI realizeze terapeu l
qiclientul gi ce anume trebuie si se schimbe pentru ca ei str realizeze
acel lucru. Rtrspunsul la aceste intrcberi depinde in mare misurl de
conceptiile teoretice ale terapeutului gi includem aici o scurtl trecere
in rcvisti a celor trei modele importante utilizate in prezent : psiho-
dinamic, umanist-existential ti cognitiv-comportamental.
In capitolul 6 dezbatem aspecte legate de timp 9i spali]u: unde g
carz. Descriem diversele etape ale terapiei, punind accent in special
pe inceputul gi finalul acesteia. in asociere cu aceste intreberi,
discutlm probleme legate de componentele cadrului nostru: eva-
luarea, conractul terapeuric, alianF de lucru qi, in relagie cu acestea,
contextul social gi organizaional.

lntervenliile terapeutice: capitolul 7

ln acest capitol prezentEm activitili terapeutice printre care se numdri

aptitudini $i interventii generice Ei specifice sau ceea ce numim
.instrumentele" meseriei. Acestea necesid aptitudini deosebite din
partea terapeutului, unele dintre ele fiind comune tuuror modelelor,
iar altele fiind specifice anumitor modele. Vom descrie intervenliile
 INTRODUCERE )9

sau tehnicile elaborate in cadrul flieclrui model Si vom sugera ctr o

modalitate de a idendfrca asemtrntrrile 9i diferenFle dintre ele poate
fi disocierea intre terapeutul care intrepinde ceva impreund cu
clientul, pe de o parte, iar pe de altl parte, Erapeutul carc es,e
aldtui de clie*.

A intreprinde ceva impreune

cu clientul fi a ll aldturi de client
Intervenliile de tipul a intrepinde if,rlplicA satxini gi activitdli in caJe
vor fi angajali terapeutul $i cliennrl sau activitlti pe care le vor
efectua in cadrul unei gedinle. De obicei, acestea sint consideraae
tehnici Erapeudce - A fi aldruri de client este un concept mult mai
diFrcil de defrnit in termenii Ehnicilor teraPeutice li totusijoacd un
rol esen;ial in terapie. Iatit un exemplu dintr-un centru psihiatric :

Un client intra, este evident ce e foarte superat, lacrimile ii

curg giroaie, iar una dintre autoare, care lucra la centrul res-
pectiv, se apropie de el, incercind sd afle ce problema are.
Curind, devine clar faptul ce clientul nu este capabil sau nu
doregte sa vorbeascd. iar in scurt timp autoarea pleac, de
lingA el. Ea se bucure cind vede ce unul dintre voluntari se
apropie de client 9i ramine alaturi de el pentru o vreme. La
gedinla de la rinalul zilei, voluntarul afirmd cd a Petrecut mai
mult de o ora alaturi de respectivul client, inse i-a fost foarte
greu sa inleleage povestea lui 9i a avut impresia cd nu a
realizat nimic. Totu$i, cind s-a ridicat se plece, clientul i-a spus:
,,Ve multumesc ce ati stat alaturi de mine".

Buber surprinte cewa din semnificalia lui a fi aldtui atunci cind

scrie: .Conversatiile cele mai aprinse nu reprezinttr un dialog -

dialogul nu necesid nici un sunet, nici mtrcar un gest" (c, Van
Deurzen, 1998 : 48).
Atit a tnlrepinde, cit Si a fi aldturi de sint imponante in procesul
terapeutic li sint utitizate de ctrtre orice terapeut intr-un raport
rrariabil, in func1ie de fonnarea gi orienhrea sa teoreticS. Totusi'
 40 TERAPIA INTEGRATIVA

ideea pe care o suslinem in acest capiol este aceea ci in munca

permanenttr cu clientii, terapeulii tind str reactioneze intuitiv fap de
nevoile lor. Dactr terapeuful nu respecti in mod riguros o teorie sau
o procdurtr, experienla subiectivi a terapeutului interesat de un
client va influerya modaliutea in care va interveni.
O tcoaltr formative bazatA p un sigur model are propriile sale
conceplii legate de ce ar Eebui se factr un terapeut $i cum ar trebui
sl se compone cu cliennrl. Acestea constituie imperativele $i reco-
mandtuile terapeutice din cadrul fiectrrui model. Respectarea rigu-
roastr a acestora il poate determina pe Erapeut str nu reu$easc5 str
aclioneze ca rcaclie la situalia clientului, la necesiglile $i particula-
ritf,lile acesruia. O anumiti deschidere sau lipstr a ideilor preconcepute
legate de ce atitudine sd aibd gi cum sd se compone ii poate llsa
terapeutului libenatea de a se relaliona cu clientul ca gi cu o persoani
obignuittr. Ton4i, spre deosebire de intilnirile obignuite dinue oarneni,
terapia presupune ca practicianul str reflecteze asupra experienlei
respective. intr-adevlr, sugerlm ctr la baza integr&ii iur.".r"
"r subiective
monitorizarea atentil de ceEe terapeut a experienlei sale
in toate momentele interacliunii cu cliennrl, urmati de reflectarea
asupra a ceea ce a intreprins gi a motivatiilor acliunilor sale. in
opinia noastrtr, tehnica @rapeunrlui kebuie sil se bazeze pe experienla
rcspectivtr $i nu sI o determine pe aceasB.

Relalia terapeutici: capitolul 8

Irnportar{a cruciattr a modului in care terapeutul gi clienul recepteazd

experienla de a fi attrturi unul de celtrIalt este recunoscut tot mai
mult de ctrEe toate modelele. Nevoia omului de a fi altrturi de ceilalli
este un factor motivant esendal al compoflanentului, astfel incit
capacitatea de a lucra cu ac€asttr relalie reprczinttr un irBtrument
terapeutic principal al terap€ulilor, indiferent de orientarea lor. Ne
vom axa indeosebi asupra gcolilor psihodinamictr li unanist-existen-
lialtr 9i vom analiza modul in care conceptualizeazl relalia terapeudc,
gi modul in care lucreaz{ cu aceasta- Vom analiza convergenp
acestor doui modele in ultimele dou.[ decenii, fapt camcterizar de o
 INTRODUCERE 4I

recere de la aspectele intrapsihice la cele interpersonale ale funclio-

nirii psihologice. Vom oferi exemple carc, sperim, vor lf,muri dife-
renla dintre interven$ile care se axeaztr pe lumea intrasubiective a
clientului qi cele care se axeazA Pe inlersubiectivita'e, $i anume Pe
experien(a din prezent a relaliei dintre client $i terapeut.
in cadrul ambelor $coli. se pune un accent tot mai mare pe
situalia lerapeuticd lorald, a$a cum este ea receptati de ceEe Erapeut
9i de clieni in momentul interacliunii. in prezent, ambele
gcoli
subliniazi experienla aici-si-acum drcpt puncnrl de plecarc pentru
intelegerca qi modiflcarea modului in care se comporttr clientul'
Rela[ia terapeuticE, ciue Presupune eu ii tu, ocvp[ un loc cenral,
recunoscindu-se astfel rolul vital al reciprocitatii in interacliunea
umanf,. Conceptul de inErsubiectivitate este promo\rat de ambele
practician integrativ'
$coli. Acesa ofertr un cadru concePual Penuu un
precum gi posibilitatea reconcilierii intre aceste doud modele'
Acest mod de lucru necesittr o dozi considerabrllde corytimtizare
a sinelui din partea terapeuh-tlui. in acest capitol este Prezentat pe
scurt modul in care diverse modele Ei uainingwi faciliteaze acest
lucru.

lnstruirea gi evaluarea terapeulilor: capitolul 9

Credem ctr snrdenlii Eebuie implicali in actul cunoa$terii prin inter-

mediul experimentfuii, prin punerea in practici sau prin acliune, iar

predare active cu care autoarele sint familiarizate 9i a cdror eficienli

; fost dovedita in dmpul lucrului cu srudenlii. Unele dinEe ele Pot fi
udlizate in asociere cu continutul unora dintre capitolele anterioare,
iar la attele se indici fuptul ce se relalioneazl mai suins cu un
anumit capitol. intr-o oarecare mf,surl, acesrca sint asemtrntrtoare cu
terapia integradve descristr de noi' prin faptrrl cA includ aspectele
 42 TERAPIA INTEGRATIVA

legae de a intrepinde Ei de a f aldtui, \rmae de reflecliile

shldentilor Si de descoperirea de ctrtre ace$tia a propriilor semni_
fica1ii pe care li le atribuie.

De la teorie la practici
Duptr cum probabil devine din ce in ce mai clar pentru cititor,
considertrm cI una dintre ctrile de stimulare a integrfuii este con_
centr ea pe ceea ce intreprind terapeu xpticit
sau rmplicit transmis de multe dintre faptut
ctr trebuie sd invele cum sd aplice opinia
noastrl, cea mai importantl intrcbare care trebuie pusl se referi la
ce anume ne poate invlp pracdca cu privire la teorie. in elaborarea
teoriilor sale, Frcud s-a considerat pe sine 9i pe colegii s6i, precum
$i pe pacientii sei, drept cea mai importantii sursd de informa i. Din

acestea nu ii ajuttr si lucreze bine cu cliengii lor. Ceea ce ii ajuti ese

experienla lucrului cu clienlii gi apoi reflectrrea asupra a c€ea ce au

rind duptr teorie. Ceea ce nu inseamntr subminarea imponantei

teoriei, ci mai degrabtr evidenliaztr faptul ce teoria treb;ie str se
bazEze pe practici., lucru recunoscut tot mai mult de citre studiile
orientate spre practician.
De la bun inceput, trebuie str fie clar ctr noi considerim ctr exisrd
domenii imponante ate specialititii in care pot fi instrui1i, in avan_
tajul lor, studenfii din roate orientilrile psihoterapeutice. Conform
 IT.ITRODUCERE 43

experienlei noastre, unii cunosc mai bine unele domenii, aldi alte
domenii. in calitate de profesori indrumtrtori ai unor studenli irsnuili
in diverse orientfui, sintem adeseori surprinse de spectrul ingust de
nu
ictr
nu
vrem str spunem cI irecare student ar trebui str devintr in mod
simultan un specialist tale at in terapia prin teauu, str de1intr -cennfa
neagrtr' in domeniul mebdetor comportamentale sau str fie maestru
la interpretarca eoriei celor trci inele. Diferenple de temperament
Si de circumstanle care au condus la apari$a
diverselor abordtrri
terapeutice mai funciioneaztr 9i acum inlr-un fel, asemenea unor
filEe care ii cS.ltruzesc pe unii suldenli ctrEe diverse gcoli terapeuticc'
Totugi, conform experienlei noastre, studenlii sint dispu$i se invele
mai mult decit abordlrile strict asociaE cu anumite terapii qi devin
terapeu$ mai buni dactr dau curs acestui imputs. in nici un moment
nu am incercat si ne limiatrm la elaborarea unui manual de curs sau
a unui alt material care sI poatii Fl inlintlatTeraPie integrativd' ca 9i
cum acearita ar fi fost doar o alttr specializare pe o piafi deja supra-
aglomerattr. Ceea
teoretic ai practic
ca reaclie la nece
ale unui anumit client.

[nvalarea integrSrii prin intermedlul practicii implice' ln opinia

noastra, o atentie constante acordale lucrului intreprins 9i
motivatiei acestuia, Ac[iunea, o intervenlie particulari, trebuie
urmatA de observarea celor intimplate li de reflectia asupra
procesului 9i a rezultatului. lat acestea il pot determina pe
terapeut se gaseasca anumite raspunsuri la unele intreberi
teoretice cu privire la elemenlele implicate ,n procesul schim-
berii. Aceaste abordare a invelSrii concorde cu concepte cum
ar fi "informarea in timpul acliunii"' termen propus de Schon
(1983, 1987), aare reprezintd ceea ce inlelegem prin cerce-
tarea intreprinsS de Practician.
 M TERAPTA INTEGRATIVA

k
parcursul capiblului vom prezenu exernple derirate din propria
noastrtr experienltr in calitate de Erapeuli
$i indrunltori, experienttr
care ne-a ajuht str invenEm clienti fictivi care str ilusueze compa-
raliile dintre practicile diverselor gcoli $i aspecele teorc ce pe care
\rom inc€rca str le evidenliem.

!nfelegerea teoretici

Terapeugii aduc in cadrul gedintei terapeutice ce\a din conceplia lor

despre lume, derivaE din modul in care au fost instruili. De obicei.
a5a au stat lucrurile in cadrul modelului tradilional. Duptr ce ci$rigtr
experienltr, mulgi dintre ei se surprind gindind sau acionind intr_un
mod care nu respecg intru totul ceea ce au fost invtrtali. Schon
(1983) a inventat sintagmele .teorie suslinuttr" qi aplicattr.,
pentru a artrra diferenla dintre ceea ce fac de "teorie
fapt practicienii,
respectiv teoria aplicatl, 9i c@a ce spun ctr fac, adice Eoria susli_
nutl. De pildtr, experimentele demonstrcaztr ctr atunci cind gedinlele
pracdcienilor experimentafi cu clienlii lor sint inregistrate, e impe.
sibil
str se identifice fundamentul teorctic pe care se bazeaztr fiecare.
Separe ctr ei reaclioneaz{ la realiratea persoanei aflate in fala lor, in
contextul experiengei lor clinice indelungate, iar in acest proces
abordlrile lor incep str partr asemtrnitoare, ceea ce e foarte interesant.
itit
de

ConStientizarea faptului cI procedeaztr intr-un mod diferit, in

comparalie cu ceea ce a invdFt inilial, poate genera un conflict gi un
sentiment de neloialihte h;tr de grupul din care terapeu l respectiv
face parte. Destul de des, terapeudi ptrstreaztr ttrcerea asupra unor
asemenea abateri de la calea purd de abordare. Cei care au curajul
str factr public acest lucru au gansa de a prot oca multe reaclii critice
9i suspiciuni din partea colegilor lor. Unii sint nevoili str_gi ptrrtr-
seasca organizatia de care apa4ineau inilial $i str puntr bazele unei
noi abordtrri sau chiar ale unei noi qcoli. Esre intercsanr de observat
 45
INTRODUCERE
faptul ce majorihtea fondatorilor multor abord[ri umanist-exis-
tenliale 9i cognidve, ffutr a men ona diversitatea rcrapiilor de familiei

subliniem faptul
influen1tr puterni
intervenim. Prin
propriile sale Premise te trebuie
ia iti" uin" piin ce fel arte isi
propune str-l determine lucruri
$i str le con$tientizeze.
just
Considerlm c[ nici o teorie luattr separat nu explicl in mod

du-ne ignoranla drept un reson care ne stimuleazf, cunoaSErea

 Capitolul 2

Gum fu ncfi oneazi teraPia?

Trtrim intr-o lume in care existtr o cerere tot mai mare de dorazi
legate de fapni ctr este util sI se cheltuie bani din fondurile publice
pentru terapie. De exemplu, i\ftIS Psyciorherapy Semices in England :
Rdiev) of Stmtegic hticy prezintA documentul ca fiind .un ghid
practic pentru cei care achizilioneazd servicii terapeutice, pentru
cei care le ofertr, pentru angajali 9i studenti, cu privire la moda-
litllile de extindere a agendei practicii bazate pe dovezi 9i de
imbuntrtllire a calidgii serviciilor existente" (Parry 9i Richardson,
1996: l). lmpacnrl evalutrrii cercetirii 5i practicii psihoterapeutice
in vederea resporsabiliztrrii este la fel de puternic si in SUA' ltind
detaliat in ultima ed ilie a Handbook of Psychotherapy and Behaiour
Change (Wener, 2AO5).
in calitate de practicieni, majoritatea dintre noi ne baztrm pe
experienta a ceea ce am trtrit noi insine de ambele pe(i de rela$ei
Erapeutice $i pe increderea noastrl in teoria Si metodele pe care le
folosim. Aceasttr incredere pare se fie confinnatii atunci cind vedem
ctr ctienlii igi modificl percepliile si comportamentul $i pleace
satisfilculi. Totugi, cind rezulhnrl nu este unul fericit, nu rareori
practicienii concluzioneaztr mai intii cI clientul are o problemi
imposibil de tralat, in loc sa presuPune ctr abordarea utilizati s-ar
putea str nu fi fost Potrivig Penhr pentoana resPectivtr.
Exist5 in continuare un mare decalaj ti o liPStr de incredere intre
specialittii interesa;i de cerceure gi cei interesali irdeosebi de Practici.
Majoritatea terapeulilor, cu exceplia psihologitor $i psihiatrilo( au
48 TERAPTA INTEGRATIVA

de obicei o prcgftire de baztr in domeniul anelor sau in cel al gtiinlelor

umaniste, mai degrabl decit in domeniul qtiinlifrc. Nu sint bine
pregltiti sub aspectul elabortrrii $i metodologiei cercettrrilor. in
pofida unei vaste lireraturi de specialitate axate pe cercedrile din
psihoterapie ce exisl.it la ora actualtr, aceasta este ignoraE in prG.
grama multor cursuri pregltitoare, chiar dactr standardcle pregtrtirii
stipulate de UKCP prevld includerea unor astfel de cuno$tinle. pe
de alttr pane, specialigtii din acest domeniu implicali in cercetarc
ocuptr de obicei posntri academice in departamente de psihologie sau
psihiatrie din universiEli Si pot ajunge str se desprindtr de aspectele
mai generale legate de practicl $i de preocuptrrile practicienilor.
Existtr multe ipoteze cu privirc la ceea ce reprezing cunoa$terea
Si cum reugim str o dobindim. Originile filosofice ale stiintelor
naturale din care a evoluat cercetarea din domeniul psihoterapiei
tradilionale se bazrazd pe pozitivismul gi empirismul specific seco-
lelor al XVII-lea gi al XD(-lea, care suspneau ci singuele cunogdnte
walide despre lume trebuie str se bazeze pe observalii empirice.
Cercetarea din domeniul gtiinplor naturale incearcl sI stabileascl
.adevtrrul" in privinla rcalitillii considerate obiecriytr, care rlmine
coercntil qi srabiltr indiferent de conrexte li de timp. Ea incearctr str
formuleze legile generale ale naturii, care au aplicabilitate universaltr
gi, prin urmare, permit anticiparea evenimentelor viitoare. Aspire str
controleze mediul uman: pretuie$te rauonalul $i gindirca logictr,
obiectivitatea 9i previzibilitatea. Este interesattr de secvengialitatea
cauztr-efect, mai degrabtr decit de nogunea de scop. Aceste valori Si
scopuri au fost transmise metodologicei cantitative de cercetare.
carc ocuptr locul principal in psihologie 9i medicintr. Majoritatea
studiilor descrise in acest capitol sint cantitative, incluzind mult
apreciatele studii rardomizate conlrolae. Mai jos vom analiza in
mod critic acest tip de cercetare.
in ultimele doutr decenii, abordarea pozitivisrd dominanttr, susli-
nutil de cercettrtori din cadrul gtiintelor umaniste influen;ad de unele
f osofii pozitiviste precum fenomenologia, hermeneutica $i post-
modernismul, s-a confruntat cu o opozi;ie considerabiE. Aspectul
controversat se refertr la gradul in care mebdologiile specifice
 CUM FUNCTIONEAZA TERAPIA? 49

$dinlelor naturale pot fi aplicate Ia domeniul complex al gtiinplor

carc studiaztr fiinta umantr. Specialigtii in gtiintele care studiaztr
fiinla umantr suslin ci modul de cercetare tradilional nu este repre-
zentativ pentru complexitatea naturii umane, nici penEu compli-
catiile pe care le implicl practica profesionaltr. Discutind despre
relalia dinre cercetare !i practic{, Polkinhorne (1999) observtr cI
presupunerile terapeulilor cu privire la comporamentul umal se
conEazic cu cele ale speciali$tilor din domeniul $tiinlelor naturale,
iar cercetarea uaddionaltr w bzzqazl Pe cete din urml. in viziunea
practicianului, componamenhrl uman este flexibil Si influentat de
context. oamenii se comportf, intr-un anumit fel, in func1ie de
semnificalia pe care o a[ibuie unei anumite situa]ii; acest fapt
rra aztr in func1ie de istoricul lor personal $i socid. Polkinhorne
suBercazl ctr, in lucrul cu clienlii, teraPeulii se bazeaze pe ce€a ce
el nume$te .gindire practictr". O asemenea Eindire este necesartr in
situatiile dinamice, fluide, caracterizate de nesiguranttr, ca in cazul
Fdinlelor de terapie. Terapeulii emit tot timpul judeclli, gtiind cI
aceasttr gindire este prorrimrie gi are caracter exPlicativ, mai degrabl
decit definitiv gi conclusiv (p. 1432). Terapeulii posedtr o mare
cantitaE de cuno$tinle acumulate care nu au fost valorificate incl de
cercetarea tradilionaltr.

Considerdm ce un aspect esenlial al integrerii este realiza'

rea unei apropieri intre cercetare gi PracticS. Acest lucru
este important, pentru cA, in calitate de practicieni, Putem
argumenta faptul cA munca noastrd este valoroasS 9i putem
demonstra aceasta, dintrt alta perspectivd decit cea a unei
simple convingeri.

in acest capitol incercem $ prezenttrm pe scun gi si analizlm

intr-o oarecare mtrsure vasta literaturtr de specialitate din domeniul
cercetilrii psihoterapeutice, axindu-ne in principal asupra problemei
referitoare la care dinlre aspectele terapiei sint responsabile pentru
schinbdi. Studierea unor asemenea informalii poate contribui la
elucidarea aspectelor pe care le implictr integrarca.
 50 'IERAPIA INTECMIIVA

Informaliile incluse aici vor fi in mod inevitabil limitate, iar

c€lor care doresc str aprofundeze acest subiect le recomandtrm sursele
principale udlizate in acesr capitol: Bergin 9i Garfield (19%),
Lnnbert (2m4) 9i Roth gi Fonagy (19%).
InainE de a aboda tema principaltr a capiOlului, sint n@esare o
serie de comentarii cu privire la metodologia c€rceltuii.

Operspectivi critici asupra

metodologiei cercetirii

Iattr o serie de avertiziri pentu cititorii care nu sint obignuigi sI

citeascl studii privitoare la acest subiect, carc poate ptrrea unul
dinre cele mai dificile. [.e oferim bazindu-ne pe convingerea ctr o
mare part€ din ce€a c€ intreprirde un terapcut se poaE numi cercetare.
Sperim ci meodele de cerceEre se vor perfecliona qi ameliora din
ce in ce mai mult, a$a cum se intimpltr deja in prezent. Cu toate
acestea, am evidentiat cite\a dintre dificulllgle de ordin metodologic
carc ar Eebui str se afle in aEnlia practicienilor care citesc acest
capilol, a nci cind analizeaz{ relevanla sa din perspectiva practicii
lor. Celor care doresc str aprofundeze melodologia cercedrii, le
recomandlm citeya titluri la finalul acestui capitol.
Majoritatea sudiilor descrise in acest capitol sint studii canti-
tative. Rezultatele tratamentului sint exprimate in r"alori numerice,
adesea sub formtr de scoruri obginute prin aplicarea unor tesrc sau
chestionare. Mulli practicieni ar susgine ctr aceastil modalitate de
przentare a rczultatelor nu ofertr o imagine complettr a procesului
terapeutic $i a diverselor moda.littrli subtile gi complexe in care se
schimbtr clientul. O critictr des intitnittr la adresa studiilor cantitatiye
afirmtr ci specialisnrl determintr inainte de eveninent ceea ce .!"a fi
evaluat. Pentru a compara diverse e$antioare li intervendi, cercetl-
torul trebuie str utilizeze aceleaSi instrumente de mtrsurtr. Frcind
ac€st lucru, tonrsi, el poate rata consemnarea unor evenimente impor-
tante. Speedi qi Thompson (ZO0/- 44) i'i expriml aceast2l ingri-
jorare atunci cind afirmd ctr trxtele rezultate de pe urma studiitor
 CUM FUNCTIONEAZi TERAPIA? 5I

sint aproape invadabil scrise pe acelagi ton. in plus, analiza statisticl

a acestor inslrumenle de evaluare il determintr Pe cerceL{tor str se
confrun@ cu o sarcintr extraordinartr, avind in vederc ci obiechi
investigaliei il constiuie condida umantr intr-un proces de schimbare.
Deti practicienii nu au intotdeauna cuvinE de laudtr la adresa
realizirilor cercettrtorilor, metoda analizci informatiilor a fost supustr
in mod constant evaluirilor, a fost socotittr deficitarl, a fost imbu-
nltltitl !i modificattr. Utilizarea unei ehnici nvfrite metaanalizd,
penuu investigarca difere4ei dintre diverse modele terapeutice gi
rczulBnrl procesului terapeutic, reprezinttr unul din aceste progrese
din sfera metodologiei. Este un procedeu statistic care ii permite
cercettrtorului sI exarrheze ti str analizeze multe studii individuale
gi str oblinl un rezumat al rezultalelor mai multor studii, linind conl
lolodag de particularitl[.le fiectrruia. Conform lui l:mben el a/.
(2004), metaanaliza s-a extins foarte mult !i este considerattr un
standard penEu integrarea rapoartelor din domeniul cercettrdlor.
Degi prczintit arranraje majorc in comparagie cu merodele mai vechi
I
carc implicau lectura ate a studiilor, urmad de come ariile 9i
concluziile recenzenlilor, aceasta nu garanteazi o obiectivitate totaltr.
Evaluaorii mai trebuie ton$i s[ ia un numtrr mare de decizii, de
exemplu ce studiu se includit sau str excludl, ce anume sI evalueze,
ce calcule str utilizezr $i asa mai depafi€. Prin urmare, ei recomande
prudenttr a$nci cind se ne cont de obiectivitaEa asumattr a unor
astfel de receDzii.
Citircrul trebuie se aibl o peFpoctivl critictr asupra metodelor 9i
instrumentelor de eraluare utilizate in cerc€tare in orice studiu,
deoarece unele vor frvoriza o $coale $i poate vor critica in mod clar
o alttr gcoaltr. Conform unor indicii, cercetSorii pot ft la fel de
subiectivi ca ti practicienii, de exemplu Pot alege instrumente de
misuraE care tind str farcrizeze rezultate favorabile din perspectiva
dimensiunilor pe cde o anumittr terapie igi propune str le modifice
(Roth gi Fonagy, 1996). Astfel, un specialist in terapia comporta-
mentaltr va alege str mtrsoare modifictrrile la nivelul comPortamennr-
lui 9i va ignora, de exemplu, stima de sine, in timp ce un cercegtor
care investigheazl terapia axatil pe peNoantr poate proceda invers.
Realitatea acestui a$a-numit .efect de fidelitate" a fost confirmattr
 52 TEMPI.A INTEGRATIVA

ulterior $i de unele srudii mai recente 9i se considertr ctr ea submi-

neaztr mtrsura in care studiile clinice rcflecttr diferenple reale dintre
tratamente (Lambert et al., 2fi4).
Un alt facbr imponant il reprezinti diferenla dintrc condiliile
practicii clinice obi$nuile $i condiliile de care are nevoie un cerce-
ttrtor pentru a obgine condiliile necesare controlate. prin urmare,
c€rcettrtorul incearci adesea sI se asigure c6 lucreazl cu egantioane
de pacienli omogene din perspectiya diagnosticului, terapeuli bine
prcgtrtili, ctr se respecrtr protocoalele de uatament sau manualele de
terapie ti ctr progesul clienli-lor este atent monitorizat, iar nici uhul
dintre ac€$ti fuctori nu este un lucru obi$nuit in practica clinictr.
DacI studiile sint efecnrate in condilii care difertr in mod semnificativ
de cele specifice practicii clinice, atunci este problemadc sI se tragtr
concluzii pornind de la un domeniu cu privire la cellla.lt domeniu.
hpulalia de clienp care face obiecul studiilor poate fi foafle
diferitil de cea cu care sc confrunttr majoritaea Erapeutilor. in mod
frecvent sint efectuate studii ln spitale gi clinici, iar pacienlii sint
examinali din perspectiva simptomelor pe care le prezinttr, iar apoi
sint clasifica;i in categoriile de diagnostic confom. Diagnostic and.
Smtistical Manual ol Mental Disorders (DSIyO (American psychiatric
Association, 1994a). in afara acestor cadre, terapeu[i se confrunttr
deseori cu crize conjugale, crize existenliale, stlri de doliu gi multe
alte probleme que nu pot fi categorizate conform sistemului DSM.
Deseori, oamenii astfel afectati nu sint considerali suf,rcient de
bolnavi pentru a beneficia de tratament sub cmrdonarea Sistemului
Nalional de Strntrtate. Dupe cum arati Ruth 9i Fonagy (1996), astfel
de oameni care prezinttr ceea ce ei numesc .condilii insuficient de
serioase" pot beneficia foane mult de pe urma terapiei 9i, inE-adever,
dactr Ie sint puse la dispozilie, inrerven[ile terapeutice po] impiedica
aparilia ulterioartr a unor dificult{fl psihologice mai grave. Totugi,
informagiile referiloare la aceastil categorie de oameni sint deseori
indisponibile. Westem Si Morrison (2001) au observat ci aproximativ
doutr treimi din clienlii eligibili sint exclugi din snrdiile clinice din
cauza criteriilor de selecde riguroase.
Durata tratamentului reprezintl un alt factor important care
trcbuie avut in vederc. Studiile sint o inueprindere de ordin niajor gi
 CUM FUNCTIONEAZA TERAPIA? 53

adesea nu au oduratl mai mare de 16 strpttrmini. Asta inseamni cI

marea majorinte a studiilor analizte se bazeaztr pe ceea ce se poate
numi terapie pe termen scurt. Ac€asta este durata preferati de unele
modele, cum ar fi cel cognitiv-comPortamental. De obicei, trah-
mentele psihodinamic€ Si Psihanalitice se desfd5oartr Pe o perioadl
mult mai indelungattr. inu-adevtrr, unii practicieni adepli ai acesni
model ar argumenta ci tehnicile lor nu sint elaborate pentru un
interval de timp atit de scun.
De ac€st lucru se leagtr Si gradul in care sint reflectate in studii
diversele modalitil;i terapeudce. Un s diu publicat Ia Stockholm a
descoperit ctr dintr-un corpus de 796 de studii privitoare la efectele
psihoterapiei, doar ?l% ircludeau tcrapii cu durata mai mare de 20 de
Fdinle ri doar 9% aveau orientare psihanaliticd (Milton' 1996). In
analiza lor, Milton qi Fonagy (196) observtr ctr modelul psiho-
dinamic este prca pulin reprezentat. Deii studiile referitoare la
eficacitatea psihoerapiei psihodinamice pe temlen lung rimin relativ
pu;ine la numtrr, acestea au irrceput str fie intreprirse in lirile europenc
(Blomberg et al.,20f,l; Fonagy, 2002). Totugi, in SUA' terapia pe
rermen scurt pare str reprezinte norma (Lamben et al. ,2ffi4).
in cele din unntr, sd nu uitim cI modul in care se reflecttr ehca-
citatea traEmentului in cerceure se bazeaztr pe o urmfuire Pe termen
relativ scun, cel mai adesea duptr un interrral cuprins intre trei 9i
gase luni de h ftnalizarea erapiei. in parte, acest lucru depinde de
corsiderente de ordin practic, cum ar fi efomll 9i cheltuielile impli-
cate. in plus, cu cit intervalul dinhe tratament gi urmirire este mai
marc, cu atit este mai difrcili asigurarea unei certitudini cI modift-
ctrrile care pot fi descoPrite se datoreaz{ mai curind tratamenn ui
decit oriclrui alt lucru care a survenit in existen;a cliennrlui.
Existtr aveniztrri privitoare la relalia dintre snrdii ti modifictuile
ce survin intr-un domeniu atit de complex $i de subtit cum este
psihicul uman. Urrle dinue problemele de ordin meodologic care
survin in evaluarea erapiilor sint discutate de Parry (2O00) in
comentariul stru cu privire la psihoterapia bazattr pe dovezi. In SUA'
presiunea pentru aga-numitele tratamente cu supon empiric care
constau din tralamente specifrce penuu anumirc nrlburtrri este deosebit
de intenstr 9i a condus la multe controrrerse pe mlsurl ce practicienii
54 TEMPTA INTEGRATIVA

Si mulli cercetiltori din domeniui psihoterapiei ,au remarcar multe

neajunsuri 9i limitiri legate de udlizarea unui model medical al
studiilor clinice in vederea coordontrrii practicii. in istoria cercetirii
din domeniul psihoterapeutic, nici un alt aspect nu a generar dez-
bateri mai aprinse gi nu a cauzat o divizare mai clartr intre practicieni
$i cercettrtori" (t^amben et al., 2fi4.. 807-E0E).
Cu toate acestea, in pofida tuturor dificultillilor, numtrrul mare al
studiilor fi compatibilitatea unor descoperiri $tiin fice cu lucririle
practicienilor care nu au formalie de cercrttrtor este impresionant.
Este imponant ca practicienii str utilizeze mai bine vasta literaurtr de
specialitate. Polkinhorne (1999) sugereaztr ctr acest lucru ar fi fac!
litat daci practicienii ar citi anicolele consacrate cercetikii ca pe
niite descrieri ale unor evenimente; ca gi cum ar fi vorba despre
cum s-ar fi comportant un grup de rcspondenli intr-o anumiE situalie
la un moment dat, mai degrabtr decit ca pe informagii generalizate
(inferenliale), ciuacter pe care gi-l asumtr deseori aceste studii. in
acest mod, ii-ar imboglli propriul reperbriu de experiente Si de
informagii privitoare la un anumit subiect sau la un grup de clie{i.

Noi abordiri ale cercetirii in psihoterapie:

cercetarea calitativi

Modul in care poate fi diminuat decalajul dintre cercetltor gi practi-

cian a beneficiat de o atengie ot mai mare in ultimii ani (Barber,
2006; Lane li Corrie, 20O6; Mcleod, 1999). Insatisfaclia gene-
rattr de cercetarea ca.litativtr traditionate a condus la apari a unui
intreg nou ansamblu de metodologii de cercetare descrise in mod
colectiv drepr cantitative. Printre acestea se nuntrri: studiile de caz,
etnografia, teoriile fundamentate, sNdiile fenomenologice, analiza
discursului, snrdiul acliunii $i studiul naraliunii. McLeod (2m3 7l)
evidenfaztr diversitatea acestor metode li sugereaztr ctr adesea cer-
cetarea calihtivf, este definitii -drcpt ceea ce nu este, adicl, o
cercetare care nu implictr utilizarea mtrsurltorilor sau a tehnicilor
statistice'. in pofida unei mari diversittrti de abordtrri. toare au in
 CUM FUNCTIONEAZA TEMPIA I 55

pe
comun anumite scopuri $i convingeri pe care le vom eviden(ia
scurt in cele ce urmeaze- La finalul capitotului indic'm cite\z lucriri
consacrate cercetdrii calitative, destinate cititorilor care doresc str
aprofundeze acest subiect.
Scopul majoritilii studiilor calitative este sA genereze informalii
relevante qi utile in cazul unui anumit loc ai a unui anumit interval
de timp, cu alte cuvinte, informalii cu caracer loca.l care derivtr din
informalii practice Si care vor fi puse in practictr. in permanenltr'
cercettrtorul line cont de contextul social qi istoric in care se desf6-
$oali investigalia. Punctul stru central de interes este lumea realtr 9i
modul in care este raiti aceasta. Altfel spus, Preocup:[ea sa este
cum anume se construiefae semnificalia. -Cercetebrul specializat in
studiile calitative incearc[ se descrie inplesuri, iar cercetltorul
specializat in sturiile cantitative incearci s[ mtrsoare variabile"'
afirmi Mcl*od (2003: 73). Fenomenele sint considerate ca fiind in
continul schimbare. Ele uebuie inlelese, mar degrabtr decit controlate.
Cercetetorul abordeaze domeniul siu de interes dind dov-adtr de
deschidere, fiind gata se participe la proces $i str se lase influenlat de
c6tre acesta. NeuEalitatea $i obiectivitatea lui sint construite intr-un
mod diferit decit in cazul cercettrtorului traditional, iar el seamlntr
mai mult cu un terapeut care sEbileste o relalie cu clienlii prin
intermediul propriei sale subiectivittrli . Asemenea terapeu[rlui , trebuie
s[ ocupe in mod simultan o pozitie situata in interiorul procesului 9i
una situad in exterior. Un specialist in cercetarea calitative reactio-
neazi la modul in care procesul il influenleaztr pe el insu5i 5i i se cere
sd monitorizeze 9i sf, reflecte asupra propriilor sale reaclii subiective.
Relafia dintre cercetitor 9i ceilalli participanti se bazeazi mult
mai mult pe colaborare decit in cercetarea tradilionalf iar unii
cercetitori prefertr se utilizeze mai degrabf, sintagma -cercetitori
asociati' decit .participanti ta s diu ", pentru a sublinia valoarea pe
care o acordtr colaborerii !i resPonsabilizlrii.
Metodele utilizate cel mai frecvent in cercenrea calitadve sint
interviurile deschise sau, duPI cum sugereaztr Etherington (2m0 : 2E3)'
conversauile dinEe participant 9i cercettrtor' care permit ca procesul
de descoperire str inceaptr de la o etapi de ,ignorant6".
56 TEMPIA INTECRATIVA

Abordarea axatA pe practician a cercetirii este sustinutl de

Counselling and. Prychotherapy Research Joumal, ediht de BACP.
Auorilor articolelor li se cere str descrie fundalul -lumii reale. al
studiilor lor gi sint incurajali str scrie despre implicarea lor persona.ltr
in cercetirile pe care le intreprind, inclusiv despre relalia lor cu
traditiile intelectuale $i culturale care le influenleaztr munca.
Acum a devenit clar pentru cititor cit de multe are in comun
aceastl noui modalitate de cercetare cu procesul de a face terapie.
Vom reveni asupra acestui subiect in capitolul 4.

Terapia funcfioneazi?

in 1952, Eysenck gi-a publicat controversanl sndiu in care susfinea

cI nu existtr nici o diferenli intre neuroticii care fac psihoterapie
psihanalitici qi cei care nu urmeaztr acesr u-atament. in cadrut
studiului de urm&ire, ambele grupuri au inregistrat acelaqi procent
de amelioriri, fapt pe care aubrul l-a atribuit remisiei spontane.
incepind de atunci, studiile referitoare la rezultate sau la eficienF
psihoterapiei au luat avint.
Scopul snrdiilor axale pe rczu.ltatele psihoterapiei este se determine
in ce misuri un anumit ratament a fost benefic pentru client. De
obicei, acest lucru implici o e\raluare a clienrului inainte 9i duptr
tratament, iar apoi la un moment ulterior, de obicei dupl trei sau
Sase luni de la incheierea tratamenNlui. in aceste studii se folosesc
scalele de er"aluare, chestionarele, observarea dtect[ $i o mare
diversitate de instrumente, Rezultatele obtinute pe etandoane de mii
de pacienli gi sute de rcrapeuli din Occident indictr foarte convingtrtor
faptul ce terapia este benefictr-

ln caaJlOniri humer mare de tulbureri, rezultaieb sint'in ansambiu

mai bune in cazul grupurilor care au beneficiat de lratament
decit in cazul celor care nu au beneficiat de tratament.
 CUM FUNCTIONEAZA TEMPI,A? 51

Roth 9i Fonagy (I 96) au tras concluzia ctr pacienlii cu mai multe

ulbureri au beneficiat de pe urma tratamenElor pe termen scurt'
structurate. De asemenea, principalele descoperiri au mai indicat
faptul ce efecele psihoterapiei erau echivalente sau chiar le dep6Seau
pe cele ale unor diverse medicamente antidepresive ([2mbert Si
Bergin, 1994). in concluziile lor la a cincea edigie a luctrrii, Lamben
et al. (}OCA : 818) afirml : .Cercearea in domeniul psihoterapeutic
a generat un corpus mare de descoperiri care indic[ faprul ctr
Ealamentele oferite clientilor sint utile 9i efectele lor deptrgesc
efecrcle retelelor sociale informale de suport li efectele iffegistrate
de grupurile placebo de control'.
Totuli, nu toli clienlii profiu in aceea$i mlsurtr. Indeosebi cei
cu tulburtrri mai severe 9i de duratit mai indelungati' cum ar fi
depresia sau anumite dpuri de tulburtrri de personalitate' au nevoie
de perioade mai lungi de tratament. DacI li se ofertr o terapie pe
Ermen scurt, Eebuie str fie monitorizali o perioadl, dupl incheierea
Eatamentului, pentru ca terapia str aibtr gansa de a da rezulBte
(Bateman qi Fonagy, 2110, 2003 ; Imbert, 2004 i Orlimky er a/. '
19rt; Roth Ei Fonagy, 1996).
Bertie Wooster a aplicat t€shrl empiric nr ror intervenliilor -
.Are o aplicabilitate precisl ? '. Duptr ce s-a spus aproape toh , autorii
consideri ce acesta este sin8,urul test adecvaa Pentru orice teorie sau
practica. Fersoana respectivl a fost ajutatl str se schimbe ? Interven;ia
a fost cea nai adecva6, in contexnrl resPectiv ? in acest caz, contexurl
(un corsiderent des amintit in lucrarea sa) include nu numai dificulta-
tea cu care pacientul afrrmtr ctr se confruntil, ci $i co0dilia socialtr si
economice a clientului, precum 9i cadrul de tratament impus de
acestea gi de considerentele de ordin geograFrc sau de alte restriclii.
Persoana Erapeutului $i resursele care-i stau la dispozilie in limp ce
lucreaztr reprezintil un alt element important al contextului' in acest
caz. Cititorul-practician poate dori sI evalueze gradul in care au fost
luate in considerare astfel de aspecte complexe in studiite analizarc
in acest capitol. Indiferent de concluziile sale, cititorul nu [ebuie str
uite faptul cI acest tip de cerc€iare se bucurl de cel mai inalt prestigiu
!i spruin in seclorul public, de exemplu in cadrul Serviciului Nagiona.l
de S5ntrtate. De exemplu, sisemul CORE (Clinicd Outcomes Routine
58 TERAPIA INTEGMTIVA

Evaluation - Evaluarea clinictr de rutintr a rezultatelor), promoy-at de

Core System Group (1988), este udlizar in prezent in mod curent in
medicina primartr ti in serviciile de consiliere a studen lor din
Marea Britanie. Acest lucru permite culegerea unei candttrli mult
mai mari de informalii comparative privitoare la rezuhatele terapiei
aplicate unor diferite grupuri de clienti intr-o diversitate de contexte
(Barkham gi Mellor-Clark, 2000; Mcl.eod, 2003).

Diferenle intre modele:

ce tip de terapie este cel mai eficient?

Fiecare model de terapie are eleme e clare gi ferme cu privire Ia

aspectele ierapeutice - cu alte cuvinE, ceea ce trebuie frcut pentru
a facilita schimbarea. Duptr mulli ani de antrenament intr-o singure
metodologie, practicienii pot fi iertati pentru cI au presupus ctr
tehnicile pe care le-au invllat sint responsabile pentru avanrajele pe
care le obtin clienlii de la tratamenn respectiv. Totu$i, aceasttr
ipoteztr este pustr foane insistent sub semnul intrebtrrii de ctrtre
studiile efecuae. Rezultatele bazate pe metaanaliza a sue de sudii
indicl in mod constant existenla unor diferenge neglijabile intre
diverse $coli, din perspectiva rezultatelor (Smith Ei Glass, 1977;
Stiles ?r a/., 1986). Ac€astl echivalenli sub aspectul rezulratelor a
fost confirmattr chiar $i duptr inregistrarea unor progrese in meto-
dologia cerceErii (Lamben gi Bergin, l9%) 9i dupl apari a unui
numtu mult mai mare de s dii (Lamben, 2004).
Totu$i, in anumite cazuri, diverse aborddri genereaztr rezulrate
diferite. Conform lui Bergin $i Garfield (1994), se inregistreaztr
diferenle tehnice importante atunci cind hdburarea este severtr. Cu
privire ta acegti clienti, Ruth Si Fonagy (1996: 368) concluzioneaze
ctr .tratamenul nespecific, insuficient suucnrrat, cum ar fi consi-
lierea generaltr, terapia psihodinamicl ftirtr un focus qi o diversitate
de terapii experientiale nu au $anse de a se dovedi eficiente".
Tlrlburtrrile specifice - de exemplu fobiile, compulsiile qi unele
disfunclii somatice - par s[ poattr fi tratate mai eficient de inrewengii
 cuM FUNCJIoNEAZA rpnepn r 59

bine lintite, cum ar flr cele utilizate de specialigtii in terapie cognitiv-

-comportamentaltr. Pe de alttr Parte, persoanele depresive care rezisttr
la terapie par se aibe o evolugie mai buntr in cazul unei tehnici
nondirective, spre deosebirc de una directive (Bergin 9i Garfteld'
1994; Lamben, 2004).

ln ansamblu, se pare ce exist putine dovezicare sd re@mande

un tip de terapie in defavoarea altuia. Acest rezultat surprin-
zetor a devenit cunoscul sub numele de efectul pdsdrii ddo.
,Toata lumea a ci$tigat $i toli trebuie se primeasce premii", dupe
cum a proclamat paserea dodo in,4/lte in fara Minunilor. Acesl
fapt a condus la aparitia unui nou obiectiv, gi anume incercarea
de a identifica elementele terapiei care induc schimbarea.

Factori comuni

Daci nu existil diferenp evidente intre rezultatele oblinute de modele

diferite, atunci o posibill explica$e ar fi faptul c[ trebuie sd existe
anumi$ hcori comrar i sav non-srycirtci caure survin in toae terapiile.
Acegtia sint diferili de tehnicile sau inervenliile asociate cu modelele
respective, care poartl nvalf-le de Iacloi specifici.
l-a,llbf]n et al. (2004) sugereaztr uei conceplii tradilionale princi-
pale care au fost urilizate pentru a explica acest fenomen:
l. Prima derivl din teoria invtr1fuii, conform ctrreia toate com-
portamentele (inclusiv nrlburtrrile mintale) sint invltate ;i, prin
unnare, au un .dezvtrt'. Potrivit acestei conceptii, schimbtrrile
pozitive constau in dezvtrtarea de vechile modele ale rtrspursu-
rilor $i doblndirea unora noi. Se sugereaze cf, toate teraPiile, in
mod controlat sau nu, genereazl schimblri prin frPnrl ctr anga-
jeazi mecanisme cum ar fi desensibilizarea, repetilia, consolidarea
pozitivtr 9i aqa mai departe, cu alte cuvinte, tehnici utilizate de
terapiile componamentale li cognitive.
2. Cea de-a doua rczulttr din perspectiva umanisttr, fenomenologictr,
pofiivit careia factorul comun in orice Erapie implicf, o relalie
proEctoarE caracterizatl prin ctrldurtr, sprijin, atentie, intelegere
60 TERAPIA TNTEGMTIVA

$i acceptarc. Aceste ingredie e ale atitudinii unui terapeut sinr

considerate fundamentale pentfu crearca unei bune relalii tera-
peutice, care rcprezinE o .condilie' ce face posibiltr modificarea
qi avansarea. in cartsa The Hean and Soul of Change, Hlbble
et al. (1999) propun o prezentare cuprinzStoare a snrdiilor Si o
analiztr a rolului hctorilor comuni in terapia eficientil, din ac€asg
persPecrivtr.
3. A treia perspecrivtr major[ se axe,zl W psihologia socialtr a
persuasiunii gi pe componamentul asociat cu rolul social definit
din perspectivtr culturaltr, obseryat pentru prima oar[ de Jerome
Frank (l%l). AcesB sustine ce .loate terapiile ofertr o eliberare
cathartictr a afectelor instabile; o explicagie sau un sistem prin
carc pot fi
inlelese gi explicate problemele unei persoane; un
ansamblu de ritualuri sau proceduri pentru punerea in practicl a
unei alternative, a unui stil de via1tr mai strniltos; incredere in
inlelepciunea vfudeciloruIui autorizt' (Imbert et ol.,2cI)4: EIO\.

Autorii conchid ctr, deti toate cete trei concepgii au meritele lor
ii sint aplicabile intr-o oar€care misurl, nici una nu ofertr o explicalie
completl. O concepgie contemporaDtr combintr aceste puncte de
vedere gi sugereaztr ctr ingedientele comune implicate in producerca
schimblrii pot fi o combinalie intre experienlele afective, abilitatea
cognidve gi reglementarea comportamentaltr. Totugi, ei observtr ctr
.deocamdattr nu exisu nici o descriere prccise a tuntror acestor trei
factori Si nici un test empiric al efrcacitllii combinagiilor sau inte-
grtrrii accstor ingrediente" (p. 810).
Indiferent de explicagie, rezultatele cers€grilor aratll cI factorii
comuni mai multor tr-atamente sint responsabili pentru o m e pane
din ameliorarea inregistrattr de paciengii supugi psihoterapiei gi ar
putea fi responsabili pentru majoritatea beneficiilor daorate inter-
i
venliilor psihologice (t-amberr, 2m4 Lmbert qi Bergin, 1994).
in capiolul anterior am obsenrat modul in care Frank (1961) gi-a
suslinut conceptiile privitoare la influenlele benefice din terapie cu
mult inainte de aparilia studiului pe care il citlm. Ac€sra a afirmar
ci loate psihoterapii.le sint rrariagii ale procrdeelor foarte vechi asociate
cu vindecarea psihologictr. Acestea se adreseazl unei probleme
 CUM zuNCTIONEAZA TEMPIA? 6I

comune, cea a demoralizlrii, care include pierderea stimei de sine,

alientarea, un sentiment subiectiv de incompetenB, lipsi de speranltr
gi neajutorare. Sarcina comuni a tunrror terapiilor, sugereazi automl,
este resiabilirea mora.lului, iar in opinia sa nu existi diferente mfii
intre diverse rerapii, sub aspecnrl modului in care indeplinesc aceasttr
sarcintr (Norcross $i Arkoyitz, 1992).
Grencavage gi Norcross (1990) sugereaztr cI procesul terapeutic
implictr o secvenli evolutivtr. Ace$ti autori au identificat $i au grupar
faclorii care joactr un rol intr-o asemenea modalitate secyen(ial[, li
anume Jactori de spijin, factoi de invd.lare g factori de ocliune.
Funclia de sprijin q ecedA lnvdlarea, care presupune modifictrri ale
conceptiilor 9i atinrdinilor. La rindul lor, acestea anticipeaze Enta-
tivele terapeun:lui de a sprijini acliunea sav modificarea compor-
tamentaE. Lambert (1992 : lM) sugereaztr ctr ace$ti factori opereaztr
in cadrul oriclrui model intr-o mtrsurtr mai mice sau mai mare,
.confiibuind la instaurarea unui efort terapeutic in cooperare, in
care increderea, sentimentul de securitate Si siguanle sporite ale
pacientului, precum gi diminuarea tensiunii, sentimenhrlui de ame-
nintare Si anxietate determintr modificEri la nivelul conceptualizerii
problemelor acesn:ia gi, in cele din urmtr, la nivelul acfunilor, prin
reducerea temerilor, capacitatea de asumare a riscurilor gi rezolvarea
problemelor asociate cu relaiiile interpersomle-. in continuare vom
vedea ce ne mai pot spune studiile despre inEebarea din centrul
controversei, cu privire la ce anume induce modificarea in cadrul
terapiei, li vom analiza relalia dintre rezulrate Sipmcesul terapeuric.

Cum funcf ioneaze terapia?

Pentru a rtrspunde la ac€astl intrebare vom prezenta pe scurt desc+.

peririle lui Orlinsky €r rr. (1994) in cea de-a treia serie de rapoarte
cu privire la relalia dintre proces 9i rezultate. Aceastii serie reprezinLtr
o analizl arntrnuntittr a studiilor consacrate procesului terapeutic,
prc'venind din 46 de jumale gtiiryifrce gi din peste l2 ca4i. Sebazrazl
pe analiza literanrrii de specialitate ap5rute intre 1985 5i 1992 9i vine
62 TERAPIA INTEGRAIIVA

in continuarea unei lucrtrri anterioare pe acelaSi subiect (Orlinsky 9i

Ho\ ard, 1978, 1986). in cea de a cincea edilie a &rgiz and Gatfeld's
Handbook of Psychotherary and Behaviour Chuge, Orlinsky ul al.
(2Co4: 362) observtr ctr studierea relaliilor dinfe procesul psiho-
tempeutic gi rezultatele inregistrate de pacienli are o venerabiltr
istorie care se intinde pe durata a 50 de ani. Dupd 1994, numtrrul de
shrdii utilizate pentru redactarea ultimei edilii s-a dublar, tolzlizindz7g
(pe linge alte 42 de studii si metaanalize empirice)-
Studiile axate asupra rczrilztglor diferenla dinEe starea
^rlz7izeazi
clientului inainte Si dup{ teraPie. Studiile asupra procesului anali-
zeaze ce anume se intimpli pe parcursul ledinlelor de terapie.
Acestea investigheazl aspectele procesului terapeutic ce par sd fie
utile sau dtruntrtoare: cu alte cuvinte, care stnt componentele tera'
peutice ale lerapiei. Pentru a lucra cu un material atit de complex,
cercettrtorii au fost nevoili se selecteze $i se defineasctr ce anume
trebuie str observe $i se evalueze.
Orlinsky er a/. (1994) disting gase asPecte ale procesului, despre
care suslin ci pot fi identifrcate in toate formele de terapie Ei pe care
le propun drept un sisiem conceptua.l atotcuprinzitor sau un .model
generic" al terapiei. Toate terapiile implicd :
l. un aspect formal (contractul rcrapeutic);
2. un aspect tehnic (operatiunile terapeutice);
3. un aspect interpersonal (legtrtura terapeutic[);
4. un aspect intrapersonal (raPortarca la sine);
5. un aspect clinic (impacnrl $edintelor); si
6. un aspect temporal (fluxul secvenlial).

De asemenea, mai trcbuie observat ctr, de$i cele Sase aspecte ale
procesului psihoEraPeutic sint prezentate separat, aceslea sint con-
siderate aspecte coocurente $i relalionate inEe ele ale unei realitilli
complexe.
Autorii doresc str indice modul in care sint ficute obseffaliile :
se bafJf,azd pe rapoartele clienlilorrsau ale terapeulilor, cu ajutorul
chestionarelor 9i scalelor de elaluare aPlicate duPtr gedhp sau sint

]. in lucltrrite lor, autorii utitizeazl rermenul ,,pacient" in loc de -clieni" ;

am ptrstrat acest termen doar in cadrul citatelor.
 CUM FUNCTIONEAZA TERAPIA I 63

efectuate de citre observatori independenti, folosind iffegisrtrri sau

alte modalittrii de documentare a gedinplor de terapie ? Rezultatele
indice fapnrl c5 observatiile care provin din acesrc surse diferite nu
sint intotdeauna foarte asemdn toare' astfel incit este bine str se
norcze su$a la care s-a aPelat.
Degi Orlinsky et al. (2004) privesc cu optimism rata evoluliei,
aga cum se reflecti aceasta in studiile privind relalia dintre procesul
terapeutic $i rezultatele terapiei, aceqtia au descoperit ci, pe lingl
simplul votum de informalii, s diile devin din ce in ce mai speciali-
zate $i mai eterogene, astfel incit este mai dif,rcil sf, se utilizeze
acelagi sisrem de clasificare ti analize ca $i in edidile anterioare. in
loc sI factr acest lucru, ei isi prezintl concluziile bazaE pe aceste
studii in felul urmtrtor: .in ansamblu' descoperirile din studiile
privitoare la relafia dintre proces gi rezultate publicate intre 1993 $i
2001 nu necesiti nici o modificare radicali a concluziilor descoperite
anterior, pe baza snrdiitor intreprinse intre 1950 si 1992. Unele
dintre aceste concluzii au fost consolidate pnn adeugarea mai multor
studii noi in domenii familiare, cum ar fi impacnrl legiturii terapeutice
si al aspectelor sale speciFrce asupra rezultatelor" (pp. 362-363)'
Am ad[ugat unele dintre aceste noi descoperiri la prezentarea noastri
a lucrlrii lui Orlinsky et al. (199,4), in c€le ce urmeaz6, 9i am
descris pe scurt, in finalul acestei sec;iuni' implica[iile acestor
tendinle mai recente discutrate de Orlinsky et al. (2W4).

Descoperiri privitoare la relalia dintre procesul

terapeutic Qi rezultatele terapiei

Lln aspect formal: contractul terapeutic

Acest aspect implictr prevederi contractuale 9i imptementf,ri con-

trac ale-
Prevedeile contractuale se rcfertr ta factori precum cadrul, for-
man:I, ftecvenla ledintelor de terapie Si durata tratamentului. S-a
descoperit ce varialiile prevederilor conEactuale nu par str aibd vreun
impact asupra rezultatelor. Terapia eficienti poate fi efectuattr in
 U TERAPIA INTEGMTIVA

diverse formate cum ar f,r cel individual, familial sau de grup,

conform unor diverse programe gi pe perioade diferite, cu diverse
modalittrli de platA.
Inplemen dile contractuale a)prind cite\ra elemenE. primul este
consensul cu pivire la scop, ceea ce inseamntr claritate gi existenta
unui acord asupra scopului, intre client gi terapeut. Studiile noi
rclevtr fapnrl cI acestea tind str fie imponante atunci cind sint evaluate
din puncn:l de vedere al clienn ui sau al unui indice obiectiv, dar
sint ielevante, in mod curios, anrnci cind sint erraluate din perspectiva
terapeutului fale de proces. Terapeu(ii au tendinla si se axeze pe
situatia de urgenltr generaltr, in ansamblu, pe mtrsurtr ce terapia
progreseazr, presupunind ctr revela$ile ii vor oferi cliennrlui mai
multe opliuni sub aspectul schimblrii. Prin urmare, eforturile sau
scopurile particulare sint considerate drept o parte din descrierea
penioanei in ansamblu.
hegdtirea clienlilor se situeazl pe locul urmltor gi se referl la
a.tteptarile legate de terapie $i la modul in care cliengii pot participa
cel mai biae la Eatament. Aceastil dimensiune a inceput sl Fre
snrdiattr doar recent, instr rezultatele indictr faptul ctr, atunci cind se
intimpltr acest lucru, tind si apartr rezultate mai bune, ceea ce pare
ur lucru demn de rclinut, in special in cazul oamenilor care au
apelat de curind la terapie gi care nu sint obignuili cu presupunerile
frmiliare terapeutului.
krfonnoqa descie o serie de facbri, unul dinte ei fiind activitatea
verbaltr a ambelor pfuti. Rezultatele indici faptul ctr un client care
vorbegte mai mult tinde s6 aibtr rezultate rnai bune. Descoperirile
legate de activitatea verbala a terap€utului sint mai ambigue. printe
alli factori imponanli din cadrul performanlei, asociati in mod
pozitiv cu rezultatele, se num6rtr abilitatea terapeutului, grddul d.e
adecvare al tratamentului in rapon cu clientul, respectarea unui
nodel tempeutic ii stabilitatea amnjamentelar piitoare la ffaratne .

Relaliile dintre rezultats 9i gradul de adecvate al tratamenlului tn

rapon cu clienml gi abilitatea terapeurr|/ui se disting ca deosebir de
puternice, avind in vedere coerenta descoperirilor fdcute prin
prisma unor diverse perspective asupra procesului folosite in studii.
Descoperirile releve faphrl ci aceastl competenltr a terapeutului este
 CUM FUNCTIONEAZA TEMPIA ' 65

un factor important care contdbuie la eficien;a rezultatelor gi care

depinde doar pa4ial de tehnicile utilizate Si de orientarea tera-
peutului, La fel, caracteristicile clientului sint responsabile pentru
diferenle marcante in privinp rezultatelor, in special, rezultatele
indictr fapnrl cl. interacliunea dinte client, terapeut Si tehnicd arc
drept consecinp diverse tipuri de rezultate. Autorut sugercaztr ctr
aceste descoperiri, luate impreuntr, arattr clar cd dacd un pacient
bine pregdtit, considerat adecvat pentnt o anumitd formd de trata-
ment, se implicd in nod aaiv in disculiile cu un terupeut abil,
terapia va inregistm rezultate benefice.
O serie de studii noi consolideazl gi aprofundeaztr intelegerea
impactului asupra rezultatelor a variabilelor care tin de terapeut gi
de client. S-a descoperit ctr varialiile legate de abilitatea Erapeuhlui
sint corelate in mod frecvent cu variafile rezultatelor, ceea ce
demonstreazi !i mai clar fapnrl ctr .terapeuh:l ca persoantr este rcspon-
sabil penru diferenlele sub aspecn rezultatelor" (I.an;b,eft e, al.,
2004: 812-813). Autorii arag ce, in studiile mai vechi, rerapeunl
ca persoanl ldcea rareori obiecnrl investigaliilor, astfel incit aceastl
identificare a terapeuurlui drcpt o variabill importantii carc influenleazl
schimbarca, intr-un mod semiindependent fatl de tehnici Si orientare,
a rcprezentat o descoprire imponand. TonNi, autorii observtr cI
mai degrabtr cliennrl gi nu terapeutul implementeazd procesul schim-
bdrii si suslin ctr .dace clientul nu asimileaztr eforturile ajuttrtoare
asociate cu procesul de schimbare iniliat de terapeut, nu le utilizcazl
9i nu se conformeaztr acestora, anrnci nu se ajunge la nici un rezultat"
(p. 814). Aceasti pozilie are implicalii legate de modul in care este
privitil eficacitatea terapiei.
O altil descoperire interesantl recenti aratil cI unii clienli fac
progrese foane rapide (in primele uei tedinle) Si inainte de inceperea
Eatamennrlui adecv"at. Ac€$tia inregistreaztr efecte benefice la sfirgin
tratamentului, care se menlin 9i duptr o perioadtr de urmirire qi par
str aibtr resurse deosebite.
66 TERAPIA INTEGRATIVA

Un aspect tehnic: operaliunile terapeutice

Sint proceduri tehnice specifice pe care clien[i gi terapeugii se

angajeazA sd le efectueze, conform conkactului terapeutic. intot-
deauna ele implicl un anumit tip de prezentare a problemelor gi de
inlelegere expend sav erraluarea de ctrrre terapeur a stirii clienlilor
lor; intervenlia terapeuticd, respectiv cursul actiunii propus de
ceEe terapeut pentru a face faltr situatiei problematice gi, in cele din
wmd, cooperarea clientului sau implicarea in terapie.
hezentarea problemelor. Conform rezultatelor studiilor, nu ceea
ce spun clientii, ci modul in carc acestia discuti despre problemele lor
pe parcusul $edintelor conteazl gi este asociat intr-o mare mesurtr si in
mod semnihcativ cu rczultatele terapiei, din toate perspectivele exami-
nate. Acest lucru indictr importanta faptului ca respectivii clienli str
fie capabili str dea randament intr-un mod adecyat pe durata terapiei
9i poate fi doar o altil componentit care indici dactr o terapie anume
este recomandabiltr petrtru un anunit clie .
ingelegerea expend.. S diile privitoarc la acest subiect s-au axat
pe ce anume selecteaztr terapeutul drept obiect al investigaliei.
Ni€rea W prcblemele clientului gercreaze rezultate pozitive Si este
importanttr, in mod evident. [: fel, au fost releyate asocieri pozitive
cu rezultatele in cazurile in care terapeutul se axeazd W afecte $i W
inlekgerea sinelui de ctrtre client, degi unele asocieri negative
sugereaztr cf, axarea pe sentimente este contraindicatl in unele
circumstanp. Pe de altii parte, descoperirile indicl o asociere nega-
tivA inEE rezultat 9i axarea terapeutului asupra inplicdrii in situalia
prezen d a clientului in timpul $edinlelor, degi datele referitoare la
acest lucru sint mai pulin coerente. Aurorii sugereaze ce aceasti
focalizare rebuie efectuattr cu atenlie Si ctr s-ar putea datora ,unei
terdinP neinten(ionate din partea terapeutului de a-i atribui cliennrlui
lucruri negative sau ambivalente sau, in mod alternativ, ar putea str
se dabreze faptului cd terapeuul face referiri la comportamenhul
clientului in $edintele in caIe terapia nu se deruleaztr in mod satisftr-
cetor (Orlinsky et al., 1994: 296). Deoarece aceas6 descoperire
este releyanttr pentru majoritatea lucrurilor pe care ni le propunem
 CUM FUNCTIONFAZi TERAPIA? 61

in aces6 carte, vrem se subliniem faptul cI, in concep a noastre'

descoperiri mai recente din unele studii

Iniemenliite tempeurulat. Tehnicite pe care le utilizeaztr erapeulii
sint legate de modelul lor erapeutic panicular. Rezultatele relevtr
urmitodele lucruri ca fiind deosebit de putemice !i asociale in mod
pozitiv cu rczultanL
Confiunmrea etpeienliald (de exemplu' dialogul fatl in fatl din
terapia Gestalt) pare a fi un model de teraPle cu valenle puternice
din mai mulae perspective asupra procesului' instr a fost desemnat
drcpt dtruntrlor intr-un studiu din unsprezece.
Tot(dlat}-, interpretarea s-a dovedit a ir o intervenlie eficiemtr in
studiile recente, instr rezultatele sugereazl ctr pot Ft necesare anumite
condilii pentru ca aceas6 influenltr pozitivtr sI se manifeste, iar cele
rei descoperiri negative indictr fapnd ci exisE circumsE[P in care
nu ar trebui utilizad. Studiile noi sprijintr descoperirca c[, in gene-
ral, utilizarea interpretlrii este asociatil cu rezultate pozitive. Tbnrgi,
au fost relerate rezultaE negative aunci cind interpretarea se axeazl
pe aspcte legate de transfer, in psihoterapiile Pe termen scun
(Orlinsky et al., ZA0/.).
Intenlia paradorall, numiti !i injoncliune Pamdoxali, este o
tehnictr elaborali de terapeulii de familie. Prin inermediul acesteia,
terapeutul recomandtr un simptom sau un comPortament deranjant'
De exemplu, terapeutul ii poate cere unui cuplu care se ceart?i
frecvent sI se cene de cel pulin o datil pe zi. AceasE tehnice a fost
utilizattr intr-o serie de experimen@ simutate' iar rezultarcle arati o
asociere imprcsionanttr si consistentl cu rezultate pozitive.
Alte tehdci qi modalitlli de reaclie ale terapeutului se relalio
neazl inE-o mai mictr mtrsurtr cu rezulBtele. Printre cele care au o
asociere moderat pozitivtr se nuntrrtr: etplorarea {ectuatd de cdtre
terapeut (de exemplu, intreblri cu rlspuns deschis) ti sPnJin acordat
de cdtre tempeut (de exemplu, incurajare), aceasta din urmtr fiind in
mod special mai sigurf,, lucru indicat de absenta constand a efecElor
 68 TERAPIA INTEGRATIVA

cinci studii).
Cooperarea cliennlui. Rezultatele demonstreaztr in mod
conclu-

percepFei proprii 9i percrpliei terapeutului) sinr asociate

in mod

in concluziile lor privitoare Ia studiile consacrae operaliunilor

Erapeutice, Orlinsky e, al. (1994) observtr ci, deri studiile com-

Un aspect interpersonal: legdfura terapeutice

I-egf,tura terapeutictr rtrmine dimensiunea cea mai interesang. A fost
foarte intens studiattr ti au fost analizate pest€ 1.000 de descoperiri.
Rezultatele rclevtr procente mari de asocieri pozitive in privinla unui
numir mare de asemenea descoperiri, din perspective multiple asupra
procesului, atit in privinta legf,turii terapeudc€, cit
9i a diverseior
aspecte ale acesteia. knportan(a rczultatelor in cadrul legtrturii
tera_
peuticr a fost sprijinirl de studii recenE (Lamben, 2OO4).
Autorii disting intre (a) latum instrumentald a sarcinii sauinves_
tilia sub raportul rolului personal de ctrtre client qi terapeut
9i
 CUM FUNCTIONEAZA TERAPTA ) 69

coordonarca lor interactivtr, ceea ce poate fi perceputl drept calitatea

efortului in echipl al pacientului $i terapeutului; tL (b) latum
social-enoliotaw a leglntrii sau rapornrl personal, determinat de
contacnrl comunicativ sau de armonia, afectul $i afirmarea rEciprocS.
lArum instrumentald a sarcinii- in ceea ce ptive$te investilia in
rolul personal, rczultatele dezvtrluie asocieri pozitive adl in privinla
terapeutului, cit Si a clientului, cele mai bune rezulEte Flind oblinute
din perspectiva cliennrlui. Doar Eei studii s-au axat pe investilia
reciproctr in roluri in cadrul relaliei terapeurice qi trei din cele patru
descoperiri au reler"at o rela;ie pozitivl cu rezultatele terapiei.
Trfueurile principale ale coordonlrii intemctive reflecttr stilul
de conducere gi natura colabortrrii gi au inclus mlsuri privind colabo-
rarea terapeutrlui in compamlie cu stilul direct sau cu Permisivitatea
acestuia Si colaborarca cliennrlui in comparade cu atitudinea dePen-
dentl sau dominatoare a cliennrlui. in privinp primului aspect,
rezularcle sint impl4ite, evidenliind asocieri pozitive atit in cazul
stilului axat pe colaborare al terapeunrlui, cit !i in cazul stilului
direct, deqi asocierile sint mai putemic€ in cazul stilului axat pe
colaborare, iar stilul axat pe colaborarea din partea cliennrlui este
asociat inu-o misurl mai mare cu rezultate pozitive.
Larum social-enoSionald. Snrdiile referiloare la contactul sat)
armonia emolionall, misurattr conform inFlegerii emPatice a tera-
peunrlui, dezvtrluie asocieri pozitive cu rezultatele gi nici unul nu
rclevtr asocieri negative. Asocierea pozitivl este deosebit de suinsI
din perspectiva clientului, ceea c€ indictr fapul cI percep$a clientului
cu privire la empatia Erapeutului rcprezinttr un factor important.
Rezultatele dezvtrluie un pattem clar al asocierii dintre armonia
emogionaltr 9i rezultatele pozitive (mai ales cind procesul a fost
e\raluat prin intermediul evalulrilor t?tcute de citre clienli sau al
unor indexuri obiective, iar rezultatul a fost e\aluat de cltre clienli
si terapeuti).
Cel mai intens sNdiat aspect al legdturii terapeutice a fost szs;i-
nerea de cdtre tempeut a clientului, exemplificattr prin cele trci
condilii esenliale definite de ctrtre Rogers (1957). Ac€sta se dovede$te
a fi un factor semnificativ in rapon cu rezultatele, degi, conform
\rxialiilor, contribulia sa la rezultate difer[ in conformitac cu anumite
7O TERAPI,A INIEGRATIVA

condi$i specifice, astfel incit este nevoie de sNdii mai aprofundate.

Din nou, asocierile sint mai evidente din perspectiya clientului.
Suslinerea de cdtre c/i€r, a terapeufi.rlui, de$i mai putin sudiag,
indicl asocieri pozitive mai coereDte cu rezultatele terapiei, in
compaE$e cu afuItlalea de clEe terapeut. Au]orii observtr ce acesta
ar putea fi un indiciu imponant al fapnrlui ctr terapia se desftrpartr in
condilii optime $i cI poate funcliona atit ca un indiciu al progresului
din trecut, cit 9i ca un factor care con[ibuie la progresul ulterior.
Suslinerea reciprocd intrc client $i terapeut, la rindul ei, dezv uie
in mod constant o relaue pozitive cu rezultatele (mai mult din
perspectiva clienrului sau a obseryatorilor externi).

conchid ci

O coDtributie la literarura de specialitate consacrarl importrniei

hctorilor care Un de relatii in rerapia eficienrtr ii apa4ine lui Norcross
Q-04D, cue a condus grupul de speciali$ti ce au efectuat studiul
Relaliile in terapiile cu suport enpiric, coordonat de Depaflamentul
de psihoterapie al Asocialiei Psihologilor din America.

Un aspect intnpeaonal: relalionarea cu sinele

Relalionarea cu sinele este definittr drept srilul de a reacgiona al

oamenilor. in mod special, acestea sint procese inrrapsihice care se
rcfertr Ia modul in carc oamenii iEi trliesc inciorea ideativl 9i
afectivtr, la modul in care igi formuleazi congtientizarea sinelui,
modul in care se e\alueaztr pe ei ingiqi gi in care i$i conEoleaze
ideile, sentimentele gi impulsurile. Aulorii fac distinclia inue persoarcle
 CUM FUNCTIONEAZA TERAPIA? 1I

carc reac[ioneazE in mod deschis, receptive li flexibile, 9i cele care

sint rezewate, selective in mod critic Ai care se supun constringerilor
sau au o atihdine defensivtr. in cadrul terapiei, intreberile legate de
relationarea cu sinele tind se se axeze pe capacitatea clientului de a
asimila intervenliile qi de a utiliza relatia oferiti de ierapeut.
Relolionarea cu sine a clientului, $i anume deschiderea in contrast
cu atitudinea defensiv5, reprezinti un factor ce are o asociere de tip
pozitiv cu rezultatele, in mod permanent, indiferent de perspectivele
asupra procesului sau asupra rezultatelor a\rte in vedere. ne blionarea
cu sine a tempeutului sau congruenla cu sine (autenticitatea) constituie
o rrariabili care se apropie cel mai mult de e\aluarea aspectului intra-
personal al participerii terapeuhlui. Rezultatele indictr hp$l cA acest
factor poate contribui la succ€sul terapeutic, in unele circumstanle.
Rezultatele sint mai diverse in privinla variabilei apropiate de aceesta,
referitoare la autoacceptarc Si autoasigurare versus autorespingere
gi autocontrol.
in concluziile lor, autorii sustin ci lege$ra puternice dinfte
rezultate $i gradul de deschidere al clientului, versxs atitudinea
defensivi, oferf, dovezi convingtrloare cu privte la importanta ac€stui
factor. Impreuntr cu alte variabile asociate cu clientul, cum ar fi
gradul de adec\rare al tratamenhrlui, cooperarea cliennrlui cu inter-
ventiile terapeutului 9i contribulia clienhrlui la legiura Erapeudctr,
descoperirile lor documenteaztr inportanla esenliab a contribqiei
clientului la tnttament (,Cei ce au se pare cI primesc mdf - Orlinsky
et al. , 1994:343).

Un aspect clinic: impactul din cadrul

Fedin lelor te ra pe u tice

Impacnrl sau realiztrrile teraputice din cadrul gedin;elor rezulttr din

interacdunea hluror factorilor de mai sus, care determintr anumite
experienle pe parcunul tratamenNlui. Acestea pot h pozitive sau
negative. Printre impacturile favorabile asupra clientilor in cadrul
sedintelor se numfue evenimente precum revelatia, catharsisul, amelic
rarea conflictelor interpersonale, consolidarea sperantei $i consoli-
darea autoeircienlei. Prinre impacnrrile negative din cadrul ledinFlor
12 TERAPIA INTEGRATIVA

se numlre confuzia, anxietatea sau jena. Impacturile pozitive asupra

clienlilor pe parcursul Eedingelor sint asociate in mod coerent cu
rezuhate bune, din toate perspectivele asupra procesului, cu exceplia
perspectivei Erapeutului.
La rindul lor, $i terapeulii treiesc impach.[i pozidve gi negarive
pe durata tedintelor. O serie de descoperiri referitoare la relada din[e
procesul terapeutic 5i rezultatele terapiei, cu referire la impacturile
pe durah Sedintetor asupra terapeulilor sugereaztr ci sentimentele de
ehcacitate 9i satisfaclie ale terapeulilor, spre deosebire de frusrare 9i
descurajare, sint qi ele asociate in mod pozitiv cu rezultatele pacienli-
Ior. Astfel de sentimente ale terapeulilor sint mai degrabtr consecinla
gi nu cauza rezuhaului terapiei, instr dactr relevanta lor e sprijinittr
de studii ulterioarc, ele le pot oferi terapeugilor un alt indiciu util din
punct de vedere clinic cu privire la progresul cliengilor lor.

Un aspect temporal: fluxul secvenlial

inctr de la studiile anterioare, s-au inregistrat progrese in privinla

analizirii acestui aspect, atit in cadrul $edintelor de terapie luate
separat, cit Ei sub aspecnrl intregului ansamblu de $edinte, cu alte
cuvinte, a modelelor de dezvoltare a gedintelor, precun $i a eBpelor
de pe parcursul terapiei.
Un corpus amplu de descoperiri indictr faptul cl durata trara-
mentului esl,3 asociati intr-un mod foarte general cu rezultate mai
bune. Degi efectele pozitive pot h documentate in cazul unor episoade
relativ scurte de psihoterapie, shldiile referitoare la relalia dintre
procesul terapeutic Si efectele terapiei, precum $i inforna ile fumi-
zate de snrdiile de urmf,rire sugereaztr ctr pacienlii apeleazl adesea la
ingrijiri suplimentare Ei, in general,
inregistreaztr beneficii de pe
urma acestora. Acest fapt contrazice opinia multor sus(netori ai
tratamentului pe termen scurt, a cdror promo\rare entuziasti a terapiei
pe te[nen scurt poate fi bazattr mai degrabtr pe consideralii de ordin
financiar decit de ordin Stiinlific (Orlinsky et al. , 1994 360).
LaIJJibert et al. (20O4) ajung la o concluzie desnrl de diferitE in
ultima lor edilie a Manualului. Autorii subliniaztr faptul ce terapia
pe tennen scurt a devenit o norml in Statele Unite, asdel incir
 CUM FUNCTIONEAZA TERAPIA? 13

majoritatea terapiilor studiate in secliile de psihoterapie sint de scurttr

durattr. Pariiat, acest lucru a fost dictat de factorii economici' instr !i
de faptul ce o mare parte din ameliorarea pe parcusul terapiei apare
intr-un termen relativ scun. DescoPeririle studiilor arattr ce .apmape
jumtrtate dintre pacienlii care fac psihoterapie inregisueaztr ame-
tiortrri considerabile in primele l8 Sedinle sau cinci luni, intr-un
ritm de o qedi4e pe sIpttrminl, iar aproximativ 75% dinte cazuri
revin la funcgionarea normaltr inr-un an de zile' (p. 814) Autorii
recunosc ctr existtr Pacienfi cu tulburfui comorbide 9i cu anumite
tipuri de tulbudri de personalitate care pot necesita peste un an de
ratament si care pot se nu rcaclioneze deloc la terapie $i sugereazi
c[ trebuie depuse eforturi pentru ca terapia se devini disponibill
pentru clienti in raport cu specihcul 9i severiEtea nrlburlrii lor'

Pe scurt:
Conform descoperirilor Privitoare la relatia dintre procesul tera-
peutic Si rezultatele terapiei, calitatea participdrii clientului la
tsrapie so remarcd drept cel mai important factor determinant
al rezultafului. Legetura terapeutice, in special a9a cum este ea

pretarea 9t inten$a Paradoxala.

Aceste relalii pennanente dintre prccesul terapeutic ai rezultatul

terapiei, bazate pe sute pot fi considerate,
potrivit autorilor,drcPt peste 40 de ani de
itudii in domeniul psiho tiinffictr are neroie
de mai mult decit simple adevtrruri' 9i anume de analize teoretice $i
interprettrri ale ac€stora $i de testtrri ulterioare de acestor analize 9i
inErprettrri, prin intermediul unor studii bine construite (Orlinsky
et a|.,1994: 361).
 14 TERAPIA INTEGRATIVA

Perspective asupra rezultatelor

in aceasttr sectiune, autoarele analiz*?tr.A coerenla descoperirilor in

cazul in care procesul sau ceea ce se indmpltr pe parcursul terapiei
este raportat la rezultate aga cum sint percepute acestea de ctrtre
clienli, terapeuli, observ-atori externi gi prin intermediul metodelor
de eyaluare psihomeuice.
In special, este inreresant, inEebarea referitoare la care anume
aspecte ale procesului sint evidentiate atunci cind rczultatele sint
ev"a.luate din perspectiva clientului. Datele ne aral5 ctr de obicei
cliengii asociazl rezuhatele at 24 de variabile legate de proces,
din[e carc 13 reflecttr imporranp legeturii terapeutice.
De asemenea, clientii acode importanfl anumitor interventii
terapeutice, cum ar fi interpretarea, confruntarea experiengialtr gi
intervengia paradoxaltr, in cazurile in care acesEa sint insolite de
cooperarea clientului gi de o stimulare afectivtr. Deloc surprhztrtor,
ei considertr ctr pric€perca terapeutului conteaztr, ca,i gradul de
deschidere al cliennrlui qi experierya a ceea c€ cercetitorii numesc
rcalizlri terapeutice (impacturi pozitive pe parcusul $edinlelor).
a rezultatelor, se disting 28 de
sul, dintre care 18 se regtrsesc
lienli. Elementele comune ale
perspectivelor celor doul pl4i, precrun $i diferenFle dintre acestea
merittr studiate.
Ambele perspective yalorizeaztr calitillile globale ale relaiiei gi
multe aspecte parriculare ale legAurii terapeutice, precum 9i price_
perea Erapeutului, cooperarea clientului, afectete pozitive
9i deschi_
derea, realiztrrile terapeutice Si durata tratamentului.
Printre elementele divergente se numirtr consensul cu privire la
scopul tratamentului, prcgtrtirea rolurilor, adecvarea ctientului la
tratament, empatia terapeutului gi congruenp cu sine. Toate acestea
ocupe un loc important in evaluarea rezultatelor din penpectiva
terapeunrlui, dar nu gi din perspecriva clientului. pe de a.ltl pane, in
mod constanr, cliengii acordd o semnificagie utiliz&ii de ctrtre tera_
peut a intervenliilor paradoxale, a confrungrii experienliale qi a
 CUM FUNCTIONEAZA TERAPIA? 15

inrcrprettrrii; rtrspunsului afectiv in ansamblu al clientului; faptului

ce Erapeunrl este mai degrabA credibil decit nesigur Pe sine $i eBpei
de traEment. Aceste dimensiuni nu au fost considerate importante in
mod constant de ctrlre EraPeuli.

ln conclule, se pare ci pentru clien(i conteazd in mod evident

ce anume fac terapeutii, cum anume procedeaza 9i dacd sint
credibili in actiunile lor, fapt valabil 9i pentru nivelul propriei
implicari emolionale in proces (Orlinsky eral., 1994: 361)

in cartea sa On Being a Client (1993)' Hou/e sugercaztr o elabo'

rarc utiltr pe baza acestei descoperiri, analizind terapia din purrctul
de vedere aI cliennrlui !i face legtrn[a dintre aceasta 9i un proces
evolutiv.

lmplicafiile descoperirilor studiilor

asupra practicii teraPeutice

Lamben ?, at. (2(M) sugereaztr ctr cercetarea in domeniul psiho

terapiei a avut un impact considerabil asupra orientilrilor principale'
Astfel, dovezile oferite de studii cu privire la eficacitatea interven-
liilor cognitive au influenpt orientarea cognitiv+omportamentaltr 9i
au determiMt o redefinire a abordirii .cognitivtomportame ale"'
in privinla terapiei axate pe persoantr, autorii observl ctr a existat o
tendi{tr de devierc de la orienhrea nondiEctivtr, iar acea$tr abordare
a cunoscut un dectin. Pe de alttr Parle' studiile analizate in aceasttr
edide de ctrtre Elliot et al. cuprind o serie de dovezi solide care
sprijintr eficacitatea terapiilor experienliale umaniste. Tonrgi' rearlta-
tele pozitive sint mai degrabe consecinla unor intervenlii dtective
decit a aspecului nondircctiv traditioMl, axat pe client, al terapiei
experienliale. Se pare c[ terapia psihodinamicl a trecut prin schim-
btrri dramatice, sub aspectul modului in care ese practicati acum :
.A devenit mult mai eclectictr, mai abrcviat5 5i are obiecdve mai
 76 TEMPTA INTEGRATIVA

precise" (p. 812). in plus, studiile au pus in disculie ideea ctr

interpretarea, in general, 9i interpretarea Eansferului, in particular,
reprezinttr cheia eficacitlgii in aceasti abordare. in schimb, s-a
dovedil ce no$unea de alianltr terapeutictr, care eviden aztr colabo-
rarea dintre terapeur !i client $i este utilizaE pe scarl largl atit in
cadrul cercedlrii psihodhamice, cit gi in afara ei, prczinttr corelalii
sernnificative cu rearlr,rul pdihoterapiei. Tou$i, L^ambert ?, a/. observl
cd ac€st€ noi descoperiri privitoare la terapiile psihodinamice se
MzazA W anumite tipud de terapii scurte ghidale de manuale $i
includ o doztr destul de marc de diversitate.

Pentru aceasta carte este relevanta observalia cA asemdndrile

reies din fiecare dintre p ncipal6le orientdri terapeutice care ii
ajutd pe clien! se-gi amelioreze starea, oferind astfel fundamen-
tele pentru noi aborddri edectice gi integrative.

Nu trebuie str uittrm faptul ctr atit studiile, cit gi concluziile bazate
pe acestea au ca punct de plecare modul de practicare a psihoterapiei
in Statele Unite. Degi intre cele doul ltrri exisrl multe asemtratrri in
privinla practicii psihoterapeutice, cum ar fi inclinalia ctrtre abor-
darea cognitiv-comportamentaltr ti rerapia pe termen scun, existil gi
o serie de diferenp imporunre. Prcsiunea de a utiliza procedurile
prcscrise, cum ar fi tratamentele cu suport empiric, inctr nu s-a
generalizar desnrl de mulr. Modelul psihodinamic
ai cel psihamliric
par mult prea proeminente 9i influente in aceasttr tarl, fapt ce are
implicalii in privinla dezbaterii cu privire la terapia pe termen scun
vs terapia pe tennen lung. Poate ctr lucrul cel mai important este
faptul ctr terapeulii care practictr psihoterapia in aceasttr laltr sint
mult mai diver$i (fiecarc are propriile garangii independente ale
calitldi) $i nu se afltr sub controlul cererilor impuse de polilele de
asigurare private.
 CUM FUNCIIONEAZA TERAPIA? 77

Concluzii

in ansamblu, acese descoperiri ale studiilor oferl speranp nrror

celor implicali in munca terapeutictr, fie in calitate de terapeut, fie
in calitae de client. Penru ctienli, ne putem imagina ctr descoperirile
privitoare la faptul cI diversele modele au in general puline diferenle
nu prezintit un mare interes. Clienlii sint preocupali mai mult de
ajutorul care li se acordl, Miferent de modul in care se rcalizeazl
acest lucru. Pe de alttr parte, din perspectiva terapeutilor' imPlicaliile
sint uriaqe, deoarece majoritatea cursurilor de pregdtire tind str fie
iu<ate pe un model anume gi pun accent pe anumite modalit{i sau
tehnici de lucru ce reies din respectivele interprettrri teoretice ale
problemelor prezentate, ale psihopatologiei 9i ale evoluliei umane in
general.
Studiile analizate anterior sugereazi ci o comparalie globaltr a
modelelor nu este neapErat cea mai buntr modalitate de a afla ce
anume dI rezultate in terapie. in schimb, acest procedeu conhrmi
faptul ci Erapeutii au multe in comun sub asPectul relaliei cu
cliennrl, indiferent de orientarea lor specifictr. Este clar ctr lerapeutii
de orice orientare trebuie str posede capacitatea de a-l determina pe
client se participe in mod coopcrant in ceea ce prive$te scopurile 9i
sarcinile terapiei, capacitatea de a-i oferi cliennrlui qansa s6-9i
exprime emogiile 9i de a crea o leglnrre terapeutictr marcatil de
valenp vindectrtoare. in capitolul 4 vom prezenh implicalii.le acestor
descoperiri in ceea ce privegte practicile terapiei inlegrative. Inainte
de aceasta, vom vedea ce anume ne pot spune studiile despre schim-
bfuile survenie pe parcursul dezvolttrrii umane.

Sugestii de Iecturi pe tema cercetirii

Ambele c[4i ale.lui McLeod fi 2003), la care se face referire

(1999
in acest capitol, sint recomandate drept un bun Punct de Plecare-
7t TERAPIA INTEGRAIIVA

Cititorilor care au o opinie relativ sceptice in privinta cercettrrii

in domeniul psihoterapiei le recomandtrm :

Mahrer A.R. (2W), W Do Research in prychotherary ? Into-

duction to a Revolution, Whun, tondra.

Nonl Counselling and Psychotherapy Research Journal (CpR),

editar de British Association of Counselling alld pslahotherapy, este
un periodic trimesrial furternational publicat sub egida unor spe-
cialigri, distribuit tuturor membrilor BACp.
 Capitolul 3

Dezvoltarea umane

Dezvoltarea umrntr este un subiect cu care fiecare fiinltr umantr

are o leg[turl strinsl gi despre care, adesea, are 9i o teorie proprie,
care o contrazice pe a altora. Auzim in mod frecvent: .La vhsta
asta toli sint la fel", .E doar o fazl trectrloare ", .Va deptrii etapa
asta". Acestea contrazic oarecum afirmaliile: "Copilul precedtr
bfubatul", .Dalimi un copi.l mai mic de 7 ani...", iar acestea
contrazic basmele cu ransformtrri din broa$te in prinli 9i din vriji-
oare rele in prinlese. Cercetitorii gi-au indreptat atentia asupra unei
mari pi4i dintre problemele privind la schimbtrrile uePtate sau
brugte, stabilitate sau flux, virste si etape. Am ales aici unele ce par
releyante pentru practician qi la care shrdiile au incercat se rfupund[.
De asemenea, vom face referire la unele dhtre cele mai recente
descoperiri despre creier, minte, emo(ii Si relatii pe care savaniii din
domeniul gtiinlelor neurologice sint acum capabili str le demonstreze
sau cel pugin str emiti ipoteze cu privire la ele, pe baza unor dovezi
clare. ,AdevIrul gol-golul este cel mai corect, iar cu cit este exprimat
inr-un mod mai simplu, cu atit influenla lui este mai profunde"
(Schopenhauer, 1970: 205). Este semnificativ faptul ce nu putem
relata aici o simpll poyeste. Adevirul despre dezvoltarea umane
evolueaztr de [a lucruri deductibile sau care tin de credinle oarbe.
Pine acum, ltiin[ele neurologice sustin prin dovezi o mare parte
dintre aspectele carc pinl nu demult erau doar presupuneri. in acest
domeniu inse, modifictrrile au loc strptlmintr de strptiimintr 5i nu de
la un an la altul.
80 IERAPIA INTEGRATIVA

in aceasE lucrare am citat dintr-o varietate mai mare de discipline

decit se obi$nuie$te intr-o carte de psihoterapie. psihiatria Si psiho-
terapia, de exemplu, urmeazi adesea drumuri paralele, fdrtr ca una
sI face referie la cealaltil.

in calitate de terapeu;i, ne confruntl-m in permanen;i cu probleme

referitoare la dezvoltare. Ne intrebtrm de ce clientul apeleaztr la
ajuaor acum. Cum putern explica situalia dificiltr actuali a acestuia ?
Care sint factorii care au contribuit la problemele pe care le prezinti
el? Acestea pot fi intelese in contextul vielii sale actuale sau se
datoreazl unor evenimente din hecut si dezvolttrrii sale recente ? Cu
alte cuvinte, sintem interesali de aspecoele referitoare la schimbare :
cum are loc aceasta Si ce anume contribuie la realiza.rea ei ?
Existi o serie de teorii explicie referitoare la dezvoltarea copi-
lului Ei la evolugia lui pe parcursul intregii sale existenp, iar con-
ceplia practicianului cu privire la aceste subiecte va avea un impact
foarte mare asupra aspectelor pe care le va obserya !i le va pune in
valoare, asupra modului in care se relationeazl cu clienhtl $i in care
igi formuleazd propriile scopuri terapeutice.
Prin intermediul acestei introduceri in subiect ii invitilm pe
cititori s5-$i testeze propriile convingeri cu privire ta unele dintre
principalele probleme referitoare la caracrerul Si dezvoltarea fiintei
umane, notindu-5i propriite r5spunsuri la urm,atoarele intrebtrri :
. Copiii sint implicati in mod acdv in procesele de dezvoltare sau
sirt doar recqrori pasivi ai influenlelor sociale 9i biologice ?
o Cum li in ce mtrsuri forple rnturii sau forlele biologice 9i ingri-
jirea/mediul contribuie la dezvoltare ?
 DEZVOLTAREA UMANA

. Cum apare schimbarea ? Este treptatl !i continul sau discontinul

9i abrupti, caractetizall prin modif,ic5ri bruqte ?
. Personalittrlile oamenilor sint stabilite inctr de la o virstl fragedtr
in timp ?
sau se pot modifica
. Ce anume evolueazl - frzicll, functiile cognitive si intelecuale,
emoliile, personalitaEa, sinele ?

Aceste inEeblri au stimulat oblinerea de informatii prin inler-

mediul observaliilor gi al studiilor, generind totodatl opinii gi con-
vingeri. inctr din vremea celor dintii Frlosofi, specialigti din multe
discipline - printre care se numertr in prezent psihologia tradilionale
gi evolulionistii, psihologia ontogenetictr qi psihiatria - gi-au funda-
mentat cercettrrile pe aceste inuebiri. $colile terapeutice, fiecare cu
propria sa teorie a dezvoltffii, au avut tendinF de a evolua inde-
pendent de disciplinele academice anterioare.

Exista o mare nevoie de o integrare mai'proiunde a cercetarii

gi practicii. Practicienii trebuie sa apeleze mai des la desco-
peririle studiilor, iar cercetarea academice trebuie sd acorde o
atenlie sporita experienlei Si ideilor clinicienilor.
Dezvoltarea umanA este un domeniu in care lot mai mulli
savanti Si practicieni incep sA invete unii de la altii.

in ultimii ani au aptrrut gtiintele neurologice, care i5i propun si

valideze in mod ttiintific specula;iite multor teoreticieni privitoare
la dezvolhrea umantr. Aceste dezvoltiri ale neuro$tiinlelor au generat
un mare interes in rindul psihoterapeulilor gi clinicienilor. Cozolino
gi Schore sint exemple cu un impact deosebit- in analiza sa a celor
mai achlale idei din domeniul neurogtiinielor, Cozolino (2002) ofertr
o vatidare gtiin1ificl a multora dintre ipoEzele propuse de teoriile
contemporane ale relaliilor axate pe obiect Si ale Psihologiei sinelui.
in alte cazuri, $tiinFle neurologice pun sub semnul intrebirii idei
acceptate anterior, cum ar fi notiunea de .curtr Prin cuvinte". Astfel,
Schore (2003a) observtr ctr sistemul care sttr la baza schimbtrrii
psihoterapeutice este localizat in emisfera dreapti, nonverbalr, spre
 TERAPIA INTEGRATIVA

deosebire de emisfera stingtr, verbali. Emisfera dreapti, substranrl

biologic al subcongtientului uman, este totodattr sediul sinelui emo-
gional. in lucrarea sa, autorul include ceea ce reiese ca hind o
descoperire des menlionatl in domeniul neurogtiinlelor : procesarea
inconEtiend, nonverbaltr 9i emolionaltr a informaliilor, care are loc
in emisfera dreapttr, stimuleazd Si induce invtrfarea (Schore, 2003b).
in cadrul terapiei, se poate afirma in cel mai clar sens ce nu ne afldm
in epoca raliunii. Unul dintre alte multe aspecte in cMul cerora
terapeulii au ince multe de invtr(at din gtiinlele neurologice esce
memoria. Cozolino (2002) ii indeamntr pe terapeu(i sI invele mai
mult despre sistemele multiple ale memoriei noastre, in loc si
speculeze asupra motivaliilor care ii determintr pe pacienli sd uite.
Autorul demonstreazl ci diverse nrlburtrri psihologice catzeazd
diferite tipuri de deficienle ale memoriei. Cu citeva microsecunde
inainte sI devenim con$tienti de ceya, relelele rapide qi incongtiente
ale emoliei ne modeleaztr felul in care intelegem lumea gi astfet,
intr-un fel, ne influenpaztr modul in care ne amintim viitorul.
Am ales si prezentilrn informaliile despre dezvoltarea umanl
care au fost evidenliate de studii Si qlre sint releyante indeosebi
pentru practician, cum ar fi wolulia rela;iilor sociale, sentimenntl
sinelui gi emoliile. Am insistat mai pulin asupra funcliilor speciirce
precum memoria, perceplia $i inteligenla, amplu studiate de ctrtre
cerc€ttrtorii din domeniul psihologiei dezvolttrrii. ii cerem cititorului
str puni mereu sub semnul intrebirii ahrmagiile care stau la baz-a
acestor alegeri $i aspectele dezvolttrrii care sint puse in evidengE.

in cele din urmi, ne intereseaztr str urmtrrim in ce mod procesele

de schimbare prin intermediul dezvolt2lrii descrise aici sint relevante
din perspectiva schimbtrrii terapeudce descrise in capitolul anterior.
 DEZVOTJTAREA UMANA 8l

Ce se cerceteazi 9i de ce

. dezvoltarea emolionald.
t4 TERAPIA INTEGRATIVA
 DEZVOLTAREA UMANA 85

Centrul interesului $i metodologia sint strins legarc intre ele. Un

specialist in psiholoBia dezvoltftii este interesat de comportamentul
normativ sau tipic. Munca unui terapeut implici in mod necesar
aspectele prcblernatice sau atipice. Asdel, nu este deloc surprinztrtor
faptul ctr diverse tabere ili pot pune intreblri diferite.
De exemplu, o mare parte din studiile psihologice ar putea f,i
utile unui director de icoaltr aflat faltr in faltr cu noii sf,i elevi. Acesta
trebuie str cunoasci nivelul aproximativ al capacitilii intelectuale $i
apdtudinile lzic€ ii socia.le medii ale copilului de cinci ani. Toate
aceste informalii il vor ajuta in organizarea clasei $i a orarului gi
poate in alegerea inve$torului, insl dactr in prima zi de gcoaltr se va
apropia de o feti1tr, iar accasta ii rra rlspunde la ztnbetul lui cu un lut
in tibie, probabil ctr el va dori s[ $tie de ce, iar atunci existtr ganse mai
mari str gtrseasce un sprijin in literatura terapeutictr de specialitat€.
Fe lingl faptul ctr au obiective diferite, diversele discipline pot
utiliza acelaEi termen in mod diferit. .Atit in cadrul psihologiei acade-
mice, cit gi in cadrul psihanalizei, nu existtr un acord comun cu privire
la care concept€ anume descriu cel mai bine o persoanl sau o penio-
nalitate. Ac€,lti termeni, dincolo de suprafata descriptivl, captrtl semni-
fica1ii diferite pentru diferiti teoreticieni" (Bafiol et al. ,1992: Ln).
Sinele sau identiutea sint exemple bune de asfel de concepte, aplrind
drept probleme diferite dupe cum se regtrsesc intr-un manual de
psihologie a dezvoltirii sau intr-o lucrare de psihanalizi.

Cititorul trebuie sd fi inteles pina in acest moment faptul cA nici

un studiu nu este lipsil de valoare. Mai ales cind se pun probleme
dificile, cum ar fi cele pe care le vom descrie in continuare,
perspectiva teoretica a cerc€tdtorului va determina tipul de
rSspuns pe care il va descoperi. Astfel, Dunn (1993) eviden-
tiaz6 faplul ca fundameniele teoretice 9i ipotezele emise de
cercetatori cu privire la ceea ce este important in cadrul relaliilor,
de exemplu procesele cognitive sau aspectele emolionale pro-
funde, yor influenta profund instrumentele de mesure pe care
le vor alege penhu a descrie relatiile gi deducliile pe c€re le fac
din legaturile ulterioare descoperito intre acestea (p. 75). Cu atte
cuvinle: Locul in care ajungi depinde de locul din carc pleci.
86 TERAPI-A INTEGRATIVA

Avertizfuile se adreseaztr oricui incepe str shdieze acest domeniu

fascirnnt qi totuqi adesea contradicloriu. Vestea bunl este ctr studiile
moderne sint efectuate mai bine, lind sI se se asemene mai mult gi
deseori valideaztr deducgiile speciali$tilor neimplicali in cercetare.

Cum apare schimbarea?

Etape 9i tranzi[ii

Dezbaterea privitoare la faptul dacl dezvoltarea este continutr sau

dactr urmeaztr unor schirnbtrri brugte 9i poate fi numittr discontinutr
dateazl de multit vrcme. Strins legau de aceasta este intrebarca dactr
suuctura personalittrlii este stab e in timp Si previzibiltr sau dactr
dezvoltarca este caracterizatil de modificld imprs/izibile ale structurii .
Ideea de atape sau schimbtrri bru$te est€ inerenttr in teoria psiharn-
litictr, aceasta posnrlind fapnrl c5, in anumite momente prestabilite,
asociate cu virsta, survine o schimbare radicdl gi cafrarrvd in frmclio-
nara gi comportamentul psihologic. Ipoteza etapelor sugereazi cI :
l. Fiecare etape succesivl constl in integrarea 9i extinderea unei
etape anErioare care a fost parcurstr cu succes.
2. Trarzilia de la o etaptr la alta este marcattr de un anumit grad de
brusche1e.
3. Fiecare etapl reprezinti un intreg organizat: comportamentele
sau componentele caracteristice unei etape anume apar conco-
mitent (Rybash e, al., l99l).
4. Dezvoltarea urmeazi o singurl direcgie, astfel trcit Etapa are I
loc iminte de Bapa a 2-a, Ei nu invers.

Teoriile bazate pe etape presupun ctr sint uriyersale, deoarece

fiinple umane sint programate biologic sI parcugtr aceste etape
intr-o anumittr ordine. in cazul manrriztrrii frzice, ac€st lucru este
foarte evident: de obicei copiii stau in Sezut inainte str poattr sta in
picioare, merg in patru labe inainte sI poattr merge in picioare 9i a6a
mai departe. Aceasta a fost conceplia utilizattr de Freud 9i de urmagii
 DEZVOLTAREA UMANA E7

sei pentru a descrie copiliria $i adolescenta. in cartea sa Childhood

and Society, Erik Erikson a extins aceeasi idee, cuprinzind durata
intregii vieli. Opera lui a fost inovatoare nu numai pentru cI a
postulat existenta a opt stadii de dezvoltare din copilerie gi pind la
senectute, fiecare cu aftibuliile 9i modiirctrrile ei, ci $i pentru ce a
acordat o importanp mai mare inlluenlelor societtrtii ti mediului, in
compamde cu psihanaliza clasicl.
Spre deosebire de conceptul etapelor, teoreticienii invigirii vid
dezvolurea ca un proces gradat. Ei sugereaztr ctr pe parcursul vielii
comportamenul unei persoane este modelat continuu de citre mediu.
Ca urmare a acestor influenle, se poate iNegistra, in timp, o amplifi-
c:ue sau o diminuare a diverselor tipuri de comportamente li in
functionare, de exemplu sub asPectul capacitilii intelectuale. Prin
urmare, se presupune ci dezvoltarea este asociatl cu o modificare
cantitativd, care se refertr mai degrabi la diferenle in privinla
canririlri decit in privinla tipologiei.
Rutter gi Rutter (192) sus n in mod util ctr faptul cI vedem
schimbarca ca fiind treptaltr sau brusci depinde de indicaorul de
schimbare folosit. De exemplu, aparilia dintilor la un copil poate fi
consideratl o schimbare rapidl 9i brusctr, instr aceasti concePlie
ignortr faptul ctr dinlii cresc in interiorul gingiilor cu mult inainte se
se vadd. Autorii sugereazf, ctr ar trebui s[ ne indrept m atenlia asupra
,gradului in care modifictrrile evolutive, fie ele [eptate sau bru$te,
transforml funclionarea" (p. 67).
Astfel, de exemplu, pubertatea, mersul la copil 9i achiziga limbajului
sint toate exemple ale unor transformiri radicale, atit din perspectiva
a ceea ce pot realiza copiii, cit 9i din perspectiva interac;iunii lor cu
alti oameni. Totusi, .simplul faPt ci o noutr aptinrdine induce o
ransformare nu inseaflni in mod necesar cA dezvolBrea acesteia nu
are nimic in comun cu func(iile existente anterior" (P 68)-
Tranziliile, mai degrab[ decit etapele, reprezint[ o ipoteztr care
se regtrse$te intr-o mare pane din literatura de specialitate din
domeniul psihologiei dezvolttrrii Pe parcursul intregii vie1i. Kimmel
(199O: 104) deflneste tnnzilia drept -o Perioade de schimbare,
dezvoltare dezechilibru care servegte drept un fel de punte inEe un
li
punct relativ stabil din existenltr Si un alt punct relativ stabil, insl
EE TERAPIA INTEGRATIVA

diferit". Ac€sta compar[ hinlele umane cu crabii cu carapace moale -

par s5-Si deptr$easc[ aga-zisele carapace Ei se devine mai
"uneori
vulnerabili atunci cind trec de la o etapi a existentei la alta".
Se considertr ctr tranziliile nu sint asociate cu virsta gi pot surveni
in orice moment din ciclul existenlial. Studiile, in special cele cu
privire la perioada adulti, au rcleyat faptul ctr virsta cronologici oferd
rareori suficiente explicalii pentru modifictrrile legate de funcgiornrea
fiziologictr.
Exist[ multe suprapuneri intre concep@le de etap[ qi tranzilie.
Totodattr, existit $i diferente imponante. in primul rind, lucrtrrile
privitoare la trarzilii se bazeaze pe ipoteza cI dezvoltare a este multi-
direciionali. Cu alte cuvinte, aceasta nu urmlre$te o singurtr direclie,
ctrtre maturitate; presupune atit a\ranraje, cit qi pierderi. in al doilea
rind, este plasticd. Oamenii pot fi fdcu;i si se schimbe, in func1ie de
mediul in care Eliesc Si de experientele lor. Accentul cade asupra
unicittrUi fiecfuei persoane, mai degrabi decit asupra aspectelor
universale specifice intregii umanitl(i (Rybash ?t a/_, l99l).
in calitate de practicieni, sintem inEresaqi indeosebi de dezbarerea
cu privirc la faptul ctr personalitatea este predispustr la schimbare sau
caracterizati de stabilitate. Schimbarea este posibill in orice moment
din vialE sau srucudle penondildlii devin mai slabile in timp ?
Psihologii adepli ai orientirii dominante pun accent pe stabilitare
$i continuitate in procesul dezvoltitrii, din perspectiva descoperirilor
lor cu privire la fapnrl cl oamenii dau dov-adtr de o constanfi
considerabiltr, in timp, sub aspectul tresihlrilor cognitive !i ale
persona.litttii. I-a fel, teoriile psihanalitice sustin cI schimbirile
importante survin in copiltuie $i consideri ci perioada de duptr
adolescenltr este caracterizati printr-o rclativi sBbilitate.
Spre deosebire de aceasttr conc€plie, specialigtii in teoria invllirii,
specialiqtii in psihologia socialtr, sociologii 9i speciatigtii in psihologia
dezvolurii pe durata intregii vieli suslin cI structurile personalitigi
sint ferm ancorate in cLcumstantele gi evenimentele existen(iale.
Schimbdrile pot surveni in orice moment din ciclul exisenfial- De
exemplu, K.Y Gergen afirmi ctr parcursul existendal al unei persoane
nu este .nici udversal, nici invariabil. .
.
"caracterul exact, al parcursului
 DEZVoLTAREA UMANA ts

nostru existential depinde intr-o mare mf,surtr de o diversitate de

factori de mediu - economici, geografici, sociali, de clasd'
politici qi
anumiti perioadtr
ala mai departe. in plus' acesta este localizat intr-o
istorictr' (in Sugarman, 1986: 4446).
Studiut lui Rutter $i Rutter (1992) pare str susine ambele puncte
de vederc. Corrceplia specialifdlor in psihologia dezvolErii
p parcunul

sint determinate in parte de comportamenh $i experientele ante-

rioare ale oamenilor' (P. 109).
Ace5tia sugereazi ctr :

1. Existit motivatii biologice solide care suslin atit modifictrrile

insemnate, ci, $i continuitf,tile semnificative in dezvolnrea
pe

parcursul inrregii vieli Ei in procesele de imbeEinire'

2. !e anticipeazl cd modificarea psihologictr survine in anii de
mijloc, precum 9i in copiltrrie, iar mulle evenimente' precum
ctrstrtorii si cre$terea copiilor' nu survin decit in perioada adulti'
3. Trebuie prevlzuti posibiliatea continuitililor in dezvoltare' iar
,int influ"riate atit de efectele genedce, cit Si de cele ale
"""rt.
mediului.

Factori care influenteaze dezvoltarea

Al Eeilea aspect se refertr la dezbaterea imPortanli pe tema dez-

 90 TERAPIA INTEGMTIVA

in eroare. Rutter gi Rutter (

interactioneaze: maurarca
rien;elor, in conceplia autor
investiga Ei de a iryelege mai bine modurile in care interacfioneaze
acestea doutr 9i .de a difereqia procesele in care una dintre
ele igi

asupra tuhrror oamenilor. Oamenii difertr in ceea ce privegte

suscepti-
bilitatea la efectele experienlelor sociale majore. Unii dau dovadtr de
o vulnerabilitare psihologice, dererminati de lantra genetictr
9i depin_
zind 9i de experien;ele anrerioare. Astfel, oamenii carc tind si fie
afectali cel mai mult de provoctrrile existentia.le _ precum gomajul,
sarci au deja Probleme. Pe
de a.l
srare :'#;H::ffij::;
circumstan[elor a fost de cet mai inalt grad au avut cel mai
mult de
ci$tigat de pe urma acesteia, in special dactr schimbarea de mediu
a
fost in bine. De exemplu, mut rea la o 9coaltr mai bune a ayut un
impact redus asupra multor copii, insi a schimbat in mod semai_
ficativ viaF celor din casele de copii.
u
Sugarman (1986) sale penru
a care
ilustra procesele
9i mediului
$i impacrul lor asupra tea de a le
s€para pe cele dou5. Ridley (2003) prezint, o descriere
modema
interesanttr a controversei naurd-mediu
Ei susline ctr genele nu doar
cI prestabilesc structura de bazl a crcierului, ci absorb experienlele
formatoare, reac(ioneaztr la stirnulii sociali gi chiar coordoneaztr
memoria.
Cozolino (20O2-. 16) formuleaztr o afirmalie de o simpliate
Prorocatoare :

CaliraEa $i specificul relaliilor noastre sint traduse fur coduri in

cadrul reFlelor neurale care servesc drept infrastructurtr atit pentru
 DEZVoLTAREA UMANA qt

creier, cit 9i pentru minte. hin intermediul acestei translnlii a

erperienlei in structuri neumbiologice, natum Si mediul dettin unul
li acela;i lucm.

Cu alte cuvinte, erapia modificl structura creienrlui. Biologia 9i

psihologia sint gtiinte integrale. Urmtrtoarea ipoteztr simpltr se referi
la faptul ctr unittrfle minuscule de procesare, neuronii, reprezinttr
mijlocul de inregistrare a noilor experienge in rclalie cu sinele.
Acegtia formeaztr reFle complicate pe care le modelSm gi remodelim
in mod constant. Astfel, terapia ar puEa fi descristr drept o incercare
de remodelare a retelelor Si ctrilor neurale disfunclionale. Purves gi
Voyvodic (1987) au demonstrat ctr neuonii se modilictr inrr-adevlr
qi se dezvolttr in funclie de noile experienle $i de inv6pre. Prin
urmare, gradul de plasticitate din mintea fiectrruia este o cheie a
potendalului succes al terapiei.
Aceasttr plasticitate depinde in pane de producgia de substanle
chimice din creier, deci un alt aspect al terapiei ar fi fapnrl cI
aceasta stimuleaztr iDveFrea prin intermediul stimultrrii producliei
de dopamini, serotonintr, norepinefrintr $i alte endorfme endogene
carc suslin cresterea ii plasticitatea neurall (Kilgard gi Merzenich,
lD8). Speciali$tii in domeniul treuro$tiinlelor incep str ne explice
cum anume influenleaztr terapia biologia, crcierul, sistemele neurale
$i, prin urmare, mintea.
Fiecare Scoaltr de terapie are propriile sale conceplii cu privire la
controversa naturtr-mediu Si o modalitate de a le diferentia este
indentificarea aspectelor pe care pune accent fiec e.

Cultura

Psihologii au inceput str studieze tot mai mult nu numai influenp

mediului imediat, ci $i cultura mai largtr in care esrc ancorati fiecare
existenttr umantr. Hinde ( 1987) sustine ctr drumul dezvolttrrii fieclrei
persoane este unic Ai reprezinttr produsul interacliunii dintre factori
genedci inntrscufi, temperamentul Si experienF unui anumit mediu
social. Acesta ofertr multe exemple ale modului in care predispozitiile
 TERAPIA INTEGRATIVA

biologice sint modificate de culn:ra in care este situat individul. De

exemplu, obsewtr modul in care se manifesti zimbetul, risul qi plinsul
copiilor nesculi surdomuli, artrtind c[ astfel de comportamente sint
determinate biologic. Autorul adaugd: .Totusi, existi diferenle
culurale marcante intre situaliile care determind aceste manifest5ri,
sub aspectul faphrlui ctr acestea pot fi amplificate sau mascate, precum
gi intre reacliile pe care le determine, ceea ce arattr ci utilizarea lor
ulterioartr este influentattr mult de experienltr" (p. 58).
Rutter !i Runer (1992) descriu experimentul lui Hinde legat de
frica de gerpi drcpt o iluslrarc a interacliunii dintre biologie qi
culturtr: -Atit datele referitoare la maimute, cit li cele referitoare la
oameni indictr o inclinalie ctrtre frica de ierpi.,. determinali initial
de cauze biologice, instr aceasttr inclinaue este influenlad de compor-
tamennrl altor indivizi din aceeaEi specie". .Factorii biologici creeazi
o predispozilie care modeleaze conlinutul temerilor noastre. " Astfel,
aproape orice experien;i legattr de terpi este suficienttr pentru a
induce teama, instr ar fi nevoie de o experienli foane neobignuiti
pentru a induce, de exemplu, teama de flori. Hinde noteaztr ci ,in
cazul oamenilor, nu este lipsit de relevanli faptul cE gerpiijoaci un
rol foarte important (de obicei acela de a inspliminta) in mitologia
noastrtr" (Rutter $i Rutter, 1992: 72).
Contribufa lui Hinde este mai pulin cunoscutii decit ar merita,
intr-un moment in care practicienii din mai multe na uni fiebuie sd
integreze in practica lor cunoagErea unor diverse informalii pe care
clienlii prwenind din diverse culnrri le fac cunoscute in cadrul
$edintelor, precum qi rcceptivitatea fagA de acestea.

Dezvoltarea sinelui gi a relafiilor personale

John Bowlby $i Daniel Si.ern detin o pozilie unictr in rindul practi-

cienilor prin aten[ia acordattr cercettrrii, testtrrii qi evalulrii rcoriilor
privitoare la modul in care tlintele umane se dezvolttr 9i se schimbd
in mediul lor social, reducind astfel distanla dintre cercetitori !i
practicieni.
 DEZVOLTAREA UMANA

John Bowlby a lucrat la Clinica Thvistock inre 1948 Si 1972 Si

s-a axat indeosebi asupra dezvolttrrii relaliilor sociale, incepind cu
specificul legtrturii dintre copil Si cei care il ingrijesc. Accentul pe
care l-a pus asupra efectelor negative ale separtrrii de maml in
primii ani a generat multe controverse. Fomind de la aceasttr lucrare,
Si-a formula eoria sa asupra atalamentului.
hemisa centraltr este aceea cl alavmenL Jafi de allii este o
neroie biologicd universah. in copiltrrie, acesta realizeaze funclia
de supravieguire. De-a lungul vielii, reduce anxietatea in momentele
de pericol qi de stres. inctr de la nagtere, copilul este o fiinF sociali,
programattr s[ realizeze interacliuni cu principala persoanl care il
ingrijegte. Atasamentul timpuriu faF de mami sau de o alli persoan.I
care il ingrijeqte este considerat precursorul nrturor relagiilor sociale
ulterioare.
Teoria ata$amennrlui, o varianttr a teoriei relaliilor obiectuale, se
desprinde de teoria clasictr psihanalitictr !i de teoria invtrprii prin
fuptul ci susline ctr impulsul modvalional primar al oamenilor este
acela de a incerca si stabileascd rela i cu alli oameni. Stimulat de
sflrdiile lui Harlow cu privire la maimuBle rhesus, de la sfirsinrl
anilor 1950, Bowlby a afirmat cI ne\,Dile asociate cu ata$ament nu sint
nici subordonate neroilor fiziologice cum ar fi foamea 5i sexul, nici nu
derive din acestea. Dupe cum au afirmat Brovm si Pedder (1989: 37),
-mai degrabe decit un copil care urmlreste satisfacerea unui impuls
oral, avem de-a face cu un cuplu care gtrsegte satisfactie prin inter-
mediul unei relalii de hrtrnire".
Teoria lui Bowlby a stimulat efectuarea multor studii empirice.
Printre cele dintii Ei cele mai influente sudii s-au aflat cele ale lui
Mary Ainsworth, la sfir$itul anilor 1950. Contributia ei a constat in
elaborarea unei metode experimentale care putea fi utilizatl in mod
sistematic pentru a investiga modele de comPortament de ataqament
ta copiii mici. Autoarea a identificat trei modele distincte: arasa-
mentul securizant $i doutr modele de ata9ament nesecurizant, care au
devenit cunoscute sub numele de ataios-evitant gi an os-rezistent
(Ainsworth e, ar. , 1978). La acestea trei, Main (Main e, a/. , 1985)
a mai adeugat un al patrulea : ata;amentul dezorganizat/dezorientat.
Acestea sint acum cunoscute pe scartr largtr 9i sint bine prezentate in
ultima carte a lui Bowlby, A Secure Base (1988).
94 TERAPIA INTEGfuIIVA

knportanta lucrdrii de mai sus a constat in accenml pus pe

comportament, ceea ce a flcut posibiltr utilizarea metodelor empi-
rice pentru elucidarea unor intrebtrri privitoare la dezvoltare, cum ar
fi problema continuititii/stabiliEtii versru discontinuitate/schrmbare-
De exemplu, s-au f6cut multe eforturi cu privire li modul in care
dezvoltarea !i calitatea ata$amentului la nou-ntrscut 9i la copilul mic
anticipeaze funclionarea viitoare gi la gradul in care atagamentele
securizarte sau insecurizante rlmin constante in timp.

Capacitatea unui copil de a intemeia rclalii de ata$ament selectiye,

ceea ce inseamntr incercarea de a stabili contacte cu o anumiti
persoane, in defavoarea altora, tinde str apad la slrginrl primului
an. Arxietatea de separare, tendinla de a intra in deEesd cind
pe6oana respectivtr il plrIse$te incepe str se manifeste in aceeagi
perioadii timpurie. Cind copiii cresc in instiru;ii sau cind persoanele
carc i-au ingrijit s-au schimbat frecvent, aceasttr capacitate de a
stabili atagamente selective este afectatl. S-a descoperit ctr defi-
cienlele severc in dezvoltarea ata$amentului selectiv la copii pe
parcursul primilor ani de viattr sint asociate cu dificulttrli de a stabili
relatii apropiate in anii ulteriori (Rutter fi Rutter, 1992).
Un egantion de femei care gi-au petrecut cea mai mare parte a
copiltrriei in case cu mai mulli copii ingrijiti de asistenli matemali
au dat dorradl, ca adulu, de dificulttrli legate de intemeierea priete-
niilor strirse, a relagiilor de dragoste sexual6 9i de dihcultf,li in
creEterea propriilor copii. Totu$i, adaptarea lor socialtr era mult mai
bunl dactr reu$eau str aibtr o relalie maritaltr armonioase, iar atitu-
dinea pdrinte in cazul celui de-al doilea copil, ntrscut mai tirziu, se
ameliora in raport cu primul copil. Uhimele doui dercoperiri par si
contrazici ipoteza srabilittrtii ti sprijinl conceplia potrivit cdreia
 DEZVOLTAREA UMANA 95

schimbarea este posibill de-a lungul cictului existential Relaliile

apropiate de pe parcursul vielii pot compensa lipsa lor anterioari
(Quinton si Runer, 1988, apud R t
qi Runer' 1992)
Au fost proiectaE multe snrdii pentru a testa concluzia lui Ainsuorth
privitoare la faptul ce atasamennrl unui copil reprezintf, o corsecinli
gi o evaluare a relaliei dintre maml 9i copil in primul an de via1tr
(Slade qi Aber, 1992). in Seneral, rezultatele arate o constanti
considerabi.td in timp, sub aspecnrl modelelor de ah$ament Pe baza
unor descoperiri de ordin mai general, Rutter $i Rutter (1992) au
observat ci copiii cu virsta cuprinstr intre 12 Ei 18 luni care prezentau
un atasament securizant sint mai sociabili cu adultii, se relalioneaztr
mai bine cu ceilalli copii de virsta lor, au un afect pozitiv 9i au mai
multtr stiml de sine dupi un interval cupri$ intre un an $i patru ani'
in plus, existf, puline dovezi cu privire la faptul ce aasamentul
nesecurizant poate sPori intr-o oarecare misurtr riscul unor probleme
emolionale/comportamentale ulterioare' de5i descoperirile legate de
acest lucru sint contradictorii (p. 117),
Fratlz et al. (1991), in snrdiul lor prospectiv desflSurat pe durata
a 36 de ani, au descoperit cI ,experie4a asociati cu o ingriiirc plini
de cllduri gi afectuoastr din partea ptrrinlilor la inceputr:l copiltrriei
a fost asociaE cu existenF unor clsltorii fericite gi a unor prietenii
stdnse la virsta de 4l de aru. Cu siguranF, aceasti descoPerire
demonsfieazi o continuitate importanti in timp in Privi4a rela[iilor"
(in Rutter $i Rutter, 1992: 125).
Existi tot mai multe dovezi care sprijintr afirmatia lui Bowlby
potrivit cfueia calitatea primelor atasamenrc exercittr intr-adevfu o
influenltr considerabili asupra dezvolErii ulterioare. Tohl$i, Rutter
$i Rutter (1992: 125) subliniaz6 fapml ci asocierile nu sint
inevi-
tabile ti cA existtr .multe exemPle de oameni care sint, de Pild6,
plrinli excelenli, in polrda faptului ctr au avut o copilarie marcattr de
foarte mult siles".
De asemenea, studiile dezvtrluie o serie de lucruri legate de
specifrcul inJluenlelor pare ale, care joaci un rol atit de imPortant
in formarea ataqamentelor. Pe baza rezultatelor acestora' Ainsworth
et at. (1978) au concluzionat ctr mamele copiilor cu ata$amente
securizante erau ,, s ensibile " , an alte cuv'tnte , " receptive " la semnalele
 96 TERAPIA INTEGRATIVA

emise de copil, le interprctau corect qi rdspundeau prompt qi in mod

adecvat. S-a dovedit ctr pErinlii copiilor cu alasament evitant zz
reaclionau, in general, la semnalele emise de copil, respingeau
incerctrrile de a gisi sprijin ale copilutui gi incercau si-i conuoleze
atunci cind acestia se jucau in voie. Ptuinlii copiilor cu ata$amenr
rezistent aveau reaclii impreizibile faS de copii, rtrspundeau in mod
it6onsecyent lairlrf-rclrile copilului de a fi sprijinit gi fie nu reaclionau,
fie nu erau disponibili atunci cind copilul se juca in voie.
Alte studii privitoare la securitatea ata$amentului confrmtr ctr
acesta este favorizat de factori cum ar fr reacliile ingrijitorilor fali
de indicii emigi de copil gi de interac\iunea activd ain$tjitorilor cu
copilul. Insecuritatea era mai probabiltr in cazul in care plrinlii erau
stresali ii nu beneficiau de ajutor, in cazurile in care existau conflicrc
matrimoniale, cind plrintii igi criticau copiii 9i cind pdrintele $i
copilul nu se ,armonizau" bine (Rutter 9i Rutter, 1992: 119-120).
Fotrivit lui Rutter gi Rutter, acest lucru nu inseamnl ci un copil
nu poate fi ingrijit decit de membrii familiei. pe durate mai mici,
copiii se impactr foane bine gi cu alli ingrijitori, cum ar fi alte rude,
bone, frati sau o cregtr de calitaE. Ata$amentul copiilor nu se rezumd
exclusiv la diada mamtr-copil; acestia sint capabili de ata[amente
nultiple de la o virstl foarte fragedtr.
Alli factori despre care s-a descoperit ctr influenFaz tr dezvoltarea
$i calitatea atzsamentului sint virsra copilului, copiii mai mici fiind
mai vulnerabili, Si caracteisticile indiyidtale ale copilului, cum ar
fi capaciEtile $i temperamentul !i modul in care acestea sint percepute
gi rtrite de ctrtre ptrrinte. Armonia sau porrivirea dintre pfuinte
Si
copii, fra1i ai acestuia $i alle relalii s-a dovedit a fi inlluenlatl de
aceste elemente (Rutter Si Rutter, 1993).
ln aceast5 cane am sugerat analogia strinstr care poate exista
intre dezvoltarea copilului Ei terapie. Neurostiinlele sprijini aceasti
conceplie. Cozolino (20O2: 27) scrie:

Degi interyenfiile se por baza pe orice reorie despre dezvolrare,

declar aici ctr toate ripurile de Erapie, indiferent de orientarea
teoreticr, vor avea succes doar in misura in care sdmuleaztr dez-
rolhrea gi integrar% neurall
 DEZVOUTA.REA UMANA 97

in cadrul terapiei, dezvoltarea gi integrarea neurale sint stimulate

prin :
1. Shbilirea unei relalii sigure, bazaE pe incrcdere.
2. Dobindirea de noi informalii 9i experienle in domeniul cogni-
liilor, emoliilor, senzaliilor qi componamentelor.
3. Acdvarea simultanl sau altemative a re;elelor neurale care sint
integrate inadecvat sau disociate.
4. Niveluri moderae de stres sau de excitalie emo[ionaltr care
altemeazl cu perioade de calm $i siguranti.
5. Integrarea cunostinlelor concePtuale cu experiente emolionale si
fzice prin intermediul unor naraliuni elaborate in colaborare cu
terapeunrl.
6. Elaborarea unei metode de procesare 9i organizare a experienplor
noi in vederea unei dezvoltilri continue Si a unei inEgfiri perma-
nente, in afara Erapiei.

Explicafia teoretici a rezultatelor studiilor

RutEr Si Rutter (1992: 109) au observat ce .elemennrl care apare in

mod repeht in studiile longitudinate este fapfirl ci rezultatul tranzi-
parte
liilor $i modul in care acestea sint gestionaE este determinat in
 98 TERAPIA INTECRAITVA

de comportamentul Si expeienlete anterioare ale oamenilor-. Ideea

ci o persoani reprezinti un sistem care se perpetueaza pe sine este
ferm ancorati in teoriile psihanalitice ale dezvoltirii, care au fost
atit de influente in modelarea adudinilor unor generaiii intregi de
terapeuf, ba chiar 9i a atitudimi publicului larg_ in caliate de
pracricieni, tendin;a clienlilor nostri de a repeh modele ale compor_
tamenElor din trecut, oricit de distructive sau disfunclionale ar h
acestea, nu poate decit str ne uimeasci.

Cum se explice acest lucru?

Bowlf a stipulat existenta urtli nodel intem de lucnt: coptJul

degine un ansamblu de caracteristici inteme sau de reprezenttrri mentale
care determini o continuitate in dmp, sub aspecnrl modului in care
o
persoantr se relafioneaztr cu a-ltele. instr, duptr cum sugereazl
Rutter Si
Rutter (199), .se pare ce, uneori, ceea ce debu@aztr ca o trEstrhrrtr
diadictr devinc o caracteristictr a persoanei care, intr_o anumiE
mtrsurtr, relalii sociale- (p. ll7).
Ideea e ab sinelui Si aie altuia
este impl lor obiectuale. Obiectele

va ajunge str a$tepte o reaclie pozirivtr de la ceilalgi atunci cind

este
in pericol Ei are nevoie de ajutor Spre deosebire de acesta, copilul
care
a trdit experienp unei ingrijid marcare de respingere gi
conu-adiclii va
 DEZVOLTAREA UMANA

avea cu privire la ingrijitori o reprezenlare conform cfueia ace$da

sint indisponibili gi periculoqi gi se poate considera ca fiind nedemn
de aten(ia ingrijitorilor. Reprezendrile interacliunilor care au fost
generalizate, concept care ii apa4ine lui Daniel Stern gi care este
descris in continuare, in acest capitol, este asociat cu aceastf, idee.
Conceplia potrivit ctrreia obiectele interne exerciE o puternictr
influenltr asupra comportamentului uman est€ in acord cu ipoteza ci
personalitatea este stabill in timp 5i cI oamenii sint rezistenli la
schimbare, deoarece tind str repete moduri de a fi vechi 9i familiare.
Explicalia exact opuse sustine cd o asemenea continuitate este deter-
mirnili de mediu. Cu alte cuvinte, copilul reacdoneaze la o ingrijire
mai atenttr in etapele timpurii ti ulErioare, iar perintele reprezinti
sursa continuitiFi. RutEr 9i Rutter (1992) sugereaztr ci, degi au
foarte puline dovezi penlru a tesa aceste alternative, se pare c5
ambele se pot aplica intr-o anumittr mtrsurd. Cozolino (2002: 20)
descrie modul in care se creeaztr in creier noi cii neurale ca urmate
a fiecErei experienle.Iatl un exemplu imagirnr: un copil este linut
in brale cu grijl de tatil lui, care poarttr o haintr din tweed. Acest
lucru se intimplS in mod ftecvent, iar in creierul bebelugului se
creeazd o srucNrtr biologice detectabiltr care conecteazf, senzagiile
reprezenlate de vocea care il alintr, blindl 9i profundl, textura asprl
a tweedului cu miros dulce qi senzaUa de confort 5i siguranp. Chiar
qi unele pfuli din acest mesaj, cum ar fl stofa aspri, o voce profundtr
sau un miros de iarb[-neagrtr pot evoca mai tirziu, pe parcursul
vietii, sentimentul de confort !i de siguran(i. De obicei, pentru a
ilustra ipoteze psihologice, se apeleazi la exemplul unor evenimente
neplicute. Acesta este un exemplu de formare a unei experiente
foarte phcute. Fapnrl cd, atunci cind bebelusul crefte, el va gti cind
anume sd se inereadi intr-o astfel de experienia ti cind str se
comporte cu mai multtr precau;ie in relalia cu un partener nedemn
de incredere, de exemplu, care poafli o haini din tweed, line de
capacihtea sa de reflec;ie cu privire la sine 5i de plasticitatea sa.
Ndarn et al. (1985) si Fonagy, Steele, Steele e, 4r. (1991) au
descoperit ce abilintea de a reflecta cu privire la sine le permite
mamelor sA renunP la modelele disfunctionale repetitive de relalionare
invelaE in propria lor copilirie.
 lm TERAPIA INTEGRATryA

Calilalea reflecliei cu privire la sine pa.e se diminueze repeti-

liile rigjde ale mo_durilor dislunclionate de r€lationare AceasE

cirui scopuri includ adesea gi dezvoltarea capacitilii de auto-

reflectie a clientului. :

Dincolo de atagament

in munca sa indelungattr cu copiii mici, J. Durm a lrrgit sfera

snrdiului, incluzind relagile cu fra1ii 9i cu prietenii in rindul copiilor.
Ea susline ce atagamentul este doar una dintre multiplele dimensiuni
carc pol. fi utilizate pentru a descrie relaliile. intr-un reatmat al
descoperirilor sale (Dunn, 193 : l8), auroarca afirmtr ctr :
1. Relqliile copiilor sint multidimensionale $i demonstreaztr impor-
tanta conectivitilii, a implrrtgirii bunei dispozilii, a conEolului
echilibrat, a intimititii Si a imptrnl5irii emo;iilor pozitive. in plus,
relaliile cu diver$i oameni cum ar fr mama, tat:l, fratii Si prietenii
difertr in structurd Si calitate Si implicl o serie de dimensiuni.
astfel incit doar ata$amenhrl nu este suficient pentru a le clasifica.
2. Specificul relaliilor copiilor se nodificd pe mtrsurtr ce evolueazl,
fapt care indeamntr la prudengi din perspectiva teoriei stabilittrlii
in timp, din perspectiva modurilor de relalionare.
3. Relaliile se influenleazd reciproc $i se stimuleazd una pe cealaltd.
Acest fapt o determintr pe Dunn sE critice importanla pe care
teoria ata5amentului o acordli influenlei mamei. Copilul este gi et
prezent gi exercig Si el o influenltr.
4. Specificul gi calitatea fi.ecdrei relalii depinde mai ales de per-
soanele implicate gi de caracteristicile fiectrrcia dintre ele_ Acest
lucru inseamni ctr legtrturile dintre relagii nu sint simple, nici
anticiplrile cu caracter global (precum cele bazate pe modelul
efortului intern) nu sint intotdeauna valide.

Descoperirile lui Durur evider4iazn faptul cI copiii nu sint influentali

numai de ceea ce se intimpld intr-o singurd diadd, ci $i de calitatea
tuturor celorlalte relalii din cadrul unei familii. Acest fapt sprijinl
 DEZVOLTAREA UMANA IOI

viziunea sistemicl a rclatiilor, adopaH in practica terapiei de ftmilie

9i a terapiei de grup.

Studiile referitoare la dezvoltarea timpurie

in ultimele doutr decenii, cercetarea privitoare la dezvoltarea copi-

lului mic a inregistrat progrese extraordinare. in cartea sa Ifie
Interperconal World ol the InJant (1985) Daniel Stem reune$te
descoperiri din psihanaliztr qi din studiile din domeniul psihologiei
dezvoltirii care se axeazl indeosebi pe experienlele subiective sau
pe ceea c€ el numegte sentimentele sinelzi. Multe dintre aceste
descoperiri confirml conceplia lui Bou,lry porivil ctrrcia fiinlele
umane sint in esenfl filpturi sociale. in plus, utilizind noi metodo-
logii in studiile asupra copiilor, a aptrrut un corpus imprcsionant de
dovezi care arad modul in care incep str reacdoneze copiii mici la
lumea lor sociali.
Stem a identificat patru se imente ale sinelui : wt sine in lonnare ,
wr pincipal , tn sine subiectiv Si un sine verbal , carc apar de la
sine
natterc pinl la 18 luni. Tbate, cu excepiia ultimului, se dezvolUi foafie
bine inainte de aparilia limbajului. Acestea apar in anumite momente,
dar sint manifeste $i continutr str evolueze de-a lungul vie$i. Majori-
tatea sentimentelor sinelui existtr flrtr a fi con$tientizate, asemenea
respira$ei, dar pot fi congtientizate pi menlinute in con'tiin1tr.
Dezvoltarea copilului este ancoratl in interaciiunea socialtr dinEe
copil 9i ingrijitor gi fiecare se iment al sinelui definegte formarea
unri not domeniu de relalionare. Aceasttr interactiune socialtr este
camcterizattr de rEglementirile mutuale, care sint reciproce - Cu alte
cuvinte, infl uen;ele sint bidirec;ionale.

Modificarea organizerii interne asociate cu reactiile copilului 9i

pddntelui la aceaste schimbare se facilileazd reciproc. Totuqi,
rolul mamei (terapeuful) ln acesl proces este unul vital, in special
capacitatea ei do amonizare abclivd cu copllul (clientul).
fi2 TERAPIA INTEGRATIVA

Asemenea teoredcienilor ata;amentului, Stern considerl ci aceste

schimburi timpurii dinre ptrrinte qi copil sim internalizate gi mode-
leaztr modul in care copiii se percep pe sine gi pe ceila.lli, modul in
care interaclioneaztr ti stabilesc relalii noi. Stern nume$te aceste
structuri mentale interne .reprezentilri ale interacliunilor genera-
lizarc". Interacliunea socia.ltr !i reprezenttrrile mentale se influenpazl
reciproc. Asemenea lui Bowlby $i teorcticienilor relaliilor obiectua.le,
acesta subtiniazl faptul ctr eveninentele internalizte sinr evenimente
rcale, mai degrabtr decit fantezii. Conceplia potrivir cfueia, din
peBpectiva dezvoltlrii, experien;a reall precedtr distorsiunile hnte-
ziste difertr de conceplia lui Klein cu privire la rolul hnteziilor
inteme in dezvoltarea copilului.
Dezvoltarea este caracterizaul de momente de dezvoltare care
survin o dattr Ia doul sau trei luni, in timpul clrora survin modifictrri
rapide, urmate de inten€le liniltite de relarivtr srabilitale (asemenea
unei sciri) in carc sint consolidate modificlrile bruqc. Stern suge-
read ce, in momentele de schimbare, copiii creeazl impresia ctr,
brusc, te afli in fala unei persoane diferite. Copiii nu dau doradll dou
de comportamente 9i capacitilli noi, ci par sI aibl o prezenltr mai
marcattr Si un sentiment social diferit. Acesta posnrleaztr existenla
urrci perioade sensrDiJe pe parcursul ctrreia se formeazl sentimentele
sinelui. Aceasta este mai degrabtr un momenr de uanzitie decit o
etape in dezvoltare, inercntit in teoriile etapelor, ciue presupun
deplasarca de la o sarcintr evolutivtr la urmibarea.
Experienla subiectivl a sinelui este localizatl cu mult mai deweme
decit se posn:la anrerior fie de psihologia dezvoltituii, fie de psihologia
eului psihanalitic. Ambele presupuneau ctr anumite func1ii cognitive
trebuie str fie prezente inainte ca un copil str fie capabil str-gi formeze
conceptul sinelui, carc este distinct de al celorlalli (diferenlierea
intre sine gi ceilalli).
Studiile privitoare la copii au gercrat citem principii generale cu
privire la percep$a, conceplia, cognigia gi afectele copiilor, prezentate
pe scun de Stem (1985: 4l-2).
I' Copiii cautil stimularea senzorialtr. in plus, ei fac acesr lucru
inu-un mod oarecum imperativ carc reprezinttr o condi$e necesartr
ciue premerge impulsurile $i sistemele motivadonale.
 DEZVOLTAREA UMANA

2 Au inclinagii sau preferinle distincte in privinla senzaliilor pe

care le caute gi ale percepgiilor pe care gi le formeazi. Acestea
sint innescute.
3 De la naqtere, pare str existe o tendinti centraltr de a crea qi testa
ipoteze referitoare la ceea ce se intimpli in lume. De asemenea,
copiii evalueaztr, respectiv categorizeazi in mod constant ceea ce
observi in modele, evenimente, ansambluri $i experienle care se
conformeazl sau con[asteaze cu ipotezele lor (.variabile" si
,,invariabile").
4 Procesele afective gi cognitive nu pot fi separate cu ugurinli.
ins55i invdgarea este motivattr $i marcati de afect. La fel, intr-un
moment afectiv intens, perceplia qi cognilia continui str funclio.
neze. in cele din urmi, experieryele afective (de e:<emplu, diversele
ocazii care provoactr surpriza) au propriile Ior caracteristici
invariabile 9i variabile. Clasificarea acestora constituie o sarcintr
cognitive legatl de experienga afectivd.

Din perspectiva controverselor privitoare la dezvoltarea umane,

aceste descoperiri sprijina foarte mult ipoteza copilului ca mo-
delator activ al propriului s6u destin, ince de la inceput. La fel
de importantd este recunoagterea faptului ce procesele de la
nivelul corpului, afectului 9i cognitiei nu pot fi separate.

Dupi apari(ia lucririi mentionate mai sus a lui Stern, cercetarea

din domeniul neuroqtiin(elor atesti $i mai mult importanla perioadei
copiliriei in dezvoltarea structurilor psihice.
Asdel, Schore (1994) conchide ce evenimentele care apar in
timpul copiliriei, in special tranzacliile cu mediul social, sint intiPtr-
rite pentru totdeauna in structurile care se maturizeaze in primii ani
de viate. Primele retalii ale copilului, cele cu ingrijitorul stru,
ac[ioneaze ca un gablon, deoarece modeleazf, in permanen(i capaci-
ttrlile ndividului de a intemeia toate relatiile emotionale ulterioare.
Ceea ce trebuie eviden(iat aici este faptul ctr specialiqtii in domeniul
neuro$tiinPlor ne pot artrta ci, atunci cind vorbim despre structuri
mentale sau despre evenimente reale intemalizate, ne referim la ceva de
IO4 TERAPIA INTEGRIITIVA

naturi lrzic5. Structurile menurle au putut f,r concepuE in trecut ca

aflindu-se in creier asemenea unor caiete sau ctr4i linute inE-o
geanttr. Acum, inFlegem ctr creierul, asemtrnat aici cu o geantl, este
el inrrqi modifrcat de fiecare experienl[. Dincolo de roate diferenlele
sub aspectul experienlelor particulare, care ne fac pe fiecare dintre
noi unici, existtr caracteristici biologice universale comune, sub
aspecnll structurii, organizf,rii 9i funcgiondrii organismelor noastre
(Damasio, 2000). Atit lucrtrdle lui Schore, cit Si cele ale lui Damasio
arattr ci nici o teorie nu poate fi exclusiv psihologictr - ea trebuie sl
includl biologia.
Acest dialog inrerdisciplinar este evident in publicaliile recente
ale unor psihoterapeuli de diverse orienEri , cum ar fi Gerhadt (2m4) ,
un psihoterapeut psihanalitic, qi Wilkinson (2mO, un analist jungian,
care utilizeazf, corpusu.l de studii privind dezroltarea creierului pentru
a dezvolta idei pe care le-au descoperit in camera de consuttalie.
Astfel, de exemplu, Gerhardt, in cartea sa Wry lnve Maners (ZOO4),
aduce dovezi care sugereaze faptul ce cortexul prefrontal qi, in
cadrul acestuia, zona orbilofrontaltr sint stimulate qi interaclioneazl
mai putemic atunci cind unui copil i se ararl clar ctr este iubit.
Avantajul dezvoltlrii poziti\re est€ o incredere sporittr. 9i capacitatea
de a erpatiza cu ceilalli. Neglijarea poate deermina o anxietate
sporitf,, absenla sensibiliEgii $i agesivirare. Din nou, neuro$riintele
sprijini observaliile clinice.

Rolul afectului gi empatiei

in dezvoltarea timpurie

DeEi emogiile sau afectul au fost intotdeauna in centrul intereselor

practicienilor, acesta a devenit abia recent un obiectiv al investigafiei
in curentul dominant in psihologie. in domeniul pslhiatriei Si al
psihologiei clinice, emoliile anxieitrlii Si agresivitl[ii au reprezentat
elemente de interes special gi au constiruit baza clasificdrii unei
diversidU de nrlburtrri cum ar h fobiile $i tulburdrile de comportament
 10,
DEZVOLTARIA UIIAJ\A

precum delincvenla (vezi Rutter 9i Rutter, 1992: cap.5). Tottl$i'

cercetarea din domeniul Psihologiei dezvoltdrii a adus in centrul
atenliei rolul vital jucat de afecte in dezvoltarea umantr.
Experienla afectivtr ocuptr un rol important in conceptualizarea
dezvoltirii sentimentelor sinelui a lui Stern. in conceplia acestuia
(195), un nou-ntrscut experimeneazi obiectele 9i evenimentele in
principal prin intermediul sentimentelor pe care le evoctr acestea, iar
pinl la finalul primului an schimburile afective consdnrie ince
modalitatea 5i substanla predominanttr a comuniclrii.
La fet, Dunn afirmtr ctr se poate susline foarte clar importanla
experienlei afective in schimbarea ce survine pe parcursul dezvoltlrii
Si in speciat in cadrul procesului diferenlierii dintre
sine ti ceilalli'
Studiile sa.le asupra fralitor (Dunn, 1984; Dunn si Kendrick' 1982)
documenteazS foarte convingtrlor impactul emo$onal al apariliei unui
bebelug asupra intiiului niscut 5i asupra calittlii implicite a relaliilor
care se dezvoltil. Cercetf,torii au descoperit cI deli iffegisEau
evenimente de rutintr din viala de familie' pentru primul copil acestea
erau evenimente c! o seraificalie alectivd maiot6.
Atit SErn, cit ti Dunn ilustreaz5 modul in care experieqa afectivtr
precedi cognilia, pe mesutr ce coPiii incep se in[eleagtr lumea Si str
se relalioneze cu ceilatli. Potrivit lui Stem, pentru dezvoltarea sinelui
sr.riecriv esle foafle important momentul in care copiii descopertr ctr
isi pot irnplflIqi experienta subiectivtr interioara. Acesta sugereaze cI
.interafectiviatea poate il prirna formtr de implrtigire a experienplor
subiective, cea mai 9i mai importanttr din perspectiva
Pnetrantl
unediattr' (Stern, 1985 : 132).
Studiile recente evidenliazl asocierea cruciall dintre cogni[e 5i
emoiie. Par*sepp ( 1998 : 190) aratl ci invllarea modihctr rlspunsul
emolional $i, invers, rtrspunsul emolional pare se declanseze procese
cognidve. Nivelurile optime de excitare $i stres au ca efect creEterea
producliei de neurolransmilitori 9i de hormoni neurali de cregtere
- care stimuleazi inveprea (Cowan 9i Kendal ' 2001).
Gerhardt (2004) dedic[ o mare parte dintr-o lucrare a sa descope-
ririi ctr productia de cortizol din creierul copilului ese reglementattr
de c5ldura gi afecliunea diadei cu cel care il ingrueste Aceasttr
 106 TERAPIA INTECMTIVA

produclie de conizol este legatil de ceea ce un poet descrie astfel :

.Unii sint ntrscuti sprc desf?ltare,/ AIdi, pentru noaptea cea vegnictr..

Aceste descoperiri par sd indice faptul c6 emoliile sau afectele

influenleazd dezvoltarea cognitivd gi joac6 un rol central in
dezvoltarea aproape a tuturor aspectelor comportamentelor
intorpersonale. Dupd cum alirma Rayner (.1990: 34),
"senti-
mentul reprezinte o etape preliminarA esentialA, degi intuitivd,
in orice gindire echilibratd".

lbtodattr, conform studiilo( capacimtea de a enpatiu se dezvoltl

la copii cu mult mai rcpede decit s-a presupus. Astfel, Dunn a
descoperit ctr in timpul celui de-al doilea an copiii dau doyadtr de o
curiozitate foane mare gi de o inlelegere sporiti a stirilor psihotogice
ale celorlalfl oameni, a ceea ce gindesc gi simt acegtia. Damasio
(2003: ll5) ne explictr mai bine aceastit obsen'alie, demonstrind ctr
putem dobindi capacitatea de a crca stiri inteme de empatie. Creierul
activeaztr o serie de hl4i corpora.le 9i a afectelor lor corespunztrtoare,
iar acrstea transformtr simpatia in empatie, o parte din senzalia de a
h un alt om, un sentiment care este probabil cel mai important in
wolu;ia unei societtrli care poate fi numiti civilizati. in conceplia
lui stern, aceste procese incep intre 7 gi 15 luni. Acesta este
inenralul in care devine posibill intimitatea fzictr sau relaSionarea
intercubieclivd. Plrintele !i, in consecinltr, copilul se vor confrunta
acum cu intreblri precum: Experienla subiectivl trebuie imptrr-
tnSitl ? Ce parte din ea trebuie imptrrgsitl ? Care sint consecinFle
implrttrsirii $i neimphlsirii ? Copilul se r"a confiunta, de exemplu,
cu intrebarea: Minia sau disperarea trebuie imp,fl.itite sau nu, gi
dactr nu sint implrrtrsite, mai sint ele rca.le ? in calitate de practicieni,
$tim ctr asemenea infiebtrri sint prczente Si in mintea clientilor nogtri,
fle ce ei recunosc sau nu acest lucru.
Intersubiectiitatea, un concept carc igi are originea in filosofia
existenliall fenomenologictr, a fost inEodus in psihologia dezvoltlrii
de ctrtre Trerrarthen (1977, lfil9; Trerrarthen 9i Hubley, 1978).
Acesta a suslinut ctr toli copiii au inteqionalitatea de a relaliona,
 DEZVOLTAREA UMANA 107

care es* innrscuix. Pori"it lri St"- {100!}' ,unt. [*J'n

intersubiectivitatea (inrplrtl|irea stirilor psihice) se referl in principal
la intenlii 9i motive, mai degrabi decit la calititile sentimentelor !i
afecielor. sa principaltr este inter-intentionalihtea, nu
"Preocuparea
inter-afectivitatea" (p. lzl4). Armonizarea afectelor, susline Stern,
reprezintl o formtr paniculartr de intersubieciivitaie, un conc€pt
asociat cu ceea ce al;i clinicieni numesc .oglindire" sau .rlspuns
empatic', degi acestea nu sint sinonime.

Tendinla de integrare

in finalul acestui capitol, sintem con5tieryi c[ am prezentat foane Pe

scun domeniul vast al cerceurii consacra@ dezvoltfuii ti schimblrii
oamenilor.
Intenlia noastrl a fost aceea de a selecta sEdiile deosebit de
relevante pentru un practician 5i totodati de a reuni dovezi dir
disciplinele care au avut tendinta de a avansa in mod imlat De
exemplu, trebuie remarcat faPtut ctr dacd cineYa citelte aEIPla liten-
ur[ de specialitate din domeniul psihanalizei cu privire la dez-
voltarea umantr, va gtrsi puline rcferiri la studii precum ccle ale lui
Ruter gi Rutter sau Judy Dunn. Nemen;ionarea lucrlrii lui Bowlby
in majorihEa textelor analitice este 5i mai surpri-oztrtoare l'a rindul
stru, nici Dunn nu face weo referire la Daniel Stern in cartea sa
Young Children's Close Relations, !i nici ea' nici Rutrcr li RutEr
( 1992) nu menlioneaztr studiite efecnrarc de analiqti precum Peter
 100 TERApTA rNTEcRArrvi

Fonagy 9i allii la Clinica Anna Freund (Fonagy, Steele gi Steele,

l99l). La fel, dup, lectura manualelor de psihologia dezvolttrrii gi
din curentul dominant in psihologie afltrm pufine lucruri despre
teoriile care igi au puncnrl de plecare in practictr. Totuqi, duptr cum
sperem ctr am demonstrat, existi multe asemtrltrri atit sub aspectul
scopului investigaliiJor, cit 9i sub aspectul descoperiri]or.
Cu toate acestea, in ultimele decenii, aceste discipline separate
au dovedit otendinli de convergenltr. A fost recunoscut f,e scartr mai
largtr faptul ctr fiecare dintre ele are posibilitarea de a conuibui la
de^Dltarca celorlalte. Shtdiile din domeniul neuro$tiintelor au stimulat
aceastil tendinF gi au deteminat apari(a unor noi abordtrri de tra_
tament, cum ar fr psihoterapia corporaltr (Conigall et at.,2006;
Rotschild, 2000). Influenlele importante asupra acestei modifictrri
se datoreazi in parte dezvolttrrii metodologiei de cercetare, incluzind
aparilia mebdelor tehnologice, 9i pa4ial schimblrilor in privinta
obiectivului invesrigaliilor. Astfel, in psihologia tradilionaltr s-a pus
mercu acc€nt pe cognilie, instr atunci cind sinele gi comportamentul
social au devenit subiect al investigaliei, a devenit tot mai clar faptul
ctr emolia 9i experienla personaltr joacd un rol central in dezvoltare.
Deqi aceasttr chestiune a fost mereu in centrul atenliei in investigafiile
practicien la ilor
sinelui au atengia
mai degra decit c
special ctrue modelele de relalionare de tiput .aici-9!acum". Acest
fapt apropie mai mult curennll dominant in psihologie de abordarea
psihanalitictr 9i de cea fenomenologictr/experienlialtr.

'O altd influeni

datd perioadei
Levinson fre
minat majoritatea disciptineior sA recunoasca faptul ca dez-
voltarea gi schimbarea continue s6 aibe loc pe parcursul vietii.

Tendinla in cercetarea din domeniul psihoterapiei de a utiliza mai

mult studiile naturaliste, observarea participantilor $i metodologiile
 DEZVOLTAREA UMANA 109

calitative, care ii permit cercetiltorului sf, creeze o teorie, mai degrabtr

decit doar str o testeze, se apropie mai mult de ceea ce face deja un
practician. Snrdiile privioare la prima parte a copildriei exemplifictr
unificarea metodologiei studiilor erperimentale cu perspectiva clinictr.
Totu$i, este important str recunoa$tem fapnrl ci identificarea gi
explicarea variabilelor importante, a inllueqelor celor mai speciirce
asupra dezvolttrrii 9i a mecanismelor implicate in procesul schimblrii
nu coDstituie o s cintr u$oartr. Dunn (1993: 115) sugereazi ci este
nevoie .si se specifice pentru care copii 9i in care etape de dez-
voltarc, care anume sint dimensiunile rclaliilor paniculare ce tind str
fie asociate cu alte rclalii". Acest citat nu difertr mult de afirmalia
des reprodustr care ii apa4ine lui Paul (1967), potrivit cireia studiile
privitoare la rezultatele terapiei ar trebui s[ poa.tr stabili care anume
tratamente, administrate de cd, re cine , slnt ccle mai eltciente pentru
o anumitd persoanf, cr o anumild problemS, 9i iz ce circumstanle.
in capitolul urmitor vom reuni concluziile bazate Pe descope-
ririle prezentate in acest capitol $i in cel anterior, indicind cum ar
putea beneficia terapeunrl 9i clientul de pe urma acestora. Duptr cum
spunea Michael Bash (1995: 372): cit Stiu mai mult despre
"Cu
cum anume sintem proiectati str funciionim - ce anume imi pot
spune neurofziologia, studiile asupra copiilor, teoria afectului,
psihologia cognitivtr, semantica, teoria informaliei, biologia evolu-
tionist6 $i alte discipline pertinente despre dezvoltarea umantr -, cu
atit sint mai bine pregltit sA dau do\.adl de empatie in comunicarea
cu pacientii, intr-un anumit moment al tratamenh.rlui lor'.
inainte de a incheia acest capitol, ii invitim pe cititori si-gi
analizeze propriile convingeri si teorii prin int€rmediul reflectf,rii
asupra existenlei lor proprii sau a existenlei unuia dintre cliengii lor.

Pe o foaie de hirtie, la care marginile din dreapta 9i din stinga

reprezinte inceputul, respectiv sfirgitul exislentei, desenali o linie
a vielii cu puncte culminante gi depresiuni pe care le-ati parcurs
pina acum gi cu cele pe care le estimati penlru viitor (Sugarman,
1986). Apoi respundeti la urmdtoarele intrebari:
'1. Care este forma generald a liniei? Urcd sau coboare in linie
dreaptS, prezinte mai multe puncte situate la extreme, sus gi
jos, sau existd un platou urmat de o cedere sau o ascensiune?
lt0 TERAPIA INTEGRAIIVi

Ce dimensiuni reprezintd axa verticald? Este vorba despre

evenimente existenliale, realizdri sau preocupdrile interne gi
experientele subiective ale dumneavoastra? Alegerea pe care
ali fecut-o relevd orienlarea dumneavoastra teoreticd privind
specificul 9i dezvoltarea omului? Cum alidefini aceastd orientare?
Punctele inferioare au avul gi consecinle pozitive? Ce anume
ali invdlat ca urmare a momentelo[ respective?
4. Alegeli un punct semnificativ de pe grafic care ar putea indica
o kanzilie in viate gi reflectali la ce anume a declangato. De
ce a aperut in momentul acela gi ce anume a determinat-o?
Puteli identifica tactorii cars au contribuit probabil la schimbare
gi pe cei care au influBnlat continuitatea dezvoltdrii?
 Capitolul 4

Un cadru pentru practica

terapiei integrative

Introducere

in acest capitol vom integra ceea ce gtim din experienga noasfttr in

calitate de practicieni qi profesori cu ceea ce am invltat din activi
tatea de cercetare. Domeniile de cercetare descrise in capiolele 2 gi
3 ne ofertr o serie de indicii referitoare la modul in care se desftrpoarl
schimbarea gi ce anume o influenleaztr. in continuare, vom rcanma
descoperirile care ne-au determinat sI formullm un cadru integrativ
pentru practica Erapeuticl. Ceea ce descriem pe scurt in acest
capitol, inclusiv propria noastrtr atitudine ca specialigti in terapia
integrativtr, rra fi prezentat mai pe larg in rcstul cl4ii.
Ne surprind multiplele asemtrniri dintre procesele implicate pe
parcursul dezvolErii umane gi pe parcursul terapiei. Hore (193:
12) sugercazi ctr existtr -asemfiitrri clare intre experienlele asociate
cu dezvoltarea copilului 9i experienple terapeutice ale adulului".
Aceasta nu inseamni c, un clie adu.lt este echivalentul unui copit,
afirmtr autorul, ci mai degrabtr cI trebuie str recunoa$tem faphl ctr
oamenii au nevoie de lucruri asemtrnitoare din partea celorlalli, in
special cind sint tineri sau wlnerabili. inlelegerea cre$rerii Si dez-
voltlrii umane are multe de oferit unui terapeut, atunci cind acesta
incearctr si descifreze ce anume se petrece in relalia sa cu clientul.
Prin urmare, sintem de acord cu Stem et al. (198: 906) atunci
cind af,rmtr ctr, .deoarece copiii sint fiin[ele umane care se schimbl
12 TERAPIA INTEGRATIVA

cel mai rapid, este fresc str dorim se inplegem procercle schimbtrrii
de pe parcursul dezvolttrrii, datoritf, rele\"anpi lor din penpectiva
modifictrrilor terapeudce". Studiile din domeniul neuro$tiintelor
descrise in capitolul 3 au contribuit foarte mult la elucidarea acestor
conexiuni.

pe parcusul capitolului vom incerca str justifictrm fiecare din[e

componente, pe baza descoperirilor privitoarc la dezvoltarea umantr
9i la terapie.
 i\( \t)Rl I,l \tR( ,,t(\(::( \:it(\i,:l II\;i(;t(\it\l

Faptul cel mai evident, in privinta ambelor domenii de cerce-

tare, il constituie pozilia centralS ocupata de legdtura rela-
tionaldin Vocen)l modificerii. Am v6zut c6 relaliile umane au
loc prin intermediul unor implicdri reciproce axate pe un anumit
scop, relevante pentru obiectivul avut in vedere 9i adecvate
contextului in care au loc. Activi6tile specifice pe care le intre-
prind protagoniStii par sa aib6 o semniflcalie mai reduse. Ceea
ce conteazd mai mult este modulin care se relationeaz6 unul
cu celSlalt.

Datorite misiunii lor, terapeutii impdrtd$esc concep!ia evolulio-

nista conform c5reia schimbarea poate surveni in orice moment
al ciclului existenlei. Studiile arat6 cd fiinlele umane au caracte-
ristici constante, dar sint flflexibile 9i predispuse Ia schimbeli.
La toate virstele, sint puternic influenlate.de factorii care ac,tio-
neaze in momentele respective. Totugi, experienlele din prima
perioad6 a copileriei influenteazd in mod semnificativ modulin
care reaclioneaze o peGoana la evenimentele ulterioare. At'it
mediul, cit 9i ingfljirea primite joace un rol important, insd
rezultatul este decis de interactiunea dintre acestea dou5.
Rezultatele terapiei, dupa cum am vezut in capitolul 2. se
bazeazd atit pe conkibutia clientului, cit 9i pe r6spunsul tera-
peutului. Conform studiilor, copiii iii influenleaze destinul in
mod activ, incercind constanl s6 inteleagd lumea, iar terapeulii
ar trebui se line minte acest lucru atunci cind lucreazd cu
clienlii, Totodata, atit in cazul copiilor, cit 9i in cazul clienlilor,
conteazd capacitatea ingdiitorului de a empatiza, de a se
sincroniza afoctiv gi de a oferi suslinere.

Cadru

Mahrer (19E9) distinge intre teorii rcferitoare la fiintele umane 5i

teorii referitoare la practica psihoterapeutictr 9i sugereaztr cI o teorie
psihoterapeuticl lrebuie str concorde inl.:-un grad destul de mare,
benefic, cu o teorie mai gerrcrald cu privire la fiintele umane. El
 I 14 TEMPIA INTEGRATIVA

considertr ctr .integrarea va avea loc treptat Si in mod natural aunci

cind mai multe Eorii psihoerapeudce se rela$oneaztr cu aceeagi
teorie generaltr cu privire la fiinlele umane" (p. 53). propria noastrtr
pozilie teorctictr, in calitare de specialigti in terapia integrativtr, este
una e\olutionistl, care va deveni clad prin prisma selecfei mate-
rialelor referitoare la dez\oltarea umantr, precum gi prin intermediul
interpretiirii descoperirilor pe care le-am prczentat. TonrSi, princi-
pala temtr a cl4ii este legad mai degabl de ceea ce Mahrer ar numi
teoria practicii terapeutice. Noi propunem un cadru care cuprinde
componentele pe cale Ie considertrm a fi implicate in procesul
aplicdii terapiei integrative.
Acestea includ :
. evaluaEa i
. contractul terapeutic, cuprinzind scopurile gi planificarca trata-
menh.llui ;
o alianta de lucru;
. acfivittrdle terapeutic€, respectiv apti dini qi intervengii generice
9i specificc ;
o relalia terapeuticl;
o conSdentizarea sinelui;
. contextul social 9i organiza$onal;
. inlelegerea teoretici:
. inlelegerca gi aplicarea codului de etictr 9i practictr relaant.

Sperem cI acest cadru indictr ce anume implictr atit practica, dar

qi instruirca specifice acestei aborditri. Prin intermediul analizei
componentelor aceshri cadru, sperlm str-i determinlm pe practicieni
sl reflecteze asupnr a ceea ce hc Ai a motivelor pentru care fac
lucrurile respective.
Unele dintre componentele cadrului nostru necesittr o serie de
optitudini generice din partea terapeunrlui, cum ar fi capacitatea de
a asculh gi intelegerea empatice, acestea constiNind partea esenliall
a ceea ce face absolut fiecare terapeut, indiferent de fundamentul
@oretic al modelului pe care il aplicd. Ale practici presupun com-
Wt:.nSe specifice, cum ar fi explicarea Eorctictr a problemelor gi,
legat de aceasta, tehnicile terapeutice specifice aplrute in cadrul
unei anumite $coli terapeutice. Cadrul insu$i poate fi aplicat oriclrei
 UN CADRU PENTRU PRASTICA TERAPIEI INTEGRATIVE II5

lcoli, astfel incit poaE deveni util in prezentarea diferenlelor dintre

ele intr-un mod informativ gi sistematic. Pe parcursul lucrtrrii, vom
evidentia asemtrntrrile gi deosebirile dintre modul in care cele trei
modele terapeutice principale conceptualiz€aztr 9i utilizeaztr diver-
sele componente in practictr gi in procesul de instruire a viitorilor
terapeuli. Considertrm ctr acest cadru este deosebit de rele\ant sub
aspecrul instruidi qi am inclus componentele din scala de evaluare
ce pot fi utilizaE in erraluarea celor care studiaztr tempia integrativtr
(pp. l7Gl80).
Nu propunem acest cadru drept o recomandare, ci il oferim in
speranla cI cititorul, care studiaztr sau practice Erapia integrativtr,
r"a fi capabil str evalueze gradul in care ctea ce prezenttrm noi este in
concordanp cu informaliile pe care le degine. Speranla noastrtr cea
mai mare este ctr el reprezinitr o structurtr pe care cititorii sI o
considere utiltr pentru a-gi defini propria pozilie gi modurile in care
trebuie se adapteze pozilia respectivl din cind in cind 9i dc la
persoantr la persoanl.

Componentele aplicirii terapiei integrative

Evaluarea

Evaluarea presupune identificarea qi gtrsirea unor explica;ii pentru

problemele $i aspectele subiacente cu carc se confrunttr cliennrl.
Tipul de intrebtrri pe care le adreseazf, terapeulii gi modul in care
conduc evaluarea constituie un element care diferenliaztr intre ele
gcolile terapeutice. Ac€st element este puErnic influenlat de ceea ce
Mahrer numegte teoria fiinlelor wnane.
Descoperirile snrdiilor sugereaztr ci in dezvoltarea umantr existtr
mari diferenle individuale 9i ctr este dificil str se gtrseasctr explicagii
generale ale acestor diferenle, ceea ce implictr idiosincrasia dez-
voltitii $i a efectelor mediului asupra oamenilor. lpotf'za unicitdlii
fiecdrui individ sti la baza teoriei modelelor umardste $i existen ale,
iar specialigtii in terapia integrativtr adertr la ea. Acesttr ipotezl are
 116 TERAPIA INTEGRATIVA

implicatii asupra modului in care lucrlm, in special in ceea ce

privegte etapa evalutrrii, pe carc o descriem mai deraliat in capiblul 6.
A-m remarcat ce faclorii care opercaztr in prezent au o putemicl
influen1tr asupra funcfionirii psihologice, iar acest fapt ne confirmf,
convingerile implflI$ire de majoritatea pracdcienilor, 5i anume ci
terapia poate exercita o influenp puternicl asupra individului gi
poate induce schimblri semnificative, pozitive sau negative. Convin-
gerca ctr prezentul are capacitatea de a induce schimblri poate fi
considerattr o variabiltr care diferenliazi modele diferite. Astfel,
ipoteza psihodinamicl privitoare la stabilitatea in timp a structurilor
penonalittrlii contrasteaztr puternic cu celelalte doutr modele, care
considertrcI o persoantr este mai maleabiltr 5i ctr este modelaE de
mediu . Astfel de ipoteze pot explica de ce anume abordtrrile psihana-
Iitice manifestl o inclinafe purernictr pentru perioade indelungate
de terapie, care se intind uneori pe durata mai mulbr ani.
Studiile rcferitoare la rezultatele terapiei gi la procesul terapeutic
aratl ctr, indiferent de orientarc, elementele care co eaztr si com-
petenF terapeutului, caracteristicile clientului $i, totodattr, interac-
fiunea dintre acestea dou{ 9i tehnicile oferite. Asta inseamnl ctr
ev'aluarea trebuie str lirllco de adecvarea dinfie client, ca persoani,
competenla 9i calitllile terapeunrlui 9i forma de terapie oferit?i.
Nimeni nu poate intruni toate calitillile necesare in relaliile cu
toli oamenii. Rezultanrl unei evalutrri poae conduce la trimiterea
clientului cltre un alt coleg, in loc ca terapeutul str incerce o anumittr
intervenlie comportamentaltr sau jungianl despre care crede ctr lar
fi benefictr penioanei respecrive, dactr propriile sale aptirudini se
bazeazi pe un model diferit. Ceea ce pare impoaant $i trebuie urmirit
in mod clar pre parcursul eyalulrii este forma de terapie ce pare str
aibd cele mai mari ganse de reugitil pentru aceasd persoartr cu anumite
probleme, precum gi in cazul acestei dificulrig. O consecinltr a
acestei abordtrri ar fi nu doar necesitatea de a cunoalte alte moduri
de abordare, ci qi de a avea leglturi strinse cu aU colegi demni de
incredere de orienttrri diferite care le pot fi recomandali anumitor
cliend. De asemenea, o altl consecingi prezentau in aceastil carte o
constituie faptul ce terapeutul trebuie str-fi insugeascl mai multe
aptitudini gi mai multe idei, in comparalie cu modelul principal pe
carc il stipinegte sau cu prima opliune de instruire pe care o ofertr.
 UN CADRU PENTRU PMCTICA TEMPIEI INTEGMITVE II7

Contractul terapeutic

Asemenea orictrrei activittrfl umane, terapia se desf4oarl intre arumite

limite care lin de spaliu, timp si def-tnirea rolurilor. Este nevoie de
mai mult decit niste scopuri clare $i un plan de tratament. Acesl€a
determinl sarcinile care vor trebui duse la indeplinire 5i intervenliile
utilizate.
Studiile suslin foane mult fapnrl ctr acest proces contrac$al
trebuie str se bazcze pe colaborare. in mod repetat, rezulatele au
artrtat ctr participarea cooperanttr a cliennrlui aleturi de terapeut
conduce [a rezultate fa\orabile. Ac€st lucru aminte$te de descope-
ririle privioare la dezvoltarea copilului, 9i anume ctr .cea mai mare
parte a timpului p€Eecut de copii altrturi de plrinli este consacrat
unei reglementtrr'i reciproce a stilrilor fieciruia, in vederea unui
anumit scop sau obiectiv" (Stem el aI., 1998: 906).
Considerlm ce acest proc€s, deEi vital la incepunr.l terapiei,
trebuie se continue pe parcursul acesteia Si ctr este important ca
terapeunrl se monitorizeze gi sI erralueze intervenliile efectuate, in
rapon cu scopul general al terapiei $i cu tendinta terapeutictr, pe
parcursul tratamenNlui. Ac€st lucru are implicalii pentru terapeut,
carc poate str nu aibtr o tendinltr terapeutic[, dar str fie adeptul, de
exemplu, al unui model teorctic ce pune accent Pe eliminarea rezis-
tenlei. Recomandtrm ca terapeu .l, asemenea mamei hB de copiii
stri, str ia in, considerare dilema: clientul/copilul trebuie str se
schimbe sau abordarca ?
Am observat ce, penEu ca un copil str se simttr in siguran$,
ingrijirea oferittr de adulti Eebuie str fie constanttr 9i mereu dispo-
nibill. De asemenea, sNdiile referitoare la EraPie aral.tr ctr sEbili-
tatea aranjamentelor legaE de tratament este asociattr in mod pozitiv
cu rezultatele. Acest lucru este rccunoscut de majoritatea modelelor
terapeutice gi i se acordtr o imponanF deosebittr in cadrul gcolilor
psihanalitice, care pun un accent foarte mare pe men;inerea unor
delimitiri clare, ce pot fi resim(ite uneori drept rigide.
Modul in care un terapeut elaboreazl un contract terapeutic
\,"ariaztr mult de la o gcoaltr la alta. Totu$i, !o trcbuie sI aibl in
II8 TERAPIA INTECRI$IVA

vedere intrebtrri asemtrntrtoare: De ce ne afltrm aici? Ce anume

sperdm str realiztrm 9i in ce mod? Prin intermediul implictrrii ctrror
persoane ? Care este intervalul de timp 9i spaliu implicar ? Ne vom
ocupa de aceste probleme in capitolele 5 9i 6 9i vom reveni la ele
ulterior, din perspectiva studiilor.

Alianla de lucru

Alianla de lucru se refertr la stabilirea unei relalii de lucru productive.

Orlinsky ei al- (1994) o numesc -coordonare interacdvtr' 9i se
axeaztr pe componenta insmrmenhll, in ceea ce privegte sarcinile, a
leglturii terapeutice. Duptr cum am vlzut, paniciparea 9i implicarea
activl a clienlilor este de bun augur pentu rczulratele rerapiei, iar
sarcina terapeutului in construirea aliantei de lucru consttr in facili-
tarca unor astfel de contributii gi in promorarea colabortrrii.
Alianla de lucru pare a fi creattr 5i men;inuE, in pane, prin
intermediul aptitudinilor gi competenpi terapeutului 9i pa4ial prin
intermediul emoliei. Acestea doutr sint relalionate intre ele Ei se pot
genera reciprc. Recurgind la o sinpltr analogie, ircesta este rtrspun-
sul la intrebarea dactr noi, terapeuu
ti cliantrl, putern merge in acelagi
ritm. A merge in acelagi ritm inseamntr str fii deschis la semnalele
celorlal$ qi a fi capabil str asimilezi, str inveg 9i str te adaprezi pe
mtrsurtr ce aransezi. Poate ctr o analogie mai buntr ar fi intrebarea
dactr putem dansa imprcunil. Aptitudinile 9i disponibilirarea sint
implicate 9i in acrst ,dans" impreuntr. Deseori, capacitatea de a
darsa impreuntr, in sens literal sau metaforic, este urmatil de un
sentiment de sarisfaclie.
Aprofundind ideea, poli dansa bine cu cineya ftrrtr str ai un senti-
ment de apropierc fa1tr de persoana respecdvtr, ci doar o oarecare
apreciere a aptitudinilor sale. $i, dupl cun am mai spus, dactr te
bucuri de aptitudinile respective gi de ceea ce genereaztr ele, acesl
lucru poate conduce urnori sau adesea (instr nu intotdeauna) la ampli-
ficarea leglhrrii emolionale dinue parteneri. Se spune ctr Morecambe
Si Wise au slat la hoteluri diferite amnci cind erau in tumeu. Torville
$i Dean nu s-au ctrsetorit gi nu au dat de inleles ctr ar fi iubili, degi
 UN CADRU PENTRU PRACTICA TERAPIEI INTEGRATIVE 1I9

separc cI publicul i$i dorea foarte mult ca acest lucru str se intimple' in
ambele cazuri , alianta de lucru era una remucabili' insi nu depindea
de o legdrurtr emolionale extrem de putemic5. La locul de munci
pot aptrrea apropieri gi relalii personale, ins[ la sfir$inrl zilei de
ci igi reiau vietile individuale-
lucru cotegii sint bucuro;i ctr pleactr qi
Revenind la aliar{a de lucru in cadrul terapiei' ceea ce este
evidentiat line atit de atitudinea clientului, cit 9i de capacitatea
terapeutului de a evoca sau de a menline acea atitudine de implicare.
inlelegerea lucrurilor implicate in activitatea terapeuticl este de
asemenea necesari, din partea ambelor pi4i, impreuni cu un senti-
ment adecvat al compeEnlelor amindurora, din perspectiva a ceea ce
li se cere. Vom analiza mai aminunlit alianla de lucru in capitolul 5.
O modalitate de a privi alianla de lucru poate lt asemtrnarea ei cu
un fel de pod intle contrach.tl terapeutic, activitilile terapeutice $i
legetura terapeuticl.

ActivitSlile terapeutice: instrumentele meseriei

FIrtr bunlvoinltr, terapeutului i-ar fi difrcil str persevereze in princi-

palele aptitudini generice care fac parte din aproape orice terapie
interaclionaltr. Orlinsky et a/. (1994) se refertr la acestea sub denu-
mirea de contact comunicativ sau adecvare. Sint implicate aptitudini
bune de ascultare - terapeui care acordl atentie, manifestii interes,
clarificS, recapituleaze ant ceea ce s-a spus, cit gi sentimentele
implicate reu$e$!e sr-l factr pe client str se simtf, ascultat si acceptat.
Aceste aptitudini seamtrntr mult cu doul dintre condiliile esenliale
ale lui Carl Rogers (1951): inlelegerea empaticl Si atirudinea pozi-
dvtr necondilionattr. Tot Rogers widenliaztr faptul c[ atitudinea de
implicare gi empatie a terapeutului nu lrebuie doar str existe Pur $i
simplu, ci trebuie str fie $i comunicati, astfel incit clientul str gtie ctr
aceasta este prezenttr, cu onestitate. Dactr terapeutul reule$te str
asculte bine si dovedette cI a in[eles clar povestea clientului 5i
sentimentele 9i gindurile sale, chiar gi pe cele pe care clientul nu le
con$tientizeaztr, acest rf,spuns empatic tinde sd-l ajute pe client se se
1M TERAPIA INTEGMTIVA

impace chiar fi cu experienlele mai dureroase, precum gi str aibtr

incredere in terapeut.
Aceas6 asemdnarc dintre ceea ce are nevoie clienrul din partea
terapeutului Ei ceea ce au nevoie copiii din partea celor care ii
ingrijesc este remarcabiltr, in special capacitatea ingrijitorului de a
rtrspunde in mod sensibil prin inrcrmediul irnpliclrii empatice li
afective. Abilitatea terapeutilor este importanttr pentru clienti, iar in
capitolul 7 vom descrie aptitudinile lecesare oriclrui rerapeut,
precum $i pe cele specifice anumitor gcoli de terapie.
Studiile referitoare la rezultatele Erapiei aratii ci unele intervenlii
asociate in mod Eaditional cu un singur model, cum ar fi interpre-
tarca, confruntarea experienliali li intenlia paradoxal, sint extrem
de puternice. Din experienta noastri, fiecare dintre acestea, in
anumite momente, il ajuttr pe client str ajungtr la o noutr perspectiva
asupra existenlei sale, atit a celei Eecute, cit gi a celei prezente.
Totu$i, fiecare dintre ele provine dintr-o Eaditie foane diferit[.
Interprctarea este componenta sine qua non a gcolilor analitice,
confruntarea experiential[ este utilizattr pe scale large in terapia
Gestalt, iar intentia paradoxal[ este urilizatl in terapia de familie.
 UN CADRU PENTRU PMCTICA TERAPIEI INTEGMTIVE I2I

Relalia terapeuticd

Fenftu rcrapeut, intreberile privioare la care anume ar putea lt

caliteflle importanrc ale unei persoane care faciliteazi sau impiedictr
schimbarea (factori care lin de client) prezinti un interes deosebit'
Snrdiile legate de dezvoltarea umantr sugereazl tot mai mult faptul
ce aceastl probleml este aproape imposibil de abordat fdrtr a lua
totodati in considerare $i contextul in care este integrate persoana
respectivE. Dactr, din punctul de vedere al dezvoltlrii, lucrurile stau
astfel, poate ce nu este surPrinzdtor fapnrl cI studiile referitoare la
terapie au mai aremt $i ce rchlia terapeutica exercittr una dintre cele
mai put€mice influente asupra rczultaorlui Orlinsky ?, al. (1994: 3&)
sugereaz[ ctr leg[tura terapeutictr ofere o modalitate localizatd chiar
in interiorul sistemului terapeutic de a inIluenla conditiile in care
terapia poate fr eficientd. (Acest lucru poate explica de ce anume
construirea 9i me4ilerea unei legituri terapeudce satisfdcetoare de-a
lungul unei perioade mari de timp poate fi importanttr pentru tratarea
pacientilor care, din cauza anumitor tipuri de personalitate sau
anumitor patologii, intimpintr dificulttrti mari legate de implicarea in
relagii interpersornle. )
Subliniem faptut ci relalia teraPeuticf,, asemenea celei parent'ale,
implici doi oameni aflafi in interactiune reciprocd. Studiile referi-
toare la copii demonstreaztr influenla bidteclionall dintre mamtr $i
 T22 TERAPIA INTEGRATIVA

iDregistrae.
Lucrul cu alianla lerapeutictr implictr nu numai ascultarea a ceea
ce se spune, ci $i monitorizarea a ceea ce se petrece in cadrul
relafiei, in contexrul tui .aici-9!acum", din perspecriva gindurilor,
sentimentelor gi rolurilor, nerostite, subiacente pe care terapeutul
$i
clientul ti le asumi unul in relalie cu cel5lalt. Terapeutul poafe
verbaliza astfel de obseryalii atunci cind considere ctr este momennrl
potrivit. Capacitatea de a face acesi lucru necesitil sensibilitate gi
evolueazl odag cu practica gi experienla, totugi credem ctr este o
aptitudine pe care toti terapeutii ar trebui str incerce str o dobindeasctr,
Modul in care terapeuui igi utilizeaztr observatiile $i cunostinFle cu
privirc la modul in care se deruleazi retada terapeutictr este un alt
element care difercnliazl modelele terapeuticc, conform descrierii
din capitolul 8.
Modelul psihodinamic Ai cel umanist-existenlial au situat intot_
deauna in centrul lor relalia terapeuticd. primul pune accent pe
aspectele susceptibile de a h transferate, iar al doilea pe aspectele
e)dstenliale sau reale ale relaliei. Studiile privitoare la dezvoltarea
umani sugereaztr ctr ambele joactr roluri importante, dar diferite_
Continaitatea gi schimbarea intervin in procesul dezvoltilrii. Acest
fapt justifictr prcsupunerea teraputului cu privire la fapnrl ci o
gedinti terapeutictr va deveni o sceni pe care vor fr reinsuflelite
experienle din trecut gi sprijinA practica terapeutictr larg respinditi
in cadrul modelului psihodinamic de a acorda abnlie fenomenelor
de tansfer 5i de a lucra cu ele. Concomitent, ne arati gi ctr trebuie
str ludm in considerare ceea ce terapeulii umanist-existenfiali numesc
relalie reald. Terapeulii trebuie str admirl faprul ctr Sedinta tera_
peutice, asemenea orictrrci alte experienge noi, are proprietitli care
fin exclusiv de experienla respective.
Trfueturile idiosincratice cu care conEibuie terapeunrl $i clientul
la situafia respectivl vor avea drept consecingl, o relea particulartr in
cadrul interacdunii Din nou, putem obserrra paratelele
"aici-qi-acum".
 UN CADRU PENTRU PMCTICA TERAPIEI INTEGRATIVE 123

cu snrdiile privind procesul EraPeutic Si rezultatele, ceea ce evidentiaze

importanla caracteristicilor clientutui Si terapeutului Si interacliunea
dinre ei. Duptr cum vom vedea in capitotul 8, existl o convergenti
crescindtr inre modelele terapeutice, din perspectiva modului in
care conceptualiz€az I relalia terapeutici Ei a modului in care lucreazd
cu aceasta. Esenla acestei convergenie concorda cu descoperirile
recente privitoare la dezvoltarea umantr. Specificul contactului sa,u
at intersubieclivitdlii dintre client Ei terapeut' a$a cum evolueazi
acestea in terapie, a devenit principalul obiectiv 9i linti a interventiei'
Noi desemnlm acest asPect al relaliei prin sintagma -aJ? tmpreund"
gi o considerlm un aspect esenlial al demersului terapeutic'

Congtientizarea sinelui

Lucrul cu relalia terapeuticl necesittr !i faptul ca rcrapeutul str

constientizeze propriile sale reaclii falf, de client. Pomind de la
sudiile consacrate rczultatelor procesului, este interesant de observat
fapnrl c[, dincolo de contribulia majortr a pacienh]lui 9i de caracte-
risticile personale ale rcrapeutului, autorela onarea terapeutului este
asociati in mod pozitiv cu relalia terapeuticI, ceea ce sugereazi cd
aptitudinea terapeutului de a men;ine o adNdine deschistr sau con-
secveng cu sine este benefictr.
Studiile privitoare la dezvolarea umantr arcst5 la rindul lor
il
impofianti aut oreJlexivitdl ii pefinbarea modurilor disfu nclionale
de relafonare transformate in obiceiuri. Considerf,m ci autorefleclia
sau constientizarea sinelui teraPeutului reprezintl intr-adevtrr o
 124 TERAPIA INTEGRAT'TVA

aptitudine importanE care trebuie luati in considerare in procesul

educalional al orictrrei poli de terapie.

Contextul social $i organizational

in general, contextul, fundalul 9i cadrul terapiei sint stabilite inci

se suprapuntr complet sau in mare mtrsuri cu cele ale persoanei

aflate in fafa sa, Pentru client, linigtea mentali poate insemna ceva
destul de diferit fati de opinia terapeutului. Un zimbet, o privire
fixi, adresarea de intrcbdri pot avea valori diferite pentru client, in
comparalie cu intenlia terapeutului.
Literanrra de specialitate pe tema rasei, genului, orientirii sexuale

prezent, majoritatea cursurilor cuprind observalii privind aceste

influenle majore. in conceplia noastrtr, inveprea eiperienlialtr in
acest domeniu este intotdeauna necesari, pentru a dezv ui cit de
adinc inrtrdicinate pot fr pirerile precorrcepute, sub aspect cultural.
A omirc acest lucru din procesul de instruire inseamnd a ignora o
m;[e parte a realittrlii, a presupune cl bati lumea vorbeite aceeali
limbtr, acordind acelea6i semnifica i acelora5i simboluri. in plus,
acest lucru iNeamni ignorarea fapul ctr, atunci cind se confrunil
cu
 UN CADRU PENTRU PMCTICA TERAPIEI INTEGMTIVE 125

ciue o iue'
diferenle, terapeun nu este pre8,trtit pentru sifcina Pe
Considerlm ce dobindira receptivit{ii $i inlelegerii' sub
acest

care pentru sine reprezinti o dilemi culturaltr'

inlelegerea teoreticd

in conceplia noastrd, este important ca teraPeutii se fie con$tienti

de

propriul lor sistem de rralori si s[ fie capabili str prezinte in mod

cu un
coeient cadrul teorctic pe care il folosesc atunci cind lucreazl
pe care anume
client. Acest fapt va influen;a in mare mtrsur6 9i
dinue componentele de mai sus va pune accent' precum si modul in
 TERAPTA INTEGRATIVA

lntegrarea cercetirii gi practicii terapeutice

 UN CADRU PENTRU PRACTICA TERAPIEI INTEGMTIVE 121

intrebarea DE CE

,,Cercetarea este ctrlluzitl de intreb6ri", sustine Mcleod (2003:

24), iar lucrurile stau la fel 9i in cazul terapiei' $i pentru cercetitor'
li pentru terape sde DE CE urmeazl se
se implice intr- a -de ce" este asociate
intotdeauna cu individ intr-un proiect,
fie acesta unul de cerceEre sau unul terapeutic' Terapeu(ii trebuie se
rispundl la intrebare i ii lor, anrnci cind
Ii se cereprecizeze
sI aceastf, profesie'

De-a lungul mai multo ulrcrior acesteia,

ei descoperE ce anume ii motiveaztr in munca lor si care sint dome-
niile lor particulare de inEres. in general, terapeulii recunosc ci
unul dinEe motivele care ii determintr se dorcasce str-i ajute pe
ceilalli igi are originea intr-o anumittr exPerienttr din Eecut a fapnrlui
ci nu au fost ajuta[i ahmci cind aveau nevoie. Chestiunea motivaliei
prsonale a cercetiltorilor penEu a se implica intr-un anumit proiect
nu a fost luattr in considerare in studiile tradigionale'
SI sperlm cI rlspunsul la aceastl inuebare va dezvllui pasiunea
care animi o persoan[ in munca pe care o desf,pari' Pe plan
personal, atit tel-apia, cit gi cercearea sint activiteti carc pot fr
epuizante, frustrante, colBurnatoare de timp qi tind sA nu genereze
mari recompense financiare. Ele necesittr Perseverenti, rf,bdare 9i
dedicare pe termen lung. Fdrtr pasiune' este putin probabil ca inte-
resul faltr de muncl str r6mintr activ.
Cu cit este mai clar rtrspunsul la intrebarea ,de ce", cu atit vor
fi mai uqor de identificat principalele domenii de interes care trebuie
a!'ute in vedere.

intrebarea CE

Stabilirea subiecNlui, fie al snrdiului' fie al terapiei' constituie

urmtrtoarea sarcini importintl pe care trebuie se o indeplineasctr atit
cercettrtorul, cit Si terapeuhi. in cazul cercettrtorului' acest lucnr
 128 TEMPIA INTEGRATIVA

implicd segmentarea unui domeniu de inreres general formularea

9i
unor intrebEri sau ipoteze care vor h investigate. intr_un mod destul
de similar, an:nci cind terapeutul se intilneste cu clientut incepe un
proces de evaluare care implici adresarea unor inrebtrri gi teskrea
unor ipoteze, rezultatul f,rind o procesul identificirii
"evaluare,,.
infeberii care face obiectul studiului - in cazul cercetibrului _ sau
evaluarea problemelor care l-au determinat pe client s[ inceapi
terapia - in cazul terapeutului - este esenlial, deoarece va influenla
tot ceea ce urmeaztr. in cazul cercetjltorului, gisirea obiectului
studiului !"a determina planul sau metodologia de cercetare, iar in
cazul terapeutului - abordarea utilizattr in cadrul tratamentului.
Practicienii Si cercetiltorii tind str fie interesali de diverse tipuri
de iDtrebfui, fapt care a contribuit la ruptura dintre savanti
li practi_
cieni. Majoritatea sudiilor privitoarc la rezultatele terapiei pe care
le-am prezentat in capitolul 2 se referi Ia intrebtrri legate de eficaci-
tatea terapiei. Deseori, astfel de studii sint motivate de nevoia de a
asigura fonduri sau de a demons[a faptul ctr studiile sint justificate.
Un practician independent, degi esrc preocupat de acelea$i probleme,
iqi doregte mai degrabi str afle ce anume de rezultate in munca sa de
zi cu zi 9i din ce motive. Acesta va dori str descopere ceva nou, mai
degrabi decit, duptr cum afirmd Mahrer (2004: 16), .se confirme,
sI verifrce sau str testeze ceea ce probabil crcdem, Stim Si putem
realiza deja". De exemplu, majoritatea teoriilor psihanalilice au
aperut ca urmare a irueresului practicienilor gi au evoluat pomind de
la practica clinicd, in special, atunci cind ideile gi conceptele preexis-
tente s-au dovedit insuhciente sau inadecvate pentru a explica ceea
ce se obserrra.
Tonrgi, chiar gi atunci cind cercetarea nu depinde de nici o
presiune extemtr sau institulionaltr, este imponant sd nu se piardi
din vedere faptul ctr un anumit interes nu este niciodati neutru, ci
este legat de un sistem de convingeri gi opinii al unei persoane cu
privire la lume gi la modul in care funclioneaztr aceasta. Astfel de
convingeri vor influenla foarte mult tipul de intreberi puse. prin
urmare, daci o persoantr crede ctr boala mintaltr este o afecliune
medicali, atunci intrebfuile adrcsate vor viza indeosebi simptoma_
tologia. Pe de at0i pane, dactr altcinerra considerl ctr boala minale
 UN CADRU PENTRU PMCTICA TEMPIEI INTEGRATIVE r29

constituie un fenomen sociologic, atunci inEebarca se va referi la

contextul social Si istoric in care este situat bolnavul mintal. Persoana
care prefertr prima abordare lucreazl probabil in cadrul unui departa-
ment de psihiatrie qi psihologie clinictr, iar cea de-a doua ese pro-
babil sociolog. Contextul exercittr o influenli deosebit de putemictr
asupra intrebtrrilor adresate.
Sd lulm in disculie un subiect general precum depresia, de
exemplu. Dactr o peBoantr lucreaztr intr-un cadru clinic, intreberile
adresaE tind se se refere la simptomele afecliunii, la debucul, durata
$i intensitatea lor. Majoriaea cercettrrilor descrise in capitolul 2 se
bazeazl pe acest tip de definigie medicaltr a deprcsiei sau a altor
tulburiri. Spre deosebire de aceasta, un cercettrlor care considertr
ctr depresia reprezind o pane constituenttr a condiliei umane poate
avea un interes sporit fattr de modul in care se simte un client in
general gi fap de ce anume inseamntr depresia pentru el in conextul
existenlei sale din Eecut si din prezent. Acest cercedtor ar tinde str
discute cu clientul pentru a obline astfel de informalii 9i s-ar baza
mai pulin pe senrri de intreblri sau scale de evaluare standard. in
ceea ce-l priveEte pe terapeul, tipul de inEeberi adresate pe parcusul
eraluirii va fi strins legat de educalia si de orientarca sa $i de
ipotezele disdncte privitoare la natura gi evolulia umantr asociate cu
acestea. Prin urmare, de exemplu, un specialist in terapia cognidvtr
\"a adresa mai degrabtr inuebfui legate de modelele acnrale de
comportament $i de gindire ale clientului, in timp ce un specialist in
terapia psihodinamice \ra manifesta intercs faE de trecutul clienlului
9i de inceputul copillriei sale.
in cercemrea tradilionaltr, motirraliile gi convingerile personale
ale cercetiorului erau considerate un polenlial obstacol in calea
obiectivittrlii gi erau rareori comentate in articolele publicate. Noua
metodologie a cercettrrii cere tot mai multtr transparenlf, din partea
cercetitorului, atit din perspectiva motiwatiilor sale, cit $i a sistemelor
de convingeri. Terapeulii care gFau petrecut mulli ani incercind str
se inteleage pe sine, ca pane a formtrrii lor, vor sti foane bine str
aplice cuno5tin;ele astfel dobindite in activitilile lor de cercetare.
Anrnci cind un terapeut sau un cercettrtor lucreazl pentru o
institu[ie mare, va descoperi ctr propriile sale convingeri sint in
 TERAPIA INTEGRATIVA

dezacord cu cultura prcdominan0l a organizaliei. Fie se va conforma,

ceea ce ii va aduce un disconfon, fie r"a glsi modalidli de rcconci-
liere a difereryelor, fie va ptrrtrsi institulia.
Doar anrnci cind devine clar care este subiectul unui snldiu/a.l
unei terapii este posibil ti recomandabil str se rlspundtr Ia urmdtoarea
intrebare, qi anume CUM va efectua cercetitorul/terapeutul aborda-
rea respectivl ?

lntrebarea CUM

Cercettrlorii fiebuie se elaboreze va plan al cercetdrii, cel mai

adecvat pentru inrebtrrile adresate. Ac€asta poate implica oricarc
dintrc numeroasele abordiri metodologice cantitative sau calitative.
in capitolul 2 am prezentat snrdiile ce urmtrreau str descopere carc
anume aspecte ale terapiei genercazi schimblri gi am observat multe
instrumente de mtrsurl diferite carc au fost utilizate pentru a rls-
punde la aceasE inmbare, instr in cea mai mare parte planurile
cercettrrii erau cantitative gi implicau utilizarea unor instrumente de
mtrsurtr similare pe un numtrr mare de cliengi. Un plan calitativ al
cercettrrii ar putea utiliza un numir mai mic de clie4i, instr gi-ar
putea propune se explorcze intr-un mod mai aprofundat ce anume a
insemnat pentru ei fapnrl ctr au urmat o Erapie, ce anume au apreciat
gi ce au considerat cI le-a fost util sau inutil in procesul terapiei. t a
fel, terapeunrl Eebuie sI decidil care este cea mai adecvattr abordarc
de tratament pentru tipul de probleme identificate la client in timpul
ev"alutrrii. Terapeunrl poate decide str utilizeze terapia pe tennen
scun sau pe tennen lung, o abordarc cognitivl sau una psihodi-
namictr 9i a$a mai departe.
Atit cercettrtorii, cit 9i terapeulii au tendinla de a se gindi mai
intii la .metod6" sau la -abordare'. Ac€st lucru are o consecinl' De
exemplu, snrdiile prezentate in capitolul Z, blz3ite pe metodologia
cantitativtr, au oferit multe informalii utile, inse nu au descoperit
nimic nou cu privire la condilia umantr in general, nici cu privire la
specificul nrlburtrrilor mintale. Si in cazul terapeulilor, abordarea
poate fi aleasl inainte de adresarea intrebtrrilor, mai ales dacl terapeuhl
 UN CADRU PENTRU PRACTICA TEMPIEI INTEGRATIVE I3I

a beneficiat de o pregetire axa6 pe o singuri abordare terapeuticl $i

aderl la un model unic. in ambele cazuri, merodologia sau abordarea
terapeudce favorizatil determintr intrebtrrile referitoare la studiu sau
la eraluare. Acest fapt mai degrabl limiteazl opliunile disponibile
penfiu: (a) clie4ii care vor se urmeze o terapie $i (b) ansamblul
subiectelor posibile care ar putea fi investigate in cadnrl studiului.
Fiecare abordare majortr a cercetiirii presupune anumite metode
specifice de colectare a informagiilor sau datelor Ei de analizare a
acestora. in cadrul metodologiilor cantihtive, de obicei se apeleazi
la chestionare, scale de evaluare, inerviuri structurate gi alte moda-
litf,li de evaluarea comportamentului, iar ulterior acestea sint supuse
analizei statistice. Metodele calitative, degi foarte diverse , utilizeazl
deseori interviurile semistructurate sau nesructurate, jurnalele tinute
atit de participantii la studii, cit gi de cercettrrori, focus-grupurile gi
aga mai departe. Interviurile sau disculiile in gmp sint de obicei
iffegisfiate gi andizate prin intermediul unor proceduri prescrise de
anumite metodologii. Ca 5i in cazul cercetitorului, abordarea aleastr
de terapeut va determina intervenflile sau tehnicile specifice pe care
le va utiliza acesta pe parcursul terapiei.

intrebarea CINE

Din perspecti\ra acestei intrebtrri, existE diferenle intre cercettrtor $i

terapeut. Primul decide cine va fi implicat in proiectul de cercetare :
procedurtr denumittr de obicei stabilirea elantionului. Terapeutul, pe
de ald parte, nu igi alege inilial clien i;ei vin la el, de$i terapeutul
are o influenfl asupra celor care urmeaze str-i fie clienli, prin
intermediul cadrului in care a ales sa lucreze.
in cercetare, alegerea unui egandon va fi influenlaE intr-o mare
mtrsurtr de tipul de inrebiri investigate Si de meaodologia de cerce-
tare aleastr. Dupi cum am aritat aneriot studiile cantitative utili-
zeaz[ de obicei elantioane ample, in rimp ce metodologiite calitative
tind str lucreze cu egantioane mai reduse sau chiar cu o singuri
persoantr- O mare parte din munca descrise injurnalele Si manualele
de psihoterapie se bazeaze Pe obsenraliile terapeugilor care lucreazd
 TERAPIA INTEGRAIIVA

cu un numir redus de clienli. Degi majoriutea teoriilor persona-

littr1ii, psihopatologiei 9i psihoterapiei pe care se bazeaztr practica au
la bazi astfel de scrieri, este interesant de obsen at ce aceste nume-
roase publicalii, incepind cu cele ale lui Freud, apirute cu mai bine
de o suti de ani in urmi, sint rareori menlionate in manuale sau in
studii. Acest tucru este legat de fuptul ci criteriile utilizaE pentru a
dehni ce anume consdtuie o cercetare legitime au fost dominate de
paradigma rtiintifictr. in ultima perioadii, cerc€Llrile privitoare la
studiile de caz au fost recunoscute drept una drntre metodologiile
calitative gi este descrisi de Mcleod (2003) in capitolul
"Studii
sistematice privioare la cazurile individuale".

intrebarea UNDE

Am prezentat mai devreme modul in care contextul sau cadrul in

care este efectuat studiul sau terapia influenieazi subiectul respecti-
vei intreprinderi. in cadrul acestei secliuni ne vom axa pe modul in
care contexnrl exerciti o influenp asupra specificului relauei dintre
cercettrtor/terapeut qi client.
in instituliile mari cum ar fi Serviciul Naliona.l de Sentrtate, in
cadrul ctrrora sint efecutate majoritatea cercetlrilor traditionale
cantitative, clientii utilizali in cadrul unui studiu sint desemnati prin
denumirea de .subiecti". Acest fapt reflecttr pozilia lor relativ pasivl
in raport cu proiectul de cerceuue la care sint solicitali str participe.
Dincolo de faptul ctr au fost de acord str participe li au semnat un
formular prin care qi-au dat consim;trmintul, ei nu au fost invita se
colaboreze in cadrul procesului.
Relalia dintre context Si colaborare aduce provoc[ri asemne-
ntrtoare atit cercettrtorului, cit gi terapeunrlui. Una dintre autoare a
lucrat [a sfirqitul anilor 1960 intr-o comunitate terapeuticf, (un spital
de stat) in care colaborarea dintre clienli si personalul spitalului era
foarte incurajad, astfel incit clienlii erau implicali in procesul de
primire a unor noi clien(i. Fiecare decizie privitoare la existen[a/
tmtamentul oricirui client era deschise disculiilor Ei uneori era
supuse la vot, procedurtr la care participau to(i membrii comunittrlii.
 UN CADRU PENTRU PRACTICA TERAPIEI INTEGRATIVE I]3

Din aceasti perspectivd, regimul de operare al spitalului era mult

mai democratic decit modelul medical tradilional care domini practi-
cite acnnle din Serviciul Nafonal de Stuitate (datorittr unor conflicte
Si preocuperi sporite legate de responsabiliiate).
Autoarea la care se face rcferire mai sus a fost implicattr in
efechrarea unui proiect de cercetare cu privire la munca desfigurati
de comunitatea terapeutictr (O'Brien, 1976). Departamentul academic
care monitoriza proiectul a incurajat-o str aplice metodologia de
cercetare tradilionali, care nu necesita colaborarea cu participantii,
dincolo de acordul lor de a completa chestionarele. Prin urmare, ea
a fost implica6 in doutr activittrgi (rerapie $i cercerare), ale cAror
hlosohi cu privire Ia caracterul colaborfuii difereau foarte mult.
k parcursul lucrtrrii vom discuta despre cum anume conceptiile
referitoare la colaborare sint inerente in diverse modele terdpeutice-
Fiecare igi susline propriile concepgii (implicite sau explicite) privi-
toare la puterea Si responsabilitatea ce ii rwine terapeutului/clientu-
lui. Ca Si in terapie, cercettrtorul trebuie sA-Si examineze opiniile
referitoare la caracterul relafiei dintre sine 9i participan(i la studiu,
in timpul efecotuii studiului. Considertrm ci un specialist in terapie
integrativtr, incurajat in permanentl si ia in considerare gradul de
adecvare aI unei anumite abordfui la nevoile unui client gi care este
capabil str se adapteze in functie de acesla, este bine pregdtit pentru
a se confrunta cu provoctrri aseminltoare in cadrul cerce6rii.

intrebarea CiND

Stabrlirea unei plaaifrciri tempora.le este esenliall arir pentru cerce-

tAtor, cit li penru Erapeur. in eapele de planiircare, cercetitorul
trebuie sd prezinte spre aprobare o propunere care implictr o analizi
atend a costurilor, din perspectiva tirnpului $i a resurselor. Terapeunrt
trebuie se hourasctr daci tratamentul necesiti o implicare pe termen
scurt sau pe termen lung- Din nou, contexn in care lucreaztr ii poate
impune restriclii in privinta acestei alegeri, deoarece in sectorul
statuur se manifesti o presiune crescind[ in direclia implic5rii pe
termen scurt a terapeunllui.
134 TERAPIA TMEGRATIVA

in cele din urmtr, un aspect important pentru ambele activititi il

constituie posibilele implicalii de ordin etic. Terapeulii lucreaztr
respectind prevederile etice ale organizatiilor lor profesionale !i
vom discuta unele dintre aceste aspecte in acest capitol. La rindul
lor, 9i cercetitorii trebuie str acorde o atenlie sporiti aspectelor etice
in toate etapele procesului de cercetare (Mcl,eod, 20O3: 167).

Sumar gi concluzii

intrebarile de mai sus au fost discutate cu referire la cercetare gi la

terapie pe parcursul etapelor initiale sau de planificare gi sint rezu-
mate in tabelul 4- 1. Cercertrtorul \ra continua str revind asupra lor pe
mesure ce proiectul este implementat, iar terapeutul - pe mEsurtr ce
terapia progreseaztr. Atunci cind proiectul de cercetare se incheie,
descoperirile vor fi formulate in scris gi fiicute publice, de cele mai
multe ori sub forml de articole, in publicalii specialzate sau stiinti-
fice. Terapeutul, pe de alti pane, \a incheia lucrul cu clientul, fie
conform acordului inilial, fie anrnci cind ambii considertr cd scopu-
rile au fost atinse. O diferenltr majortr intre cercetdtor $i terapeut
consli in fapEl ce primul, prin publicarea rezultatelor muncii sale,
va intra in aten(ia publicului, in timp ce munca majoritl1ii tera-
peulilor remine la un nivel privat. Totu$i, este incurajator faptul cd
in ultimii ani practicienilor li s-au pus la dispozilie noi oportuniteu
de a se implica in cercetare, prin intermediul unor cursuri de
calihcare cum ar fi cele efectuate de British Psychological Society,
in domeniul psihotogiei clinice Si al consilierii. in prezent, ambele
se incheie prin ob;inerea titlului de doctor gi necesiti o implicare
considerabilS in cercetarea bazaei pe practictr. Totoda6, mai existe
gi o serie de noi doctorate in psihoterapie pentru practicieni, care le
ofere Erapeu(ilor experimentali $ansa de a efectua studii relev"ante
pentru practica lor de zi cu zi.
Evident, o mare pafte dintre procedurile descrise aici necesiti
aptitudini pe care terapeu(ii le dobindesc pe parcursul a mai multor
ad de prcgatire. Acestia $tiu cum str formuleze intrebiri 9i ipoteze,
cum se desfilloare un interviu Ei sd lucreze cu o rela(ie; iar toate
 UN CADRU PENTRU PMCTICA TERAPIEI INTECRATIVE I35

acestea reprezinE la rindul lor o componenttr necesare a orictrrui tip

de proiect de cercelare. in plus, terapeulii sint instruili cu privfue la
modul in care s5-si monitorizeze Propria implicate in Erapie $i sint
instruili str reflecteze asupra sinelui, o aPtirudine esenlialtr mai ales
pentru cei care se implicd in cercetarea calitativtr. De fapt' sus nem
cd, cu exceplia proiectelor de cercehre de mare amploare, care
necesiE cunogtinge specifice de statistictr Ei de analiztr complertr a
datelor, erapeurul este mai bine pregltil pentru a se implica intr-un
proiect de cercetare umantr specifrc abordtrrilor de cercetarc contem-
porane, in comparalie cu cercettrtorul cu formare $tiinlittctr

Tabelul 4.1 - Sarcinile cercetdrorului $ ale teraPeutului

OE CE
ldentificarea unui dornaniu gen€ral de inte€s pentru efec{uarea studiului/
terapiei

lntrebarea cE
Fo.mularsa und inttEMri sau a unei ipoteze cal€ sd rsp{eznte obiectJl
studiului
Efectuarea evaludrii gi formularea unei evalueri inilale (ipoteze)

intreUarea CUm
Alegsrea unei aborderi/a unui plan de cercetar€ 9i a unor metode dg
cercetare specifica pentru colec{area 9i analiza datelor
Alegarea unei abordari de t-dtafiEfll 9i aplicarea inten/Bnliilof Bls\rante

lmreoarea CINE
ln carcetare: alegerea unui egantim
ln terapis: raspund€rea la o solicitiare

lntrebarea UNDE
Revizuirea intrebaribr de rnai sLs din peIspsc{iva contodJlui in care va fi
efsctuate carcstaroa, incluzind stabilirsa costurilor 9i resurselo(
Revizuirea intreberibr de mai s(6 din perspecliva cadrului terap€utic ai a
altor taclori implic4i
lmrebarea cittD
Stab'lirea unui
 ]]6 TERAPIA INTEGRATIVA

lnstalatorul, poetul 9i strategut:

etica relafiei terapeutice

Ceea ce este adesea implicit in prezenttrrile noastre Si fiebuie se

devintr mai explicit este etica, respectiv fundamentul atitudinii
noastre intersubiective. Aceste strndarde profesionale de conduitd
sint formulate in moduri oarecum diferite de ctrtre diverse corpuri
profesionale. EIe pot ti descrise drept o forme de strategie, cea mai
iluminati gi mai umanistil.
in dicgionare, cuvintele .etictr' Si au semnificafii asemtr-
"moraltr.
nltoare. Unii eologi sepad cele doutr discipline, considerind ctr
mora.la se refertr la bine gi rtru, iar etica - la rcgulile acceptabile de
conduiti intr-un anumit context. Se poate argumenta ctr codurile
terapeutice de etice ti practictr conlin elemente din fiecare. Consi-
derim ctr este bine ca aceste doutr noliuni sd r[mintr distincte, in loc
si presupunem ctr toare codurile etice se refertr la moralitate.
Jinind cont indeosebi de aceasttr distinclie, elaborarea $i insti-
tuirea unui cod etic persona.l poate flr utiltr, in pane pentru a vedea
dacl - 9i in ce mesurtr - diferl de cele recomandate de diverse
profesii. British Associarion for Counselling (BAC), Unired Kingdom
Council for Psychotherapy (UKCP), $i Brirish psychological Society
(BPS), cele mai mari rrei organizalii ale terapeutilor pracricieni
din Marea Briranie, le propun hecare membrilor lor coduri de
etic, Si pracdctr, iar acestea sint adaptate ulterior in cadrul fiectrrei
instihrtii de educalie li tenpie. Majoritatea aceslora sint prezentate
drept indicalii, mai degrabtr decit reguti absolute, deoarece circurn-
stanlele influenteaztr cazurile gi in terapie, la fel ca $i in alte domenii.
Acest lucru implice faptul ctr fiecare practician trebuie str aibi
sentimentul propriilor sale limitiri Si ceea ce ar putea fi numite
propriile sale tendinle etice, ceea ce inseamntr ce terapeutul cunoagte
codul sau codurile profesionale recomandate 9i qtie cind trebuie se
le aplice sau cind trebuie se le adapteze in func e de situaliile
paniculare.
 UN CADRU PENTRU PRACTICA TEMPIEI INTEGRATIVE 137

Carroll (1996: 161) enumertr patru etape ale procesului deci-

zional etic, stabilite pe baza unor diverse surse- Acesrca pot fi
rezumate dupe cum urmeaze :

o sensibilitatea etica sau con$tientizarea aspectelor care pot consti-

nri o dileml etictr ;
. luarea deciziilor cu privire la modul in care trebuie actionat;
. punerea in practictr a deciziilor luate;
. gestionarearezultatelor.

De exemplu, un client care are probleme legate de consumul de

alcool pare str fi inregistrat o ameliorare gi urmeaztr si intreruptr
terapia. Exact inainte de ultima sa sedinttr, sofia lui ii telefoneaztr
terapeutului Si ii comudca o relatare agitatii a unor momente in care
clientul a consumat alcool pe parcursul weekendului. Terapeutul ii
merturise$te indrumitorului stru ci in urmi cu doi ani a desf4urat
citeva gedinp cu solia clientului, in cadrul unui plan de consiliere la
Iocul de munctr.
Terapeun:l nu a dat dov"adi de ceea ce Carroll numegte sensibi-
litate etici atunci cind qia permis sd se intilneasci cu ambii membri
ai familiei, ftre ca micar sI discute despre implicaliile acestui fapt
cu un indrumltor sau chiar cu cele doutr persoane implicate. Acum,
nu numai ci terapeutul este implicat in cele intimplarc pe parcursul
weekendului, insl deline $i informa;ii care conrazic ceea ce i-a spus
clienul sdu. Este clar ctr, indiferent cum se holir4te sE actioneze,
Fre ctr va incerca str evite problema, sE se confrunte cu clientul, str o
sune pe solie sau si procedeze in alt mod, acest lucru va avea
consecinle adt asupra linigdi meruale a celor implicali, cit gi asupra
ehcacirf,tii qi integritllii sale profesionale.
Trebuie str adaugam ca, de$i este foarte recomandabil str nu avem
de-a face cu apropialii unui client, scene precum cea relatattr aici au
loc- Uneori acest lucru se datoreaztr faptului ctr ignorim cine cu cine
se inrudeste Si alteori pentru ctr in unele locuri nu existi mulli
terapeu . Prin urmare, subliniem incl o dari faptul ctr edstii multe
reguli etice care se aplicd in cea mai nrare parte a timpului, instr acestea
fiebuie analizate intotdeauna in contextul unui anumit terapeut, al
unui anumit client sau al unei anumite situa(ii, deoarece in ciz confiar
I3t TEMPIA INTEGMTIVA

risce se devine o formulS care il ajutd pe terapeur sd-$i menlintr

.puritatea" $i ii face viata mai ugoartr, in derrimenhrl clienlilor.

Codul etic personal

Credem c[ este etic str se decidd cu atenlie cind anume un cod etic
personal pare jusrificat pentru un practician gi pentru alti oameni cu
experien;tr, dar se contrazice cu codul profesional pe care ar trebui
s5-l respecte practicianul. in cadrul organizagiilor importante existi
comitete de eticl si rccomandLm insistent ca aceste comitete sd fie
informate de diferenlele de opinie care cad sub inciden;a lor sau ies
de sub incidenta acesbra, daci practicienii doresc str-$i mentini
credibilitatea. Uneori, membrii acestor comisii trebuie s6 convinge
un membru al organizaliei ctr atitudinea profesionaltr actuale este
justificattr. Alteori, trcbuie str recunoasctr faptul ce formularea unei
anumirc cerinle nu este adecvattr Si trebuie si o revizuiascl. Mem-
brilor organizaliilor profesionale le revine responsabilirarea de a
mentine un dialog cu cei care le stabilesc regulile.
O altl modalitate de a respecta normele etice $i de a institui un
cod etic personal, mai degrabl decit de a pretinde c6 se respecti
codul impus, este analizarea unora dintre dilemete de ordin etic cu
care se confrunttr indrumebrii Si terapeu;ii de mai multe ori pe lunl.
Un inceput important pentru terapeuli gi pentru studend este studierea
gi discutarea codurilor existente gi a implicaliilor acestora, pintr cind
se familiarizeaztr cu ceea ce se considerl practictr accephbiltr si ce
nu. De exemplu, un terapeut amabil, insi neinformat, ii poate oferi
unui client o cea$ct de ceai, fdrf, sI aibi nici cea mai micd idee ce
acest lucru reprezinrtr o irterventie semnificativtr, care devine parte
a intregului episod teraputic, inllueryinduJ. Codurile de etice Si
practictr i$i propun s[ fie exhaustive gi adesea creeaze aceastl impresie,
instr este putin probabil ca ele se pre dtr interzicerea oferirii unui
ceai. Instruirea Si indrumarca atentl a noilor practicieni este nece-
sartr, pentru a-i determina str analizeze detaliat implicaliile etice ale
tuturor acliunilor lor. Uneori, cum este cazul oferirii unei beuturi
 UN CADRU PENTRU PMCTICA TERAPIEI INTEGRATIVE 139

recoritoare, ceea ce este recomandabil din punct de vedere social' din

punct de vedere terapeutic ar putea constitui o actiune discutabile.
in plus, ceea ce este de dorit din punct de vedere terapeutic in
cadrul unei anumite gcoli este uneori nerecomandat in cadrul altei
gcoli. Mul$ erapeufi de orientare anatiticl acorde o arcnlie deosebittr
menlinerii delimittrrilor temporale gi spaliale. Un specialist in terapie
compoflamentale care lucreazl cu un client suferind de agorafobie
ar putea intra impreuni cu clientul intr-un spa(iu de care acesta se
temea anterior, cum ar fi o stradtr sau o bisericl' in orice moment al
zilei considerat a fi mai benefic pentru client. Specialistul in terapie
integrativa are nevoie de un cod etic personal solid, dace estE sl
subsumtrm diverse abordfui cum ar lt acestea, gi totu9i trebuie str
mai (intr cont $i de ceea c€ existenliatistii numesc buna crcdinti sau
sentimenrul adevlrului propriu- inpractictr, t€rapeutul uebuie adesea
si se opreasca, sd mediteze qi s[ se consulte cu dtcineva an.rnci cind
se confrunttr cu o circumstanttr sau cu o judecatf, problematicl.
.Cei care ne iubesc ne pot rlni cel mai mult", spunea Beaumont
in Tragedia fecioarei. Deseori, erapeutul se afli intr-o postutr
extrem de problematicl $i de influenti in raport cu clientul, degi
probabil este congtient mai degrab[ de un sendment de vulnera-
bilitae fafi. de clienl. Unui sEdent sau unui proaspit absolvent, care
are inctr sentimente conuadictorii faF de propria valoare, ii este
uneori dificil sE recunoascS cit de important este el pentru client'
Terapeulii axafl pe persoantr si multi alii terapeu[i se striduie sl
inducd sentimentul de divizare a puterii 9i de egalitate in rapon cu
clientul. Adevlrul emoiional difertr uneori de aceasttr atitudine ideolo-
gicd. Prin urmare, intr-un anumit sens, despre codurile etice se poate
spune ctr mediazi relafile de dominare ale rerapeutului in sala de
consullalii Si cu toU ceilal factori capabili se-i influenleze capaci-
tatea de a lucra eficient cu clientul sEu.
Chiar 5i intrebErile aparent simple au nevoie de rtrspunsuri clare,
dacd nu se doreste str se ajungtr la confuzii sau la alte probleme mai
grave. Propunem o serie de dileme etice pentru a fi rezolvate de
studen[i, ca modaliaE de a dobindi o experienli indirecttr in acest
domeniu imponant care marcheaztr fiecare aspect al muncii 9i con-
textele sale (Anexa 3, Pp. 285-288).
 r10 TERAPIA INTEGRATIVA

Cine este protejat?

Pe mlsurtr ce sistemul devine mai larg, probabil ci se manifesttr o

nevoie tot mai mare de etici gi practici prescriptive. Terapia poare
avea loc in sala de operalie, la locul de munci sau intr-un alt sistem
care poate pretinde drepnrl de a-gi informa sau de a-!i consilia
clienlii. Terapeunrl trebuie str aibtr la <lispozilie proceduri clare de
colaborare cu aceste agen(ii, astfel incit sl-i puntr la dispozilie
clientului un spa[iu cit mai protejat.
Codurile etice sint elaborate cu scopul de a proteja clientul,
terapeutul, corpul pmfesional gi in general respectl prcvederile
legale ale 1trrii in care opereazi. Ia acest nivel pot exista contra-
ziceri aparente intre interesele clien!-lor gi c.ele a]e unui alt corpus,
ca de exemplu in cazul in care un tati incestuos se prezinti la
terapeut pentru tratament. kgea prevede ca acesta str fie denunlat la
poli e. Un terapeut experimentat poate fi de pfuere ce, de exemplu,
familia are mai mult de ci$dgat dace tatil, care a solicitat brusc se
fie ajuht, s-ar muta de la domiciliul familiei 9i ar veni la rerapie.
Daci dezvtrluirea comportamentului tatilui t-ar determina pe acesta
str-qi piardl slujba cu ajutorul clreia ipi intreline familia, terapeuml
trebuie str mediteze atent. Ar trebui sI procedeze iffr-un mod etic,
in sensul de a acliona conform regulilor, ldrtr str se implice gi aproape
sigur provocind mai mulrtr durcre hmiliei gi pedepsind-o 9i mai
mult ? Are oare experierya gi forla necrsare pentru a gestiona pmblema
de unul singur, procedind altfel, fapt care impticl o posibiltr ame-
ni4are la adresa lui Si a familiei sale? Nu existi rrspuns corect
situat undev"a la muloc, intre aceste alternative. Ca Si insu$i adeverul,
rtrspunsul corect trebuie str depindtr de contexr, de variabilele fieclrei
perechi rerapeutice, in fiecare situalie, in lumile idiosincratice din
care fac parte terapeutul ;i cliennrl, trebuie str depindtr de capacitatea
lor de a lucra impreuni in scopul acingerii obiectivelor stabilire
pentru client-
 UN CADRU PENTRU PRACTICA TERAPIEI INTEGMIWE I4I

lnstruirea in domeniul eticii

Gawthrop $i Uhlemann ( I 992) sugereazi ctr este sufrcient ca studen-

lilor str li se puntr Ia dispozitie informagii de ordin etic. Ei au nevoie
de o instruire de tip formal il acest domeniu. Sperim ca exerciliile
din Anexa 3 sl constioie un inceput al acestui proces, pe care il
recomandim la rindul nosfiu.
Duptr cum ne anintesc secliuni.le de Dileme etice di.J;rwrele reviste
de psihoterapie, majoritatea indrumltorilor se confrunti cu noi
probleme etice in cea mai mare pane a timpului. inr-adevir, menli-
nerea unui sistem de indrumare gi/sau de rerapie pentru practicieni
constiruie o cerinli etici in sine pentru multe $coli de terapie.
O alt5 modalitate plurivalenttr de educalie etictr este aceea de a
acumula in timp informatii referitoare la dilemele etice ale studen-
lilor, pe mtrsuri ce ace$tia igi incep practica, 9i de a urmtrri solqiile
lor, implementarea soluliilor !i deznodlmintele, din perspectiva
consecinlelor gi a sentimentelor studen[ilor.

Apartenen(a la organiza[iile profesionale

Apanenenla la o organizagie profesionali ctrreia clienlii ii pot adresa

reclamalii reprezinttr o gamntie tot mai des utilizad a siguranlei.
Asemenea Cartei pacienlilor din cadrul Serviciului Nalional de
Strnitate, este discutabil dace aceasti facilitate a contribuit sau nu la
ansamblul justiliei sau al fericirii umane. Pe lingl reclamaliile
indrepdtite care, se spertr, contribuie la o atentie mai mare acordati
practicii, se pare cA existtr multe reclarnafi balale sau rtruvoiroare,
care le provoaci multe nepldceri unor terapeuli priceputi. La niyel
ra[ional, ace$tia i$i dau seama ctr silt manorii exteriorizirii simpto-
mului unei probleme a unui client, student sau chiar a unui coleg,
insi ton4i Eebuie se suporte nu doar faptul de a fi def{imali la
audieri, ci 9i intirzierile 9i aberaliile justiliei.
Cu toate acestea, corpurile profesionale le oferd clientilor Ei
terapeulilor o modalitate de protectie. La nivelul -supravieguirii ",
142 TEMPIA INTEGRI$IVA

apartenenla [a unul dintre ele poate perea utiltr. Foucault (1979) a

instituit termenul de ,putere disciplinari" peruru a descrie puterea
unei discipline, cum ar h terapia specifice oricirei gcoli :

aceasa este forma obi$nuid de purcre de la care ne putem a$tepta sf,

ne invadeze in pedoada moderntr. DacA disciplina implicattr ne
consider, o ameninFre fa[i de formulele sale [sistemul ei de conceplii
9i erica sal foane respectate, vorD fi atacali sau repudiali. Dactr le
suslinem convingerile, vom ir aplaudali $i ni se va cere str i ne
allturf,m. Dactr nu facem nici una, nici alu, vom fi complet ignorali.
in acest mod, individul va deveni din ce in ce mai pulin imponant.

Aceasti analiztr sugercaztr un fapt ameninl5tor, pe care il consi-

dertrm demn de atentie, chiar dac[ nu este asumat ca fiind adevtrrul
absolut. El reprezinttr o modalitate de a-i alerta pe cititori cu privire
la intenlia sau implicalia politictr a conducerii $i chiar a existen;ei
profcsiilor despre carc discuttrm. Politicile competitive exis6 in
rclalie una cu cealalti 9i in opozigie. Foliticile nalionale le vor
influenta cel putin la fel de mult. Direcgiile in care trebuie canalizate
finanldrile guvemamentale destinate terapiei influenpaze mijloacele
de subzistenltr a.le multor pracricieni. Se poate argumenu ce modul
in care sint luate astfel de decizii este influeryat intr-o mare mesuri
de capriciile publicitElii, ale modei gi mass-mediei, precum $i de
valoarea rea15.
Anumite organizalii profesiornle decid c[ membrii lor nu por
face parte concomitent Si dintr-o alE organizalie. Astfel de cazuri
arattr cd, pe lingtr deciziile etice deseori dificile pe care trebuie sA le
ia un practician, legate de inctrlcarea clauzei de confidengialitate sau
de numeroase alte chesduni delicate privind cele mai bune interese
ale clientului, el trebuie sE ia gi alte decizii, la nivel politic, ce
trebuie monitorizate $i dezbtrtute. O perspectivtr integrativtr nu yizeazd
numai chestiunile de ordin terapeutic, ci i$i propune, in mod ideal,
integrarea profesiilor aliate intr-o formtr de colegialitate, cu scopul
de a face schimb de informalii, aptitudini gi de resursele care in cele
din urmi tind sd fie in awaatajul persoanelor care apeleaztr la ajutor.
 UN CADRU PENTRU PMCTICA TEMPIEI INTECRATIVE t13

Specialistul in terapie integrativd:

un practician reflexiv

Credem cu terie ce Practica reprezinte prima etapa in procesul

formdrii ca terapeut. Teoria poate fi asimilatd, aPlicate gievaluate
doar cu ajutorul unei anumite doze de experienld.

Unul dinre practicienii pe care ii indrumtrm, care s$di^Ztr psihc

terapia integrativtr, a fost de acord str ne puni la dispozilie un
exemplu care ilustre ztr birc ceea ce ne propunem in aceasttr carte,
i
ii anume faptul ci teoria trebuie mai degrabe e*latd d*it aplicatd.
Acesh noteaztr :

in cazul clienrci mele x. am aflat de la indrumtrrcr cI este eficient

si mI gMesc la ea in doul moduri diferire. MI gindesc la ea din
perspeltivl evolutionisttr, in rqmlent Ptihdinamici. O consider o
persoaDtr al ctuei ata$ament fafl de principala persoard care a avut
grijtr de ea a fost uoul stab $i rotodati s-a inuerupt intr-un mod
catasrrofal atunci cind mama ei, din cauza unor complicagii survenite
la nattere, dupa ce a venit pe lume fratele ci, a trimis-o s[ locuiasctr
in alttr parte dmp de gase luni cind ea avea doi ani. Totodattr' mi se
pare util str ml gindesc in termenii lui Bollas la hPtul ctr se folosettE
de mine; din perspecriva ei, eu am capacitarca de a fi un obiect
Earsformational .
Cu toare ac€stea, din pcrspectiYa a c€ea ce inueprind cu ea, simt cl
sint marcat de o relativ - inctr - nefamiliarr.t@tie umatistd ln,lele-
gerea mea psihodinamic.I march€azl modul in care girdim aumci
cind discut rn despre trecunll ei. Dar, fiind o P€rsoanl care se teme
fi se ferette de contactul cu c€ilalti gi are atatameoie slabe' fragile,
parE str aibtr newie, in mod corect, str ii ofer un fel de exersare activl
a intimittrlii; de parctr ar E€bui sl inveF cum sI fie intimtr cu
cineva. Are nercie de conditiile elementare Reflcctez mult (sau ctl
puin incerc !). Totodati, fac foane mulle lucruri Pe care le-ar face
un specialist in Erapia GesElt: ii observ expresiile, mi$ctrile;
incerc sI mtr rela$onez intr-un mod c€ pare sI o informeze cI
 14 TERAPIA INTEGRATIVA

ollas ar avea rrei sau panu gedinF

la rird, eu mai an doar un an gi
cu aceasrtr femeie foane bolnavtr
ti totu$i cu adevtrrat optimisttr, iar munca mea mai acrivtr, deshtl de
datoreaztr pa4ial
rimp.
devtrrar pracricii.
mtr reladonez cu
ea sau doar rElationitrdu-m, cu ea, descoperind cum str fac acesr
lucru. Naoia de a gindi teoretic a aptrrut ca urmare a experienFi
mele de a fi altrturi de ea.

Sperem ca in primul gi in primul rind un specialist in terapie

integrativa sA aspire sd fie ur practician rellexiv

Cu mul$ ani in urmtr, cind Cortina de Fier era un mit puternic,

un psiholog polonez a primit viza necesartr penEu a frecventa un
grup de terapie condus de una dintre aubarc. Dificultillile sale
legate de folosirea limbii engleze sinr in parte rcsponsabile penrru
caracterul memorabil al uneia dinre afirmaliile sale. Acesta a spus,
ezidnd : .Noi, psihologii, sintem doar instalatorii psihicului. Roman-
cierii 9i dramaturgii sint poelii inreracliunii umane..
O mare pane dintre lucrurile discuBte in aceasttr carte iu putea
Fr considerae munctr de instalator, fiind legate de mecanica
diver_
selor modalittrgi prin care ne sEtrduim str le flrm dc folos ctiengilor
nogtri. De asemenea, o mare parte se refertr la poezia aceluiagi
subiect. In conceplia noastrl, erapeulii pot lucra $i trebuie sI lucreze
in modul pe care psihologul polonez il atribuia romancierilor gi
dramaturgilor. Cu alte cuvinte, vom lucra impreuntr cu clientul
pentru a trtri clipa, poate pentru a ilumina cera ce este inctr obscur
sau pentru a invtrla cu ardoare din felul in care ne relaliontrm urrii cu
al1ii. Agape, iubirea neposesivtr, este cuvintul pe care il purem folosi
pentru a caracteriza aceasd intreprindere.
 Capitolul 5

De ce sintem aici
gi ce sperim si realizim?

intrebiri frecvente
Orice sarcintr in comun ar uebui sI inceaptr prin a lua in considerare
intreblrile pe care le vom enumera aici, oricit de simple ar pirea
ele. Indiferent de modetul in care este specializat terapeunrl, acesta
aborda fiecare client pornind de la acelea$i intrebtrri :
'ra
o De ce sintem aici?
o Ce anume spertrm sI realiztrm ?
. Cum?
o Cine se va implica ?
o Ce timp gi spa$u sint implicate ?

Duptr cum igi va da seama fIrI indoiall cititorul, acestea sint

inteb[rile despre care am discutat deja in cadrul stabilit Pntru
practica terapiei integrative in ultimul capitol. in acest capitol vom
analiza primele doul inEeb?tri care slnt releYanrc Pentru scopuile Ei
obieaivele terupiei Ei care vor influenla specificul contractului lem-
peutic. Totoda]d, vom incepe sI analizim inBebarea ,,cum ? " mai
a.les in termenii aliantei de /rcnr. Consolidarca alianlei de lucru
implice harea in considerare atit a ceea ce uebuie f?tcut, cit $i a
modalit{ilor implicate.
Teoriile care stau la baza diferitelor Scoli exercitl o influenp
deosebittr asupra stabilirii obiectivelor terapiei 9i vom analiza pe
 14 TERAPIA INTEGRATIVA

scurt cele tlei modele principale, pentru orientarea cititorilor. Vom

comenia modul in care unele dintre rtrspunsurile la aceste intreb&i
difertr de la un model la altul 9i modurile in care rtrspursurile sint
asemlntrloarc in cazul tuturor modelelor.
Ceea ce spunem poate fi ilustrat in contexhrl unei persoane care
vine pentru erapie :

Tessa este un pdrinte singur pentru doi bdieli do trei gi cinci

ani. A fost crescute drspt copilul unic al unei mame divo(ate,
avind contacte rare cu tat6l despre care simte ca a devenit
intoresat de ea doar clnd a ajuns adolescentd. Are 32 de ani,
este zvelte Si de obiceise imbrace in culori gterse, neasortate.
A fost kimisa la terapeut de medicul ei de familie, care o
descrie ca fiind deprimate, nereugind se face fale. Solicite
consiliere in legaturd cu viala de parinte 9i ajutor in privinta a
ceea ce descrie ca fiind tsmparamentul ei ingrozitor in relalia
cu copiii.

Scopurile terapiei

Foate ctr cea mai evidentil primtr intrebare ese de ce aceasttr penoantr
a venit str consulte un terapeut. Acea
o afirma;ie privitoare la scopul de
client-terapeut. I-e nivelul cel mai ge
ansamblu a terapiei in opinia clienului este, desnr.l de clar, faptul ctr
aceasta ar Eebui str inductr o schimbare. Tessa face referire in mod
explicit la ac€st lucru, duptr cum demonstreaztr paragrafi:l de mai
sus. Clienlii vin str se consulte cu terapeulii pentru o varietate de
moti e
facl e
gi a{ e
obicei speranle similare. Ctrzind de acord str se intilneasctr cu
Tessa, terapeutul i-a comunicar implicit increderea sa in faptul cd
 DE CE SINTEM AICI SI CE SPEMM SA REALIZIM ? 141

schimbarea este posibill $i ctr ea are ceya de oferit care ya facilita

aceasttr schimbare.
Deli majoritatea modelelor au scopuri aser[ntrroare, ele difertr in
mod s€rurificativ din perspectina scopurilor terapiei. ln literatura de
specialitate, cuvintele sint utilizate adesea
"scopuri" Si .obiective"
unul in locul celuildt. Mcleod (1993 : 6) enumertr drep scopui ale
consilierii : inlelegerea, conitientizarea sinelui, autoactualizarea sau
individuarea, iluminarea, r€zolmrea prcblemelor, educalia psiho-
logicl, dobindirca de apriMini sociale, schimbarea din perspectivtr
cognitivtr, modifrcarea componamentului, schimblri sistematice,
dobindirea puterii, restinrirea. Majoriaea acestora se refertr la
componente emolionale $i cognitive ale personalittrlii si compona-
mennrlui. despre care terapeun considertr ctr se vor do,edi insEu-
mentale dace clientul va profita de pe urma tenpiei. AcesEa sint
yelun specifice ale schimblrii, pe care le vom desemna &€pt obiective-

Obiectivele terapiei

inuebarea pe care o pune terapeun cu privire la obiective este : Ce

anwne trebuie sd se schhbe ?

Revenind la Tessa, majoriiatea terapeulilor ar cddea de acord

asupra faptului ca scopul de ansamblu al tarapiei este ca aa se
sa simta mai bino gi mal putin dspnmate. Pentru ca aa sd ajunge
la o asemonea schimbaro emolionala, un tarapeut cognitiv ar
apela la cognilie drgpt vBhicul al schimbadi, ln timp ce mulli
terapsull do orlontare umanlst-exlstsntlaE ar tncepe sa creezg
un cadru ln care se poate fi exprimata emolia. ln conceptla
noastre, ambsle modaliietl umaresc atingsr€a acoloragi scopuri,
dar au obioctive diferite.

Ar fi logic sI presupunem ctr obiectivele terapiei sint determinate

in principal de tipul de probleme cu care se confrunttr clientul gi pe
cale le aduc€ in atenlia terapiei. Am sugerat deja ctr lucrurile care vor
I,16 TERAPIA INTEGRATIVA

stabili obiectivele terapiei vor fi sEins legate de orientarea teoretice

sau de fcoala de gindire cu care se identificl terapeutul. Prin urmare,
este foarte important ca terapeunrl str congtientizeze cum anume sint
definite obiectivele terapiei de cf,tre un anumit model. Aceasti
Iucrare nu igi propune sl oferc o prezeniare amlnuntittr a teoriilor
care stau la baza modelelor pe care le discudm in ea. in schimb, in
continuarc, le vom prezenta pe scurt li il vom invita pe citior str
descoperc cum anume fiecare perspectivtr poate influenla modul in
care vor f,r formulate obiectivele rerapiei.

ln!elegerea teoretici

ry'om face
referire la Eei modele de terapie imponante, psihodinamic,
umanist+xistengial gi cognitiv+omportamenta.l, iar acum vom discuta
despre perspectiva teoretictr a fiectrruia dintre ele.

Perspectiva psihodinamice

Principala contribulie a lui Freud - 9i una care r&nine premisa

centrale a ac€stui model - o rcprezinttr ideEa incontrientului. Psihicul
uman se aseamtntr cu un aisberg: cea mai mare pane a lui se afltr
sub apl. O marc parte din componamen l uman, ne spune teoria,
are o motilalie incongtienttr, adici se afltr in afara conltiintei. Ceea
ce ne motiveaztr este fie de naturf, biologicA, de exemplu pomirile Si
instinctele noastrc, fie derivtr din structurile psihologice formate
anterior in copiltrria noastrtr, care influenleazl (f;lrl ca noi se ne dem
seama) modul in care percepem lumea li modul in care reactiontrm
in rapon cu ea . Incongtienhrl este m arcat de conflid , fie intre diverse
aspecte ale psihicului uman, fie intre reprezenttrrile mentale ale
persoanei respective 9i mediul stru. Astfel, natura umantr este consi-
derattr ca f,rind mai degrabtr imliornld decit ralionaltr; deseori, ea
nu respecti regulile realitilii. Adoptarea acestei pozilii teoretice
exercittr o inlluenl5 profundtr asupra practicii. Un exemplu raportat
 DE CE SINTEM AICI SI CE SPERAM Si REALIZAM? 149

frecvent pe parcursul studiilor Si practicii este modul in care se

comporttr clLn$i anrnci cind se apropie data incheierii terapiei'
Mesea, in astfel de momente' clienlii revin la un comportament ce
ii caracteriza mai de$abd in momennrl inceperii terapiei sau des-
copere cI au sentimente de confuzie sau nefericire care se contrazic
cu ceea ce adt terapeutul, cit $i ctienul consideri a fi un bun rezullat
al terapiei gi o perspectivl optimistl asupra viitorului. Tinind cont
de ideea proceselor incon{tiente, ne-am putea gindi la incheierea
relaliei dintre client gi terapeut ca la un eveniment care, in sine, are
semnificalii pentru client, dar nu este conltientizat. Un specialist in
terapia psihodinalnicl ar incepe str exploreze semnificaliile ascunse,
din perspectiva clienhrlui, deoarece cealalti ipoteza importanti care
sti la baza acestui model susline faptul cI experienlele din prezent
reprezinttr o repettie a experienlelor care au avut loc in trecut.
Premisa.importanlS a acestui model este fapul ce inceputul copiltrriei
constituie o perioadi formadve eseniiale pentru dezvoltare. In acest
exemplu, terapeuul ar presupune cd semnihcalia specialtr pe care o
are incheierea terapiei pentru client qi-ar purca avea originea in
experienta separerilor sale de persoanele de care a fost ataqat in
copilirie Ei ar putea fr asociati cu aceasta.
Ipoteza funclionf,rii $i motivaliei incongtiente din cadrul acestei
teorii, numiti uneoi determinism psihic, a generat multe controverse
in rindul celor din afara taberei amlitice. Nu toate aspecBle compor-
tamentului uman pot fi explicate 9i inlelese in Ermenii motivaliei
personale. Sociologii Si anfiopologii, in special, au artrtat cit de
putemice si influenlele sociale asupra destinului uman. Mai aproape
de aria noastrtr de interes, speciali5tii in terapia de familie 9i de grup
igi indreapti atentia citre sistemul din care face parte individul, iar
multe dinfie intervenliile lor viTEazl rnai degrabtr sistemul decit
persoanele care fac parte din el. in calitae de praticieni impticali in
terapia fap in fa1tr cu cliennrl, preferlm se lisim deopane problema
adevlnrlui acestei abordiri $i se o consideram o ipoteztr de lucru
utild. Cu alte cuvinte, presupunem ctr persoana agezati in fata noasEe
este in cele din urme cel mai important agent al destinului stru. Toate
celelalte variabile se situeazl in afara sferei de influenF a tera-
peunrlui. Considerdm ci clienrul are posibilitatea de a alege si
 150 TERApIA rn-TEGRATTVA

aclioneze intr-un anumit fel sau intr-altul, inclusiv str exploreze sau
nu ceea ce se sinreazi in afara congtienrizlrii sale. pe parousul inde_
lungatei noastrc experien;e, am ajuns la concluzia ctr inconltienrul,
chiar dace esE puternic, este mult mai accesibil gi mai u$or inteligibil
pentru clienli decit ne-ar lesa str credem literatura de specialitate.
Din acest motiv, utiliztrm termenul ,in afara congtiinlei", in loc de
.incon$tient".
Teoria psihanalitictr a iruegistnt schimbtrri majore in ultimul
secol gi din ea au evoluat multe $coli secundare diferite, astfel incit
este oarecum gregit sI fie considerattr un model unic, deSi principiile
de mai sus le sint comune tuturor abordlrilor. Diferitele perspective
psihanalitice asupra funcliontrrii umane sint bine descrise de ctrtre
Pine in canea sa D ive, Ego, Objec, and Self (L990). Ordinea situtrrii
in titlu a conceptelor reflectl evolulia in rimp a gindidi psihanalitice,
incepind cu teoria freudiantr clasictr a mp ulsuilor, carc se axeazd,pe
experienla nevoilor gi dorinplor umane, satisfacerea lor, amintrri gi
conflicte. Teoria eului s-a dez\ohat odatil cu aprofundarea muncii
lui Freud de cltre fiica sa, Anna Frcud, in Marca Britanie, precum
Si de ctrfte Heinz Hartnarur in America de Nord. Aceasta se axeazl
indeosebi asupra capacittrtii oamenilor de a se adapta la realitate gi
asupra strategiilor de a face fall sau a mecanismelor de aplrare pe
care le folosesc pentru a se ap&a de anxietate atunci cind, de
exemplu, neroile 9i dorinlele sint in conflict cu obstacole reale sau
imaginare.
incepind cu deceniite de mijloc ale secolului XX, reoriile asupra
rel4iilor obiectuale au adus o schimbare major[ in gindirea psihana-
litictr, mai ales prin introducerca ideii ctr oamenii sint motivali la fel
dc mult - dactr nu chiar mai mult - de nevoia de ceilalli, ca gi de
impulsurile biologice. Susginerea acestei idei se lndep&teazl de
acrentul pus atit de ctrEe Freud, cit ii de cIEe Klein tndeosebi asupra
intrapsihicului pe care il implictr teoria impulsurilor 9i subliniazl
asFclsle interperconale sau relalionale ale funclionfiii psihologice.
Principalii teoreticieni din Marea Britanie au fost W.R.D. Fairbaim,
Donald Winnicott 9i John Bowlby, iar in America, Harry Stack
Sullivan. Degi fiecarc gi-a adus propria contributie gi a elaborat o
perspectivtr teoretictr proprie, toli au in comun ideea centraltr ctr
 DE CE SiNTEM AICI SI CE SPERAM SA REALIZAM? I5I

frinFle umane sint in primul 5i in primul rind fiinp sociale strins

legate de cultura lor. Nevoia de ceilalfi este considerattr universaltr' iar
modul in care aceasd nevoie este satisff,cutl in coPiltrrie influenteaztr
in mod semniFtcativ loate relaliile ulerioare. Mai recent, Heinz Kohut
a introdus in teoria analitictr un accenl pus pe dezvolurea srnalai,
dezvoltare despre care considertr cl are loc pe parcusul intregii
noastre vieli. Munca sa cu clienti narcisigti l-a delerminat str creadtr
ctr, inainte ca clientul sI inceaptr str-gi analiztze unele dintre modelele
sale de aptrrare, el Eebuie str se simtl inteles $i acceptat de ctrEe
Ierapeul. Acest lucru se datorcazl fapnrlui c[ togi oamenii au netroie
in copillrie 9i pe parcusul vietii de cineva cue sI le oglindeascd in
mod corect sttrdle interioare 9i de o persoarrt pe care sd o idealizeze.
Ulterior, a mai adilugat Si nswia de afi asemmea celorhlti sar dc
apartenenltr. Dactr aceste nevoi sint satisEcute in mod adec\at, Kohut
considertr cI respectivul copil igi va dezvolta un sine strntrtos.
Pine (1990) considertr aceste qcoli diferite drept cele patru Prin-
cipale psihologii psihanalitice actuale. Acestea reprezintil fenomene
diferite, care joactr un rol atit in dezvoltarea umantr, cit !i in procesele
psihoterapeutice. Fiecare a fost dezbltutl gi s-a aflat in centrul
atenfiei unor teoreticieni de orienttrri diferite si fiecare este impor-
tantil in intelegerea unui anumit aspect al dezvoltftii si functiontrrii
umane. Nici una nu are prioritate, ci mai degrabi fiecare este mai
mult sau mai pulin imponanul in diverse intemale de tinP, atil pe
parcursul dezvolttrrii, cit 9i al terapiei. Prin uruure, din perspectiva
practicii clinice, problema este nu ce alume se aplictr unui aumit
client, penEu ctr ac€st lucru este valabil pentru toae teoriile, ci care
experienB anume este mai semtrificativtr penEu respeclivul client in
acest moment particular 9i, prin urmare, necesittr atenlia noastrtr.
Pentru a clarifica gi Eai mulr aspectele coEplexe imPlicate in aceastl
prczentare sumarf, a dea,olftii gtdirii analitice, am irclus in Anora 2
un exerciiu (Observarea unui copil) carc ii poate ajuta pe cititori
str-ti testezr modul de inlelegere.
inainte de a Eece la urmtrtoarea secfune, trebuie str menliontun
contribugia lui Carl Jung, care, degi apa4ine tradiliei analitice, a
elaborat teorii care au foarte multe lucruri in comun cu ideile
umanist-exisendale. Acesh a subliniat unicitaea inconstienn ui
 152 TERAPIA INTEGRANVA

personal gi a inrodus ideea de incongdent colectiv. Separarea sa de

Freud a fost legattr de problema moti\raliei. El s-a contrazis cu Freud
cu privire la intiietatea impulsurilor sexuale, considefind ctr fiinlele
umane au gi impulsuri ctrtre integrarca $i implinirea de sine. Accentul
pe carc l-a pus asupra importanlei autodescoperirii, creativirtrlii
Si
spiritualiElii l-a ficut sI devintr unul dintre precursorii gcolilor
umanist€xistenliale, in special al celor care, asemenea psihosintezei,
evidenliaztr aspecrcle spirioale 9i tanspersonale ale psihicului uman.
Samuels (195) ofere o buntr prezentare a diversetor gcoli care au
evoluat din tradilia jungianl Si a relaliei dintre ele gi alre modele
teoretic€. Jungienii se deosebesc de psihanali$ti prin utilizarea sin-
tagmei analiricl" pentru a-gi descrie propria disciplintr.
"psihologie
Vedem ctr obiectivele terapiei difere in frrnclie de aspectele
funcgiontrrii psihologice pe ciue terapeutul le considertr in general
importante, precum 9i in furrc1ie de evaluare, care joacl rolul cel mai
proeminent in cazul unui anumit client. Explorarea incongtientului,
care conduce la inlelegere, reprezinttr scopul unic ai cel mai impor-
tant al tuturor speciali$tilor in terapia psihodinamictr.

Perspectiva cognitiv-comportamentala

Este oarecum eronat sI discuttrm despre abordarea cognitivrompor-

tamentall, deoar€c€ este vorba de fapt de doutr cuente diferite. Ton$i,
ceea ce le unette este relalia lor strinstr cu modelul medical. Atit
terapia comportamentaltr, cit 9i cea cognitivtr sint elaborate vizind
anumite simptome ti tulbulri psihiatrice, Frind aplicae cel mai
ftecvent de psihologi clinicieni care lucreaztr in anumite contexte
medicale. Teoria comportatrEntall, as€menea modelului psihodinamic
9i modelului umdst-€xistenlial, a ap&ut la incepunrl secolului, in
timp c€ terapia cognitivtr a aperut in anii 1960 gi a fost foarte bine
primiti de mulg psihologi clinicieni care considerau ctr tehnicile
comportamentale sint restrictive 9i c.I modelul psihodinamic este
nelalocul slu.
Behavioismul a exercitat o influen1tr enormtr asupra StiinFtor
sociale, instr inilial nu a fost integratl in practica terapeuticl. S-a
 DE CE SiNTEM AICI SI CE SPERAM SA REALIZAM
? I53

dezvoltat in calilate de componentil a psihologiei experimentale, iar

avinn:l siu ini;ial s-a manifestat in domeniul cercetfuii elementare.
in speranla de a transforma psihologia intr-o disciplintr $tiintifice
veritabill, primii adepli ai behaviorismului s-au ixrl doar asupra
acelor evenimente care puteau fi observate li mlsurate in conditii
controlate, de laborator. O mare pane din experimente au fost
efectuate pe animale. Specialigti in teoria comportrmentaltr cum ar
fr J.B. Watson gi B.F. Skirner au devenit foarte populari in SUA, iar
aceasttr abordare a dominat psihologia academictr pintr in anii 1960.
incepind cu anii 1970, influenla behaviorismului s-a diminuat qi
acesta a fost inlocuit de psihologia cognitivl, care a rlmas fo4a
dominanttr atit in cadrul psihologiei academice, cit $i a celei aplicate.
Abordtrrile behavioriste se bazeaztr W ,eoria invdldtii. Suslinl-
torii teoriei dezvolttrrii erau ineresali sd descopere legile invlprii.
Principala lor ipoteze susiine ctr personalitatea este maleabilf, 9i ctr
in mare parte este modelattr de mediu. Este atit un produs a.l eredi-
tllii, cit si al invlprii. Motiyalia umantr este iryeleastr in termenii
consecinlelor anticipate, cum ar h'recompensele sau Pedeapsa, mai
degrabtr decit in termenii nevoilor intrapsihice. Comportamentul este
in special un ansamblu de rtrspunsuri invtrlate. Prin urmare, proble-
mele legate de comporlament sint consecin;a invtrtlrii defectuoase.
htrivit behaviorigtilor, invtrFrea survine fie prin i ermediul
invtrBrii clasice, investigate in jurul anului 1900 de ctrEe psihologul
rus Pavlov, binecunoscut p€ntru experimentele sale pe ciini, sau prin
intermediul condiliontrrii operante, Ei anume prin intermediul recom-
pensei 9i pedepsei. Conform acestei corrceplii, o persoantr poate fi
considerattr o constelalie complextr de conexiuni stimul-rtrsPuns
specifrce, care au fost invllate in mod secven;ial pe parcursul unei
perioade indelungate de dezyoltare individuall. Aceste legi ale
invlprii au fost aplicaE de behavioristi cu scopul de a inlelege
ulburer e psihiatrice. Astfel, Joseph t blpe a pmpus ipoteza cI
nevroza survine atunci cird anxietatea devine condilionattr de un
anumit stimul din mediu.
Behavioristii au sus;inut ctr problemele psihologice Pot fi expli-
cate ii prin urmare tratate folosind prirrcipiile comporurmentale.
Ac€ste idei nu au fost aplicate pintr duptr cel de-al doilea rtrzboi
19 TERAPIA INTEGR.{TIVA

mondial, cind a fost elaborat tipul de terapie cunoscut sub numele de

modificarea comportamentului Si a fost utilizaa atit in SUA, cit li in
Marea Briunie.
Conform acestei perspective, lburlrile psihiauice sint consi-
derate obiceiuri persistente neadaptate invltate in cadrul unei situalii
generatoare de teamtr. Nu se face nici o prcsupunere privitoare la
cauzele subiacente. Mai degrabe, duptr cum a sugerat binecunoscutul
psiholog britanic H.J. Eysenk, .Simptomul este problema'. Trcbuie
ca individul sl fie recondilioto, prin intermediul unei reordontrri a
stimulilor la care a fost expus, astfel incir sI fie consolidate rlspun-
suri noi, mai bine adaptate. ln cadrul acestui model au fost elaborate
multe tehnici, cum ar fr desensibilizarea sist€maticA, terapia prin
aversiune, recompensa simbolicl, invtrlarea asenivl, invltarea apti-
tudinilor sociale Si rchnicilc de relaxare.
A darenit evident hpnrl ctr in aplicarea tehnicilor comportamen-
tale cliennrl era implicat $i in alte moduri decit cele pe care le pureau
explica teoriile subiacente ale behaviorismului. Pentru ca tehnicile
str dea rczultae, clienml trebuia str inpleagtr lucrurile 9i str proceseze
informagiile in mod cognitiv. De exemplu, dactr Eatamentul fobiei
are succes, clientul nu igi modifictr doar comportamente cum ar fi
tensionarea sau fuga, ci are loc gi o schimbare cognitivl, astfel incit
se modifictr modul in care eralueaztr obiectul de carc se Emea -
.Pltianjenii nu imi vor face rtru-.
Psihologii clinicieni erau pregltiii str reeepitr,zE noua abordaE
elaborattr de A.T. Beck pentru tratamenhrl depresiei (Beck, 1976;
B€f;k et al., 1979) 9i pe care a numit-o terapie cognirivtr. Ac€asta a
devenit abordarea cea mai cunoscutl 9i cea mai frecvent utilizattr de
clue psihologii clinicieni din Marca Britanie. O alttr rerapie iifluenrtr
ef,ta tF,f3frA ratio@l-enotivd, elaliJ,r2laAde Alben Ellis ( 1962) qi denu-
mitl Eui recenr rerapia rational-emotivl comportamentall (Dryden,
1990b). Este inleresant de observar ctr atit Beck, cit 9i Etlis gi-au
inceput cariera ca psihanaligti.
SpecialiStii in psihologie cognitivd Si-au l&git sfera de inrercs, inclu-
dnd pe lingl comportament $i fenomene mentale cum ar fi gindurile,
presupunerile gi convingerile. Se presupune ctr aceste strucu,rri cogni-
tive inlluenpazl modul in carc ne perc€pemexpiertple. Sermificalia
 DE CE SiNTEM AICI SI CE SPERAM SA RTALIZAM ? I55

pe care o atribuim experienlelor noaste influenteaztr modul in care

simtim li in care ne comporttrm. Esenla acestei presupuneri este
bine surprinstr de Har et, atunci cind afiml: ,orice lucnr e bun
sau rtru, numai duptr cum il face inchipuirea noastrtr" (trad. Ion
Vinea). Terapeugii cognitivi, sprc deosebire de gcoala psihodinamictr,
sint interesad indeosebi de procesele conttiente Si considere ctr
frinlele umane sint ralionale. Aceastl abordare are o inerenttr doze
de optirnism, prin conceptia cI lntotdeauna exisE un alt mod de a
vedea lucrurile 9i cI dactr vezi lucrurile diferit te vei simgi mai bine
(Butler, 1999).
IniSial, terapiile cognitive au ptrsuat multe dintre Eeseturile
terapiei comportamentale, indeosebi accentul pus pe tehnice gi neloia
unei structuri Si a unei focalizeri mai clare. Ele se deosebesc de
celelalte doutr modele principale prin definirea obiectivelor rera-
peutice. Speciali$tii in terapia cognidv-comportamentaltr slnr rnai
pulin preocupali de explorare gi inplegere Ei acordl mai mult inrcres
impliclrii clien$lor in acriviu;i care ii vor ajuta str se schimbe. Ei se
strtrduie str-i ajute clientii str-si inlocuiascl gindurile, comporta-
mentele ti conceptiile cu altele noi, mai adaptate.
Asemenea tuturor terapiilor, aceastl abordare a cunoscut multe
modificlri in ultimii doulzeci de ani. Modelele recente pun accent
pe importanp efortului terapeutic, in colabomre cu clienlii, pe
descoperirea sennificaliei atribuirl de ctrtre clienli evenimentelor
din viala lor 9i modului in care le trliesc. Din aceste Elslnrri a
evoluAl conceptualiurea caului, considerattr un prim pas vital in
procesul de tratament (Salkovskis, 1996a; Wills 9i Sanders, 1997).
Au survenit multe dezvoltti noi, atit sub aspectul metodelor, cit gi
a grupurilor de clienti pentru care aceasttr abordare este consideratil
adecrrattr. ln prezent, specialigtii in terapie cogtritivtr nu lucreazl
doar cu simptome specifice gi sindroame psihatrice, ci 9i cu nrlburlri
de personalitaE pe termen lung, utilizind modelele mail t|oi axate pe
scheme (Beck et al. , lW i layder. et al. , 1993 ; Young, 1994).
in concep;ia lui Mcleod (1993), conceptele $i mebdele cogni-
tivromponamentale au awt o influenp enormtr in domeniu gi sint
udlizate tot mai frecvent !i de alli terapeuli, nu numai de ctrre
psihologi. Autorul sugercazf, cf, acestea prezinttr interes pentru tot
156 TERAPIA INTECRATIVA

mai mulli clienli si practicieni, deoarece .sint diecte, practice !i

pun accent pe acliune"- Totodattr, utilizarea tehnicilor ii oferi tera-
peunrlui $i .un sentiment al competentei si purcrii". Totuqi, in ultimii
ani, semnihca;ia aspectului interpersonal al rclatiei dintre terapeut
gi client a fost recunoscuttr pe scare tot mai largi (Safral, 1990).

Perspectiva umanist-existenliale

inainte de a descrie aceasttr orientare. trebuie str subliniem inctr o

dattr faptul ctr mai multe aborddri $i-ar disputa justificarea utilizirii
acestui titlu, deoarece el sugereaztr ctr acest model este unul unif,cat
(Spinelli, 1989). Lucrurile nu stau deloc afa, iar aborderile asociate
cu aceasttr perspectivl sint atit numeroase, cit Si diverse. Degi fiecare
aduce o contdbutie specifictr, exisd destule elemente comune impor-
tante, care le disting de celelalte doutr modele, iar din perspectiva
scopului cirlri noastre le vom prezenta la un loc.
Cadrul teoretic $i originile acestei perspective sint mult mai diverse
decit cele a.le celor doud modele anterioarc. Potrivit lui Clarkson
(19%: l9), .precursorul intelectual ti ideologic al acestei tradilii
umanist-existenliale este Jacob Moreno. . . ". Ac€sta era contemporanul
lui Freud, era tot un psihiatru din Viena, instr ideile sale erau cu mult
diferite de cele ale lui Freud. Credea ci oamenii au capacitatea de a
se vindeca singuri. A ajuns la aceasti idee observind cum se joaci
mpiii, iar in 1932 a inaugurat ceea ce a numit .Teatrul sponEneititii".
A fost primul care a introdus tehnicile de actiune dramatictr, precum
jocurile de rol, car€ se axeaztr pe aici-$i-acum, spre deosebinre de
tehnicile discursiv narative ale lui Freud gi accennrl pus pe trecut
(acolo-tiatunci). Moreno a pus accent pe acgiune, pe identificarea
empaticl Si pe catharsis, care rlmin obiectivele terapeudce principale
ale multor gcoli din cadrul acestui model. Majoritatea tehnicilor
bazate pe acliune i$i datoreaztr existenta lui Moreno.
Alli precursori ai acestui model sint filosohi europeni din secolul
al X[X-lea, ca de ocmplu Kierkegaard sau NieEsche, ale ciror idei au
inlluenpt fenomenologia lui Husserl gi filosofii existenlialigti, precum
Heidegger gi Sarue, printre altii. Fenomenologii existenliali$ti sus[ineau
 DE CE SiNTEM AICI SI CE SPERAM SA REALTZAM ? I57

explorarea realitittii aga cum este ea fieitl de cltre individ. Centrul

de inEres pentru ginditorii existenlialisti este str descopere inlelesul
lui a fi in lume. Reflecgiile noasue qi experienla exisrc4ei sint consi-
derate ca frind in continue Eansformare, create in relatie cu co extul
sau cu mediul. Cu alte cuvinte, atit Sinele, cit gi lumea e!
Celdlall
captrtit serurificalie sa:u dcvin intm lintd printr{ inleractiuE r€ciproctr.
Abordarca existe{ialtr a devenit cunoscuti in SUA prin idermediul
contribu ilor lui R. May $i ale altora (1958), iar apoi prin intermediul
lui Irvin Yalom (1980). in Marea Britanie, R.D. Lang a devenit o
frgurtr bine cunosculi $i conto{ersattr in psihiatria anilor 1960, cind
a aplicat principii existengiale la anumite nrlburiri mentale severe
precum schizofrenia.
PrinEe alE influenP s-au numtrrat psihologii de orientarc gestalGti
(Wolfgang Kdhler, Kurt I(ofrka 9i Kurt [rvin), care au lucrat la
Frankirrt in anii 1920 9i 1930 9i care etau ineresali mai ales de
studiul perc€pliei umane. Psihologii de orientare geslaltisttr au desco-
perit prin experimentare ce fiinlele ulnane au endinla de a perEpe
o configuralie neterminattr drept Erminati sau complettr, in calitate
de Gestalt . Acest fenomen perceptual a fosl integrat in terapia Gestalt
qi a fost dezvoltat in anii 1950 de ctrtre Fritz $i [:ua Perls. kemisa
fundamentali este cI oamenii captrltr exPerienla lumii in termenii
unor intreguri, mai degrabl decit pl4i, 9i ci oamenii incearci str
gtrseasce in ei insisi sentimentul intregului.
O convingere comuntr din cadnrl acesuri model, care \i are origirrca
in filosofia existengialisd, consti in faptul ctr oamenii isi creeazt ti iti
construiesc lumi proprii, deoarece eise afltr intr-o permanenl cdware
a sensului. Oamenii sint considen1i responsabili pentru desdnul lor,
deoarece sint liberi str aleagtr fie o existenltr autenticd, fie wa
inaurenticd. Persoana au@ndctr simte cd ili co roleaztr thdurile ti
acliunile si Elie$te un sentiment de .deschidere' 9i -insuflelire"' in
raport cu potenlialiElile flrinlirii in lume (Spinelli' 1989: 109).
Spre deosebire de ea, o persoantr inautenticl i5i asumtr puline riscuri
9i igrrori realitAgile propriei sale rclall cu lunrea. Ea tinde sI fie domi-
nati de convenlie gi de atinrdinite 9i moralitatea culturall dominanttr.
Convingerile inerente ale existenlialismului 5i ale filosofiei feno'
menologice includ capacitatea umani de a fi creativ, libertatea de a
I58 TERAPIA INTEGMTIVA

alege, autenticitatea fi unicitatea individului. Toate acestea au fost

integrate in lucrtrrile psihologilor uinanigti ditr SUA, dintre care se
disting Abraham Maslow gi Carl Rogers, in anii 1960, precum 9i in
abordlri precum analiza tranzac$onaltr, terapia Cestalt multe li
altele. Toate acestea au in comun convingerea ctr inlelegerea sau
cunoafterea \lalidtr va fi atinstr prin intermediul explortrrii modului in
carc oamenii trdiesc ex.peienla lumii. Acccntul pus pe procesul
erperiential sau W aici-ji-acum constituie un ingredient comun al
turor terapiilor umanist-existengiale. Este considerat important
hptul cI terapeutul nu ii impune cliennrlui concep$a sa despre lume
sau ipotezele sale teoretice, de unde descrierea abordtrrii rogeriene
ca fiind .axattr pe persoantr" sau .axattr pe client".
Una dinrE diferenFle dintre concepliile umaniste gi cele existen-
lialiste asupra umanitlgii constl in hpnrl cI Maslow 9i Rogers emit
ipoteza ce oamenii au o nevoie inercnttr de autoimplinire 9i, dactr
beneficiaztr de condiliile necesare, va iegi la suprafap sinele slntrtos,
dar ascuns, sau ceea ce Rogers numeste sinele organismic. Spre
deosebire de aceasta, existenlialigtii concep lumea ca fiind haotictr,
plintr de conradicgi, lipsittr de semnificalie gi absurdtr, iar individul
rebuie sI o lmbrlgigeze $i sI se confrunE cu ea pentru a trf,i autentic.
.A imbrlliqa viala - scrie van Deurzen (1998: 146) - inseamntr a
indrlzni str intimpini suferinla, anxietatea gi vinovlgia inevirabill
drEpt componente intrinseci ale existenlei." Probabil cI aceste dife-
renle pot fi idenrificate in originile culturale ale modelelor. pentm
un locuitor aI Europei Cer,tr,J]e, melancolia este o stare pe carc
trebuie str o savurezi, in tirnp ce pentru un anerican ea constituie o
problcsu care Eebuie rezolvattr sau o boali care trebuie vindecal{ ;
englezul pretinde cI ea nu exisg.
Considerlm ctr existil unele asemllntrri intre - pe de o pane -
teoreticienii odsrendali9ri ti sustinirorii teoriei freudiene clasice
care vtrd lunea mai degrabtr prin lentle intunecaE 9i pesimise qi -
pe de altl parte - teor€thienii umanbti, promotorii teoriei relalii.lor
obieca:ale 9i ai psihologiei sinelui, carc adopttr o atitudine pozitivtr
cu privire la existenla umanA Si la dificulttrtile acesteia.
Terapeutul adept al modelului unanist-existengal este c luzit de
un interes profund ti de durattr penru conceplia despre sine gi
 DE CE SiNTEM AICI SI CE SPERAM SA REALIZAM ? 159

despre lume a clientului. Relalia dintre terapeut !i client are un

caricrcr reciproc mai pronunlat decil in cazul celorlalte doutr modele'
Terapeurul dovedegte la fel de multl deschidere ca 9i clientul Astfel,
este iecunoscuttr reciprocitarca experientei dinEe fiinlele umane !i,
prin urmare, 9i o egalitae inerenttr.
Totusi, inainte de a trece la urmtrtoarea secliune, este impoflant
str observlm ctr noliunea de fiinB umanl ca individ comPlet si
independent, avind. sinele drept fundament esenlial' este inlrinsece
in culnrra noastrl occidentall' PenEu un membru al unei societtrli in
care identitaEa personall este marcatll de rolurile 9i obligaliile
unicitllii individului poate ptrrea destul de ciudattr sau
sociale, ideea
chiar imposibil de conceput (Bitlingan et al', 199.8)'

Comparatii intre modele: teorie 9i obiective

. :rm remarcat.

1
160 TERAPIA ln-TEGRATIvA
 DE CE SiNTEM AICI SI CE SPERAM sA REALIZAM, I59

despre lume a clientului. Relalia dintre terapeut gi client are un

caracter reciproc mai pronunlat decit in cazul celorlalte doutr nodele.
Tbrapeutul dovedelte la fel de multtr deschidere ca gi clientul. Astfel,
este recunoscug reciprocitatea experienpi dintre fiinlele umane gi,
prin urmare, !i o egalitate inerent2l.
Toh.l$i, hainte de a trece la urmtrtoarea sectiune, este imponant
s[ observlm c[ noliunea de fiinltr umantr ca individ complet li
independent, avind sinele drcpt fundament esenlial, este intrirsectr
in cultura noasEl occidentaltr. Pentru un membru al unei societtrti in
care identitatea personaltr este marcag de rolurile 9i obligaliile
sociale, ideea unicitlgii individului poate perea destul de ciudattr sau
chiar imposibil de concepur (Billinglon et al., 1998).

Comparatii intre modele: teorie gi obiective

O diferenltr importanttr dinEe gcoli se refertr la pozifa lor in privinga

factorilor care influenpaztr dez',/ollarea, indeosebi la controversa
dinte specific ti influenp. Teoriile lui Sigrnund Frcud 9i Jean Piaget,
fondatorii psihanalizei, respectiv ai psihologiei dezvoltilrii, degi
sustin ce factorii biologici determintr confrguralia dezvolttrrii, in
ansamblul ei, recunosc faptul ctr rcalitatea sau lumea exterioartr
joactr un rol in modul in care sint dezvoltate aceste potenlialuri
inntrscute. Totusi, inlluenlele mediului sint scoase in evidenlf, mult
mai mult de cltre analillii din perioada umtrtoare, precum gi de
c6tre Erapeulii din cadrul $colilor existenliale gi umaniste, care
pun accent pe faptul ctr oamenii sint indivizi sociali gi ctr pot h
in(ele$i doar intr-un context s@ial. Winnicott ( 1959 : 99) exemplifictr
acest lucru in af[magia : .Nu existi copii... dacl imi artr un copil
imi artrti cu siguran$ 9i pe cinera care are grUI de copil sau cel
pulin un ctrrucior pe care circ\ra nu-l scaptr din ochi". Aceasttr
afirmalie rezoneaztr cu ieoria cimpului din teoria Gestalt, conform
ctrreia individul 9i mediul sint inseparabili (Perls ?, a/., 1951).
- ]rdiile asupra copilului susgin aceasttr perspectivl interactivtr, duptr
",
am rellarcaa.
160 IERAPIA INTEGRdTIVA

Indiferent de ceea ce rezulti din afirmaliile lor cu caracter public,

in special mulli practicieni igi exprimi disprelul faltr de alte mebde
9i teorii, diferite de ale lor. Sintem de ptrrere ci aceasti suspiciune
are mai pulin de-a face cu ragionalul decit cu riscul de a deveni
margilal. Miqcarea integrativtr are rolul de a minirnaliza acest risc.
hoclamindu-se drept un grup sau o Scoale, ea le oferd celor care i
se al[nre sentimentul ctr apa4in din nou curenh. ui predominant.
Eterogenitatea este instr o stare e\oluattr a perceptiei. Pintr in mo-
mentul in care practicienii vor avea siguranta fapfirlui ctr pot accepta
atit disciplina pe care o cunosc, cir gi oricare discipline noi pe care
le studiaztr gi vor h siguri ci vor fi acceptati din perspectiva ambetor,
diversitatea de conceplii Ei de metode ale fiectrrui tip de terapie nu
va circula 9i nu v"a fi amplificattr aga cum meritS.
Se analiztrm acum modul in care diverse ipoteze teoredce influer
teazl felul in care terapeulii vizualizeazi scopul terapiei gi formule
 DE CE SiNTEM AICI SI CE SPERiM SA REALIZAM? 16I

obiectivele acesteia- Dupe cum ii va deveni clar cititorului, fiecare

model are anumite aqtepttrri inerente legate de schimberile care trebuie
sI aibd loc in ceea ce-l privegte pe client, pentru ca starea acesuia
str se imbuneEleasci. Acestea vor influenla modul in care terapeutul
ascultE gi interpreteaze rela6rile clientului 5i problemele cu c:ue se
confrunti acesta. De exemplu, psihiatrii sau psihologii clinicieni
care se intllnesc de obicei cu clienlii intr-un cadru medical vor asculta
ceea ce spune clientul, frind interesa(i de stabilirea unui diagnostic
pe baza indiciilor qi simptomelor unei posibile afecqiuni mintale, un
prim pas in deciderea tratamenului care urmeazi a lt prescris.

Prin urmare, un psihiatru care se intilnegte cu Tessa, pe care

medicul ei de familie a descris-o ca fiind deprimatd gi inca-
pabild se fac5 fata propriilor probleme, poate presupune 9i
poate decide, dupa ce discuta cu ea, ce depresia ei o deter-
mine sd fie incapabile sa facd fata problemelor gi, cel mai
probabil. ii va prescrie un antidepresiv. Spre deosebire de
aceastd abordare, un terapeut a cerui orientare principale nu
vizeaze in special latura biologice, dar considera ce ceea ce
conteaze cu adeverat este specificul experienlelor anterioare
gi actuale ale unei persoane are tendinta de a presupune ceva
diferit, 9i anume cd Tessa este deprimate din cauze ce nu face
faF propriilor probleme. Acest terapeut va incerca sa o ajute
pe Tessa se-ii dezvolte metode adaptative mai eficiente.

Studiind scurta introducerc la cazul Tessei, cititorii au inceput

deja, probabil, sI-Ei imagineze ce obiective terapeutice ar putea
stabili pentru a rezolva cazul ei. in continuare, vtr invitim str vtr
ginditi h respunsurile intrebirilor de mai jos, iar noi vom stabili o
tisti ipotedctr de obiective posibite pentru diferite modele :
. Ce anume considerali ce febuie sd se schimbe pentru ca sarea gi
situada Tessei si se amelioreze ?
. Putqi identifica aspectele care tin de pregltirea, experien(a de vialtr
qi penonalitatea dumneavoastri care v-au influenlat rispursurile ?
. Cu ce perspectivf, teoretictr se aseaminl cel mai mult rdspunsul
dumneavoasre ? De care perspectiv[ difertr cel mai mult?
 t62 TERAPIA INTEGRATIVA

in cadrul modelului psihodinamiceste posibil ca lucrul cu acest

client sa presupune axarea pe stabilirea unei conexiuni intre rolul
ei ca perinte gi propria ei experienld in privinta relatiei cu proprii
pdrinlii. Conform teoriei, se poate presupune ci o pafte din difi-
cultdlile Tessei reprezinte o repetare a propriei sale experienle
familiale. lnformaliile pe care specialistul in terapia psihodina-
micd o va selecta in descrierea de maisus a clientei vor include
faptulca este unicul copilal unei mamei divo4ate gi a unui tata
care pare absent, precum gi definirea problemei ei ca fiind
legate de propriul rolde parinte unic. Obiectivul terapeutului ar
fi sd o ajute sa dobindeascd ,,intelegere" - cu alte cuvinte, sd
devind con$tientd de ceva ce pin, acum evita sau nega. O astfel
de intelegere ar determina-o totodate - spere terapeutul - s6 i9i
accepte trecutul, ceea ce ar ajuta-o sa face propriile ei alegeri
adulte cu privire la tipul de mame care igi doregte se fie.

Analiza de mai sus poate fi adevtrratl in general, instr cititorul

sesizeazi faptul ctr specialiEtii in terapia psihodinamice $i-ar formula
obiecdvele in mod diferir, in func;ie de abordarea (dinue cele patru
psilologii) cu care se identifictr mai mult. Psihologii freudieni clasici
9i psihologii eului ar postula ctr incon$tientul este o fo4tr dinamica
activtr, care men[ine impulsurile qi sentimentele nedorite reprimate.
Clienol este implicat in mod activ in menginerea acestei obscuritid
ti opune rezistenld la schimbare. Obiectivul unui asemenea @rapeur
este s5-l ajute pe client str inleleagtr procesele inteme ale gindirii
implicate Si sd capete inlelegere.
Spre deosebire de aceasti perspecdvi, specialistii in reoria rela-
tiilor obiectuate 9i a psihologiei sinelui considerd incon$tien t mai
degrabf, un depozit de experienfe anrcrioare nefericire, prea dure-
roase pentru a fi suportate gi recunoscute. Astfel de cuno$tinle sint
mai degrabe evitate decit negate. Acegtia au mai multe lucruri in
comun cu specialittii in terapia umanist-existenliali, ambii presu-
punind ctr cliengii au fost impiedicali sI descopere gi si fie cine sint
cu adevdrat, pur gi sirnplu pentru ce au fost lipsili de ur d.ltul
receptiv- Prin urmare, clientul are nevoie nu doar str inleleagd, ci gi
str experimeneze un alt fel de a fi. impreund cu cehlalt sau ceea ce
uneori poarti numele de experienld emolionald corectivd.
 DE CE SINTEM AICI SI CE SPERAM sA REALIZAM? 163

Un specialist in rcrapra cognitiv-comportamentald ar incepe prin

a se axa inctr de la inceput pe definirea obiectivelor in colaborare cu
clientul. Stabilirea obiectivelor reprezhttr o componenttr esenlialtr a
acestui model $i este mult mai expliciti decit in cazul celorlalte doutr
modele.

Tncazul Tessei, obiectivele ar putea fi comportamentale - de

exemplu, ar putea fi legate de imbunetetirea aptitudinilor ei de
perinte gi de reducerea izbucnidlor ei nervoase; sau pur gi
simplu ar putea fi predominant cognitive gi orientate spre moditi-
carea conceptiei sale despre sine. Un specialist in terapia cogni-
tivd ar incerca se descopere pe ce se bazeazd presupunerile
gi convingerile ei. Ea ar considera cd acestea sint probabil foarte
strins legate de propria ei experienta a ceea ce inseamna a fi
perinte, din perspectiva copilului. Aceasti experiente i-a influentat
gindurile negative automate 9i ii dicteazA regulile prin care ea
incearcd se-9i creasce propriii copii. Oe asemenea, terapeutul
va fi interesat sa afle cum anume interaciioneaze convingerile gi
opiniile Tessei. De exemplu, Tessa ar putea crede ce: ,,Daci dau
greg cu un copil, sint la fel de rea ca Si parintii mei, Si nu are nici
un rost'. Un astfel de gind automat deprimant clasicii influenleaza
foarte mult depresia. Prin intermediul intrebdrilor ulterioare, tera-
peutulva incerca se afle mai exact ce anume inseamna pentru
Tessa declaralia,,nu are niciun rosf'. Poate cA ea vrea sd spune
ce nu are nici un rost sA incerce mecar se fie perinte sau cd nu
are nici un rost se continue. Descoperirea unor astfel de semni-
ficalii formeaz6 apoi fundamenlul conceptualizarii, iar pe baza
acesteia terapeutul gi clientul vor stabili obiectivele Printre
obiective se vor numara cdutarea gi explorarea originilor convin-
gerilor gi regulilor, punerea sub semnulintreberiia celorasociate
cu depresia gi renuntarea la ele, elaborarea unor reguli noi gi
testarea lor prin intermediul experimentelor comportamentale.

Este interesant fapol ci specialiqtii in terapia cognidve, care pun

accent pe influenlele mediului, se apropie mult mai mult de teoriile
analitice ale relaliilor obiectuale in inplegerca dezvoll.iirii umane li
totu$i, duptr cum ilusueaztr exemplul de mai sus, ei vizeazl obiective
care seamtrntr mai degrabl cu cele ale anali$tilor clasici $i ale
I@ TERAPIA INTEGRAIIVA

specialistilor in psihologia sinelui. in formularea obiectivelor lor. ei

tind sA se axeze mai degrabl pe gindire decit pe sentiment $i
considere ci pentru a facilita schimbarea este extrem de important
ca respectivul client si-$i inteleagtr procesele de gindire intemtr.
Un scop comun al specialigtilor in terapia unanisFexistential.d. ar
putea fi, in general, incercarea de a-l determina pe client str-Ei
constientizeze mai mult potendalul stru strnitos gi creativ, pentru a
oblite autenticitate gi autonomie. Majoritatea practicienilor s-ar
abline str faci presupuneri prea rapide cu privire la etiologia dif,r-
cuttililor unui client ti (nici) nu li-ar propune obiective clare. Cu
toate acestea, @rapeuNl ar spera ce, prin intermediul condiliilor
oferite in cadrul terapiei, orice client iqi va descoperi potendalul
complet, se va aprecia mai mult pe sine gi totodati gi-ar aprecia mai
mult .felul sEu de a fi in lume". Totodattr, ar prcsupune ce clienul
este capabil si-gi croiasctr propria soartl in modul cel mai avanrajos
pentru sine dactr i se acordi increderea necesare pentru a face acest
lucru, intr-un mod in carc il poate inlelege.

Terapia Gestalt enumere ca scopuri principale ale terapieirespon-

sabilitatea fala de sine gi congtientizarea. Deoarece congtienti-
zarea este un fenomen din prezent, specialigtiiin teoria Gestalt
ar putea acorda o atenlie deosebitd modului in care Tessa se
prezintd in momentul actual, chiar 9i aspectului sdu comun gi
felului in care respire gi gesticuleazd gi comportamenului reci-
proc pe care il manifeste terapeutul. Scopul este amplificarea
conStientizerii ambelor pe4i gi consolidarea perceptiei pe care
o are Tessa cu privire la modurile in care ea este responsabile
pentru viala ei gi este capabil6 sa faci schimbari in ea.

Dupd cum am vtrzut, cele trei modele principale prezinti diferenge

semnificative sub aspectul definirii obiectivelor terapiei gi chiar al
imponanpi atribuite definirii obieclivelor. La un captrt al spectrului
se situeazl specidisnrl in terapia comportamentali, care considertr c[
definirea obiectivelor este esen[ia]tr qi care va defini scopurile in ter-
menii comporlamennrlui specific care trebuie si se schimbe. In ceHlalt
caplt se si eaze specialisrul in terapia umanist-exisrenliali, carc
 DE CE SiNTEM AICI sI cE SPEMM sA REALIZAM ? 165

este sceptic cu privirc la stabilirea unor obiectiye

clare inctr de la

opereazi la nivel inconEtient $i care necesiti o doztr

mai mare de

cercehrea a demonstrat ctr este foane important pentru cliengi:

faptul ctr sint acceprau !i inlele$i.

Tessa este un perinte cu copii de

Este
virstd preFotarS.
din propria
implicali
ei copilSrie gi care a fost
crescutd sd nu fie adecvate in acest moment. Stabilirea obiecti_

Terapeunrl trebuie sI analizeze acum o alt5 problem,

mai ampl6 :
orice client trebuie tratat prin metodete modelului reoreric prin;ipal
sustinut de telapeut, dacl acesta este adeptul unui model anume ?
166 TERAPIA INTEGR-ATTVA

atit viala persoanelor aflate in contact apropiat cu persoana cin€

suferea aruerior de depresie' cit Si viap persoanei respective'
Multi
tempeuli ar susgine qi faPnl c[ dac[ s-ar iffegistra un oarecare
lucru ar influenp 9i sdma de sine Dacf, este modifi'
"r"."",-"""r,
cati cogni;ia, se vor schimba qi comportamentul !i emotivitatea'

Vrem sd sugerem ce orice obiectiv asupra caruia s-a cdzut'de

'acord la Tnieputul terapiei poaterfi 'cohsiderat nimic mai mult

Alianla terapeutici: o Perspectivi integrativi

Stabilirea obiectivelor care vor fi urmirite Ei a modului in care va fi

realizat acest lucru reprezinti primul pas important in orice terapie
gi va avea o influenp exEem de putemicd asupra tipului de alianti
de lucru care se va consolida. in opinia noastrtr' solicinrea initiala
a clientului de a fi aj \tal, obiectivele sale originale Eebuie
respectate

$i luate in serios. Un rtrsPuns integrativ prcsupune inifal alegerea

 DE CE SiNTEM AICI SI CE SPERAM SA REALIZAM'I 167

metodelor de a atinge aceste obiective intr-un mod optim. Respectul

pentru obiectivele clientului este necesar in consolidarea alianqei.
Duptr ce alianta a fost consolidati Ei s-a dezvoltat incrcderea, terapeunrl
poate descoperi c[ esre posibil str introducd 9i str exploreze gi ahe
obiective, fie unele la care clienul nu s-a gindit, fie unele pe care
le-arfi respirs.
Aunci cind terapeutul Ei clientul au opinii diferite legare de
identificarea problemelor, ei tind se se diferentieze qi sub aspecnrl
alitudinii fattr de obiective. Dace se urmtue$te consolidarea unei
alianle de lucru solide, anrnci aceste divergenle rebuie analizate. in
mod paradoxal, terapeulii - mai ales la inceputul carierei lor - nu
indrlznesc si abordeze aceste probleme atunci cind este cel mai
necesar, qi anume aunci cind simt ctr ar putea exista un dezacord
intre ei gi client.

Revenind la Tessa - ea a precizat citeva obiective privitoare la

echilibrarea temperamentului gi, in general, in cadrul sdu de
referinta, la calitatea de a fi un perinte mai bun. Ea solicitd
sfaturi legate de acest lucru.

Aproape toate gcolile de terapie dau dovadl de prudenttr in

privinla acordirii de sfan:ri. in general, acest lucru se datoreaztr
preocuperii ca respectivul client sI descopere solu;ii proprii, mai
degabl decit se inceaptr str depindi de erapeut, de parce acesta din
urme ar fi o autoritate omniscienti in privin;a meseriei de ptrrinte
sau un expert in ingrijirea copiilor gi a$a mai departe.
Indiferent de motivada terapeutului de a se abgine si ofere sfaturi
in acest caz, se pare cE existi o posibiltr inadvertenF in privinla
a$tepttrrilor; acest lucru trebuie discutat $i clarificat incl de la
inceput, pentru ca Tessa sE se implice in terapie gi str nu o abando-
neze. Poate ce pe Tessa nu ar ajuta-o foarte mult str audtr in aceast{
etaptr initiale declara(ia cd terapeutul nu ofer[ sfaturi, chiar dace
acest lucru este adevlrat.
Existi mulli al(i factori variali care pot contribui ta apari(ia unor
dezacorduri initiale intre client !i terapeut. Clientul poate se nu
I6t TERAPIA INTEGRATIVA

identifice clar problema principati gi ce anume vrea str faci in

legeture cu ea. Dacd modul de a supravietui psihic al clientului s-a
bazat pe respingerea tuturor intruziunilor din partea altor oameni,
de exemplu, probabil ctr el nu va dnde se accepte ceea ce terapeunrl
considera ce este singura sau cea mai bunl modalitate de a progresa.
Obiectivul terapeutului se poate schimba, acesur adoptind un com-
portament care s[-i permiti clientului sI inleleage aceasttr modalitate
de a reac(iona si care poate chiar ii va inspira increderea si experi-
menteze gi altceva. De asemenea, ambele pe4i pot avea un sendment
de siguranl5 fali de un obiectiv, incearcd sd-l rcalizezg, iar apoi pot
descoperi ce un alt obiectiv caped o importantl mai mare.
E posibil ca unii terapeuti care respecttr cu riguozitate un anumit
model si nu il indemne pe client str ia in considerare li dte obiective
in afara celor dictate de modelul respectiv. Uneori, acest lucru
inseamn-i ci se consideri cI respectivului client nu i se potrivegte
terapia specificd unei anumite $coli $i acesta nu este acceptat pentru
tratament- Alteori, terapeunrl constati ce respectivul client nu se
prezin6 la $edinla urmf,toare. in ambele cazui, alianla de lucru nu
a fost consolidattr.
Alianp de lucru, numiti uneori gi a/ianld terapeuticd, rcptezinti
un concepr greu de def,rnit c
e poate fi anal;zat din mai multe
puncte de vedere- Unii autori il folosesc pentru a descrie cev"a
specific cu privire la terapie, ca de exemplu cooperarea dintre client
ii terapeut, in timp ce allii l-au utilizat drcpt un concept sau cadru
atotcuprhzetor care descrie elementele implicate in terapie. Existtr
o dezbatere foane largtr cu privire la alianla de lucru gi diverse gcoli
au definilii diferite carc includ toate aspectele implicite ale acestui
concept (Gaston e, al. , 1995; Safran, 1993). Clarkson (1994 : 28)
conceptualizeaz e alianp de lucru drept una dintre .cele cinci tipuri
diferite de relalii terapeutice care pot fr disponibile pentru o utilizare
constructivi in psiloterapie".
Ideea unei alianle de lucru ca un cadnr a fost formulattr mai intii
de ctrtre Bordin (1979), cafe a suslinut cd alianla rcrapeutici are trei
componente - obiecrive, sarcini qi leginrri. Aceaste conceplie a fosr
adoptati de citre Dryden pentru a compara unsprezece aborddri
diferite ale terapiei individuale descrise in Handbook of Individual
 DE CE SiNTEM AICI SI CE SPEMM SA REALIZAM? 169

Therapy (lgg&a). in anumite modele, alianta de lucru este consi-

derati un contract fotmal cu obiecdve Ei sarcini stabilite de comun
acord, iar altele pun accent pe legtrhrra interpersonale dintre terapeut
!i client (Dryden, 1989). Diverse modele pun accent pe diverse
elemente, insi pentru ca alianla de lucru str supraviefuiasce, noi
consider5m - iar studiile sugereaztr - ctr trebuie se coexiste bate
cele trei componente de mai sus.
De$i speciali$tii in toate tipurile de terapie ar fi de acord cu
faptul c[, dactr se dore$te se se treacd la lucru, arunci intre Ptr4ile
implicate trebuie se existe un oarecare acord cu privire la cooperare,
ideea se integreazi mai uqor in unele modele decit in altele. Astfel,
modelele care consider6 cE persoana rcspective este ralionaE Si care
au in vedere aspectele constiente ale funclionirii psihologice nu
intimpinl nici o dificulurc legati de aceas6 definilie. Pe de altd
parte, dace oamenii sint considerati ira(iona.li gi animali in mare pane
de morivalii incongtiente, conform teoriei psilanalitice, atunci alianga
de lucru astfel definiH devine problematictr. Kitto (1998: 43), un
specialist in psihoterapia analitic6, scrie: .Atunci cind luim in
considerare paciennrl care adesea anuleaztr $edin(e, intirzie, are o
atitudine critice, te expediaze, este ostil, achittr cu intirziere nota de
platf, li totu$i continu[ str vinf, (9i in cele din urmtr starea lui se poate
ameliora), sau pacientul care dil do'rad[ de o minim[ in(elegere a
realitilii, dar care reuse;te str vinl la Sedinge, sintem nevoili sd ne
intrebtrm ce se intimpl5 cu alianla de lucru in astfel de situalii".
Kitto se inreabe dactr subiecnrl alianpi de lucru continul sI
revintr in prim-plan, deoarece nu poate fi nici rezolvat, nici ignorat.
Foate ci acest lucru este benefic, deoarece exemplifictr o dilemd la
care este nevoit si cugete orice practician meditativ' din cind in
cind. Persoana care sti vizavi de el este un adult care $tie ce Yrea,
poate spune acest lucru 9i va respecta inlelegerile ftrcute, sau clienrul
din fala sa este mai degrabtr un copil confuz, speriat Ei incapabil si
se exprime, care va deveni 5i mai confuz, mai speriat 9i se va
exprima qi mai dificil dacl il intrebtrm ce anume doreSte. Intrebarea
daci noi, terapeulii, ne adresim unui adult care face fali problemelor
personale sau unui copil rinit, 5i cind anume, este una dintre acele
decizii pe care le lulm de la un moment la altul pe mesurd
ce
I7O TERAPIA INTEGRATIVA

avansim Si care sperim cE se datoreaza gedin(ei terapeutice, mai

degraba decit vreunui mdel teoretic recomandar. Modul in care
facem acest lucru are un impact puternic asupra ripului de alian!.i de
lucru care evolueazi.

in cazul Tessei, de exemplu, degi ea pare sa-gi defineasce

problemele in termenii unor anumite sarcini gi comportamente
care i se par susceptibile la schimbare, ea se poate dovedi a fi
atit de deprimatd din perspectiva rolului ei de pdrinte, incit va
continua sa se simtd mai degrabd ca un copil neajutorat. in
acest caz, este posibil ca ea se fie de acord cu tot felul de
scopuri stabilite impreuni cu terapeutul, insA apoi poate sd le
uite, sa nu le inteleage sau sd nu-gi face ,,tema pentru acasa"
Pare posibil ca ea sd intirzie la gedinte sau se nu se prezinte
deloc, iar acest lucru ar putea avea un impact emotional intens
asupra ambelor p64i. Tessa se poate simti mai ruginate gi mai
disperate, iar terapeutul poale constata cA devine mai indispus
gi mai iritat. Tn acest caz, se poate impune deplasarea accentu-
lui de la obiective gi sarcini asupra relaliei terapeutice, intr-un
mod mai direct. De exemplu, terapeutul va intreba ce perere
are Tessa despre venitul la gedinle, ce crede ea ca se intimple
Si cum se simte atunci cind este impreund cu terapeutul.

Ca gi in cazul obiectivelor, terapeu l trebuie se he con5tient de

efectele sarcinilor Si activitililor alese asupra clientului. in general,
terapeutul preia conducerea in ceea ce se intimpli prin ceea ce face
$i prin ceea ce sugereazi ci ar fi activitltile indicate pentru clienr.
Dryden (1989) argumenreaze ctr nu arit con(inutul sarcinilor
li
 DE CE SiNTEM AICI SI CE SPER.AM SA REALIZAM ! I7I

activiMlilor terapeutice este important, Elementul care influenleaztr

$i mai mutt relada rcrapeutice ilreprezinttr con$tientizarea de c6tre
terapeut a nivelului pini la care clientul inplege ce anume face
terapeutul si din ce motiv. Deloc surPrinzitor, un alt asemenea
element este gradul in care ctientul inlelege ceea ce ar trebui se face,
pe linge increderea si capacitatea lui de a face rcspectivul lucru, indi-
ferent care este acela- in cele din urmA, relevanF sarcinii' a tehnicii'
interventiei sau oricum o mai numim are imponanF ei. Asemenea
multor altor lucruri care par evidente, $i acesta Eebuie menlionat.
Sarcinile gi activittrUle pe care le va alege terapeun sau modul in
care r"a interveni sint descrise in caPilolul T Acestea vor fi stdns legate
de modul in care terapeutul a formulat scopurile terapiei ll invitim
inctr o dati pe cititor str mediteze asupra intrebdrilor urmitoare :
. implice impreund cu Tessa, dace ar
in ce activittrli ar trebui si se
Eebui atinse obiectivele schimberii definite mai devreme ?
. Tessa se va implica ugor in aceste acdvitdti si i se vor pdrea
relelante ?

in acest capitol am explorat unele dintre elementele implicate in

elaborarea contractului terapeutic, 5i anume obiectivele terapiei 9i
rolul alian;ei de lucru in atingerea acestor obiective. De-a lungul
Eedinlelor terapeutice trebuie mentinuti o alianp de lucru
bune, insE
acest lucru este important indeosebi la inceputut terapiei
De-a tungul capitolului, am evidenfiat necesitatea implictuii active
a cliennrlui in procesul contractual, fapt care, dupe cum am v5zut in
capitolul 2, conduce la rezultate favorabile- Este interesant fapnll ci
studiile aratl ce acordul dintre client 9i terapeut cu privire la scopuri
sau consensul in privinla obiectivelor este considerat important de
ctrtre clienli, dar, in mod curios, este irelevant din perspectiva tera-
peutului asupra Procesului in continuare, vom analiza alte aspecte
contractuale importante, cum ar fi spa(iul $i timpul'
 Capitolul 6

Intrebiri legate de timp 9i spatiu:

cind gi unde

Fiecarc erapeut, indiferent de orientarea sa, nu poaE se nu fie

congtient de semnilica;ia timpului $i spaliului in care are se desftr-
loari terapia. Asemenea Nror e\€nimentelor, terapia are un inceput,
un mijloc Ai un final. Uneori, acestea sint descrise drept eupe ale
terapiei. De fapt, procesul incepe chiar inainte ca terapeun:l str se
intilneasctr cu cliennrl !i continu[ 9i duptr incheierea intilnirii. in
acest capitol vom prezenta o serie de componente ale practicii
terapeutice care le sint comune tuturor modelelor Ei care trebuie
luate in considerare de orice terapeut, indiferent de orientarea sa.
Vom acorda o atenlie deosebitii etapelor iniliale ale terapiei, cind
are loc erraluarea gi cind sint fdcute aranjamentele contractuale_
Analiza recomandlrilor 9i efecnrarea evalutrrii reprezinttr primii pagi
imponan$ ai procesului contracnral gi am observat in capitolul 2 ci
terapeunll Eebuie s[-l determine pe client s[ panicipe $i se coope-
reze, pentru ca rezultatele sl fie farorabile. De asemenea, se pare ctr
in cele mai multe cazuri apar rezultate mai bune atunci cind clientul
$tie la ce anume se se alEpte de la terapie.
[,a inceput, terapeutului ii revine responsabilitatea de a-i prezenta
clientului, probabil pa4ial in mod implicit, o mare pane dintre
limitele activititii, nu numai aspectele leBate de timp 9i spaliu, dar
gi pe cele legate de confidenlialilate Si de respectul penru client Si
pentru sine $i pentru tot ceea ce va avea loc inre ei; prin urmare,
terapeutul il inva1tr pe client aceste lucruri. Unii terapeuti vor clad-
itca aceste aspecte intr-un contract terapeutic clar. Indiferent de
114 TERAPIA INTEGRATIVA

modalitatea aleasi, aceasia trebuie str fie in acord cu codul de etici

si practictr al corpusului profesional crruia ii apa4ine terapeutul.
in continuare, vom compara concepfile sustinute de multe modele
cu privire la aceste aspecte, in cazul in care acestea sint relevante, Si
vom apela din nou la exemplul Tesei, penftu a ne ilustra ahrmaiiile.

Etapele terapiei

in opinia unora, terapia este un proces evolutiv, frecare etapi fiind

asocia6 unor anumite obiective care necesitl urtervenlii speciale ce
trebuie realizate inainte de a se trece la urmdtoarea etapi. Multe
manuale utilizeazd concepnll de etape pentru a explica sarcini gi
aptitudini care joaci un rol in diverse momente (Culley, 1991 ;
Egan, 1986; Nelson-Jones, 1988). Acest fapt concordd cu ideea lui
Grencarage gi Norcross (1990) conform clreia procesul terapeutic
respecti o secven[ialitate evolutivtr care incepe cu nevoia clientului
de a se simti ajutat, carc facititeaza invdlarea, care conduce la
acliune sa\ la modificlri comportamentale (vezi supra, p.6l).
Mulli practicieni ar considera ce aceasti ahrmalie cu caracter
general este foarte inleleapttr 9i ar lua-o in considerare, degi in
acelaqi timp ar iine cont qi de realitatea practicii terapeutice care,
asemenea dezvoll[rii umane, este mai complextr Ei tinde sd eludeze
asemenea progrese clare de la o etap[ la alta. Fdrtr indoial[, un
practician cu experienp va reuqi str Une minte clienlii care dupE
prima Eedinli au revenit afirmind cd au reuEit sI implementeze
schimbiri majore in viala lor si pe cei care, dupi multe luni qi chiar
ani, afirmi ce nu s-a schimbat nimic.
in opinia noastrtr, conceptualizarea terapiei in func1ie de progresul
in timp este deosebit de utilE in vederea scopului instruirii, deoarece
ii ofere studentului un element cenral in invepre. Tinind cont de
acest lucru, vom evidengia o serie de faciori despre care considerdm
cd joaci un rol extrem de important la inceputul, la mijlocul 9i la
hnalul terapiei.
 iNTREBARI LEGATE DE TIMP sI SPATIU: CiND sI UNDE

inainte de terapie

Trimiterea

Tessa gi-a inceput terapia, intr-un anumit sens, in momentul in

care medicul a sugerat - iar ea a acceptat - sa consulte un
terapeut. Daca o prietend i-ar spune Tessei cd gi ea urmeaze
o terapie $i cd acest lucru e minunat, Tessa s-ar putea relaxa,
ar incepe sd spere gi ar fi mai dispusa sa facd eforturi, sau ar
putea avea reactii mai complicate, poate conform sentimen-
telor sale cu privire la prietena sa ori fate de medicul respectiv.
Ar putea crede ce medicul ei de familie, pe care ea gi copiii sdi
il cunoqteau foarte bine $i pe care il simpatiza, incearcd se
scape de ea pentru cd e o povari prea mare Aceaste experienta
neinsemnate va fi una dintre numeroasele condilii esentiale
care vor influenfa ceea ce se va intimpla ulterior.

Si terapeuul igi va fr format deja o oarecare adtudine cu privte

la Tessa inainte str se intilneasctr cu ea gi are multe sentimente
contradictorii. Daci este medic de familie, ese posibil sd-qi doreascl
in mod explicit ca Tessa se-$i fi revenit pine in momen l cind se vor
intilni sau chiar ca aceasta sf, nu mai vintr deloc. Medicii de familie
rebuie sd consulte foarte mulgi oameni.
Cadrul sau institulia cltre care s-a ficut recomandarea poate
avea un impact profund asupra progresului efornrrilor celor doi
protagonigti atunci cind se intilnesc in cele din urmd.

Tessa se va simli foarte diferit dac5 medicul ei de familie ii va

spune despre consilierul angajat in cadrul sectiei de chirurgie,
decit dacd este trimise la un terapeut dink-o alta institulie,
cum ar fi un spital psihiakic sau o clinice terapeutica.
176 TERAPIA INTEGRATIVA

Fiecare institutie are propria sa procedurl de recomandarc. Unele

insisttr pe recomandarea f6cuttr chiar de cetre client, in timp ce
altele, cum esrc cazul Serviciului Nalional de Senetate, au nevoie de
trimiterea efectuati de un medic, la care clientul se poate raporta
prin sentimente de teama si suspiciune.
Conditiile in care lucreazi terapeuul vaiazd, iar acesta trebuie
si he famitiarizat cu scopurile, suategiile si regulile orBanizauei
referitoare la terapie, cum ar fi cine igi asumi resPonsabilitatea
absoluti cu privire la client, cum se desf?isoard indrumarea, la cine
trebuie str apeleze clienrul atunci cind are probleme, citre cine sa-l
indrume gi cum anume este defuultr confidenlialitatea. Existi o camertr
anume rezervati pentru terapie ? Existi o camertr de a$teptare ?
Care este relalia dintre cei care ofertr serviciul de teraPie gi celelalte
componente ale organizagiei ? Si asa mai depane.
Indiferent de locul in care este situattr, esrc imPortant ca inctrperea
in care se desldloarl terapia str lte in acord cu sPecificul activittrtii
efectuate aici gi si fie mobilad confortabil, cu scaune comode, adt
pentru terapeut, cit 9i pentru client, 9i sI nu existe intreruperi cum
ar fi apelurile telefonice. De asemenea, este imporlant ca aceeaqi
camerl si fie disponibili pentru acela;i client, in timp. Deqi adesea
acest lucru este considerat de la sine inleles de ctrtre specialigtii din
domeniul practicii private, cei care lucreaztr in seclii de chirurgie
aglomerate sau in cadrul unui spital au nevoie de multe calit{i
personale si de aptitudini de negociere pentru a satisface aceste
cerinle. Nu este atit de u5or si-i explici unui angajat de la recepgie
de ce nu trebuie sE intrerupe un Erapeut, atunci cind medicul este
aparent disponibil si rtrspundtr la un apel telefonic in timp ce discuttr
cu pacientul.
in opinia noastd, modul de abordare a clienlilor care vin cu
recomandare este o pane integrali a procesului de evaluare gi
necesite aEntie, cuno$tinte Si aptitudini pe care orice terapeut rebuie
sI incerce str Ie dobindeascd (Leigh, 1998). Prin urmare, acesa este
inch)s it formatul evalzdrii descris in continuare. Este vorba despre
un segment al practicii terapeutice deseori neglijat in institutiile de
invilimint, indeosebi dactr acestea nu i$i asumi nici o responsa-
bilirate directl pentru cliengii cu care lucreaze sudentii. Dobindirea
 iNTREBARI LEGATE DE TIMP sr spAfru: ciND sl UNDE r11

unor cunoqdnle si aptitudini relevante este lisati adesea pe seama

indrumdl.orilor din instiruliile medicale. intr-adevdr. propriile noastre
informalii cu privire la aceste aspecrc provin mai degrabd din expe-
rien(a noastri practici in calitate de specialigti in cadrul Serviciului
Nalional de Sinitate fi a.l altor organizalii, mai degrabtr decit din
propria noasrtr instruire ca psihoterapeuli.

Agteptari

Pe lingd motivul legitim al intilnirii, arir rerapeurul, cir Si clientul

abordeazi intilnirea avind anumite agteptari, speranle sau temeri de
care pot fimai mult sau mai pulin conftineii gi care vor influenga
ceea ce se va intimpla atunci cind se vor intilni in sfir$ir. Salzberger-
-Wittenberg (1988) oferd foarte multe informatii asupra acestui
aspect Si vom face referire la ele ulterior.
Asemenea oriclrui om care cumptrre un bilet la loterie $i are o
speranF foarte iragionaltr, care sfideazi toate $ansele, de a ci$tiga
premiul cel mare, la fel, sc pare ctr multi oameni, degi nicidecum
toli, vin la Sedinlele terapeutice cu speranla clarl ci de data aceasta
lucrurile vor fr diferite sau ctr acest terapeut va reprezenta tot ce-Si
dore$te clientul.
Este posibil ca respectiyul client str-Si doreasctr mai mult decit
disparilia suferin;ei. prin urrnare, va exercita presiuni asupra era-
peuului pentru a primi rtrspunsuri sau se va astepta ca terapeutul
str-l indmme Si se-i dea indicalii, se-i arbitreze conflictele sau str
medieze cu alte instinrlii in numele s{u. Degi acestea nu sint sarcini
terapeutice, majoritatea practicienilor se confrunti cu solicit5ri for-
mula@ clar sau inplicite in aceste privin;e. Descoperirea unei
modalitlli de a obline colaborarea clienului sub raportul sarcinilor
reale ale terapiei, firf, a-i ofensa speranlele nercaliste, constituie o
sarcintr necesard, care solicittr anumite aptitudini, in etapa inigiala
a terapiei.
Totodati, este posibil ca clienurl, fllrtr a exprima in mod clar acest
lucru, s[-$i doreasci str gtrseasctr pe cineva care s5-i poane povara in
locul s6u, sau sd fie recunosctrtor, crezind ci a glsit persoana
178 TERAPIA INTECRATIVA

respectiv[. Totuqi, terapeunrl gtie ctr nu ii revine rolul de hamal. Stie

insi 9i ci o probleme impefl-esiE cu altcine\"a se diminueaze adesea
si cd o parte din ceea ce ii poate oferi clientului in cadrul unei relalii
realiste de sprijin este faptul ctr il asculttr cu atenlie.
O alti nevoie cu caracter aparent universal pe care clientul o va
manifesta in cadnrl terapiei este nevoia de a h iubit aga cum este, in
pofida a ceea ce clienn considerd a fi defectele sale. Pe lingi aceasta,
aproape sigur existi 5i teama ctr acest lucru nu se va intimpla.
Astfel, ajungem la alte temeri pe care este posibil sl le madfeste
orice client care vine la orice forme de terapie. Vinovilia qi pedeapsa
sint doul temeri obignuite, in functie de propriile atitudini ale
clientului cu privire Ia acliunile sale 9i la oamerui din jurul sdu. Pe
scurl, cei care se simt vino\ra[i tind sd gindeasctr : .E doar vina mea".
Cei care dau vina pe algii tind str creadtr cu invergunare: -E doar
vina lui".
Deschiderea este o calitate necesartr in terapie. A da dovadi de
deschidere il poate insl determina pe client sI se simti lulnerabil.
De exemplu, acesta poate avea speranle mai mari, insd se poate teme
ci va fi abandonat inainte ca problema si fie rezolvat?i. Prin urmare,
orice terapeut care neglijeaztr sarcina de a line cont de demnitatea Si
stima de sine a clientului intr-un mod care poate fi tolerat de acesta
i9i pune in pericol propria eficien1i.
Asemenea clienlilor, gi terapeulii au propriile lor speran(e gi
temeri cu privire la intilnirea care urmeaztr. Pe scurt, acestea sint
legate deseori de o nevoie constienti sau incon$tiend de a h un
ptrrinte perfect sau un vindectrtor omnipotent. Sperantele mai realiste
privesc faptul de a fi tolerant $i inFlegebr; chiar gi acestea vor fi
insolite deseori de temerea ctr se va indmpla exact opusul- Printre
alte temeri se numfutr aceea de a nu face rlu, poate prin htermediul
deschiderii unei cutii a Pandorei pline de dureri si dificultiti, care
ulterior se nu poati fi atenuate. Multi terapeuli tind str simte ce
asemenibr iemerii sociale generale de a nu fi simpatizat sau de a
nu-i dezamdgi pe cei dinjur, iar aceastl temere rebuie recunoscuttr,
pentru a nu duce la supracompenstrri sau la incerciri de a arage
simpatia sau aprobarea. Fiecare terapeut ar trebui se ia in considerare
incl de la inceput aceste aspecte deseori subminate.
 iNIREBARJ LEGATE DE TIMP SI SPATIU; CiND SI UNDE t79

Prima gedinfi

Ceea ce se intimpltr in cadrul primei $edinle va determina deciziile

care vor fi luate de client !i de terapeut qi va conduce in cele din
\md la 'rn contract terapeutic infie cei doi. Fie cI e stabilit formal
sau doar implicit, ta finalul primei gedinle, cel pugin, ambii igi
vor Fr fdcut o idee cu privire la faptul dacl se vor mai intilni
ulterior sau nu. Pe lingtr acest lucru, 9i adesea la un nivel mai subtil,
prima gedin1tr reprezinttr adesea o ilustrare semnificativi a ceea ce
va unna.
DependenF sensibiltr faF de condiliile iniliale este un concept
din teoria haosului care se aplictr aici. Ambii oameni depun foarte
multe eforturi la mai multe niveluri. Ambii manifesE unele din
speranFle $i temerile despre care tocmai am discutat $i le adapteazi
in conformiute cu nevoile lor, precum $i cu semnalele pe care qi
le trimit unul altuia. Probabil nici unul dintre ei nu se va simli
foarte confortabil. Clientul poate avea un sentiment acut al e$ecului,
din cauza nevoii de a ctruta ajutor iar terapeutul trebuie si se
comporte astfel incit se nu ignore un asemenea disconfort nejusti-
ficat, dar de in;eles.
Terapeunrl are tendinla de a se adapta la ceea ce aude de la alli
oameni pe care ii cunoaqte, la teoriile care i-au fost predate, la
intuilia pe ciue o are in prezenta clientului. Fie ci acest lucru este
menlionat vreodati sau nu, amindoi incearcl str rlspundtr la intre-
barea ,Pot lucra cu aceasttr persoantr ? ".

Evaluarea

Multi terapeuli ar considera ctr sarcina primartr si explicita a primei

$edin[e este e\raluarea. Termenul este transferat de la modelul medical
$i, in conceplia noastri, nu se potrive5te foane bine cu spiritul de
colaborare despre care am precizat ci este atit de important pentru
ca terapia sd fre eficienti gi care trebuie facilitat chiar de la inceput.
 I8O TERAPIA INTEGRATIVA

Convingerile noastre despre nanrra gi dezvoltarea umani au o inlluengl

putemice asupra modului in care abordtrm eyaluarea, care este
descris pe scurt in continuare.
Diferite qcoli de terapie au o varietate de criterii de evaluare, de
la atentia minimtr acordad patologiei in unele dintre modelele uma-
niste Ia cerin(a ca terapeutii str fie capabili str-gi descrie clien[ii in
termenii categoriilor psihiatrice de diagnostic cum ar fi cele cuprinse
in Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSltt)
elaborat de Asocialia Psihiatrilor Americani (1994a) qi utilizat in
aceasd tari- in practica noastrtr, in timpul evaluIrilor nu avem
tendinta de a-i situa pe oameni in categorii patologice precum cele
delrnite de DSM, ci in tipuri de personalitate cum ar fi persona-
litatea narcisisti sau borderline. A face acest lucru inseamni a nega
unicitatea unei persoane pe care o intilnim 9i modalitatea unici in
care, in opinia noastre, fiecare persoantr se relalioneaztr cu suferinla
sa- Acest lucru nu inseamni cI negem importanga cunoagterii $i
aplicerii cunottintelor privitoare at tulburtrrile psihiatrice. Dimpo-
trivd, abilitatea de a recunoa$re indiciile qi simptomele afecfiunilor
mentrle este vitali, 9i considerZm ctr o parte din timpul perrecut
lucrind in cadrul instituliilor psihiatrice ar trebui considerat o con-
dilie pentru calificarea orictrrui terapeut, inclusiv a specialiSrilor in
Grapia integrativ[.

Atitudinea din urmtr este caracteristictr modelului medical care

continud sf, exercite o influenltr putemictr asupra practicii terapeutice
atit din aceasrl Frtr, cit $i din America de Nord. in SUA, de exemplu,
un client care apeleaztr la rerapie in domeniul practicii private nu are
dreptul de a solicita fonduri de la asigurtrrile de strnitate dace
terapeutul nu il clasiirctr in una dintre categoriile DSM_
 iNTREBARI LEGATE DE TIMP SI SPATTU CiND SI UNDE

ln conceplia noastra, este importanl sa accepEm ce, mai

degrabd decit sd lucrlm cu o personalitate narcisistd sau cu o
depresie, vizdm aceastd petsoane in acesl moment din viata
sa, in acesle circumstante. Acest lucru nu presupune doar o
formulare inspiratd la inceputul terapiei, ci 9i disponibilitatea
terapeutuluide a adapta parcursulla clientulsdu gide a-iarata
mai mult respect acelui client decn sistemului de convingeri
sau metodologiei odcirei teorii terapeutice.

Aceasttr abordare a erralutrrii are o serie de justifictrd empirice.

Studiile privitoare atit la contexul terapeutic, cit li la evolulia pe
parcursul terapiei arattr cI nici camcteristicile clientului, nici cele
ale terapeutului nu sint la fel de semnificative in sine precum modul
in care cele doul pI4i se interconecteazl 9i interaclioneazI. Prin
unnare, una dintre problemele imponane din cadrul evalutrrii pe
care trebuie str le investigheze un terapeut se referi [a gansele pe
care el gi clientul le au de a se inlelege bine.
in cadrul multor gcoli de terapie, evaluarea are ca obiect clientul,
funclionarea sa inrraps ihicd sa:u in erperconald, in cadrul altora, are
ca obiect potrivirea dintre oamenii implicali fi abordarea sugerattr.
Evident, aceasttr adecvare va depinde de gradul in care exis6 o serie
de elemente comune intre terapeut $i client, cu privire la modut in
carc pot fi explicate problemele sau diflrculttrlile cu care se prezinttr
clientul. Propria noastre pozitie, bazattr pe experienF gi sprijiniti de
studiile privitoarc [a dezvoltare, $slirc cLlinlele umane sint funda-
mental sociale. hin urmare, ne intercseaztr ca in cadrul evalutrrii pe
care o efecnrem str descoperim lucruri legate de relaliile clientilor cu
alte persoane. Totugi, vom ;ine cont de faptul ctr aceasttr perspectivtr
ar putea ptrrea ciudag cuiv"a care considertr ce problemele sale sint
asociae cu anumire simptome specifice, de exemplu, atacuri de
panici, 9i care se aqteapti ca terapeuul str se ocupe doar de simptomul
rcsPectiv.
Asemenea majoritllii tcrapeulilor, presuprurem cd a.perienlele
tinpuii dn cadrul familiei Si din cultura mai ampli modeleazi
dezvoltarea individuall Si joacl un rol semnificativ in modul in care
oamenii se percep pe ei in5igi in relalie cu alfi, in prezent Aceasti
I82 TEMPIA INTEGMTIVA

ipoteztr cu caracter foarte general beneficiaze de o suslinere ampld

din partea dovezilor oftinute prin intermediul cercetitrii, indeosebi
prin studii care au utilizat calitatea ataSameffului ca indicamr al
investigagiei (capitolul 3). Conform modului in care inplegem gi
formultrm dirrcultllile cliennrlui, putem avea rendi{a de a cdutr
rtrspunsud in felul in care acesta s-a rela$onat cu alte persoane pe
parcursul copillriei sale.
Ton$i, studiile relevl $i fapn cZ schimbarea Si dezvoltarea
continud sd aibd loc pe parcunul integii ieti Si. prin urmare, vom
asculta cu atenlie relatiri ale evenimentelor pe care clien;ii le consi-
dertr semnificative in istoricul lor recent, iar in timpul acesta nu vom
prcsupune cI astfel de evenimente reprezinti doar repetlri ale uecu-
tului, f:ld se adrestrm ti alre inrreblri.
in cele din urnrtr, vom obserya trlstrtudle cu un caracter inuzpsihic
mai pronuntat ale clientului. Am observat ci predispoziliile ti caracE-
risticile individuale ale copilului, cum ar fi abilitatea sau tempera-
mentul, joace un rol important in procesul de dezvoltare. Stilul
caracteristic a.l oamenilor de a se receph pe sine in lume sau modul
in care se rehlioneazd ca size gi in special dimensiunea deschiderii
mentale, in opozilie cu tendinlele defensive, este considerat un facor
anticipativ important a.l rezultaElor terapiei (capitolul 2).
FenEu terapeutul care lucreazl cu un singur model, rezultatul
terapiei va depinde in mare mtrsurl de orientarea sa teoreticl pani-
culartr: acesta va aprecia dactr va reugi sau nu str-gi utilizeze aptitu-
dinile gi cunogtinlele in relalia cu cliennrl slu. in pofida unor
proceduri foarte elaborate care au aptrrut cu scopul diagnostictrrii
sau eralu:irii precise a problemelor gi simptomelor clienhrlui, cum
ar fi depresia, arxietatea sau nrlburarea borderline, considerafile
privind taptul ctr un anumit client \a reacliona sau nu la abordarea
terapeudce preferatil de ctrtre terapeut vor avea un rol esenlial in
ceea ce prive$te rezultatul e!"alufuii.

Din ferlcke, fiinlele umane sint suficient de complexe pentru a

le permite terapeutilor adep$ ai multor orientAri sd aiba s€nti-
mentul cd pot fi de ajuior.
 iNTREBAR] LEGATE DE TIMP SI SPATIU : CiND SI UNDE

1-
DificulElile Tessei, de exemplu, i-ar putea permite unui spe-
cialist in terapia psihodinamicd, umanist€xistenliale 9i cognitiv-
-comportamenEle sA se simta califlcat se lucreze cu ea. Totugi,
dupA cum am observat in capitolele anterioare, acegtia ar viza
obiective diferite.

Existl multe modaligtli de a obline informalii ti de a efectua o

evaluare (Falmer 9i McMahon, 1997). Considerlm cI orice moda-
litate buntr este multidimensionaltr. in continuare, vom prczenta
propriul nostru model, precum qi doutr exemple de modele care, in
conceplia noastfl, permit oblinerea unui maximum de informalii pe
cit mai multe niveluri posibil.
Primul est€ un exemplu preluat dintr-o disciplinl inruditil, psihiacria,
!i arati respectul actual tot mai mare acordat complexittrlii orictrrci
persoane sau orictrrui sistem. McHugh (McHugh 9i Slavney, 1986)
descrie ceea ce el numegte .cele patru perspective ale eva.luirii
psiliauice", pe care le rezumi duptr cum urmeazl :
o Ce dificultilti Ei boli are prsoana respectivtr.
. Ce este persoana respectivtr, prin prisma istoriei sociale gi a tot
ceea ce poate fi observat Si categorizat, cum ar fi sexul, virsta 9i
aga mai departe.
. Ce fdce persoala respectivtr, 9i anurne comportamentul ei pe
parcursul $edinlei gi comportamentele despre care vorbelte.
. Ce poveste, ce semnificalii gi valori, ce poem rpune persoiuur
respecdve atunci cind igi istorisegte via;a.

Autorul insistl cI omiterea orictrrcia dinre aceste perspective

reprezintil o greteda gravtr.
Cel de-al doilea model a fost elaborat de terapia cognitiv-analitictr,
un model de Erapie integrativtr care are mulE elemente in comun cu cel
pe care il preze trm mai j6, descris pe scut in Anexa I (pp.275-278).
Predarca informaliilor referitoare la e\"a.luare consrituie in prezent
o parte a pregtrtirii terapeulilor din majoriatea orienttrrilor. Elemen-
tele precise pot varia, instr aici sugertrm faptul ctr existtr o serie de
intrebtrri 9i aspecte de care trebuie str lintr cont terapeulii adepti ai
 184 TERAPIA INTEGRATIVA

tuturor mdelelor. Multe institulii au evoluat $i utilizeaztr in acest

scop formulare de evaluare. Degi pulini terapeuli il vor ruga pe
client si ia loc si se completeze un formular, considertrm ctr hecare
terapeut uebuie str ia o decizie cu privire la informaliile pe care
dore$te str Ie ob nl de la clienli, precum gi la modul in care doregte
str organizeze, se interpreteze gi str ptrstreze informatiile respective.
Formarul de mai jos ofertr o serie de indicagii care pot fi deosebit de
utile in pregtrtirea terapeulilor, atunci cind li se prezinttr modul in
care rebuie str lucreze cu clienlii (vezi gi tabelul 9 .l , pp . 263-265) .

Formatul evaluerii
lnformalii generale
lnformatiile generale cu privire la client pe care un terapeut
considere ca trebuie neaparat sa b cunoasca variaz a enrem
de mult. Terapeulii pot dori sau nu se pune intrebari bgate de
I
virsta clientului, de statutul seu marital, de numerul copiilor pe
care ii are, de virsta acestoE sau intrebari privitoare la aparte-
I nenla etnice, religioasa sau la orientarea sexuala. Conform
experienlei noastre, astfel de informatii sint dezveluite fere sa
fie adresate intrebdri formale, iar dace survine acest lucru, nu
este o idee rea ca informatiile sd fie consemnate. De asemenea,
este bine se se consemneze data primei gedinte gi aranjamen-
tele contractuale efectuate.

Contextul
Contextul in care ierapeutul se intilnegte cu clientul are o
influenta imponanta asupra tuturor celorlalte aspecte ale tera-
piei, dupa cum am observat dsja, 9i sste important ca terapsutul
s5 tine cont de acest lucru.

Re@mandarea
Ar fi bine ca terapeutul se observe dace este vorba despre o
autoevaluare sau dacd cliEntul a fosl iimis, da c5trg cine gi
pentru ce moiiv Dace 9a prezentat la tsrapsut pe baza unei
trimiteri, clientul a fost implic€t in aceastE dscizie sau exista
 IMTREBARI LEGATE DE TIMP st sPATlu i ciND Sl UNDE lt5

posibilitatea ca acesta sa se simt6 abandonat sau sa aibe

impresia cd medicul anterior a renunlat la el? Modul in care este
gestionate trimiterea poate avea un impact asupra clientului li
este bine sd fie intrebat cum se simte cu privire la faptul ce a fost
recomandat unui alt medic ai ce informatii iau fost comunicate.
Daca recomandarea are drept sursa un medic, este impor-
tant sa gtim daca clientul ia medicamente, precum 9i daci bene-
ficiaz5 de un alt sprijin medical profesionist Faptul c5 terap€utul
ia legetura inainle sau dupe intilnire cu medicul care l-a trimis
pe client la el vadaze in funclie de terapeut 9i depinde 9i mai
mult de cadrul in care se deslegoare terapia lndiferent care
este cazul, clientul ar trebui sa fie informat Atunci cind un
terapeut are impresia ce trimiierea unui client a fost efectuaE
intr-un mod inadecvat, ar trebui sa ia legatura cu medicul care
a efectuat trimiterea 9i sa sugereze eventual un alt tratament.

Motivul pentru care clientul solicitd aiutor

Teapeulul va nola Prezenlarea Problemelorinlliale, in viziunea
I
clientului, gi anume nemultumirile gi preocuparile acestuia 9i
aspectele gi temele care reies de aici.
Totodate, va manifesta interes fatd de istoricul problemelor
actuale, gi anume cind au debutat acestea. originile lor gi daca
l-au determinat pe client sa apelezs la sprijin 9i mai inainte.

Primele impresii ale terapeutului

Acestea sint demns de notat, incluzind infe$9area clientului,
comportamentul s6u, modul in care se relalioneaze cu tera-
peutul gi reacliile pe care i le provoacd

lsloricul gi contextul actual

Mai devreme sau mai tiziu, terapeutulili va forma o imagine cu
pdvre la istonicul personal gi trecutul clientului, incluzind aici
isloticul educalional gi ocupalional fobdate , va observa dace
aspectele legate de nsd, sex gi cut\trdioace vreun rol in istoricul
personal gi in circumstanlele actuale ale clientului. Poate ca va
dori sd gtio amdnunte legate de releaua sociald a clientului:
prieteni, loc de munca, activitqi din timpul liber gi ala mai dsParte
 186 TERAPIA INTEGRATIVA

Motivafia schimbdrii
Faptul ca un client solicita aiutor nu inseamna intotdeauna ca
vrea se se schimbe. Din aceasta perspective, terapeutul poate
fi interesat de unele procese intrapsihice cum ar fi deschiderea
sau tendinlele defensive, care vor influenla disponibilitatea
clientului de a recepta gi de a utiliza ceea ce are de oferit
terapeutul.

Formularea evaludrii
La finalul procesului de evaluare, terapeutul va fi capabil se-9i
formeze o imagine de ansamblu cu privire la ceea ce numim I
formularea evaluerii. Aceasta se refere la interpretarea infor-
matiilor de cetre terapeut. Este mai mult decit o simpla descriere
a informatiilor privitoare la categoriile de mai sus- mai degrabe
dezvdluie modul in care terapeutul a inleles gi a procesat
aceste informatii. Formularea pe scurt gi concisa a ceea ce
terapeutul considere ce fl afecteaze pe client este o aptitudine
dificil de dobindit. dar importanta.
Formularea evaluarii va oferi un fundament pentru alegerea
abordarii pe care terapeutul o va adopta pentru a lucra cu
clientul. Dupd cum am observat mai devreme. modul in care
terapeulii interpreteaze informaliile li inteteg clientut 9i probte-
mele lui este strins legat de orientarea lor teoreticd. pe
parcursul formerii lor, este important ca studentii sa elaboreze
o declaralie cu privire la pozitia lor teoretica gi la informaliile
care i-au ajutat se ?nteleaga problemele cu care se confrunta
in prezent,
I

Pintr acum, cititorul care a inleles ctr eyaluarea implictr adresarea

multor intrebfui are o scuzi. Lucrurile stau intr-adevtrr aga in cazul
abordtrrilor !i instituliilor care considertr ctr eyaluarea este oarecum
distincul faF de tratame $i apelelTr la interviuri gi chestionare formale
pentru a evalua cliennrl. Uneori, evaluarea este efectuattr de cAEe
practicieni cu experienttr, carc trimit apoi cliennrl ta terapeuruJ adecvat.
Spre deosebire de aceasttr abordare, asemenea multor a.ltor tera-
peuli, considerlm cI evaluarea este un prim pas imponant care fuce
 iNTREBARI LEGATE DE TIMP sI SPATIU: CiND SI UNDE 1a7

pane din terapie. Credem cf, atunci cind ii intilnim prima oari pe
clier , acestia ne vor comunica informagiile pe care ei considera cd
este important si le $tim- De fapt, in practic5, adreslm pu ne
intrebdri, Si dace proceddm astfel, acesrca tind se fie mai degrabd
indemnuri, nu urmtrresc oblinerea de informagii Si se bazeazi mai
mult pe ceea ce spune cliennrl. Tinem cont de faptul ctr punerea unei
inrebdri implice totodata efectuarea uoei declaragii cu privire la noi
in$ine. Astfel, daci il intrebtrm pe un client cili fra{i Si surori are, nu
solicidm pur qi simplu o informa;ie, ci artrttrm ctr noi considertrm cd
numdrul de frali are o anumiti semlificalie. Uneori punem intreberi
si ii explicfu clientului de ce procedim astfel- Acest lucru este in
acord cu coDvingerea potrivit cireia clientul are nevoie de la fel de
multe informagii despre noi, ca 9i noi despre el, dactr decizia de a
lucra impreuntr se ia pe baza unui consimtimint reciproc. Pe parcusul
evaluirii, incerclm si-i explictrm clientului abordarea pe care o vom
utiliza pe durata terapiei. Acest lucru prezinti un alantaj penru
client, deoarece el poate spune inci de la inceput ce fel de terapeut
sintem Si este oarecurn pregltit pentru ceea ce va urma- Mai presus
de toate, vom fi aten;i adt la ceea ce se spune, cit;i [a ceea ce nu se
spune. Vom presupune ci simplul fapt de a apela la terapie necesiti
curaj, intr-o culture in care persisti atibdinea ci suferinla emolionalS
este un semn de slibiciune, elec sau chiar nebunie.
Prin urmare, se poate intreba cititorul, de ce este necesarl lista
elaborati de mai sus a elementelor care trebuie luate in corsiderare
pe parcusul ev-alulrii ? in conceplia noastrtr, modwl consti in
clarificarea situaliei pe care o evoctr aspectele respective. Dactr avem
o hantr a ora$ului nu inseamnE ctr Eebuie str mergem pe toaE sftezile
sau se vizitlm toate bisericile, instr dace $tim ce anume se afltr acolo
gi unde anume, aceasta ne ajuitr sI $tim daci mergem in direclia
buni, precum qi ce anume rat5m. Daci Erapeunrl are in minte un
format al erralutrrii, acest lucru il poarc ajuu se navighez€ printre
complexitilile specifice fiecdrui client.
Ia sfirgitul primei gedin1e, din perspectiva evaluirii, fiebuie
adresati Ei discutattr inffebarea .Putem lucra impreuni ? ", astfel
incit conventia de a continua sau nu qi tot ce implice aceasta se se
bazeze pe o inlelegere Si pe un acord reciproc. Una dintre autoare
I8E TERAPIA INTEGRATIVA

recomand6 ca terapeutul sA ii ceartr clienului se se gindeasctr la

aceasd decizie Si nu ia o hotfuirc pe loc- Acest lucru arata respect
fall de client Si faF de capacitatea sa adulte de a lua decizii in viap.
Cealalttr autoare prefertr sf, insiste cu priyire la luarea unei decizii qi
sd programeze pe loc Sedintele viitoare. Abordarea din urmi line cont
de latura copiltrroaM 9i iralionaltr a persoarci, care poate irrclude neroia
de a fi acceptag sau teama de a nu fi dorittr sau simpatizattr de ctrtre
terapeut, in cazul in care acesta ar respinge-o. Ac€st e)cmplu ilusEeaze
modul in care conceplia noasEtr desprc o persoantr sau teoria noastrtr
arc o influenttr directi asupra practicii (vezi Ei Sills, 1997).

Etapa de mijloc

Este etapa in care se efectueaztr partea cea mai mare a activittrtii. Se

realizeaztr o inlelegere mai profundl a problemelor cu care ne
confiunttrm inilial 9i se experimenteazi noi perceplii $i comporta-
mente. Totodati, este o etapi in care rela;ia terapeuticl captrg o
anumiti nuan1tr 5i calirate. tn urmtrtoarele doutr capitole vom descrie
mult mai deta.liat modul in care tcrapeutii adepli ai unor diferite
modele igi utilizeazd apdnrdinile ti tehnicile $i cum anume lucreazl
cu relalia terapeutica pe parcursul terapiei.

Finalul

Degi cea mai mare parte a muncii este efectuatii in etapa de mijloc
a terapiei, flnalul, ca !i inceputul, meriti o ateryie speciall. Modul
in care este gestionat v"a influenla in mod hotiritor capacitatea
cliennrlui de a utiliza in folosul stru toatE munca desf{$urattr. Ward
( 1989) afirmI ctr, potrivit unui autor, .ca rcgulf, generaltr, flrnalizarea

terapiei ar trcbui str ocupe o gesime din durata procesului terapeudc".

Sporirea increderii in perceperea sau efectuarea intr-un mod
diferit a lucrurilor poate constitui un semml cu privire la fapnrl ctr
 iNTREBARI LEGATE DE TIMP SI SPATIU: CIND SI
UNDE 189

s-au $i c[ terapia se poate incheia -Dace-i

lzeze d^cd a avut loc vreo schimbare,
il
str s survenit aceasta Ei s[ se efecnreze o
pentru ceea ce \a urma'
'pregtrtire
-wura
irsgsl ii pe L.T. Maholick 9i pe D W Ti:mer' care
"iteazl in vedere pentru a evalua
au identificat Sapte aspecte ce trebuie awte
cit de pregtrtit este cliennrl str incheie teraPia :

fost reduse
I . Se observi dactr problemele sau simptomele iniliale au
sau eliminate.
pe client'sf, apeleze la
2. Se stabilegte dactr stresul care l-a moti\"at
consiliere s-a diminuat.
3. Se evalueaztr dactr a sporit capacitatea
clientului de a face fali
problemelor Personale.
^Se gi de valorizare
4. evalueazl amplificarea nivelului de in[elegere
a sinelui qi a celorlalli.
s. ie ouserui nivelurile superioare de relalionare cu ceilalli' de a
iubi 9i de a fi iubit.
6. Se erratueazi capacittrgile sporiE de a planifrca
gi de a lucra
productiv.
7. Se e\lalueazi creSterea capacrttr;ii clienn'rlui
de a se distra $i de a
se bucura de viattr.

pe care o
Terapeulii au pireri diferite in privinF importanlei
intotdeauna
atribuie acestor diverse aspecte. in opinia noastr['
este
clienhrl dac[ obiectivele asupra ctrrora
udl str reflecdm impreun[ cu
nu' ce anume este diferit acum'
am ctrzut de acord au fost atinse sau
ce se simte diferit 9i ce anume a contribuit
la acest lucru; totodatii'
rebuie str medittrm la ceea ce trebuie s[ se intimple Pentru ca

-Tinem legtrNra ! ' 9i a$a mai deParte'

 I9O TERAPIA INTEGRATIVA
^

nu numal ceea ce este vizibil, dar gi ceea ce este invizibil

sau ascuns
sub ape.
 iNTREBAPJ LEGATE DE TIMP sl sPATlu : ciND sl UNDE 19r

Acest aspect are un potenlial ridicat in privinla a ceea

ce Putem
tind str iase la
invl1a cu privire la temeri, Bratificalii 9i evitare, care
suprafala cu prilejul unei noi desptrrliri Sugerim
ce teraPeutii de
ori"" oii"no." tribuie str acorde suficient timp $i spaliu Pentru ca
aceste sentimente deseori ascunse s[ poattr iegi la suprafala

Limite

Concepnrl de limite se intilne$te foarte des in limbajul

terapeutilor'
contractuale
Este uiilizat cel mai frecvent cu referire la prevederile
terapiei (individuali' de grup' familiale
cum ar h cadrut, formaot -5i
,su Inni O"pu.t"), trecvenla gidinlelor 9i durata tratamentului' in
capiolul 2 am observat ce -Terapia eficiente poate fi efectuata in
diverse formate, cum ar fi cel individual' familiat sau
de gruP'
diferirc' cu diverse
conform unor diverse programe 5i pe perioade
modalititi de ptattr- (p. fl). Varialiile sub aspectul aranjamentelor
pare str conteze este
nu par se aibtr legtrturd cu rezultaNt Ceea ce
cu privirc la tratament; acest lucru es1g
sh;ilitaea aranjamentelor
asociat in mod pozitiv cu rezultatul '
Considerlm cf, este vital ca toate aspectele asupra clmra
clientul
ulterior gi sI fie
gi terapeutul au clzut de acord str he respectate
inseamntr ctr. trebuie
indeplinite in mod regulat 5i sigur. Aceasta
shbiiite inc6 de la inceput intervalele orare, frecvenla li
durata

sedintetor, cadrul, definirea rolurilor, chestiunile privitoare la confi-

dentialitate 9i tarifele, dactr este cazul'
in general, in cazul regulilor, este u$or si se- uite de ce au fost
institui" si semnificagia lor psihologictr' in capitolul dedicat
am vdzut cum anume co erenla $i sigum4a ingiiiii
"ur" "ste
dezvolttrrii umane
in copiltrrie influenteaztr calitatea interacliunii sociale in
perioada

aauttl. La fel, delimittrrile din cadrul terapiei ii oferi

cliennrlui
dactr el
siguranfl qi sentimentul previzibilului, elemente esenliale'
t.!Uui"1a-si asume riscul de a-gi exPlora Propriile delimitdd perso-
i5i negociaztr delimittrrile personale
nale. Modul in care o persoantr
reprezinttr o sarcintr care dureaztr intreaga viat[ 5i
care def,ine$te cine
192 TERAPIA INTEGRATIVA

Sensibilitatea faltr de evenimente proyocate fie de client,

fie de

Aceastit afirmalie oferd un indiciu cu privire Ia un a.lt

motiv
 INTREBARI LEcAitE DE TIMP $l sPAllu : ciND sl
UNDE 193

Durata terapiei 9i frecventa gedintelor

pentru client este
O problemtr imporrantit atit pentru terapeut' cit li
cit va dura frecars
Ouiata tratamentutui, cit de des se vor intilni 9i

9i Dryden, 1988; Whitaker, 1985 ; Whitely 5i Gordon' 1979;

obicei terapeutul va pune la dispozilia cliennrtui un anumit

numtrr de
10-15 Pentru depresie'
sedinF, de exemplu G10 pentru anxietate si
 I TERAPIA INTECMTIVA

Tessa, care vine la un terapeut medic de familie,

va beneficia
probabil de 6-15 gedinle.

Durata fiectrrei $edinle pare str fi devenit acceptate

in cea mai
mare parte ca fiind cuprinstr intre 50 de minute
5i o ortr, in cadrul
 iNTREBART LEGATE DE TrMp gl spATru ciND st UNDE 195

tuturor Scolilor. Torugi, in institugiite de strn5tate, terapeulii se ved

nevoigi str lucreze cu inErvale mai scurte qi mai pulin precise, din
cauza resurselor.
intrebarea rcferitoare Ia dmp gi la influenp sa asupra rezultatelor
terapiei este una conEoversati. Conform experienlei noastre, in
gcolile psihodinamice existtr o atitudine foarte rtrspindittr potrivit
clreia terapia trebuie str-i ofere clienNlui un interval suficient de mare
de timp, cu siguanp nu mai mic de un aa. Studiile au pus sub semnul
intrebtrrii aceast2l convingere, deoarece unele studii arattr ctr terapia
are un impact maxim in primele 1G20 de tedi{e (Hovard et al. , 1986 ,
Y!.Dpt^ et al., 199). TotuSi, duptr cum am renrarcat in capiaolul 2,
srudiile mai indictr 9i faptul ctr clienlii au de ci$tigat de pe urma
Eahmentelor de lungtr durattr. Acest lucru poate fi deosebit de
important pentru acei clienli cu dificulttrli mai mari in a se implica
in relalii interpersonale.
Abordtrrile terap€utic€ pe te[nen scurt au mai demonstrat gi
faptul ctr o limittr de timp stabilid de comun acord rcprezintl in sine
un imbold puternic pentru scNmbare, deoarece anticiparea fina.lului
ii aju6 atit pe client, cit $i pe terapeut se lucreze cu o concentrare
sporittr (Dryden ii Feltham, 1992).
in mod ideal, durata uatamenului ar trebui str fre determinattr de
necesittrlile cliennrlui. Dar, din ce in ce mai des, diminuarea rcsurselor
disponibile pledeazl impouiva unei astfel de practici benefice pentru
clienlii care nu isi pot permite terapie in regim privat. Totugi, dupd
cum am observat deja, astfel de restriclii pot conduce la aparilia
unor solutii creative $i a unor inova;ii la nivelul practicii.
Stabilirea gi menlinerea delimitirilor terapeutice adecvate consti-
tuie o sarcintr importanttr pe care trebuie str o respecte toli terapeu(ii,
indiferent de orientare. Pentru un smdent sau pentru un inceptrtor,
este adesea una dintre cele mai dificile aspecrc ale muncii. Anrnci
cind se confrunttr cu incerctrrile unui client de a-l tenta pe terapeut
str adopte un comportament care incalctr delimittrrile, terapeuhrl
poate avea impresia ctr respectarea regulilor este o dovadtr de lips5
de amabilitate, de simpatie, ba chiar de cruzime. in astfel de mo-
mente, a-ti aduce aminte ctr s-a stabilit un cadru prea neclar sau prea
flexibil $i a permite inctrlcarea acordurilor prestabilite firtr a sta prea
196 TERAPIA INTEGRATTVA

muh pe ginduri inseamntr a-l lipsi pe client de lundamentul sigur

care este adt de important pentru a realiza progrese-
In acest capitol $i in capitolul anrcrior am descris unele compo-
nente esentiale ale practicii terapeutice de care credem ctr ar trebui
s5 tintr cont $i cu care ar trebui si lucreze terapeutii de toate
orienttrrile. Am comentat modul in care practicienii adepti ai unor
diverse modele concep gi aplictr aceste componente ale terapiei.
Sperlm ctr am atras atenlia cititorului - care poate dore$te str devintr
el insugi un specialist in terapia integrarivd - asupra elementelor pe
car€ le consldertrm esenliale gi pe care poate alege str le adapteze la
ideile sale individuale, la stilul stru de lucru $i la circumstaqele sale.
 Capitolul 7

lnstrumentele profesiei

Fiecare gcoaltr de terapie $i-a dezvoltat propriile instrumente gi

tehnici. ToNSi, exisd o serie de aptitudini elementare care sint utilizate
de c5tre toae modelete. in prezentul capitot vom menliona pe scurt
aceste instrumente ale meseriei 5i apoi vom rweni asupra tehnicilor
specifice fiecirui model. Trebuie sE tineli minte ce in cadru[ fiecirei
gcoli apdtudinile Si tehnicile se invagi pe parcursul mai multor ani gi
devin mijloacele prin care practicienii se identifictr cu orientarea lor
anume. Scuna fecere in reviste pe care o vom face mai jos nu are
in nici un caz scopul de a sugera ctr nu acordtrm importanla cuvenittr
aprofundtrrii temeinice a mebdologiei oriceruia dintre modele. Scopul
stru este de a-i semnala poten[iatului specialist in terapie integrativl
care sint posibilittrlile 5i ce au de oferit diverse modele. intr-adev6r,
in cadrut miEctrrii psihoterapeutice integrative sint gi voci care susdn
ctr insugirea atenti a cel pulin unui model este esenlialtr 9i constituie
un inceput necesar pentru oricine aspirtr se devintr terapeut.
Inainte de a face respectiva prezentare, vom descrie propria
noasEe conceplie cu privire la o posibild abordare a integrtrrii.

Unghiul de vedere: a face gi a fi

Modul in care se comporttr clientul pe parcursul $edinfelor este

influenlat exhem de mult de modul in care intervine terapeunrl. Este
de mult un truism faptul cA analisrii jungieni au vise jungiene, iar
I98 TERAPIA INTEGRATIVA

anali$tii freudieni au vise freudiene. Astfel, $i in cadrut noilor terapii

clienlii invale o perspectivtr din care sE priveasce lucrurile, prin
urmare inva1tr fi un mod de a se comporta. De exemPlu, in cadrul
modelului cognitiy-comportamental, clientul va invala se-i dea
raportul terapeutului $i str-qi evalueze progresul de la o 5edin1tr la
alta- in schimb, un specialist in psihoterapie dinamictr descuraja
o asemenea form, structuraitr de comuDicare, iar clientul va invtr[a
curind sd nu procedeze astfel. Degi in majorihtea acestor exemple
se va apela la comunicarea verbaltr, acest fapt contrasteazd cu tehnica
specialistului in terapie comportamentaltr sau bioenergeticS, acesta
putind apela la tehnici de respiragie qi relaxare.
Pe m5surtr ce practicienii cap6ttr mai multd experienltr, ceea ce
fac ei de fapt parc adesea str oscilez, intre tehnicile specifice mode-
lului lor 9i alte modalitlti de convingere, dactr nevoile clienrului
impun acest Iucru. Acest stil a fost numit ecl€ctism lehnic, iar o serie
de autori it considertr un lucru benehc (Eskapa, 1992; Lazarts,
1981). Aceasta se deosebeqte de integrarea leorcticd. De exemplu,
ar putea implica fiptul ca un specialist in terapia Psihodinamictr sd
utiliz€ze psihodrama sau o alttr tehnictr umanisttr; tehnica ar fi
utilizattr in scopul atingerii scopurilor psihodinamice, cum ar fi
explorarea obiectelor interne sau a dilemei oedipiene. Un sPecialist
in terapia Cestalt care utilizeaze aceea$i tehnictr ar justifica-o sPunind
cd igi incurajeazd clientul si analizezE Si str descompund Proiecliile
sau str-Si exploreze introiecliile. Prin urmare, conlinutul psihodramei
9i progresul stru ar fi probabil pulin diferite in fiecare caz.
 INSTRUMENTELE PROFESIEI 199

Cind analizEm tehnicile ce urmeaztr a fi descrise, ne pulem pune

intrebarea : .Care ar putea fi dimensiunile ce le diferenliaztr ? ". O
astfel de dimensiune ar putea fi gradul in care terapeutul apeleaztr la
directive: clientul este rugat sE efectueze anumite sarcini sau experi-
mente, cum este de obicei cazul in abordarea cognitiv-compor-
tamentaltr 9i in unele aborddri umaniste, pe de o parte, iar Pe de alttr
parte, cind terapeutul i$i asumtr o aritudine mai pugin bazattr pe
direcrive, ca in cazul modelului psihodinamic. Atitudinea adoptad
este influen[ate foarte mult de modelul practicat.
Noi propunem ca toate interventiile utilizate sI fie alese astfel
incit str rtrspundl nevoilor clienlilor. intr-adevtrr, dacd terapetul nu
aplictr in mod rigid un singur model, sugerem ctr in Practictr lucrurile
stau adesea aga. Terapeulii sint receptiyi la nevoile clienlilor 9i
reaclioneaztr in mod adecvat la acestea. ln experienga noastr[ de a
instrui viitori terapeuli, am descoperit ctr realizarea faptului cI
propriite seDtimenie gi reactii subiective ale terapeutului faF de
client influenleazl in mod hottrritor reaclia gi intervenfia acestuia ar
putea deveni cel mai insemnat fundament al invettrrii.

A face implicd o intervenlie activtr cum ar fi efectuarea unei

interpretrri sau sugerarea unui experiment. Experienta subiectivE a
terapeutului este adesea caractetizaad prin nevoia de a face lucrurile
str se Ei poate fi declansad de nevoia clientului de a inlelege,
intimple
de a-gi spori competen(a sau de a testa realitrtea gi de a se adapta la ea.
2@ TERAPIA INTEGRATIVA

,4f , spre deosebire de a face, presupune ca terapeuhrl sA permitE

experienlei de a fi tmpreund str se desfdgoare $i str devin, centrul
atentiei. Deseori, este caracterizattr de nevoia rcrapeuhrlui de a deveni
una cu clientul $i este declansate de nevoia clientului de a fi in(eles
9i acceptat in mod empatic. in capitolul urmtrtor yom discuta mai
detaliat despre semnificatia experientei subiective a terapeutului in
interactiunea clipe de cliptr cu clientul.
Ambele rdspunsuri sint importante Si se utilizeaztr de cetre orice
terapeut in diverse procente. Deqi diverse orienttrri teoretice pot
pune un accent mai mare sau mai mic asupra lor, sugerlm ce in
realita@ acestea sint influen(ate adesea de caracterxl relaliei dintre
client gi terapeut gi de caracteristicile clientului. Datorittr educatiei
$i temperamentului lor, unii clien(i sinr mult mai prcdispugi s6
reac oneze la stilul de terupie bazat pe a Jace decit la intimihtea pe
czu€ o presupune stilul de terapie bazat W a rt.

Aceasd atitudine se reflectf, in indicaliile pentru studenli cu

privire la analiza unui dialog din cadrul unei tedinp terapeutice
descrise la pp. 266-267 .
 INSTRUMENTELE PROFESTEI 201

Aptitudini generale necesare

oricirui teraPeut
Este vorba despre aPtitudinile elemenlare in absenta ctrrora nu se

190). in mare, ele pot fi clasificate in aptitudini asociate ctt sarcinile

la intelegerea Persoanei $i sint comunicate prin intermediul emPatiei '

al reflectdrii sentimentelor gi al aJirmdrii ctientului Aceste aptrtu-
dini, precum Oi atitudinea terapeutului, care it determine pe client sl
se simti acceprat si inleles' sint evidenliate in special in cadrul
modelului umanist.
Mutte cursuri de terapie, dar in nici uD caz toate, predau aceste

in mod real. Aici, studengii incep mai intii cu practica Si nu cu t€ona'

Acest lucru contrasteaze cu unele modele terapeutice de tipul celui
psilnnalitic, in cadrul cirora cursurile debuteaztr de obicei prin fami-
iiarizarea studenlilor mai intii cu conceptele Eoretice specifrce mode-
tului. Acestea tind se utilizezemai degrabi metode didactice decit
metode experienliale in pregtrtirea cursanlilor 9i presupun, adesea
in
mod eronat, ce studentii Posedtr deja aceste aptitudini generale sau
cI
 2A2 TERAPIA INTEGRATIVA

ele se vor dezvolta prin intermediul terapiei personale a shldennrlui.

Conform experientei noastre in catitate de profesori, studenlii profittr
foarte mult de pe urma exerciliilor de exersare a aptitudiniior. in
Anexa 6 am inclus o selec$e din exerciliile pe care le considertrm utile.
Pe [ing, aceste aptitudini generale, fiecare gcoali terapeutici
Si_a
elaborat propriile interventii sau tehnici terapeurice specifice pro_
priului model. Ceea ce descriem aici reprezinre politica hecirei
pdrgi, degi (ca gi in lumea acuald a poliricii partidelor) uneori este
dificil de dercctat
acuun,or acestuia
diversi teoreticieni
Tl,lrli"jl'X1,It;T"ll#
gisiri cel mai probabil in
cadml respectivelo
S[ incepem prin a analiza unele dintre diversele tehnici utitizate de
ctrtrc terapeut in cadrul celor trei abordlri majore. principalul instru_
ment al modelelor psihodinamic Ai umanist-existenlial este modul in
care se lucreaztr cu relagia terapeutictr, pe care il vom descrie mai
amtrnunlit in capitolul urmebr. Deoarece trtrs6tura dominanti a mode_
lului cognitiv-comportamental o constituie utilizarea strategiilor
9i
teh.dcilor, vom analiza mai deEliat acesr model in cele ce urmeazf,.

Intervenfii specifice diverselor modele

Exerclllu
inainte de a continua lectura, notati pe o foaie de hirtie tehnicile
specifice celor trei modele, aga cum le inlelegeti dumneavoastre.
Puteli sd le comparali cu ceea ce propunem noi.

Modelul psihodinamic
Freud (1926 : 191) a descris modul in care lucra in felul urmetor:

Voi presupune ctr pacientul vine la ele

sale. Eu ii promit ctr se va vindeca !?
urma indicatiile. li cer str-mi poves rot
 INSTRUMENTELE PROFESIEI 2O3

intimph Si str nu se abad de la aceasttr intcnlie, chiar

ce $tie si ce i se
daci unele lucruri sintjenante... si chiar dactr ce€a c€ i se intimptf,
pare lipsit de importa$I sau de semnificalie Apoi incepe str vor-
beasctr, iar eu ascult.

Aceash este o inlewenlie inilialf, foane solidtr, care li oferl

clientului speranttr, dactr va face ceea ce i se cere. Freud introduce
asocialiile libere, cum sint numite aceste rclattrri ale unor lucruri
aparent lipsite de legtrturf,, pentru a inlocui hipnoza ca mijloc de a
accede la incongtient.
Asocialiile libere sint considerate 9i in prezent regula elementarl
a psihanalizei. Specialigtii in terapia Psihodinamictr nu folosesc
termenul asociatie liber[, instr cred li ei ctr rolul terapeuNlui este de
a reacliona, mai degrabtr declt de a cilluzi De exemplu, la inceputul
unei gedinle, in mod normal terapeuNl nu va pune intreblri gi nu va
face vreun come ariu, ci il
va agtepta pe client str inceaP[ sf,
vorbeasctr.

Tessa este genul de client care s-ar putea simti foarte incon-
fortabil dacd terapeutul agteapte ca ea se inceape Dupe cum
am observat, ea agteapta sfaturi 9i probabil aiteapta ca tsra-
peutul se semene pulin cu medlcul care pune intrebari 9i in
ggneral detine controlul.

Considerlm ctr un bun teraPeut, indiferent de orientarea sa, va

lua in considerare aceste nevoi ale clientului 5i uneori va devia de la
practica obiqnuit5.
Aceasttr regule generale Poate fi oarecum modif,rcattr 9i in terapia
pe termen scurt. PUnCt Central
asupra ctrruiasi-| seamntr c[ are
o atitudine domin ientul este cel
care stabi.leste agenda gedinplor de lucru. Totu$i' odad ce s-a sEbilit
ctr scopul are o imponan(tr deosebiti Pentru client' terapeutul va
reacliona la acele elemente din naraliunea clientului care sint rele-
vante din perspectiva scopului Ei le va ignora pe celelalte'
 2U TERAPIA INTEGRATIVA

O a.lti tehnicl analitici imponanti care urmtrrcSte str descopere ce

anume este ascuns sau rcprimat este ana lizt iselor. Freud corsidera ctr
visele sint -calea regala ctrtre inconsrient.. Analistii le spun clienlilor ce
sint interesati de vise, sugerindu-le uneori se Si le noteze, gi ii incura_
jeazl se factr asociatii libere, pornind de la ceea ce
$i_au aminrit.
Cea mai apreciattr tehnictr a psihanalize i este interpretarea. Aceast^
reprezinti o tentative de a elucida anumite aspecte ale experienlei
clientului de care, pintr acum, acesta nu a fost pe deplin congtient.
De obicei, implice efecnrarea unor conexiuni intre ceea ce se intimpltr
in cadrul aerupiei (aici-gacum), in viap, din prezent a cliennrlui
(acolo-Si-acum\ sau in existenla sa, in trecut (atunci_ii_acolo\ sa.d
intre toate aceste trei aspecte. Esle ceea ce se recunoaste sub numele
de .triunghiul con$riinlei" (Jacobs, 1989).
Lucrul cu transferul si inrcrpretarea tmnsferului reprezinttr Si
acum cea mai apreciati mogtenire a lui Freud ctrtre modelul psihana-
litic. Conceptele de transfer Si contratransfer sint centrale in aLrdarea
psihodinamice qi vor h analizate mai detaliat in capitolul urmtrtor-
Dar pntru a oferi un exemptu aici, ar putea exista un moment in
care Tessa str apeleze la un specialist in terapia psihodimanictr, iar
acesta s-ar putea lansa intr-o interprc&fe :

Sg pare ca egti foarte superate pe mine gi vrei se fac astfel

incit totul se fie mai bine, aga cum mama ta nu a reugit pentru
a fi mai bine pentru tine gi aga cum spui ce vrei sd faci tu
penku bdielii tdi. Vrei sd fii o mame bune totugi te simti ca un
ii
copil supirat.

Revelarea proiectiitor dupi ce li se permite acestora si se dezvolte

pentru a ctrptrta dimensiuni recognoscibile reprezinti, in limbajul
psihanalizei clasice, gestionarea neyrozei d.e transfer. Atitudinea de
 INSTRUMENTELE PROFESIEI 2O5

neutralihte, cunoscuta $i sub denumirea de abstinenld, implic[ ta

rindul ei evitarea atenttr a oricfuei dezv uiri personale din partea
terapeutului ctrtre clienr.
in cele din urmtr, dupi cum am obsewat in ultimul capitol,
delimitarea clard, a granilelor Si respectarea cu stricteF a acestora
este considerate vinltr in aceasttr abordare.
Pintr acum am descris tehnicile utiliza@ mai mult sau mai pu;in
de orice specialist in @rapia psihodinamictr, insi (duptr curn am
ahrmat in capitolut 2) psihanaliza nu inseamntr deloc un model
unificat gi include multe subansambluri teoretice, implicit gi tehnici.
Atit din puncnrl de vedere al reoriei, cit qi al practicii, modifictrrile
s-au datorar in principal noilor modaliteu de inrerprerare a relaliilor,
din perspectiva e\oluliei gi a terapiei, gi reflecti recunoaEterea faptului
ctr munca terapeutictr insearnntr mai mult decit analizi, obserware gi
interpretare (Zinkin, 1978). Asrfel, gindirea psihodinamicn se apropie
gi mai mult de modul umanist-existenlial de a lucra, pe care il vom
aborda in cele ce urmeaz[.

Modelul umanist-existential

Aceasttr denumire desemneazi o mare varietate de abordtrri, iar

tehnicile specifice tuturor ar umple multe pagini. in continuare, vom
enumera metodele care au reprezentat o contribufie deosebit de
importanti qi care au cunoscut o rfupindire largtr, cum ar fi cele
elaborate de Carl Rogers, Si alte abordiri bine cunoscute precum
terapia Gestalt.
Unul dintre cel mai frecvent practicate modele umaniste este cel
al lui Rogers (1951, t957, 1961, 1980), cunoscut drepr terapia
.axate pe persoantr" sau -axatii pe client'. Ideile pe care se bazEazd
aceasttr metodtr sint ctr terapeutul se streduie str lte empatic, autentic
gi in cet mai bun caz str aibtr ceea ce Rogers numegrc o atitudine
pozitivd necondilionatd fald de clienr. pentru Rogers, ace$tia sint
principalii factori curativi intr-o gedinp terapeutice. TbtodaH, el
afirmtr ce dactr clien l Stie cf, terapeutul vrea str-l inleleage, acest
Iucru in sine determintr vindecarea.
 TERAPIA INTEGRATIVA

O metode imPonanttr a terapiei axate pe persoana este aceea de

a sta in prezent 5i a reflecta. Acest cuvint caplti o semnificatie
specializattr in contexhrt despre care vorbim. Descrie capacimtea de
a-i prezenta clientului o imagine a ceea ce tocmai s-a transmis prin
cuvint sau fapt6. Terapeutut nu reflect[ doar imaginea de la supra-
fali. Accentul cade pe latura emolionaE 5i pe semnihcagia funda-
mentale a lumii clientului, Prin intermediul unui efon empatic de a
inlelege lumea lui gi concepiia sa desPre lume. Iattr o analogie cu
ceea ce anali$tii numesc oglindire.

Clientul i Niciodatl !
Terapeaul . Afirmi pe un rcn foane ridicat cd nu vei mai vorbi
niciodattr cu marna ta. iii curg lacrimi pe faltr.
Clientul I Nimeni nu inteleSe cit de mult o ur{sc peDtm ceea ce
a fEcut.
Tempeaul i Si cit de rtrnit te simti. ti cit de singur. [Aceasttr
afirmalie reflectf, lacrimile 9i menlionarea cuvintului
,,nimeni".l
Clientul : Da. Pentru ctr am Devoie de ea. iar ea nu e niciodatl
altrturi de mine- Nimeni r i4elege asta

[in acest momem, adeptul abordtrrii suslinute de Rogers ar interveni

intr-uo mod care ar avea drept scop se haDsmirtr sincrritatea' autenti-
ciBrea.l

Terapeutul: ircerc si inteleg.

Clientul: Dar nimeni nu inFlege cu adev&al.
Terapeutul . Te afli in acest loc izolat si nu poti crede c[ nici o alttr
fiinp umand nu va cu[oagte durerea li mioia pe care
le simli. [Terapeunrl incearce din nou str reflecte ceea
ce a afirmat pacientul, instr la un nivet mai Profund,
in loc str-i ia aptrrarea in consecinp, clieltul i-a
replicat ctr nu este burl de nimic sau ctr minte].

Astfet de rcflec1ii la un nivel primar au multe in comun cu

interpretarea psihanalidci, prin faptul ctr exPerienla Ei Punctul de
vedere al terapeutului sint implicite. Ambele necesiti aptitudinea
empatic{ de a reflecta ctrtre client un nivel mai profund sau o aplicalie
 INSTRUMENTELE PROFESIEI 2O1

mai ampld a ceea ce clientul tocmai a rostit sau a lesat s[ se ingeleagf,.

in cel mai bun caz, aceasttr reflectare ii va areta clientului un aspect
al prezentului care l-a determiDat str fie mai conqtient de sine- 4gg51
lucru il poate determina pe client str factr conexiuni cu trecuttrl, inse
clientul gi nu terapeulul va face aceste conexiuni, motiv pentru care
aceasd tehnice se deosebe$te de interprettrrile anatidce tradi[ionale.
Fe linge aceasttr aptitudine, abordarea axattr pe persoantr necesite
autenticitate sau sinceritate din panea teraPeutului. Dactr acesh i$i
pierde rtrbdarea sau se plictisegte, dar si dac[ este impresionat sau
mihnit de ce€a ce aude, Rogers susline c[ teraPeutul trebuie str giseascl
o modalitate de a-i comunica aceastl reaclie clientului. Comunicarea
poate Ii dificil de efectuat intr-un mod care sf,J ajute pe client gi nu
sl-t distragtr sau chiar str-i dtruneze. Desigur, pind nu demult, dez-
vtrluirea sentimen]etor terapeutului ctrtre client ar flt fost Privittr cu
mare scepticism de cltre specialistii in terapia psihodinamicd.
Atitudinea pozitivd necondilionatd, a fieia condilie esenliald,
este descrisl de Rogers ca avind ea ins{gi un rol extrem de imponant
pentru starca de bine 9i pentru autovindecarea clientului. Asemenea
multor altor tehnici terapeutice, li aceasta Poate fi inveFte, degi
unora [e este mai uSor str factr acest lucru decit altora. O buntr
pregtrtire $i experien(a il ajuttr Pe practician sI fie mai rtrbdltor, mai
tolerant $i str inteleagtr mai bine contexNl, drePt pentru care ii va f,t
mai u$or str aibtr o atitudine blindtr Si preocupattr faF de un client pe
carc un observator nepregf,tit l-ar considera extrem de agasant sau
reprezentind un risc. Fiecare Scoall are exponenlii s[i lipsiti de
viziune, dar qi exponenli valorosi, iar cei mai deficiari dintre ace$tia
se strf,duie sI pretindtr cI au aceasttr atitudine pozitivd necondi-
fonad. Acest fapt violeaztr condilia precedenu a autenticitilii 9i
poate fi foane nocivl. Se Pot spune multe lucruri despre utilizalea
lipsitl de imaginatie a Ehnicilor frectrrei $coli' insd aceasttr abordare
este atit de rtrspindittr, incit trebuia amintiti aici in mod special.
Majorihtea terapiilor umanisre stau pe umerii unor giganli pentnr
a putea avea o persPectivl mai largtr. De exemplu' munca lui Frcud
este implicitil, dactr nu explicig, in diversele lor metodologii. O alttr
figurtr importanttr a fost Moreno ( I 923 I 1947 , 1946) ' un contemporan
al lui Freud Si fondator al psihodramei. Acesta a exPerimenht in
2G TERAPIA INTEGRATTVA

nenumtrra@ moduri, inspirind creativitatea foane multor oameni.

Nu este menlionat adesea, instr cele mai multe tehnici orientale spre
activicili, utilizate in terapiile ulnaniste, reprezinttr mottenirea ltrsattr
de el. El a fost primul care a practicat metoda celor doutr scaune
asociat2i in prczent cu terapia Gestalt.
Asemenea freudienilor, fondatorul terapiei Cestalt, Fritz perls
(Perls e, al., 1951), aftrta respect fa6 de bogtrtia de informalii pe
care le dezvtrluim cu tolii despre noi inSine, in orice moment. El a
evidenliat accentul pus pe aict-glacxrn cu mult inaintea anatizei, iar
adepgii terapiei Gestalt sint anEenali str observe Si str comenteze cu
privire la prezentarea fizictr 9i verbaltr din momentul aici-gi-acum a
clientului 9i str utilizeze toate aceste informagi drept indicatori ai
unor posibile conflicte. Acest proces poate fi con5tientizt intr-o
rntrsurtr mai mare in cadrul *perimentului crcariy. Ac€sta consttr irt
invenui ad hoc apa4inind terapeutului sau clientului. Ele pot varia
de la probarea unui nou mod de a sta in picioare sau de a merge, de
la a reP€la ceva care tocmai s-a spus, cu un accent oarecum diferit,
Si pintr la a interacliona intr-un fel nou in inten"alut dintre Sedinle $i
multe altele. Specialisnd in terapie cognitivtr ar putea dori sA compare
aceasttr abordare cu experimentele componamentale.
Atenlia specialistului in rerapie freudiantr, rogeriantr sau cogniriv_
-comportamentaH se concentreazf, in cea mai mare parte pe client,
instr terapia Gestalt modifictr oarecum aceasttr focalizare, incluzind
intreg ctmpul clientului Si al mediului stru, din care face pane Si
lerapeutul. Acest concept conform cdruia ansamblul nu poate fi
diferenliat de pl4ile sale reprezintl in rnare parte premisa funda_
rnentaltr a terapiei familiale iide grup. TotodaLtr, el este inerent
conceph.rlui de intersubieclivitare, asupra ceruia vom reveni.
in terapia Gestalt, ceea ce esE rlumit contaclul dintre terapeut $i
clienl este raportat in mod constant din puncnrl de vedere al terapeuu-
Iui in cadrul dialogului, descris mai pe larg in capirolul consacrat
plagiei terapeutice (capitolul 8). Acest diatog difertr de interpretare
sau de rcflecue prin faprul ctr recunoafre in mod deschis percepliile
rcrapeulului, precum gi obsenaliile gi lucrurile pe care 9i le imagi_
neaztr acesta cu privire la client. Cel mai cunoscut Si mai utilizat
experiment Gestalt esae dialogul celor doud scaune. in cadrul acestuia,
 INSTRUMENTELE PROFESIEI 2@

in faF clientului est€ a$ezt un scaun gol' pentru a reprezenta o laturtr

a unui dialog interior implicit. De exemplu' dace un client
spune ce
nu gi-a dorit din iniml str vintr la Fdinti, terapeutul ar putea sugera
ca acesta str-$i imagineze c[ Pe celaalt scaun se afltr inima lui $i sa-i

cu atifirdinea clientului fatl de sine 9i' imPlicit, fattr de al oameni'

(a capa-
clasicl, obiectivele terapiei sint alnplificarca constientizlrii

Terapiile umaniste sint atit de variate' incit tehnicile specifice

tut ro, nu pot fi enumerate aici. Multe dinke ele au drept scop
 2IO TERAPIA INTEGRATIVA

carc poate oferi ni$te indicii cu privire la locul in care clientul are

central $i in terapia cognitiytr.

Modelul cognitiv-comportamental
Acest model de terapie, practicat cel mai adesea intr_un cadru
medical, a fosr adoptat de psihologii clinicieni in Eatamenhl
unor
problem fi sttrrile de anxietate, fobiile,
depresia te alte probleme printre care
se nume personalihte.
 INSTRUMENTELE PROFESIEI 211

Totoda6, a fost descris drept empiric sau Sriin(ific, din perspectiva

faptului ctr implictr identificarea Si testarea unor ipoteze. IatA cum
descrie Moorey aceasd rtrseturtr :

O persoani deprimag poate crede cI nu are rosr sl mai facl nimic,

pentru ctr viala nu-i mai oferl nici o pltrcere.

Ipotez{
DacI inti vizitez miine prierenul, acest lucru nu-mi rra face nici o
pltrccrc.

ExperiEent
Fersoana ii face o viziri prierenului inrre orele 15.00 9i 16.0O qi
imediat duptr aceea va Dota pltrcerea pe care a resirnlit-o, pe o scaltr
de Ia 1 la l0 (Moorey, l9X): 237).

Tbrapeuhrl are un rol mult mai activ gi mai directiv decit se

intimple de obicei in cele doutr abordiri anterioare, degi specialigtii
in terapia cognitivl pun accent pe importanta unei rcla i de cola-
borare. Terapeutul urmeaztr un plan structurat, etape cu etaptr. Emery
descrie un proces de rczolvare a probtemelor in patru etape in
terapia cognitivtr (Beck e, a/., 1985):
. concephralizarea problemelor paciennrlui;
. alegerca unei strategii;
. alegerca unei tactici sau a unor tehnici (interventii specifice);
o evaluarea eficacittrlii tehnicii.

De asemenea, fiecare gedinltr este structuratii Si urmeaztr o agendtr

clad, stabilitl la inceput, care poate include o recapitulare a ultimei
$edinle, cele intimplaE in ultima strpttrmintr 9i rapomrl asupra lemelor
de lucru pentru acastr, urmate de alegerea aspectelor principale care
urmeaztr a fi discuhte in gedinF actualtr. Pe parcursul Sedinlei $i la
sfirqitul ei, se va rezerra timp pentru feedback li pentru o sintezi a
celor intimplate pintr anrnci.
De obicei, terapia incepe prin expunerea de ctrtre terapeut a
lrlei motivaii pentru tatamen . Procesul de evalzare implictr adesea
utilizarea de ch€stionare $i scale de e\.aluare, pe lingi interviul
clinic. Terapeurul va pune mulie inEebiri, pentru a ajunge la ceea ce
212 TERAPIA INTEGRAIIVA

se numeste conceptualizarea cazului. Cotcepl\Jalizarea cazului va

oferi o hard sau o perspectivf, de ansamblu asupra problemelor
persoanei qi a originii acestora (Wills $i Sanders, 1997).
Existi un peiicol in asocierea acestui model cu o utilizare mai
degrabtr mecanictr a tehnicilor de rezolvare a .problemelor". Spe-
cialigtii in terapia cognitivl subtiniazd cu elan fapul c[ toate tehdcile
trebuie utilizate in cadrul oferit de conceptualizare. Ei subliniaztr ctr
tehnicile sint instrumente care ii ajuti pe clienli sd descopere ce
inseamn[ schimbarea.

Tessa, printre ale carei simptome, potrivii mediculuieide familie,

se numere gi depresia, va fi incurajata se fie mult mai precisd
in modul in care i9i percepe problemele. Terapeutul o va ruga
sa clarifice ce anume inseamna pentru ea depresia, de exemplu.
,Ai fost deprimata septamina asta?". ,,1!i poti aduce aminte
vreo situatie anume in care te-ai simtit deprimatd, pe parcursul
acestei sdptamlni?", ,,La ce te-ai gindit in momentul acela?" 9i
aga mai departe.
Sd presupunem c5 Tessa numeqte o situatie dificila care a apa-
rut, legate de copiii ei, gi cd i-a trecut prin minte gindul; ,,Nu pot
face fale situaliei". Terapeutul va @ntinua procesul, intrebind, de
exemplu. .,Ce anume a insemnat pentru tine faptul cd nu puteai
face fala problemei respective?", precum 9i ,,Dace ai fi putut
face fala, cum te-ai fi simtiuce ai fi gindit?" 9i aga mai departe.

Terapeutul se va suldui sl descoperc anumite Probleme clare,

precise, care pot fi vizate de schimbare. Astfel de scopuri trebuie str
fte clare, precise Si realizabile. Acest lucru ii permite terapeutului sd
foloseascd strategii adaptate la p€rsonalitatea individualtr a clientului.
De asemenea, intervenliile utilizate vor depinde 9i de modelul
cognitiv particular la care adertr terapeun . Mahoney (1987) enumera
17 terapii cognitive existente la momentul respectiv. Moorey (1990)
descrie urmdtoarele tehnici utilizate mai ftecvent in terapia cognitivtr.
. Distanfarea gi distraBerea: terapeuhrl il determintr pe ctient sI
se implice in activittrli mentale sau lzice care ii dePlaseazI
atenlia de la gindurile negative la altce\r"a.
 INSTRUMENTELE PROFESIEI 2II
Identificarea gindurilor negative automate : terapeutul il invalS
pe client str observe Ei str-gi noteze gindurile automate, se le pund
sub semrul intrebfuii qi str gtrseasci alternadve mai utile.
Modificarea presupunerilor subiacente : punerea sub semnul
intrebtrrii a regulilor care ghideaze comportamenn inadaptat al
clientului gi a convingerilor sau schemelor fundamentale care
stau [a baza lor. Acest lucru poate fi efectuat prin intermediul
raCionaliz5rii sau printr-un experiment comportamental planificat
astfel incit s[ testeze convingerile respective.
Testarea realitlfii: ctrutarea unor dovezi care confirmf, sau
infirmi gindurile aubmate.

Tn cazul Tessei, se poate pune introbarea care este dovada ca

ea este un perinte ineficient sau ce nu se descurca s5-gi
creasce copiii? Cine i-a spus acest lucru? Care sint exemplele
particulare care fie ca spriiind ac€asta convingere, fie o infirma?

. Clutarea alternatiyelor: clientul este incurajat str se gindeasce

la cit mai multe a.lrernative posibile.

Oin cauza depresiei sale, e posibil ca Tessa sd-gi fi exprimat

un gind precum: .,Dace me simt reu astezi, me voi simti reu 9i
miine". Un gind altemativ mai realist ar fi:
"Dac6 me simt reu
astezi, miine s-ar putea se md simt rdu sau s-ar putoa sd me
simt bine". Descoperirea in sine a unei asemenea alternative
ar putea se-i aduce usurare clientului.

. Reatribuirea: prin intermediul educadei, al punerii sub semnul

intrebtrrii 9i al experimenttrrii, teralrunrl il ajuei pe client str modi-
fice elementul central al responsabilittrlii pe care acesta il atribuie
evenimentelor $i simptomelor sale. De exemplu, in arxietate,
clientul isi poate schimba perspectiva de la problema reprezentati
de catastrof?i la problema reprezentattr chiar de anxietate (panice,
arxietate legatil de starea strntrdlii etc).
2t4 TERAPIA INTEGRATIVA

Tessa tinde sa se considere in intregime responsabila pentru

toate dificuftelile cu care se confruntii'in privinta copiilor, cu alte
cuvinle, are lendinla de a se considera ratate in rolul de mame.
Ea va fi invetata ce existd mai multi factori care influenteaze
comportamentul unui copil, iar un parinte nu poate avea control
asupra tuturor acestora.

. Deconstructia modului catastrofic de a gindi: clientul este

incurajat str se gindeascl la cel mai r6u lucru care s-iu Putea
intimpla intr-o situalie de care se lem foarte mult sau la ce s-ar
intimpta dactr vrcunul din gindurile lor s-ar adeveri.

Tessa ar putea fi intrebatd: "Care este cel mai reu lucru care
s-ar putea intimpla dac5 ai avsa o izbucnire nervoasS in fata
copiilor?". Oeseori, cind ne confruntem in mod felig cu o
temere, aceasta se dovedegte a fi mai putin inspeimintetoare
decit ne-am imaginat. Specialigtii in toate tipurile de terapii gtiu
cd exprimarea vsrbali a celor mai rels temeri ii poate ajuta ps
clienti.

. Avantqie !i dezavantaje: clienul va fi intrebat ce poate avea de

ciiligat sau de pierdut de pe urma modifictrrii unui anumit
comporhment inadaptat transformat in obicei ; acest lucru ii
poate fi util clientului, ajutlnduJ str yadtr lucrurile in perspectivtr.

De obicei, clienlilor li se cere str face teme pentru acasd, otm ar

fi sI tinl un jumal al gindurilor Ei stilrilor automate legate de o
anumittr situalie, incluzind li elementele care vin sau nu in sprijinul
gindurilor respective. Urmtrtorul pas constil in glsirea unui gind
altemativ sau echilibrat. Aceasttr sarcintr merge mintr in mini cu
erra.luarea dispoziliei la inceputul 9i la finalul exercigiului, cind
clientul a glsit un gind a.lternativ. Aici, scopul - atins adesea -
consti in ameliorarea dispoziliei la finalul acestei proceduri (vezi
tabelul 7.l).
 Tabeful 7,1 - Jurnalul gindurilor

Dovezi care Dovezi carc Ginduri

Evaluarea
Situatia Dispozilia Gindurile automate (imagini) spriiine nu sprijina alternatiYe/
gindul int€ns gindul intens dispoziliei
echilibrate
Rdspunde la unde dinte um6-
toarele lntreb6ri: Ce mi-a incercuiegte Pune-t intrB
trecut prin minte exact inainte gindurile beri care sa z
sd incep sd me simt astfel? intense din te ajute se
Cofiazi serF
tirnentele din -t
Descde Ce anume spune asta despre coloana ante. descoperi
fecare mine? Ce inseamnd acest lu- rioara pentru ginduri alter-
coloana a z
doua. ln
Cu cine
dispozilie a cru in ceea ca rn6 pdvegle? Dar care cauti
Pune-li intre
nativs sau
Reet/alueazA
z,
ta prin cite in ceea ce pri\€$te viata rnea? dovezi. echilibrate ln
erai? ce beri pentru a intensitatea l.rn
tdr,-al?
un singur Dar viitorul meu? Ce anume Noteaz 5 do reugi sa des-
Noteaze un
fiecarui sen-
cuvint. me tern ca s-ar putea intimpla? vezi concrete gind alterna-
Cind s-a coperi dovezi timent, pe o F
intimplat?
Evalueaz6 Care este cel nEi reu lucru care in sprijinul
care nu vin in
tiv sau echi-
scaE de la o
intensitatea s-ar putea intimpla daci asta ac€stei librat. n
sprijrnul gindu- 0 la 100%. rn
Unde Evalueaze
dispozitiei este adeverat? Ce inseamnd concluzii. precum gi
e.ai? lui tdu intens. ln
(pe o scale asta sub aspectul a ceea ce (lncearci sd citd incre-
once noi
dela0la simugindesc alte persoane evi$ se ghi- dere ai in
sentimente
100%). despre mine? Ce irEeanna 6ta cegti ce cred fiecare gind pe care le
in privinta celorialte persoane allii sau sA alternativ
resimU
sau a oamenilor in general? interpretezi sau edrilibrat
Ce imagini sau ginduri am in lucrurile). (0-100%).
aceasta situa$e?

Sursa : Dennis Greenberger $i Christine A. Padesky, Mind over Mood, @ 1995 The Guildford Press.
216 TERAPIA INTEGRATIVA

in plus, specialiqtii in terapia cognitivi udlizeaze rchnici care au

evoluat pornind de la abordirile terapeutice comportamentale mai
tradilionale. Printre acestea se numtrrtr:
o linerea de jurnale Ei de registre : ate activit5tilor, gindurilor gi
stirilor zilnice. Acestea sint combinate adesea cu urmtrtoarele:
o Evaluarea sentimentului de realizare gi a celui de pllcere:
clienlii sint ruga[i sf, evalueze sentimentul realiztrrii (sentimentele
de succes, realizare sau control) sau sentimentul de pltrcere pe
care il genereaze o anumitl sarcine (pe o scal[ de la 0 la l0).
. Sarcini gradate: clienrul este incurajat si-gi hxeze scopuri care
pot fi atinse in mod realist, astfel incit str inceape sI vadl cE
poate avea succes.
. Experimente comportlmentale: acestea reprezinttr o compo-
nenttr impoflanttr a terapiei cognitive, fiind utilizate constant
pentru a testa in mod realist diverse presupuneri 9i cognilii
distorsionate dominante.
. RelaErea :
este udlizttr uneori in cazul clien;ilor cu probleme
legate de anxietate.
. Formarea de aptitudini: de exemplu, prin intermediul
"tehni-
cilor de remlvare a problemelor". Acestea implictr invtrtarea unor
anumite aptinrdini, procedeu utilizat adesea in antrenamentul
asertiv qi in managementul timpului.

Ca gi in cazul primelor doutr modele, este imposibil sI prezentim

toate divenele tehnici utilizate in cadrul acestui model. De regul6,
acestea au fost elaborate in rela$e cu un anumit sindrom sau o
anumitil problemd emolionaltr $i sint inctr in curs de elaborare. Astfel,
noile abordilri cognitive au fost elaborate pentu a inlelege modul in
care oamenii igi perpetueaztr simptomele fizice, precum anxietatea
gi atacurile de panictr, prin intermediul a ceea ce a fost identificat
drept prin carc se urmtrre$te dobindirea siguranlei"
"comportament
(Salkovskis, 1996a). Utilizarea pe scartr tot mai largd a terapiei
cognitive in cazul nrlburtrri.tor de personalitate a condus la dezvoltarea
conceptului de m€rap erspectivd sa,u mektcognilie, cue include analiza
modului in care oamenii se raponeaztr la propria lor gindirc, abordarc
care apropie foarte mult acest model de teoria psihanalitictr.
 INSTRUMENTELE PROFESIEI 211

in continuare, vom compara cele trei modele in raport cu un

client, tinind conr de perspectivd: a Jace gi a fi.

Diverse metode in acfiune

Winston are 26 de ani, in prezent sste gomer, degi a avut o

slujbd pine acum citeva sdptamini, intr-o institutie sociald pentru
adolgscenli, care acum s-a inchis din motive tinanciare. S-a
nascut in Anglia, p6rintii lui sint de origine afro-caraibiand; nu
i-a cunoscut. A fost crsscut de bunica sa dinspre mamd, fiind
copil unic, iar aceasta a murit cind el avea cincisprezece ani,
dupa care a fost ingrijit timp de doi ani de o familie care acum
s-a mutat. Nu are o prietene stabile. A fost acuzat de doue ori
de infracliuni stradale gi ln ambsle cazuri magistratul a respins
acuzaliile. A vgnit la un centru ds consiligre, spunind ce nu
poate accspta desliinlarea institutiei sociale la care lucra gi
pierdsrea legdturii cu o femeie mai in virst l de acolo.

La inceput, probabil ctr toli terapeulii vor petrece un timp incer-

cind strJ inleleag5 pe Winston Si situalia sa, ascultind cu atenlie ii
urmtuindu-l pe acesur. Vor pe[ece tirnp awturi d? el. Este de dorit
ca ei sd fi fost instruili inu-o oarecare mtrsure cu privirc la modul de
gestiornre a diferenplor culturale, altfel \or avea dificultili in a
nu-qi impune propriile convingeri culturale, ftrrtr voia lor, in relalia
cu o persoantr crescuttr de o btrtrintr afro-caraibiantr care a venit in
Anglia cind era la jumtrtatea vielii. SI analizlm diferitele interventii
din diverse orienttrri care ar putea fi aplicate.
Un specialist in terapia psihodinamictr va h surprins de pierderile
incomensurabile pe care le-a trtrit acest om de-a lungul vielii.
hobabil ctr va analiza Eaclia lui faF de situatia actualtr, de inchi-
derea irstituliei sociale, ca fiind legattr de modul in care a resimtit
pierderile anterioarc Si de modul in care le-a Rtcut hltr; este posibil
ca Winston str le fr izolat pe acestea in afara con$tientului. Astfel,
respectivul terapeut s-ar putea intreba dac6 sentimentele lui legate
218 TERAPIA INTEGMTIVA

de pierderea femeii in virstA din institulia sociall seamentr pulin cu

cele pe care le-a resimlit atunci cind i-a murit bunica. S-ar putea inreba
dacl pierderea locului de munc5, probabil asemtrntrbr penEu el cu o
castr, ii dtr impresia ctr uebuie str resimti din nou durerea de a trtri fdre
ptrrin;i 9i fdrtr un c5.min adevlrat. Totodad, terapeutul va conqrientiza
faptul ctr odattr cu inceperea terapiei el w deveni in mod inevitabil o
figurtr parentald importanti (atasament/transfer) pentru acest tintrr.
Tbate aceste ginduri i$i au originea in orientarea teorctictr a terapeun ui.
Cum va interveni instr terapeutul ? DacI vreuna dintre acesre
asocieri este formulatit explicit prin intermediul unei interprettrri,
arunci va adopta o atitudine de tip aface. ii va spune lui Winston ce
anume crede el cI se intimplr, in speranta cd dacf, Winston va
inlelege, acest lucru il va ajuta. Dactr, pe de altl parte, cu aceste
lucruri in minte, terapeutul decide str nu-i spuntr foane multe lui
Mnston Si rdrnine altrnrri de el, insearnntr ctr a luat decizia ca,
deocamdattr, pur gi simplu sdfie cu el. Majoritatea specialiStilor in
terapia psihodinamictr adoptA aceast[ adtudine o mare parte din timp
gi ar fi ajuta;i in aceasttr procedurd de citre notiunea de -ascundere"
a lui Bion sau conceptul de -relinere' al lui Winnicon. Torugi, dacl
procesul nu poate fi verbalizat prin intermediul unei interpretari (a
pce), mulli terapeu$ vor avea impresia ctr nu gi-au indeplinit complet
atributiunile. Mo$tenLea psiharalizei clasice, care considertr interpre-
iarea cea mai importanttr intervenlie, continutr str fie foarte puErnicl
$i este unul dinue elementele care deosebeste acest model de modelul
umanist-€xistenlial. Specialistul in terapia psihodinamictr it va invtr[a
pe pacient foarte multe lucruri despre specif,rcul terapiei.
Specialistul in terapia a)(atl pe persoantr va incerca aproape
exclusiv str rtrmin5 la modelul a, tmpreund cu, oferind condiliile
fundamentale ale accepttrrii, empatiei Si auaenticittrlii. Se va abline
str puntr un diagnostic gi se wa concentra pe reflectarea a ceea ce
considertr a fi ernotionalitatea sau orice alttr semnificalie a fragmen-
telor din povestea lui Winsbn, a$a cum o nareaztr acesta. Probabil ii
va spune lui Winston c6, in opinia lui, el insugi deline rtrspunsurile
la loate diFlculttr le lui Si cf, sper[ str-l ajute str le caute. Va urmtrri
cu alenlie tot ce va spune Winston, mai degrabtr decit str incerce str
planifice gedinp, axindu-se el insuqi pe ceya anume.
 INSTRUMENTELE PROFESIEI 219

in plus, un specialist in terapia Gestalt ya

lace ni$te lucruri cu
Winston. Existtr mai multe Sanse ca acesta str-i explice lui Winston
unele dintre metodele $i presupunerile lui, la incepuul terapiei.
Apoi, initial, probabil ctr va reaciiona destul de intens ta aspectul
fizic al lui Winston, la migclrile lui nestlpinite 9i la tiparele lui
exprimare, care sint adesea trunchiate. Este posibil str-i propuntr un
experiment in cadrul ciruia Winston trebuie sf, noteze ce anume vor
de fapt s{ facf, picioarele tui, de exemplu. Terapeunrl presupune ctr
rtrspunsul la aceasti intrebare legati de un element exterior ar putea
oferi indicii mai ample referitoare la conflictele de profunzime cu
care se confrunttr Winsron, iar apoi acestea ar putea fi congdentizate
gi acceptate, astfel incit schimbarea slt devintr posibiltr. Asemenea
specialistului in terapia psihodinamic[, Si specialisul in terapia
Gesmlt considerf, ctr o asemenea inlelegere este beneficE pentru client.
Sprc deosebire de modelele anterioare, specialistul in terapia
cognitiv-comportamentaltr va corsidera ctr lucrurile pe carc le face
impreuni cu cliennrl reprezint{ partea cea mai valoroasl pe care i-o
poate oferi. Probabil cd la incepur va petrece un timp explicindu-i
lui Winston cum anume vor lucra gi apoi se va axa pe schimblrile pe
care Wirson doregte sA le realizeze pe parcursul terapiei. Prin inter-
mediul unei serii de inrcbtrri, va incerca su determine pe W-mston se
ajungtr str-$i inFleaga problemele intr-un anumit mod, care *bznazA
pe ce anume lrseam:rtr pentru cl evenimentele pe carc le-a trf,it.
Terapeutul il va incuraja str-gi fixeze el insu$i unul sau dou[ obiective,
probabil in scris. ii va cere lui Winston str efectueze exercifii sau
experimente, ca temtr pentru acase. Unul dintre acestea ar putea fi
legat de observarea modului in care se deta$eazl de prietena lui
actuale, poate reindoctrinindu-se in mod constant cu o anumitl
convingere despre ea sau despre sine.
in cadrul Sedinplor, o pane din timp va fi consacrate evaludrii
sarcinilor pentru acastr 9i stabilirii unora noi. Un alt interval de timp
va fi dedicat identificlrii proceselor prin care Winston iqi perpefireaztr
nefericirea Si stabilirii modurilor in care reu$e$te str scape de acest
sentiment, astfel incit sa inceaptr str capete un ansamblu de perspective
Si comportamente noi, mai adaphte.
22O TERAPIA INTEGRATIVA

Cititorul poate deduce cd o mare parte dintre dificulttr le lui

Winston au mai pulin de-a face cu lumea sa interioard decit cu
reatitatea culturald exterioartr, Cea mai mare parte a terapiei Poate fi
consideratd o explorare a diferenlei. Femeia a cerei familie strrbr-
torea zilele de nastere prin cadouri spectaculoase, instr nu-5i exprima
sentimentele intr-un mod f,tzic se poate simli nelalocut ei altrturi de
un so! care s[rut5 si imbreti$eazl pe toate lumea, dar care oferd
cadouri simbolice pe care qi le poate permite familia tui numeroase.
Fiecare persoanl atribuie valori diferite acestor comPortamente
diferire 9i probabil crede in semnificalia universald a propriilor
convingeri.
Cei mai mulli dinre noi facem mai multe PrcsuPuneri cu privire
la comportamentele individuale decit sintem constienli, chiar $i
ahrnci cind operlm cu persoane din Propria noastre culturtr. Togi
terapeutii trebuie se abordeze reprezentanlii altor culturi decit cea
proprie cu respect gi cu atenUe deosebittr 9i, in mod ideal, fiind
suficient de informagi.
Regutile retigioase $i culhrrale legate de modul in care se intilnesc
btrrbatii si femeile, despre subiectele care Pot fi discutate cu sfiAinii,
despre ce anume inseamni o persoantr care se comporte a9a cum
trebuie si despre multe alte lucruri decit putem enumera intr-un
scurt paragraf, aici, diferi extrem de mult de la un grup uman la
alhrl. AnEopotogia qi sociologia au multe de oferit terapeuului,
ajutindu-l sA nu presupuntr prea repede ctr existtr neapirat unele
adevtrruri universale privitoare la psihicul uman. DuPe cum au artrtat
Billington et al- (1998: 48), trebuie str nu uitem ctr eoriile referi-
loare la personalitate 5i dezvoltarea personaltr pe care noi, ca teraPeuti,
le utiliztrm in munca noastrtr -au fost, la rindul lor, elaborate de
oameni dintr-un anumit context istoric ai cultural $i reflecte particu-
larittrdle anumitor locuri 9i perioade rcmporale".
Susginem ci disponibilitateade a cerceta studiile care transcend
delimittrrile culhrrale poate fi utiltr pentru fiecare client
nou in parte ;
trebuie str medittrm dac[ acesta trebuie recomandat unui alt Erapeut
care ingelege mai bine mediul din care provine clientul. Conceptia
clientului asupra cazului, contextul lui actual gi experienla tera-
peutului sint factori care iDfluenteaztr decizia-
 Ii\STRUMENTELE PROFESIEI 22r

O persoani ca Winston, care poate fi arestate 5i acuzattr de

infracliuni din cauza culorii sale, tinde s[ fie marcatd de frictr 9i
rcsentimente. Prin urmare, probabil ctr metoda terapeutic[ utiliza6
va avea o importanttr secundarE, in comparalie cu calitatea relagiei
dinrre acesta si terapeut. Winston pare genul de persoan care nu a
cunoscut mulli oameni in care se poattr avea incredere, deci simre
nevoia acuE de a avea incredere gi de a iubi pe cineva. Duptr ce vom
descoperi care este rolul central pe care iljoac5 relalia terapeutic[ in
practice, in toare modelele, vom rcveni asupra acestui subiect.
 Capitolul 8

Relatia terapeutici

Autoarele cred cu tirie ctr relalia dintre terapeut gi client ajunge

sd reprezinte, in foarte multe czzuri, ins5gi terapia. Aceasttr afirmalie
trebuie explicatd pe larg, fiindu-i consacrat acest capitol,
Dac, ave un medic nou gi vi se pare ironic, furcruntat sau
indiferent, sub orice formd, increderea dumneavoastre in calittrgile
lui incepe probabil se se clatine. Vindecarea pare sd fre influenFte
in bine de increderea pacientului i[ practician. La rindul seu, acest
lucru este influenpt de comportamentele sale sociale, destul de
distincte de aptitudinile sale de clinician.
Am discurat deja despre modul in care aceaste relade dintre
terapeut Si client are o semnificalie gi mai mare gi, in sine, reprezintl
adesea un insrument prin care se realizeazl vindecarea. in capi-
tolete 2 9i 3 arn prezentat multe dovezi referitoare la rolul esenlial pe
care il are calimtea relaliei atit in privinF rezultatului terapiei, cit Si
in dezyoltarea umantr. Daci nu se intemeiazA o relatie, restul muncii
pe care o presupune terapia nici mtrcar nu poate incepe. in acesr
capitol vom anatiza modalittr le diferite in care $colile importante
conceptualizeaz tr $i utilizeaztr relalia terapeutictr (vezi gi Clarkson,
1995; Feltham, 1999). De asemenea, vom explora modul in care
modelul umanist-existenlial Si cel psihodinamic devin mai apropiate
prin modul in care utilizeazl relalia terapeuticl in promovarea
schimbtrrii.
inainte de a analiza aceste evolulii, str revenim Ia afirmalia
conform c6reia relnlia este insdsi terapia. Afirmalia ar putea fi
criticattr ca tiind idealisttr Si vagtr. Totu$i, mai devreme am evidenliat
224 TERAPIA INTEGRATIVA

descoperiri ale studiilor care sugereaz[ cd nevoile clienlilor in raport

cu terapeutii gi nevoile copiilor in raport cu Ptrrinlii sint remarcabil
de asemtrntrtoare (pp. u9-120). Concluzia actuali, comuni mai
multor gcoli terapeutice, este ce toli ctienlii tind str aibl Devoie din
partea terapeutului de unele dintre atitudinite 9i comportamentele a
ceea ce numim in mare ,,pdrinli buni'. Nici unul din[e noi, copii
sau adu[1i, nu putem descoperi gi valoriza ceea ce sintem cu adevtrrat
dactr nu sintem siguri cI persoarn de care depindem line suficient la
noi, ne in;elege suficient $i nu ne va diminua valoarea prinjudecllile
ei, ci ne va oferi un spafu $i un timp care confertr un sentiment de
siguranltr 9i in care p]ul.€m rt impreunl. Dupe cum a artrtat cu mult
timp in urm[ Sullivan (1953), Sinele se fdureste prin intermediul
interac;iunii.
Asdel, in conceptia autoarelor, afirmalia .relatia este instr$i
terapia" lnseamnl ctr modul in care trtrie$te clientul experienla
relaliei terapeutice va avea un impact profund, pozitiv sau negativ.
Asa nu inseamntr ctr noi nu credem in importanla cuno$tinlelor
teoretice pe care ne fundamenttrm afirmaliile, nici cI diminutrm in
vreun fel importanla mliestriei 9i aptitudinilor tehnice. Ca si in
cazul unui mare muzician, tebdca este esentialtr in transmiterea
frumuselii muzicii, instr doar tehnica nu este suficiente.

Diverse modele 9i relafia terapeutici

Speciali$tii in terapia psihodinamictr 9i in terapia umanist-existenlialtr

nu ar gf,si nimic neobignuit in afirmaliile de mai sus, deoarece, in
ambele abordtrri, cea mai mare parte a instruirii se axeaztr chiar pe
invetarea modului in care se lucreaztr cu relalia terapeutictr. Din
acest punct de vederc, aceste modele difertr de modelul cognitiv-com-
ponamental, iar acum ne vom opri la acest modcl $i ta atitudinea lui
faltr de relalia terapeuticd.
 RELATIA TERAPEUTICA 225

Modelul cognitiv-comportamental

lucru, probtema actualtr a cliennrlui'

rapeutul 9i clientul este important'
str aibtr succes in toate modelele'

benefrcia de o atenlie direcu decit dacd aPar anumite dificulttrli'

Apellnd la o comParalie cu cu controvers:r
legatit de predarea scrisului us pe sarclru $l

,"Itirr.i,lo comparalie cu I' care vizeazd

nevoile unice ale fiectrrui copil si condiliile necesare pentru ca
226 TERAPIA INTEORATIVA
 RELATIA TERAPEUTICA 227

ln continuare, vom analiza modalitlli diferite de a concepe $i a

pune in practictr relalia intr-o serie de gcoli terapeutice, dinspre
prezent sPre trecut.

Modelul psihodinamic

Freud a inceput str lucreze cu psihicul uman trafndu-$i paciendi din

:
perspectiva sa de medic. Kahn (1991 5) aratl ctr acest lucru, in
special ln secolul al Xx-lea, i$eamnl ctr ceea ce conta est€ -oeea
cc li fdceai pacientului gi ceea c* fdceai penrru pacient; relaFa ln
sine, desemnattr uneori dispreluilor drcpt .manierele de lingl pat,,
era consideratil ireleranttr". Freud $i colegul stru Breuer ii vizitau
adesea pe pacienli in dormitoarele lor. Breuer era at-as foane mult,
in mod evident, de o tiDrrtr pacientS, Bertba ; vorbea mult despre ea
9i o vizita chiar 9i de cite doutr ori pe zi. I-a un moment dat, Benha
a anunFt ctr el a ltrsat-o instrrcinattr. Sarcina s-a dwedit a fi o iluzie ;
in plus, Breuer era destul de sigur cI tinira era virgintr. Dupf, acest
incident, Freud a inceput str modifice conceplia convenlionall asupra
rela$ei dintre medic Ai pacient. intr-adevtrr, modul de a inlelege Si
de a gestiona relalia erapeuticl a rtrmas esential pentru el $i pentru
analigtii care i-au adoptat viziunea. Freud a elaborat ipoteza conform
cireia o leglturtr emolionall puternici dinre medic Ai pacient ar putea
ft inleleastr in termenii a ceea ce el numea ,raffler (Kahn, 1991).

Transferul
Freud scria :

Pacientul repettr, sub forrna tdrltgosririi de analist, experienle mentale

prin care a rnai Eecut anterior ; el tmnsferd asrtpra analisElui atitu-
dini mentale care erau deja disponibile la e1... Torodatl, pacienrul
repetl in fata ochilor nogtri vechile sale actiuni defensive; cel mai
mult i-ar pltrcB str repete in relalia sa cu analistul loattr istoria acelei
perioade uitate din viaF lui. Prin urmare, ceea ce ne arartr el
reprczintl centrul istoriei sale personale intime: el o rcprcdace
tangibil, co ii cum s-ar tntimplo cu adevdrat, in loc sd ti-o dducd
ominre (Frc\d, 1926: l4l; cu italice in original).
228 TERAPIA INTEGR,'fiVA

Lucrul cu transferul a devenit trtrsiltura distinclivtr a tehnicii

analitice $i, de$i s-a scris mult despre acest lucru de la Freud pintr in
prczent, putine definilii surprind atit de viu esenta acestui fenomen.
Frcud a ajuns la concluzia cA pacientul ar putea lucra cel mai bine
prin intermediul transferului dactr terapeutul nu gi-ar interpune
propria persoantr, ci s-ar mullumi str interpreteze posibile semnifi-
calii $i asocieri cuprinse in materialul prezentat de ctienr, pentru a-l
identifica in trccut, clruia ii apa4ine. Totuti, de$i Freud a inceput str
schiieze o teorie a abstinentei care ulterior avea sI fie asociag cu
teoria analistului ca \n ecran alb pe carc str se realizeze uansferul,
el a condnuat sf, fie locvace-in unele ocazii $i se dep[leasctr mult
i
limitele pe care acum le auibuim. De exemplu, a organiat o
stringere de fonduri pentru unul dintrc pacienlii stri, iar aluia i-a dat
de mincare. Cu alte cuvinte, dtrdea adesea impresia ctr ii ptrsa de
persoana realtr din fap sa, in mai multe moduri decit iar fi permis
un rol strict, oarecum depersonalizat.
Specialistii actuali in terapia psihodinamictr nu folosesc transferul
a$a cum ar proceda un analist, dar consider{ fenomenul transferului
qi inlelegerea lui drept elemente centrale in sarcina care-i revine
terapiei. Literatura psihanalitictr privitoare la acest subiect este
bogatl (Gill, 1982 : Racker, 1968; Sandler et al., 1992). Dupd
cum am vtrzut in capitolul 6, Salzberger-Wittenberg (1988) descrie
a$tepttrrile, uneori marcate intens de transfer, pe care le pot avea
clienlii cu privirc la terapie, uneori chiar cind vin la terapeut pentru
prima oartr.
Transferul poate consta in retrtrirca unor scene din trecut, bune
sau rele. TotodatS, se poate referi la o dorinltr nesatisf?lcug, inntrs-
cuttr, legattr de ceea ce nu i-a fost oferit clientului in copiltrrie, iar
acum el cautl acest lucru la terapeut. Tinde str fie evocat ceea ce este
incon5tient, sinrat in afara con$tiinlei. Joseph (1983: 167) scrie:
.toate elementele imponante din organizarca psihictr a pacientului,
bazate pe modalitlld de funclionare anterioare, pe obiceiuri, fantezii,
imputsuri, mecanisme de aptrrare $i conflicte, vor fi exteriorizate
sub o anumittr formtr in cadrul transferului'. Ea sugereazl ctr transferul
trebuie str fie considerat un cadru in care trebuie inleleasl situalia
terapeulicd globald, care include nu doar ce anume spune clientul,
 RELATIA TERAPEUTICA 229

ci si curn se foloseqte acesta de terapeut (Joseph, 1985). Prin urmare'

ceea ce se intimpll in cadrul terapiei va conline informafi imPonanE
cu privire la modalitllite specifice ale cliennrlui de a relaliona in
viala sa actualtr. $i, mai imponant, terapia va oferi indicii despre
originile unor astfel de modalittrli de relationare.
Fentru cineva carc se pregtrte$te str devinl terapeut, este uneori
dificil sd lintr cont dc hptul cI modul in care clientul abordeazA
terapeutul Ei modul in care trtrie$te experien;a rclaliei Pot s[ nu
reflecte realitatea in privinla terapeutului, fie ca persoantr, fie in
relalia cu clienn . Duptr ce va ctrptrta experienltr, nu se va mai stresa
dactr intr-o singurtr zi va auzi ctr este cel mai bun lucru din lurne'
duptr piinea feliattr 9i ctr e ccl mai inutil $i mai incompetent terap€ut
de pe fala ptrmintului sau ctr n-are nici un rosr.

lmportanla lucrului cu ttansferul este recunoscutd tot mai mult

de terapeulii din alte Fcoli. Watkins (1989: 73), intr-o serie
populare numite Counse/ling in aclion, afirma ca ,,gestionarea
transferului este un aspect esenlial, cu o influenle foarte mare
asupra rezultatului consilierii. Egecul gestiondrii sentimentelor
ii expresiilor asociale cu transferul... reprezintd o motivalie
des intilnitd a eforturilor de tratament neincununate de succes''.
lntreberile la care trebuie se se gindeasca terapeutul atunci
cind lucroaze cu transferul sint: cs anums reprezint eu pentru
acest cllent? Cine sint eu, in mintea lui, in aceastd relatie?

Revenind la Tsssa, sa presupunem c5 in interviul inilial, infor-

maliile suplimentars despre copilaria ei au rslevat ca mama
sa, dupa divo4, s-a rgtras ln ceea ce pare a fi o depresie cronice,
avind pu$ne energie gitimp pentru Tessa 9i pantru cei doi frati
mai mici ai oi. Tessa trsbuia sa aibe griie de eiin mod frecvent'
gi odate a fost marlora unui episod de depresie al mamsi sale
care a avut drept cons€cinla intemarea acasteia 9i separarea
fralilor, deoarece dupe aceoa au locuit fiecare in case diferite.
Pe parcursul gedinlelor de terapie, Tessa a reusit sd vorbeasce
putin despre faptul c5 se simlea responsabile pentru mama ei,
indeosebi dupd ce aceasta s-a intors de la spital, spunind ca
230 TERAPIA INTECMTIVA

nu i-a mai putut csrg nimic, c€ sa nu facd iardgi o dspresie.

Terapautul a observat ce, la sfirgitul gedinlslor in care Tgssa
era foarts suparata, se inveselea mult inainte sd plece 9i
intreba dace tgrapsutul mai avea mulli clienti programati.

Avind in vedere informaliile despre trecutul clientului Si compor-

tamentul descris, terapeutul ar putea spune :

Am observat cI, desi ai fosr foarte suplratl asdzi, se apropie

momenol ciDd vEi pleca ti dintr-odatl ai devenit mai biDedispustr 9i
mai interEsag dc mire. E ca gi cum ai vrea str te asiguri cI dupl ce
vei pleca ou-mi rci fac& griji cu privire la tirc, deoarece aturci cind
erai micl ou pur€ai risca sI o rulburi pe mama a cu grijile tale, ca
str nu facl o altl deprEsie.

Astfel de interpretlri ale transferului precum cea de mai sus nu

se bazeaztr numai pe informalii despre istoricul clientului, ci $i pe
obsenatii amtrnungite ale specificului interacliunii dintre client Si
terapeut, $i in special pe experienla terapeuh ui in timpul unei astfel
de interac;iuni, sau pe ceea ce analistul r,lurltrelte con ratmnsfer.

Contratransfe
Duptr cum sugereaztr insEgi denumirea, contratransferul se refertr
la experienlele lerapeutului, ca reaclie la client. De mult timp,
psihanali$tii au con$tientizat materialele valoroase evocate in cadrul
transferului, instr au acordat mai putintr atenlie contratransferului,
iar cind au discutat despre acesta, au Ecut-o pentru a avertiza cu
privirc la pericolele asociate lui. Margaret Little (1986: 281),
intr-un dialog cu Roberg Langs, afirmtr: .alt?ldatit, dactr un analist
avea un vis legat de un pacient, ii incredinta imediat pacientul
altcuiva gi se prezenta el insu$i la analize".
inctr de la inceput, conceprul de contratransfer a inglobat doutr
semnificatii. Fe de o parte, este asociat cu subcon$tientul gi cu
conflictele nerezoh/ate ale analistului, carE pot fi reacti\rate in inte-
racliunea cu clienhrl. Astfel de reaclii sint legate in principal de
 RELATIA TERAPEUTICA 211

persoana terapeunrlui, iar dace ele nu sint conitientizate, pot inf-adevtrr

se deuneze procesului terapeutic. Pentru a preveni acest lucru, Freud
a rccomandat in primut rind o autoanalizd continutr. Conform celeilalte
conceplii, contratransferul reprezinttr un proces care ii permite
terapeutului str trtriasctr in mod direct o parte din modul inconstieot
de a sim;i qi de a retaliona al clientului. Freud (1912 : ll5) se referea
la acest al doilea aspect cind a scris ctr analistul ,,uebuie sd-gi
indrepte propria congtiinl{, asemenea unui organ recePtor, cltre
incongtientul pacientului, care are rol de lransmiltrtor". Aici, contra-
transferul es]e considerat o reacde a tempeunrlui la u'ansferut cliennrlui'

Un indrumator vorbeqte despre o clientd imbracate frumos,

fardate, care zimbegte mult gi spune ca este o persoana fericite
gi cd nu are probleme. Totugi, indrumatorul ei are senlimente
apesatoare de tristete gi simte ce ceva nu este in regule cu
aceaste clientd, nu se simte in largul s5u in prezenla ei. ,,Ce
anume il determine aceaste cliente sa doreascd sa face?" Ei
bine, se se sinucidd, spune el. rizind stinjenit. Dupa ce a
meditat asupra acestor lucruri, 9i-a dat seama ca ei i-ar pl6cea
ca el sa trdiascd sentimente extrem de intunecate, suicidare,
impresia de incarcerare, pe care ea incearce in mod perse-
verent se le evite in propria existenta 9i care sint legate de
faptul ce nu vrea sd aibe nici un fel de resentimente fate de
mama gi, care de asemenea pare se vadd intotdeauna doar
pariea bund a vielii 9i sa ramina mereu active gi vsseld.

Acest indrumtrtor are sendmente nefamiliare in leglturtr cu clienta.

Aceste sentimente sint legate mai degrabtr de clienta decit de el'
Acela5i indrumdtor a airrmat uneori, discutind despre a.U clienli,
indeosebi b&bali, cI a simlit un imbold puternic de a le da sfaturi
brulte Si nu foane inlelegf,toarc, de genul .Revino-;i odattr ! ". Acest
fapt l-a determinat str-gi aduc[ aminte cu regret de tattrl lui' care
fusese director de gcoala 9i de propria incapacitate de a-5i asuma o
astfel de atitudine. Cu alte cuvinte, acest din urmtr contratransfer era
legat mai mult de propriile obiceiuri, probabil, decit de ceea ce
clienrul ar dori in mod incon$tient sI ob;intr de la el.
 TERAPIA INTEGRATIVA

Este important sa nu uittrm ci aceste modalitilti de a reacliona

faF de client pot sI porneasctr indeosebi de la client 9i de la transferul
stru asupra terapeutului, pe de o pane, instr, pe de alE parte, ar
putea reflecta gi ceva legat de terapeut. Este imponant ca terapeutul
str r5.mintr foarte conltient de posibilele origini ale sentimentelor Si
impulsurilor contrau-ansferentiale. insd nu este suficient sI clasifictrm
aceste reaclii in doutr categorii, cele ale clientului Si cele ale tera-
peutului. Uneori aceasttr clasiircare poate fi utiltr; totu$i, de cele
mai multe ori, proiecliile sint ancorate in ce\a. Cu alte cuvinte, in
celtrlalt existtr ce\ra anume care determintr rtrspunsul nostru, posibil
exagerat, insf, totu$i foarte personal. Existl un continuum intrc
majoritarJegat-de-mine !i majoritarlegat-de-celtrla]t.
Dobindirea capacitilii de a face diferenla intre acestea doutr
reprezinttr o pane importanltr a instruirii celor care doresc str devind
terapeuli. Uneori, de exemplu, terapeutul se lnatc simli foarte
protector sau ingrijorat in rapon cu clientul, chiar dace acesm il
asigurtr cI toNl este in regull. Oare terapeutul sesizeaz tr dorinla de
a fi ocrotit, de care clienrul nu este constient, sau are tendinla de a
fi protector, in general ? Invers, terapeu$l poate fi de obicei tipsir
de griji, chiar neptrstrtor in ceea ce-l prive$te pe client. Terapeutul se
\a intreba : .Care este comunicarea inconttientil pe care mi-o uznsmie
clientul in acest caz ? '. Concomitent, lnae reflecta la anumite eve-
nimente din viala sa care s[-l fi determinat str devintr mai pulin
capabil de a satisface neraoile clientului.

Rsvenind la Tessa, sa ne imaginam cd pind gi dupe multe

eforturi din partea terapeutului de a-i transmite ce ceea ce are
el de oforit nu sint sfaturile. Tessa continud sd-i ceard in mod
rspetat acest lucru. Mai devrsmo sau mai lirziu, terapeutul va
incepe sd se simta inutil sau agasat, nsajutorat sau iritat. Dupe
ce va obserya acest lucru, se va intreba dace oare raspunde
nevoii incongtiente a Tessei de a dovedi ce persoana care are
grijd de ea nu ii satisface agtepErile, deoarece nu se poate
baza pe persoana respectiva pentru a ss simti protejate.
 RELATIA TERAPEUTICA 2!3

Terapeutul ar putea spune :

in ultima vreme am observat cE solicili anumire lucruri pe care n-arn

reusit str li le ofer gi cI eld dezamlgitl ti furioastr pe miDe. Poare ctr
ai impresia cI, Ia fel ca ti mama ra, rlu poli avea incredere in mine
ctr voi avea grUI de tine aga cum trebuie, de parctr ai vrea str ne
convingi pe amindoi cI nimeni nu ti-ar putea satisface nevoile - ctr
trebuie str te descurci singurS.

in acest caz, interpretarea hansferului se bazaazd pe obser rea

de ctrtre terapeut a propriei sttrri interioare ln interacliunea cu Tessa,
iar aceasta ese pusd in legdturtr cu informatiile desprc istoricul
Tessei, pentru a formula o interpretare.
Lucrul cu contratransferul necesittr o monitorizare de cltre tera-
peut a proceselor ei mentale interne, iar terapeutul trebuie se se
intrebe mereu: Cum md face aceastd persoanl sd md simr, ce nfi
face sd gtndesc despre mine, ce ml daermind sd doresc sd fac ? - in
timp ce specialishrl in terapia umanist-existenfialtr este la fel de atent
la aceste intrebtrri, el are o baztr teoreticl diferittr penru a lejustifica.
Psihanalistul este condus de o incredere puternicd in comunicarea
incon5tientii gi presupune cf, rdspunsurile la aceste intreblri repre-
zintl probabil indicii referitoare la lumea internl a clientului. Meca-
nismul care permite aparilia acestui proces este cunoscut in teoria
analiticl drept idmtificare pmiectivd, un concept introdus mai intli
de Melanie Klein in 1946 9i despre care s-a scris foarte mult duptr
aceea (Ogden, 1992; Sandler, 1988).
Acesta este un fenomen imposibil de dovedit, ca gi telepatia, Si
totu$i faptul ctr are loc este incontestabil, dupl cum demonstreaze
numeroase exemple de cazuri din Scoala analitictr. Field, un analist
adept a lui Jung, arage atenlia asupra reacliitor fizice ale terapeutilor
la contratransfer $i enumere somnolenla, teama, tremurarul gi excitafa
sexualS. El citeaze urmltorul episod descris de Bion (1956):

Pe mtrsurtr ce ttrcerea continua, am devenit con$tient de teama ca

pacienol medita asupra unui atac fizic la adrcsa mea, desi nu puteam
obserra nici o schimbare in postura lui. Pe mlsurl ce tensiunea
cre$tea, am devenit tot mai constient cd acest lucru era adevlhat,
234 TERAPIA INTEGRATIVA

Atunci, $i doar alunci, i-am spus- ..Mi-ai lransmis teama ta ctr mI

veiucide" Pacientul nu s-ami5cat, instr am observat c[ $i-a incle$tat
pumnii pind ce incheieurile i s-au albit. Tdcerea nu a fost intreruPti.
Concomitent, am simlit ctr tensiunea din incrpcre, probabil din relaua
dintre mine Si el, se diminuase (Field, 1989: 518).

in prezent, importanla contratransferului este universal acceptati

in cadrul $colii psihodinamice. Totugi, modul in care este utilizat
pentru a formula o interpretare a devenit subiect de controversd- in
literatura analitice gtrsim tot mai multe exemple in care telirpeutul
vorbegte mai direct despre experienP sa. in exemplul anterior cu
Tessa, terapeutul elaboreaze o interpretare pe baza sentimentelor
sale manifestate in retagie, firi a le numi de fapt. Ar fi putut str
spuni in schimb: -Observ ci devin agitat, aProape furios, altfel
decit me simt de obicei cind sint impreune cu tine. Mtr gindesc la
ceea ce simli qi faci tu ca reaclie la persoana mea gi la modul in care
acest lucru se lea85 de relalia dintre dne $i marna ta"-
Observa(i ctr in interventia de mai sus terapeutul nu numai ctr isi
dezviluie propriile sentimente, dar totodattr nu igi prezinti propria
conceplie cu privire la legtrtura posibili dintre acesrca ti trecut-
Acest tip de intervenlie putea f,i realizat la fel de bine 5i de un
specialist in terapia umanist-existenlialE.
Modul in care sint utilizate transferul Si conuatransferul a suferit
modif,rcf,ri esenliale in istoria psihanalizei. Diferenle majore Pot fl
identifrcate in cadrul abordlrilor psihanalitice ce reflecti schimbtrri
atit in teorie, cit $i in practici (Bollas, 1987; Kohon, 1988; I-angs,
1979a; Searles, 1986; Thnsey qi Burke, 1989).
Un analist freudian sau clasic ar spera cA, dactr ii arattr clientului
cum se relalioneazd prezenrul cu experien(ele anterioare, clientul va
tnlelege si astfel va^fi mai pulin dominat de tendinta de a repeta
gregelile din trecut. Intr-un limbaj obignuit, teraPeutul ar putea s5-i
explice clientului ce anume face gi de ce, sperind cd astfel clientul se
v-a schimba. TonrEi, simpla rememorare a Eecutului gi ingelegerea
modului in care distorsionim realiatea s-au dovedit insuhciente
penru a declanqa schimbarea, duptr cum arati numero$i clienli-
S-a produs o deplasare a accentului de la analiza rezistenlei Qr
apdrdrii suslinute de psihologii freudieni 5i de specialigtii in psihologia
 RELATIA TERAPEUTICA 215

sinelui; s-a kecut la utilizarea acceptlrii, empatiei 9i oglindirii

suslinute de teoreticienii relaliei obiectuale 9i de specialigtii in
psihologia sinelui. Terapeutul nu mai este o figur[ distand care
faciliteaz tr in;elegerea prin intermediul interprettrrii, ci mai degrabS
o persoantr care oferl un loc sigur in care unele traume anterioare
pot fi retrtrite li vindecate (expeienld emolionaw corectivd).
Elaborarea interpreclrilor pe baza a ceea ce gtie terapeuhtl desPre
istoricul clientului se poate transforma intr-o evitare a trtririi prezen-
tului sau a ceea ce am numit afi impreund cll clienhll. intr-adevtrr,
interpretarea interacliunii Prezente poate s[ nu conducd la o explorare
a trecutului. TotuSi, dace terapeutul ii comunictr in mod precis
clientului ce anume se intimpltr intre ei, acest lucru farorizeaztr
adesea asocieri cu privire la trecut, fertr ca teraPeutul se le mai
solicite. Atunci cind astfel de descoperiri sini ftrcute de ctrtre client
$i nu de cetre terapeut, ele au o valoare terapeutictr mai mare.
Esrc la fel de bine str se linll cont de faptul ctr interPretarea nu
este mai mulr decit o preanrnlie pe care clienNl o Poate accepE sau
rcspinge. Diferen;a dinke un andist tradilional si unul care adertr la
teoria rela ilor obiectuale sau la psihologia sinelui este ctr primul
poate fi mai inclinat si considere o respingerc a interprettrrii de ctrtre
client dreFt rezistenp, in timp ce aI doilea ar fi mai dispus str
considere ctr deocamdat2t teraPeutul nu a reu$it str-l inteleagtr Pe
client.

Model u I um a n ist-exis ten lia I

O mare parte dintre subrilitltile eoriei elaborate de psihanaligti au fost

aproape complet date la o parte de ctrtre fiurele inov"ator Carl Rogers-
Kahn ( I 991 ) a sugerat ctr a-l inlelege pe Rogers inseamntr a rccr.lnoa$te
ctr el a introdus de fapt in domeniul terapiei variabila iubirii.

Prin .iubire", Rogers inlelegea c€ea cE grccii numeau agcpe. Filosofia

greactr distinge inEe doutr tipuri de iubire , ercs $ agape. Erosul este
caracterizat de doriDF de ce anume care il va facg W cel ce iube|re
str s€ simd implinit. Include dorinta de a poseda obicctul sau
persoana iubig. ,t8ape, pe de alttr parte, este caracterizattr de dorinla
2X TERAPIA INTEGRAIIVA

de a-l sarisface pe cd iaDir. Nu cere nimic in schimb gi doregre doar

dezvoltarea ti implinirea c€lui iubit. ,{gqpe esre o iubire care inttr-
reste, o iubire care, prin definilie, nu-l impovtrredztr sau nu-l obligl
pe cel iubit. (p. 37)

Fotrivit lui Kahn, pe parcursul celor 40 de ani pe care Rogers

i-a petrecut elaborind propria concepgie asupra terapiei, el a for-
mulat un rtrspuns la o singurll intrebare: .Ce anume trebuie str
Factr un terapeut pentru a convinge clientul ctr in stirtit et/ea este
iubit/l ? ". Pentru a rf,spunde la aceastll inuebare, el obignuia str
inregistreze qedinple, iar apoi le studia Si le analiza imprcuntr cu
studeniii stri, considerind ctr terapia poate fi imbuntrttrtirtr prin inter-
mediul cercettrrii. A conchis ctr rf,spunsul la aceasttr intrebare consg
in capacitatea Erapeutului de a-i Eansmite clientului sinceritate,
empatie 9i o aritudine pozitivd necondilionatd- [a fel cum interpre-
tarea transferului a devenit un semn distinctiv al gcolilor psihodina-
mice, aceste trei atribute ale terapeutului au devenit sinonime cu
consilierca axattr pe ctient pe care a promoyat-o pentru prima oartr
Rogen. l-a fel cum recunoagterea gi gestionarea ransferului nu mai
reprezintl proprietatea unictr a abordtrrii psihodinamice, Si cele trei
condilii esenliale identificate de Rogers au devenit proprietarea
tuturor Erapeuflor.
Pentru Rogers, nu conteaztr nici teoria personalittrlii, nici tehnica,
atit timp cit terapeuhtl gese$te o metodil de a comunica ag4pe.
Contribulia sa in domeniul psihoterapiei a constat in legitimizarea
preocuptrrii terapeutului cu privire la calitatea rela;iei dintre tcrapeut
$i client (Kahn, 1991).
Tlpul de relalie pe care il valotiaazA Roge6 este unul foane
special 9i foarte diferit de rela ile uamferengiale pe care le-am
analizat mai devreme. Aceash seam.{ntr mai degrabtr cu relaliile din
viap obignuittr, care sint trf,ite drept vindecare. Prin urmare, a fost
descristr &ept rsl4Fa reald sau rela;ga penoand.-persoanl. Sesi eaztr
la extremitatea continuumului -a fi venus a frce" Si este caracterizattr
de reciprocita!e.
Inventatorul terapiei Gestah, Fritz Perls, ocuptr un interesant
loc intermediar intre insistenla psihodinamicd asupra rela;iilor
 RELATIA TERAPEUTICA 237

uansferenfiale $i accenh umanist asupra a$a-zisei reladi reale-

deoarece
Sinceritatea sa nu era intotdeauna de tip emPatic 9i blind'
cu el' Dar
uneori ii critica sau ii ironiza pe cei care doreau str lucreze
se baza mereu pe realitate, $i obi$nuia se fac6 multe
comentarii
de Rogers'
revelatoare despre sine 9i despre ceilalli' Spre deosebire

linea cont foarte mult de materialul

transferen[ial'
insf, una dintre metodele sale, descristr deja in capitolul
anterior'
era si-i solicite clientului str creeze dialogrxi c:uun celdlal' imaginar'
in conversalii avind drePt fatl'
cind
AcesE roluri erau regizate
ro fraze
anume trebuie inversate
rostiE in goap6 sau Putea s[-i ceartr cliennrlui sd experimenteze'
rostind exact contrariul unei afirmalii empatice pe care o
spusese'

Terapeutul incearc[ str creeze un dialog existenlial' raportind mai

slu acestor
intiiienomenele pe care le determintr la nivelul auzirea
cuvinte in acest moment, ir acest context'

Clientul i Niciodad ! Nu mai vorbesc cu ea niciodattr !

Terapeutul : Cind ai spus asta, am simlit un fel de impunstrturtr
rece in stomac. Cred ctr sinl oarecum sPeriat ce mi
te-ai putea adresa mie, intr-o oarecare mtrsurl Me
simt respins, a$a cum mf, simPam respins atunci cind
rnama mtr pedepsea nernaivorbind cu mine'

imagi-
Terapeunrl raporteazl fenomenele' senzaliile' sentimenEle'
nile si amintirile carc-i vin in minte'

Cbentul I
Nu-i voi mai acorda nici o $anstr'
TeroPeulul'. Acum dev ed cl am avut
exPerie[te Totuti' mtr simt
stinjenit ti ce-ea ce simli $i
tu sau c€ea ce Poate simte mama ta'
Clieruul : (prirge) N-am sf, fiu uist, sint prea nervos'
Terapewul | $i pfingi. f,9 vrEa str vtrd cI igi exprimi mai multe
sentimente pe care le simli direcr fafi de mama ta'
dacl ifi inchipui cn ea sd pe scaunul gol Crczi ctr c o
idee bunl Pentru a co[tinua ?
 238 TERAPIA INTEGMTIVA

menE intense cind nu ai fost in contact direct. Cred

ctr acun, cind te cotrfrun$ cu ea, chiar dacl e doar
in
imagimlie, tristelea $i minia ta ajung inir_un imDas si
simti doar obosealtr. Dar dactr te_ai identifica cu unut
ditrtre aceste sentimeme gi l_ai lfua pe celilalr str srea
pe scaunul gol ?

. Un alt specialist in terapia Gestalt ar fi inrerpretat la fel oboseala

drept ceea ce in limbajul gestalt se nume$te u[impas,
9i ar fi putut
spune doar :

Tempeutul i Anrrci poare cI vrei str rrmii obosit. Dactr tin conr de
tonul vocii tale, chiar tind sI cred acest lucru.
[Clienol
este ltrsar str decid, singur dactr sI revintr siu nu
la
sentimentele dificile pe care le-a provocar,l
 RELATIA TERAPEUTICA

Perls a crezut ctr metodele sale au eliminat nevoia explorlrii

conventionale a transferului, pe care o practicase ca analist. Dupe
cum aratf, exemplele de mai sus, cu greu ar putea exista o diferen!tr
mai mare fati de abordarea psihodinamicS. Sarcina terapeuului este
se observe $i si raporteze de la un moment la altul efectul pe care
ctientut il are asupra sa, indeosebi Prin af,irmatii ce pot fi rezumate
ca afirmatii de tip asertiv (-eu"). lntentia este ca acestea str fie con-
siderate de cEtre client drept realitate, drept efectul real pe care i[ are
in aceastd scend, asupra aceslei Persoane, acum.
Esre foade adevfuat ctr sPecialiStii in terapia umanist-existentialtr
acorde o atentie sporitd propriilor reac[i la clienli, in comparalie cu
adeplii gcolilor psihodiramice.
in general, este adevtrrat c[ sPeciali$tii in terapia umanist-existenlia.lf,
acordtr mare atentie propriilor reaclii fale de client, la fel ca adeplii
gcolilor psihodinamice. Spre deosebire de specialistul tipic in terapia
psihodinamictr, ace$tia relevtr o parte mai mare din propriile procese
interioare- Implicarea speciali$tilor in terapia umanist-existentialtr
difertr aproape intotdeauna de abstinen;a Psihanalistului. Adesea,
acesta igi descrie in orice moment senlimentele ca reaclie fattr de
client, incercind totu$i str mentintr gi atmosfera de incredere despre
care consideri c[ faciliteaz[ progresul terapiei.
in clipa in care specialistul in teraPia psihodinamicf, s-a intrebat
dace Tessa il transforma intr-o mame care nu satisface nevoile
copilului, un rtrspurs din cadrul dialogului existenlial ar putea suna
astfel :

Cind ti-ai incrucigat miidle, ai Privit in jos gi ai incetat str mai

vorbelti, chiar acum, cred cI mi-a fost teiml de tine. Am avut un
prim impuls de a reactiona ca 9i cum m-a$ fi suplrat' aga cum ai
descris-o pe mama ta lipitrd la tifle sI fii pu$n mai indrlznealtr.
Aproape in aceeasi clipl, am simtit in mine o rlcealtr care s-a extins,
devenind un fcl de singurltate. Mi-a amintit de copilf,rie, cind
obilnuiam sI mtr ascund iotr-un ppron, cind eram suplrat, li nimeni
nu venea sll mtr caute.

ln cadrul acestei metode, invitatia urmtrreqte ca 5i cliennrl str factr

acelagi lucru; prin urmare, are loc o explorare a realidtii reactiilor
 240 TERAPIA INTEGRAIIVA

a douf, persoane una htE de cealalttr $i a implicaliilor acesrora in

contexul existentei fiec&eia dinEe ele. in dialogul existenlial, aceasttr
dezvtrluire a sinelui este posibiltr, dar nu 9i obligarorie. Houston
(2004) comenteaztr ctr dialogul terapeutic trebuie incadrat, analizat
in contextul in care una dintre persoanele care poarttr conversalia
este clientul. Astfel, se spertr cd terapeuul igi concentreaztr atenlia
asupra acestei realitlli $i ctr nu se lanseaztr in dezvtrluiri despre
sine care apa4in propriei terapii sau sint specifice dialogului cu
funcgie socialtr.
Dialogul existenlial este foane diferit de abstinenta psihanalitictr.
Metoda poate fi corsiderattr drept celfla.lt capEt al continuumului . Ase-
menea unei atitudini strict interprchdve, reprezinttr o disciplintr durtr.

Analiza tranzaclionatl (AT), elaborat5 de Eric Berne, ltilizeaz[.

modele care se adreseazf, in mod explicit atit funcliontrrii intraper-
sonale, cit $i celei interpersonale. Conceptualizarea binecunoscuttr a
sttrrilor sinelui sub forma pdrinte-adult-copi, a inlocuit structura
freudiantr alc[uittr din supraeu-eu-sine $i a oferit o modalitate elegantl
9i accesibittr de inlelegere a funcgiontrrii inrrapsihice. Funclionarea
interpersonaltr este inleleasi prin intermediul arralizei tanzsclii lor
dintre oameni 9i include analiza jocurilor, a secvenfelor compor-
tamentale ale panicipantilor li analiza scenariului, o metodtr care
urmtrreste relaliile persoanei in mediul sdu, pe durata unui ciclu
existenlial (Berne, 1975).

Congtiinla sinelui terapeutului: diverse modele

Terapeutului ii revin sarcina ii responsabilitatea de a-$i inlelege
sentimentele gi gindurile Ei modul in care acestea sint mobilizate in
confruntarea cliptr de cliptr cu clientul, pentru a le utitiza atunci clnd
 RELATIA TERAPEUTICA 241

are ocazia. Din acest moliv, speciali ii in terapia psihodinamicd

trebuie str se supuntr terapiei personale individuale, pe parcursul
instruirii lor. Importan(a dictonului ,,cunoagte-te pe tine insuli" se
bucurf, de o aprecierc la fel de mare qi in modelul arnanist-e stenlial.
Con$tientizarea sinelui reprezintE un scop important, iar multe
cursuri de pregltirc din gcoala umanist-existential[ le impun studen-
lilor sA urmeze o terapie personal[ individuat[ sau de grup.
Dace shrdentii de la recent infiinlata Divizie de Consiliere Psiho-
logicd ar trebui sau nu str fie ei in9igi subiecf ai terapiei a fosr
subiectul unei controverse aprinse in cadrul British Psychology
Sociery, rezultatul fiind o durat[ minimtr de 40 de ore de terapie.
Terapia cognitiv-comportamentald este efectuate in principal de
psihologi clinicieni a ctrror instruire nu a inclus in mod necesar gi
terapia personala. Poate ce acest lucru nu este surprirzdtor, deoarece
modelul este ancorat in cadrul medical, punind accentul pe medic
sau pe terapeut/dcind ceva pentru pacient $i simptomele sale, mai
degrabd decit fiind impreunl cu persoana respectivd. To $i, dupe
cum am observat mai devreme, in cadrul acestui model, importanla
lucrului cu rela a tempeutictr se bucurl de tot mai mult interes $i
recunoa$tere. Pentru a reugi sI realizeze efectiv acest lucru, trebuie
incurajate prevederi legate de dezvoltare personall, care sf, fie
incluse in programele de studiu. CunoaEtem cel pu;in un curs de
psihologie clinictr care pllte$te contra\raloarea a zece gedirye de
terapie pentru cursanlii care aleg str-l urmeze.
in concep;ia noastrtr, toti cei implicali in ajutorarca altora, indi-
ferent in ce calitate, vor trcbui str facd mai mult declt str aplice
cunoqtin(e teoretice prin intermediul unor intervenlii bazate pe apti-
tudini. ln calitate de fiinge umane obignuite, acegtia se vor confrunta
cu durere gi suferinltr care trebuie intimpinate $i diminuate fdre nici
o tendinltr sau prcjudiciu personal; prin urmare, este vital se se ia in
calcul sprijinul personal $i dezvoltarea sensibiliH1ii gi conqtientizlrii
sinelui.
242 TERAPIA INTEGRAITVA

Tendinfe convergente

Duptr cum am observat, din punctul de vedere al tehnicii existtr

multe diferenle intre modelul psihodinamic Ei cel umanist-existenl,ial.
Totu$i, dezvolttrrile recente din cadrul modelului psihodinamic le
apropie mult mai mult. in continuare, vom explora mai in detaliu
aceste tendinle convergente. Vom incepe cu teoria psihodinamic[,
vom exemplifica o serie de modalittrli prin care un specialist in
terapia psihodinamictr poate lucra cu relafa terapeuticd, iar apoi
vom analiza asemlnlrile qi deosebirile dintre acestea gi interven;iile
la care ar putea apela un specialist in terapia umanist-existentiald.
Teoriile gi tehnicile analitice au evoluat de ta sublinierea i4ele-
gerii sau a intuiliei (adictr funcliile cognitive/ale eului) la o focalizare
mai intens[ asJJPru emoliei S\ sentimentului sinelui, pe m6surtr ce
^
acesiea se dezvtrluie 9i sint retrdire in |edinla terapeutictr. Efornrrile
se axeaztr tot mai mult asupra lui aici gi acum, ca modalitate de
inlelegerc a trecutului, mai degrabf, decit abordarea invers5, cum
era cazul inainte. Kohon (19E8: 53) af,rrma: -situatia psihanaliticd
este creattr $i construittr intotdeauna pornind de la interacgiunea
specifictr 9i unici dintre pacient Si analist". Aceasta aduce modelul
foarte aproape de concepgia umanist-existenliale.
Modificlrile din cadrul modelulul psihodinamic, din perspectiva
modului de conceptualizare gi de utilizare a transferului $i con-
tratransferului este relevant in acest context. lwrg (1929: 72) a
afirmat ctr contratransferul este evocat de ctrtre transfer. Aveau str
treace insf, mulfi ani pintr ce acest proces sA devintr un centru
de interes. Kohon (1988: 53) exprimtr acest lucru atunci cind
scrie: ,,Analistul nu este niciodatl un .outsider,; el face parte
integranti din situalia de transfer. De fapt, se poarc argumenta ctr
transferul este la fel de mult o funclie a contratransferului cum
contratransferul este un rezultat al transferului". Si Lambe (1986)
consideri ctr transferul Si contratransferul sint parte integrante unul
din celalalt.
 RELATIA TERAPEUTTCA 243

Ceea ce umeaztr este un exemplu dintr-o sedinll imaginartr de

indrumare cu un sudent care urmeaztr cursuri de terapie psihodi-
namictr; sint ilustrate o serie de modaliEli diferie de lucru in
relalia terapeutice.

O femeie tinera, director de resurse umang de succ€s, sta totuii

deranjati de sentimente de autoreprog 9i cinism. Orice ar fi
facut, avea impresia ce nu este suficient de bun. Intt-o gedinlA, a
povestit ce un colsg de serviciu perea cA reugegte intotdeauna
se-i determine pe ceilalli sa-i rscunoasce msritele 9i se il
admire, degi avea mult mai pu$ne experienld giltia mai puline
lucruri decft ea, ii nici mecar nu-Si dadea silinta. Studentul a
sesizat indiciul gi a elaborat o interpretare bazaE pe informa-
liile pe care le delinea cu privire la istoricul familiei clientei:
Studentul: MA inlrcb dad a@st sentiment de a nu fi sullcient
de bund este legat de sentimentele faq de tadl Eu, pe care
simleai cd nuJ vei putea mutumi niciMa6 penlru cd egti fald,
nu bdiat

Aici, shdentul face conexiuni intre problemele de care se plinge

clienla $i posibilele origird ale sensibilitSlii ei acnrale cu privire la
felul in care o privesc ceilalli. Accenrul cade asupra clientei $i
asupra lumii ei intrapsihice. Terapeunrl nu este inclus in interpretare.
Astfel, el rtrmine o figud oarecum distanttr, carc implnlle$te cuno$-
tinFle sale in speranla ctr, astfel, clienta \ra ajunge sl-!i inleleagl
mai bine suferinla. Putem spune ctr lerapeutul mai degrabtr face ceYa
gi nu ctr esra impreund cu clienla.
De mulrc ori 9i in cazul multor clienli, o astfel de interpretare sau
expticaue poate da rczultate foarte bune. Clienlii rtrspund adesea :
U4 TERAPIA INTEGRAIIVA

.Da, nu m-arn gindit niciodattr la asta". Ei sint dispugi 9i sinr pregetii

se capete o perspectivtr diferirtr asupra pove$rii vielii lor. Totuqi, la
fel de des, ca gi in exemplul nosuu, clien$I poate ignora inerpre-
tarea. in acest exemplu, clienta a schimbat subiecnrl.
indrumtrtorul , desi era de acord cu sMentul in privinta \raliditllii
interpretlrii, a vrut str $tie cum anume acest sentiment de a nu fi
suficient de buntr era acriyo, in terapie. L-a intrebat pe student cum
se siDue in relalia cu acest clied. S-a dovedit ctr intr-adevtrr studentul
sim;ea o prcsiune considerabild in incercarea de a o satisface pe
clien0i li de a da do'vadtr ctr este deosebit de inteligent (cum clienta
se arlta a fi adesea), pentru a contracan sentimentul ce este judecat
in permanenltr qi ctr nu se ridictr la inlllimea agtepttrrilor clientei.
indrumtrtorut gi studentul s-au intrebar apoi cum ar putea fi exprimat
verbal acest lucru 9i au analizat diverse posibilittrli :

Tempeutul . Ai me4iorBt mai deweme cd ac€l coleg al rtru pare str

fie in cemrul atenliei in birou, iar tu re sim in mod
constant incapabiH se mulFrmesti pe cine\a. Mtr imreb
dacl ie temi ctr nu mI pogi mulpmi nici pe mine, aga
ctr ai trijtr sI nu vii niciodag ftrrf vreo poveste inrere-
sanli sau inleleapttr pe care sd mi-o spui.

Aceasla este una dinEe cele interprettrrile utilizaE cel mai frecvent
in cadrul acestui model, in prezent. Terapeutul utilizeazl experienla
proprie cu clientul pentru a face o conexiune cu materialul pe care
clientul il aduce in cadrul gedinlelor. Terapeunrl face referire la
posibila asem.dnare a modului in care clientul reladoneaztr cu el Si
tiparul de relafonare at clienului in afara $edinfelor. Terapetul nu
fice rcferire la conexiurEa cu trecutul, nici nu rorbe;c despre propriile
sentimente. Degi ii transmite clientului informalii, ca str spunem ala,
Erapeutul, introducindu-se pe sine in ecualie, face astfel incit rclalia
dintre el ti client se parl mai imediattr 9i mai intimtr. Aceastl
intimitate este er,ocattr li mai mult in interveqia urmItoare :

Tempeuul: Simt cd asupra mea se exerciltr o prcsiune oarecum

inconfonabiltr de a vI mulFmi in SedinFle noasrre,
prin ceea ce spun Si prin modul in care o spun. Cred
 RTLATIA TEMPEUTICA

cl acest lucru s-ar puEa darora se imenElor pe care

le ave - ctr existi o anumitA presiuDe asurpa dumnea-
waBtrtr de a fi intErEsanttr penru colegii de la birou ii
de a fi un client inrcresant petrru mine, sau alrfel noi
nu v-am mai accepta.

Aici, terapeutul igi asuml propriile sentimente gi le comunictr in

mod dtect clientei. Acest lucru este mai degrabl in spirinrl tradiliei
umanist-existenliale decit al celei analitice, instr, dupl cum am
obserr"at, acest lucru se schimbtr odatl cu aparilia unor analiEti
independenli gi contemporani care uneori pot formula mai explicit
ccea ce simt de fapt. Bollas (1987) numelte ac€st lucru utilizarea
directd a contratansferului, deosebind-o de utilizarea indirectd, in
care terapeutul igi utilizeazl sentimentele subiective, insi nu dez-
viluie de fapt care anume sint acestea. in general, specialiqtii h
terapia umanist+xistenlialtr sint mult mai obipuili str utilizeze contra-
transferul in mod direct.
Revenind la tinira femeie menlionattr anterior, iatil cum ar putea
conduce gedinla terapeuticl un indnuntrtor specializat in terapia
gestalt, care se confrunttr cu acelagi material.

indrumdtorul . Ce ai Ecut cird ea a schimbar subiectul?

Studentul I De fapr, mi-am adus aminte de o alrtr schimbare de
subiect despre care vreau sA vorbesc in S€dinltr.
indrumdtorul: Uite cine vorbegre !

Studenrult Nu in1eleg.
indrumltorul: Ti-am pus o inrebare cNar acum gi inr-un anumit
fel m-ai evitat sau ai deviat, a5a cum cred ctr face
probabil cliemul riu. cind reiau in giud rtrspunsul
meu, cred ctr am cam flcut pe desteptul, desi aveam
dreptate. Ala ctr mediiez la o paralell intre mine si
tirF, iDtre tirE si ctientul ttru !i intre ea si felul in care
o descrii nr. Foate ctr c€€a c€ am nlcut diferit a fost str
rlmin la ceEa ce se intimpltr acum, mai degraM decit
sI urmtrresc disaierile tale, cum le-ar fi numit Perls.
Studcnhll I Data urmtrtoare cird rntr rnai simt irEonfDnabil lucrird
cu ea, voi explica clar acest lucru gi voi analiza care
este leglnrra cu ea, mai degraM decit s{ tlag de
26 TERAPTA INTEGRATIVA

unul siDgur coDcluzia ctr sitrt incapabil ti cI trcbuie

str ascuDd acest lucru.
indrumltontl: imi imaginez ctr un asfel de clie gercreaztr teuraga
competiliei ti deduc ctr o surprinzi cind faci un
asafel de comentariu asupra proccsului. Este posibil
sI nu ajungi foane departe, cu excep a cazului in
carc poti oblirc cmperarea ei, prin intermcdiul unui
iDteres viu faF de componarca ei actuall li de a ta,
ca indiciu cu privirE la multe alte aspecte. Ai spus
chiar N ctr are ieldi4a de a se simd criticati.

ln general, specialisnl in terapia psihodinamicl ar ltlliza da-

vdluirea sinelui cu foarte mare precaulie. Specialistul in terapia
umanist-existenliale ar considera-o esenlidtr, duptr cun arattr gi
exemplul de mai jos :

Avind un client care intre furtunos in incepere gi, dupd ce ia

loc, se desc€ltd in aga fel incit unul dintre pantoli lovegie o
masa gisparge o vazi, maioritatea terapeutilor care se autoapre-
ciau pentru eficienF ar remarca acest sveniment.

Un freudian ar putea facr o afinruyie conplad despre celdlalt,

interpretind, ghicind cu precaulie, dar cu glas tare, ce anume repre-
zinttr camera pentru client qi ce anume vrea sl-i transmittr clientul
lerapeunrlui. Un adept al leoriei lui Rogers sau aI lui I(ohut ar incerca
str empatizeze cu sentimentele 9i intenliile clientului, din nou prin
intermediul unor afirmalii desprc c€Hlah, utilizind un rtrspuns empatic
sau de oglindirc. Specialisnrl in terapia existenlialtr ar putea spune
ctr i-a crescut pulsul gi cI este alarmat Si evenhBl enervat, justificind
aceste sentimente prin apelul la asocieri pmprii 9i chiar mai mult :

Tempewul: ioueg corpul mi s-a Ensionat cind v-am auzit pe

scfti. ClId pantofl a lovit masa, era cit pe-aci sI mtr
ferEsc. Am simdt un goc de parcl eu &t fi fost cel lovit.
ClieLtul I N-am ftrcut decit sI itrEu i! camertr. N-am ce face
dacll credefi cI slnteti o masll.
 RELATIA TEMPEUTICA 247

Tempeaul: Acum rid $i nu mtr mai sima EDsioDat. Observ cI

totusi in ioterior incl mtr mai simt umilit, simt cd nu
mtr compon cum trEbuic Si cf, tru sint iD stare sI
comunic cu durD.oeavoastrtr, penru cl tineti garda sus.
Clientul . M-am strturat str aud c5-i umilesc pe alfii Nu stiu ce
e de eicut.

Obserrra;i ci aici majoritatea intervenliilor terapeuului se referl

la sentimentele pe care i le evoctr clientul atunci cind intrl in camerr,
iar acestea sint comunicate in mod deschis. Nu terapeutul, ci clientul
face conexiuni gi interpreteaztr acest tipar de relalionare manifestat
aici gi acum cu modul in care tinde str se comPorte cu alfii in
general. A fost deschistr calea cf,ffe o explorare util[.
Potrivit lui Kahn (1991 : 4), ,unul
dintre motivele penhu care
relatia terapeut-client are un potenlial terapeutic atit de ridicat este ctr
e singura relatie din via1a clientului care se deruleazE chiar in timpul
orei de terapie. in acest interr"al, toate celelalte relalii sint mai abstracte,
mai distanie". Modul in care este valorificat acest lucru depinde de
disponibilitatea terapeutului de a permite un anumit tip de intimitate
Si de confidente intre el gi client. Acest lucru ne determinE sI ajungem
la un alt motiv, ce reprezinti rccunoalterea tot mai mare in domeniul
gindirii psihanalitice de care se bucurd rolul jucat de intersubiecti-
virare in sedinla terapeuticS. Acesta este conceptualizat drept .doua
subiectivittrgi care interrela(ioneazi Ei se experimenteazi reciproc"
(Kohon, 1988: 66). Intersubiectivitatea, un concept introdus de
teoreticienii fenomenologiei existengiale cum ar fi Merleau-Ponty
(1962, l9&), transcende psihologiile intrapersonale gi interpersonale
$i postuleaztr ci dezvoltarea individualtr nu poate Ft separattr de
contextul lrlirii !i interacliontrrii cu ceilalli.
 248 TERAPIA INTEGRATIVA

Ideile existengiale ale lui Martin Buber (1970) au exercirar o

influente deosebite asupra specialiqtilor in rerapia Gesralt gi a altor
umanifti. Mai degrabi deeit sI indrtrzneasctr sd elaboreze o inter-
pretare, uD specialist in terapia umanist-existenliale va uriliza ceea
ce el numegte o abordare dialogicd, aceasta implicind acordarea
unei atentii sporite procesului din prezent dintre cele doutr ptrrti. Fie
ctr respectivul client se implici sau nu in proces, Buber sugereaztr ctr
o atitudine dialogici 9i, dactr esre necesar, o menfinere a acestui stil
doar din partea terapeutului demonstreazd onestitate, empatie Si o
ascultare profund5, intr-un fel care probabil ii este util clientului.
Autorul vorbegte despre momentul de intimitate, despre relalia eu-tu
carc poate ilumina brusc un astfel de dialog. Prin acest lucru, vrea
str sugereze un moment simulran de recunoagtere gi empatie intrc
terapeut qi client, moment despre care considertr ce are lenle de
vindecare. Acest lucru este foarte asemlntrtor cu ceeea ce Stern
et al. (1998) descriau drept roninterpretative in terapia
"mecanisme
psihanaliticl', incluzind ,momente de intilnire" $i din
"momente
prczent', ambele considerate ca hind mai personale sau mai inter-
subiective decit simpla interpretare - ,acel ceva in plus'- Autorii
definesc momentul intilnirii drept

extem de specific, fiecarc paftercr are o cont bulie uoici ii autemicr.

Atunci cind se creeaztr un momenr de intilnire, reaclia terapeutului
ou poate fi doar una de rudd sau tehtrictr, ci mai degrabtr ellea
trebuie str utilizeze un aspect specific al unei anumite individualiulli
carc poarttr ampretrta sa personall (p. 913).

Stern (1965) arat ctr, deli psihanaliza, spre deosebirc de psiho-

logia academicS, a fost mereu interesa6 de experienla subiectivtr a
individului, nu a conceprualizat experienla inrersubiectivtr drept un
fenomen diadic.
Mai des decit se precizeaztr in mod clar, practica analitictr Si cea
umanist-existenlial[ pot fi asemIoate cu doutr drumuri care pornesc
din acela$i locAi duc ctrtre aceea$i destiDatie, ins[ merg in paralel.
Uneori, un constructor luminat elimintr spatiut dintre cele doul
drumuri qi Ie lasl str opereze ca o singurtr autostradll largI, mai
eficienttr,
 RELATIA TERAPEUTICA 249

IatI un exemplu de drumuri paralele. Buber nu este citat in

articolul scris de Stetnel al. (1988). Totuqi, el a propus aceeagi idee
ca acesti autori, deqi a optat pentru o denumire pufin diferittr. Buber
vorbegte despre momentul eu-tu, cind de fapt existtr un sentiment
reciproc al intitnirii si un anumit tip de schimbare El sugereaztr ctr
aceste momente sint rare, dar ctr un bun Practician se strtrduielte sd
genereze condiliile de deschiderc Ei de incredere care str sporeasctr
gansele apariliei acestora. Ambii autori corlsidetd contacrul Si autenti-
citatea drept vehicule influente ale schimbtrrii.
Modificarea accenrului pe parcunul ultimelor doutr decenii de la
interapsihic ctrtre interpersonal 9i intersubiectiv a fost exploata6 in
mod eficient de Stolorow et al. (1987\. Mitchell (1988) a introdus
ideea modelului relalional, care ofertr o modalitate de integrare
cotrceptuattr a unui ansamblu de teorii analitice, prinre care se
numtrrtr teoria britanictr a rela!iilor obieciuale, psihanaliz3 interper-
sonaltr 9i psihologia sinelui.
Tenpeugii contemporani din aceste gcoli de anvergurtr acordd o
atentie deosebiti relaliei dintre client 9i terapeut, ala cum este ea
ttdid in tedinta tempeuticd. Se presupune cI, la fel ca in cazul
dezvoltdrii copilului, schimbarea este Produsl de expe enlele de
vialri imptrrttrsite (Bollas, 1989;Erskine, 1989; Hycner, 1993;Kahn,
l99l ; Mitchell, 1988, 1994; Wright, 1991). O serie de studii recentc
cu privire la reacliile terapeulilor la stilurile interperconale ale
clienlilor par str vintr in sprijinul acestor ipoteze (Hardy et al ' 1998) '

Concluzii 9i implicafii
in pregitirea teraPeutilor
Teoria gi practica terapeutictr actualtr ofertr posibilitlli incimnte de
integrarc. Anali$tii au elaborat numeroase teorii cu privire la subtili-
ttrlile relaliei terapeutice, lnsi metodologia lor a Ptrstrat o atitudine
oarecum impersonaltr. Pe de alttr Parte, specialigtii in terapia uma-
nist-existenlialtr s-au simlit intotdcauna confortabil cu relalia din
contextul aici gi acum, instr uneori au neglijat explorarea fundamentelor
 2fi TEMPIA INTEGRATIVA

teoretice ale acliunilor lor. $i unii, Si alfii mai au mult de invIFt de

la ceilalli. Specialittii in terapia cognitiv[, care au devenit tot mai
constienli de imponanp relagiei terapeutice, ar putea beneficia de pe
urma preluirii din ambele modele a acestei componente importante
a terapiei.
Convergenlele diverselor gcoli nu ni se par surprinzltoare. Duptr
cum am observat, studiile din domeniul dezvoltdrii umane gi al
neuro$tiintelor au pus in eviden(tr importan;a conexiunilor emolionale
dintre copil qi persoana carc are grijl de el, 9i au arltat cI inter-
acliunea socialtr este caracterizate prin reciprocitate. Din perspectiva
hcilittrrii dezvoltlrii, calitatea esenlia.ltr a persoanei care are griji de
copil este capacitatea de rezonare afectivd cl copilul. Terapeulii,
asemenea persoanelor care au grijtr de copii, reaclioneaze uneori
inconStient la nevoile clientului intr-un anumit moment, iar dace
rlspunsurile lor rezoneaz i cu clienh. , experienla impdrttrgitii rezultattr
de aici le ra permite amirduora sd genereze impulsul necesar cre$terii
Si dezvolttrrii.
in practica terapeutice. a oriclrei qcoli, includerea attt a lui eu,
ctt Si a lui tu intr-o interventie este, conform experienlei noastre, cel
mai dificil lucru pe care trebuie sE-l inyete viitorii rerapeuli. Tradifia
psihodinamictr, care a dedicat atit de mult timp $i atit de multe
\olume intelegerii psihopatologiei clientilor, tinde sE inlluen[eze stu-
dengii in sensul concepnraliztrrii clientului drept o creanrrtr oarecum
diferitit de ei ingigi. Deseori, seminariile se desf{Eoari sub forma
unor disculii despre cazuri gi, duptr cum araE denumirca lor, se
axeazl pe clienti. Experienlele din rrecut tind si he aduse in atentie
atunci cind se discuti despre interacliunea din prezent a cliennrlui cu
terapeutul. Exerciliul consacrat intersubiectivittrgii din Anexa 6
(pp. 299-309) a fosr special elaborat penrru a-i ajuta pe studenti str
obserye ceea ce simt in interac[iunea clip5 de clipe cu clientul, str
reflecteze asupra acestor lucruri 9i str invege str le utilizeze. Am
descoperit ctr acest lucru ii implicd pe studenli intr-un mod activ gi
informativ care poate suplimenta in mod benefic insugirea teoriilor,
indrumarea Ei terapia personaltr.
TEoria va continua str reprezinte un fundament esential in pregl-
tirca viitorilor teapeuti, instr credem ce esrc necesar sd se puntr mai
 RELATIA TERAPEUTICA 251

mult accent pe invtrtarea modului de a fitmpreund cu clientii,

indiferent de modelul teoretic adoptat. Fie ci terapeutul acordil sau
nu atentie experientelor sale subiective din cadrul $edinlei tera-
peutice, fie c[ reflect[ sau nu asupra lor, fie cI le utilizeaztr in mod
deliberat sau nu, astfel de experiente siDt intotdeauna prezente.
Corsidertrm cI a invila cum pot fi gestionate $i a reflecta asupra lor
sint cerinte esenliale in prcgtrtirea oriclrui terapeut. Este necesartr
atit relTectarea in cadntl acliunii, cit $i reflectarea arzpra acliunii. O
astfel de pregtrtirc se oblinc prin practic[, mai degrabl decil prin
teorie, $i este in acord cu ccea ce am incercat str comunicf,m pe
parcunul ctr4ii : in pimul Si tn primul rind, un specialist in terapia
integrativd va tncerca sd fie un pmctician refleriv.
 Capitolul 9

Pregitirea teraPeutu lui

Acest capitol se poate dovedi extrem de interesant pentru cursan[i

si include citeva indicatii cu caracter general cu privire la facilitarea
invilini bazate pe experien{i, Ultima parte a acestui capitol se
ocupi cu evaluarea studentilor, indeosebi cu modul in care poate fi
monitorizat 9i evaluat lucrul lor cu clienlii. Spertrm ctr Scala de
evaluare : componentele practicii tn terapia iruegrativd (pp. 267 -270)
ii este familiar[ cititorului, deoarece con[ine tot ce ne-am sEdduit se
descriem in aceasti carte 5i considerf,m relevant Pentru snrdentul
sau practicianul specialistin teraPia integative.
Majoritatea intrebirilor filosofice cu adevirat importanE slnt
formulate de copii cu virsta de 5 ani, iar rlspunsurile lor personale
sint cuprinse adesea in jurnalele ;inute in adolescenp, carc apoi sint
lesaE undeva Si uiBrc. Pregitirea terapeutilor trebuie sI le permiti
se satisface curioziatea copiilor gi pasiunea persoalelor tinere de a
inlelege lumea. Speram ce lectura acestui capitol, in paralel cu
exerciliile, poate oferi o serie de indicii cu privire la fonnarea acesfiri
spirit in cadrul cursurilor pregtrtitoare pe care le urmeaza viitorii
terapeuli, prin intermediul invllxrii participative 9i al atelierelor
experienliale. Ambii autori au o experienli vasti legati de inv[tarea
participativtr !i experienlialtr 5i in Anexele 2-6 oferim o selectie de
exercilii pe care le considertrm utile.
Considerim ce pregetirea in domeniul psihoterapiei integrative
uebuie str culrive o aiitudine deschisi a studenhlui. inci de la irrceput'
shrdentii trebuie sd fie con$tienli de existenla mai mulbr abordiri 9i
str adopte o perspective critictr prin intermedid cereia se Ie evalueze
254 TERAPIA INTEGRI$IVA

pe fiecare. Pe parcursul pregtrtirii lor, ei pot fi incurajali sE-Si dezvolte

propriul stil de a lucra, elaborat pe baza unor fundamente teoretice
ample, testat gi modificat in practictr. Credem cI acest lucru va
conduce [a un sentiment de apanenenfl qi de incredere in pregitirea
gi capacitatea respectivilor studenli de a lua o decizie informattr cu
privire la un anumit domeniu de lucru, in ceea ce privegte problemele
clienlilor 9i cu privire la merodele adecvate pentru diverse situatii.
in prezent, existl o serie de cursuri de prcgtrtirc recunoscute de
Consiliul de Psihoterapie din Marea Britanie $i tot mai multe cursuri
acreditate de Asocialia Britanice pentru Consiliere 9i psihoterapie.
Divizia de Consiliere Psihologicd a SocieEii Briladce de psihologie
oferl o calificare in consiliere psihologictr, care constituie de fapr un
curs de pregitire in terapia inEgrativtr.
Existtr mai multe conceplii cu privire la opornrnitatea prezenttrrii
unei abordilri integrative chiar Ia inceputul pregtrtirii srudenlilor.
Unii speciali$ti sinr de ptrEre ctr, inainte de aceasta, studentul [ebuie
si fie la curent cu abordarea bazatii pe un singur model. intr-adevtrr,
mulli practicieni au urmat aceast[ cale. Din experienla noastrtr,
unora dintre studend le este grcu sI asimileze inctr de la inceput mai
multe modalitatilli de a vedea gi de a face lucrurile. pe de ald parte,
studenlii care igi formeazl inctr de la inceput o viziune de ansamblu
asupra domeniului beneficiaztr de un mare avantaj, iar o astfel de
abordarc mili]eazi impotriva aderlrii lipsite de spirit critic la o
anumiE teorie sau practictr. ln conceplia noastrtr, oricare dinrrc
aceste moda.litil;i este buntr, daci existii dorinla de a continua invtr_
Iarea li dezvoltarea personaltr.
Considertrm ctr pe parcursut pregtrtiri gi, intr-adevtrr, de-a lungul
carierei unui terapeut, integrarca uebuie str implice :
1. Ut nivel academic, intelectual al invlflrii care str cuprindtr o
serie vasttr de modele teoretice existente, mai degrabd decit unul
singur. Astfel de informalii ar trebui ordonate in paralel cu ceea
ce se cunoa$te prin intermediul cercettrrii.
2. Un nivel pmctic, plin lucrul direct cu clienlii, sprijinit de o
lndrumare adecvati gi de tedinte de pregtrtire experientiale Si
3. Dezvoltarea personalf,.
 PREGATREA TERAPEUTULUI 255

in capitotele anterioare am discutat in principal despre ceea ce

considerim a fi cunostintele 9i aPtitudinile esenliale pentru teraPia
inteBrativd. in acest capitol ne vom axa as]upra, modalitdlii, asvpra
procesului de inve[are 9i de prcdare. Vom avea in atentie mai intii
teoria $i apoi practica.

Teoria: invilarea ParticiPative

Sarcina importanti a insugirii teoriilor nu trebuie sf, fie indeplinittr

doar prin intermediul cursurilor sau lecturilor. Sintem de pIrerc ctr
o buni educalie a terapeulilor cuprinde un element amplu de e4ucere,
de stimulare a studenhllui, pe ling[ Prezentarea celor scrise 9i gindite
de c6tre allii, oricit de valoroase ar fi aceste informatii. In Anexa 2
prezentim citeva exemplificlri ale conceptului de invdlare partici-
pativd a materiallllui academic. intrebtrrile adresarc cititorilor din
capitolele anterioare ilustreaztr, la rindul lor, aceasti abordare.
Instruirea in domeniul terapiei se desfdgoari tot mai frecvent in
instihrlii academice, sau cel pulin este validattr si acreditat, de
acestea, fapt care conduce la o tendinl5 sporittr de a acorda prioritate
cuno$tinlelor teoretice, indeosebi in privinla evalu&ii shrdentilor
pria intermediul eseurilor gi examinirilor scrise. Modelul uceniciei
pe stil vechi al predtrrii este inc[ foarte prezent. in aceasti lucrare,
susginem c[ in procesul formlrii unui terapeut practica este esenlialS,
iar preocuparea cu privire la binele clientului are o importanl[
fundamentaltr. Atunci cind pregtrtirea se deruleaz[ in cadrul unor
institutii academice mai tradi;ionale, preocuparea pentru client nu
are aceeaii importanF. Cind institu(iile de invil5mint superior oferd
preg5tire in domeniul Erapeutic, uebuie analizattr foarte Emeinic
in[ebarea referitoare la modul in care organizalia resPectivi moni-
brizeazl responsabilitatea si seriozitatea fate de client, calitatea relaliei
dintre client gi terapeut, precum 5i indrumarea de care beneficiaztr
snrdenlii (O'Brien, 1997).
256 TERAPIA INTECRATIVA

Practica: atelierele experienfiale

Cea mai buntr modalitate prin care srudenlii invall practica este
practicind pur gi simplu, intr-un contexr in care pot inv[1a din ceea ce
se face, f{rtr a inopornrna clienlii sau f}lr[ a fi foarte anxiogi cu privire
la gregelile lor. Mai deweme sau mai tirziu, pe parcursul instruirii
lor, studenlii vor incepe sf, se intilneasctr cu cliend Si vor fi ajutali in
aceastii rnunctr prin indmmare gi terapie personall. Dar, inaintea sau
in timpul acestui proces, ei pot hce practictr unul pe celtrlalt.
O modalitate valoroas[ de a invtrga despre practictr se bazeaze pe
alelierele expeienliale. Aceasttr metodtr a evoluat pornind de la
modelul existen(ia.l-umanist, instr acum este utilizati la scare largtr.
Exerciliile 9i jocurile de rol din Anexele 3-6 pot fi urilizare in
corelalie cu materialul prezentat in capitolele anterioare. in conti
nuare, vom discuta o serie de aspecte de care trebuie sI tintr seama
un indrumtrtor care utilizeazl aceastil abordare.
Scopul gerrer:al al exercigiilor de acest tip este sI le ofere shrden-
lilor $ansa de a-gi exersa aptitudinile de rerapeut. Este potrivit
indeosebi pentru a prcmova reflecgia asupra practicii intr-o terapie
.fictivtr", mai degrabtr decit intr-o terapie realtr.
Trcbuie str se lintr coDt de nunbul de panicipanli in raport cu
fiecare exercigiu. Majoritatea exerciliilor pe care le-am inclus au fost
efectuate cu grupuri de 25 de studenli, impl4ite de obicei in dou.tr
grupuri permanente a cite 12 persoaDe. De obicei, grupurile mici
au fost alcltuite din cite 3 sau 4 participanti, iar la jocurile de rol
au luat parte cite 2 protagonigti gi cel pulin un observator, de pre-
fer?.a 2.

Formatul

Majoritatea exercigiilor sint efectuate ca alternarivtr Ia activitatea

care implicd intregul grup, de la incepuul gediryei, care se axeazE
pe aspectul teorctic ce urmeazf, a fi pus in practictr gi in timpul
 PREGiTIREA TERAPEUTULUI 257

cfueia este prczenat exerciliul respectiv. Cel pufn o jumltate de

ortr, de preferat mai mult, de la finalul frecirei qedinle este consa-
crati feedbackului prezentat de grupurile mai mici grupului mare 9i
discutiilor cu caracter general.

Jocurile de rol

Considertrm ctr studentii inrraltr mai mult din jocurile de rol bazate Pe
propria experienltr cu clienlii decit din scenariile prestabilite. Majo-
ritatea exerciliilor propuse de noi sint de tipul acesia. Unul dinue
dezavantajele acestei metode este cC adesea srudenlii au imprcsia ctr
le trebuie foarte multe informalii despre un anumit client, daci
trebuie sljoace rolul lui. O modalitate de a reduce aceastl procedurl
tungtr $i deseori inutil[ este str ii cerem studentului care prezinttr
clientul intr-un anumit context str devintr clientul respectiv 9i strJ
incurajdm pe studennrl care isi asumtr rolul teraPeutului si factr acest
lucru avind un minimum de informalii. Chiar dacl s-ar putea ivi
proteste la inceput, snrdenlii igi dau seama ctr aceasttr strategie
func oneaz[ foarte bine. O altil varianttr, des intilnitl in pregltkea
specifici abordtrrii umaniste, consttr in a le cerc studenlilor sI devinl
ei clienli, pe cont propriu. Coeziunea grupului tinde str creasctr
rapid dupd ce studenlii i$i asculltr unui alnria ditemele $i frlmintnrile,
chiar dacl in variante scurte, insl probabil pe parcursul nai multor
semestre.
O componentl imPortanttr a inv[firii prin exersarea directtr a
abilita$lor o reprezinttr la ia pe care o au ParticiPanlii de a discuta
imediat ceea ce au trtrit. Prin urmare, este vital str li se acorde timp
in acest scop. Un alt element general de remarcat este faptul cI'
duptr fiecare joc de rol, participantilor Eebuie str li se sPuntr s[ iastr
din rol qi str redevini ei ingiEi.
 258 TERAPIA INTEGMTIVA

Timpul

Nu existi nici o regule stricttr cu privire la timpul necesar efecnrtrrii

acestor exercilii. In multe dintre e)Gmplele la care am apelat, shdentii,
pe parcursul unui curs de un an, au awt in fiecare strpttrmini o orl
de curs axattr pe teorie, urmattr de o ortr !i jumltate de exercitii
experienliale. Stude4ilor le sint puse la dispozilie cursuri cu un
format tot mai variat, in cadrul ctrrora se pot intilni pe durata
weekendului, iar perioadele destinate exerslrii apritudinilor pot fi
asdel adaptate cu u9urin15.
in orice caz, credem cd o ortr $i jumdtate reprezintii intervalul
minim in care poate fi realizad o muncd utiltr. Ca regultr generaltr,
cel putin jumtrrate din intervalul de dmp disponibil trebuie sd fie
rezerrrat concluziilor gi elalutrrilor. Duptr cum reiese clar din exemplele
nostre, finem conr de o structu[ temporaltr stricttr a gedinlei
!i con_
sacrtrm relativ pulin timp pentru fiecare etape a acesteia. pa4ial,
acest lucru reflecu intervalul total de timp disponibil pentru fiecare
$edinE, dar btodatit - conform experienlei noas
gittr rezervattr jocurilor de rol sau disculiilor in
face pe studenf str nu se mai concentreze gi/sau

Aptitudinile indrumdtorului

Aptitudinile indrumtrtorului pot fi descrise cel mai bine dactr il

considerlm un fel de regizor. El trebuie sI explice clar scopul
exerciliului $i str elaboreze o structurtr adecvatl acesnria. in plus,
pentru ca exercitiile de acest tip str aibtr succes, este esenlial ca
indrumitorul, pe lingl Faptul ctr esre terapeut gi profesor, str aibl o
experienltr solidl in munca de grup ii in dinamica grupuritor.
 PREGATIREA TERAPEUTULUI

Coeziunea grupului

in pregetirea viitorilor teraPeuli, atenlia acordati dinamicii grupului

este Ia fel de importanttr ca gi cea acordattr reladilor in cadrul
terapiei. indrunrtrtorul trebuie str crceze ti s[ menlintr o atnosferl de
incredere $i sincerihte, astfel incit participanlii sE se simtil dispusi
str se implice intr-o rela$e foarte personat[, sA dezvdluie ceea ce ei
considertr dificil qi str he capabili str invele din propriile gregeli.
Aceste lucruri sint mai ugor de realizat dacl grupul se intilne$te la
anumite inter'/ale de timp, fie slp6minal, fie intr-o serie de ateliere
care au loc in weekend. Dactr este posibil, eraluarea acesrci compo-
nente a cursului nu trebuie str se bazeze pe gradul de participarc al
studenlilor Ia sedinte. Dactr aptitudinile sint eraluate in mod formal,
acest lucru poate fi efectuat la sfiriitul unui modul, prin utilizarea
inregistrlrilor video sau audio.

lntegrarea aptitudinilor, a cunoltinlelor

9i a dezvoltirii personale

indrumtrtorul trebuie str-i poattr ajuta pe studenti str-gi integreze

invtrtarea academictr 9i experienlialtr. O modalitate de a realiza
acest lucru este ca indrum[torul str formuleze clar aspectul/aspectele
teoretice pe care se va axa exerci;iul. Totodati, este util ca o intrunirc
academictr s[ fie urmaE de exercilii, carc Pot fi apoi utilizate penru
a ilustra aspectul teoretic discutat. O disculie finaltr la carc s[ ia
parte intreg gmpul, la sfirgitul unui exerciliu' le oferd participanl!
lor $ansa de a reflecta la ceea ce au invAFt, iar indrumdtorul Poate
sd-i ajute se facd o conexiune intre cele invetate Si anumite aspecte
teoretice relevante, astfel incit str fie stimulate evaluarea 5i analiza
critictr.
 2@ TERAPIA INTEGRATIVA

Rezultatele 9i evaluarea

Duptr fiecare exerci;iu, este uril ca participantii str

1intr un jurnal in
care str noteze ce arume au invllat. Totodattr, acest procedeu ii
permite indrumtrtorului sI monitorizeze gi str aprecieze gradul in
carc percepuilc studengilor reflecttr scopul exerciliului gi str modifice
ererci;iile, dacl este nec€sar.

Cadrul

kntru ca atelierele sI aibtr succ.s, trebuie str se acorde importanta

cuveniH mediului/cadrului in care acestea se desflloartr. lnctrperile
trebuie se fie adecvate Dumlnrlui de participanli, sub aspecnrl dimen_
siunilor gi formei $i trebuie sI fie confonabile 9i pllcute. Trcbuie str

mici, situate in apropierea acesteia, in care str se poattr lucra pe

grupuri mici. Totu$i, conform experienlei noastre, este posibil ca o
serie de grupuri mici str lucreze bine intr-o inctrpere mare. Totodattr,
ar fi bine ca studenlii sd aibtr o sall proprie, astfel incit sI poau
rtrmine impreuni li pe durata pauzelor.
In prezent, cursurile se desftrtoarl adesea intr-un cadru care
cuprinde oglinzi prin care sc poate vedea intr-o siDguri dteclie gi
echipamente video care pot fi utilizate inh-un mod profitabil in
exersarea aptitudinilor.

Utilizarea inregistrdrilor audio sau video

lnregistrtrrile audio sau video ale gedinlelor de terapie por fi foarte

instructive pentru cursangi Si sint utilizate la scartr tot mai largd.
Incurajarea studeD[ilor str urmireasce sau si asculte rezultatele
 PREGATIREA TERAPEUTULUI 261

propriei munci are un potenlial util in sine. Pe Parcurs, li se poate

cere s{ asculte sau str urmtrreasc[ fragmente scurte sau s[ oprcasctr
inregistrarea la intimplare 9i apoi s[ comenteze propriile intervenlii
qi s[ audtr comentariile celorlatli. Prolagonistul $i ceilalli de fali pot
avea o experien;tr de invelarc excelenttr.
in descrierea pe care am ficut-o referitor la exercilii 9i la jocurile
de rol (pp. 279-309), am utilizat in general formatul de mai jos:
. fitlul exercitiului.
. Scopul: o declaralie scuni despre aria de inv[1are pe care
exercitiul urmtrrc$te sI o stimuleze- Deqi este util str avem in
minte un scop, atragem atenfa cI naura deseori complexl a
practicii terapeutice face ca rezultatul exerciliului str se abatii in
mod aproape inevitabil de la scopul inilial. Dactr se intimpltr
acest lucru, este important ca indrumtrtorul str dea dorradii de
flexibilitate, dar sI fie capabil str analizBze ce s-a intimplat 9i
carc sint cauzele.
. Metoda: se referl la ce anume sint instruili studenlii sl fac['
Descriem destul de amtrnunlit cum anume au fost gindite exer-
ciliite. Aceste indicatii fiebuie considerate ca atare 9i adaPtate
circumstanPlor.
. Intervalul de tiEP: ca $i in cazul metodelor, duratele indicate
sint cele utilizate de noi gi trebuie considerate doar indica[ii'
. Rezultatele sau evaluarea: am inclus o serie de elemente care
lin de invtriare, ce Pot Fl avute in vedere la finalul Frecirui
exerciliu, cu o serie de note privind ob;inerea feedbachrlui'

Evaluarea studenlilor

A invlF devii terapeut Poate fi considerat un proces evolutiv,

str
deoarece implicl in mod invariabil o schimbare. Acest lucru inseamntr
ctr eydluarea studentului trebuie sf, implice monitorizarea progresului
pe parcu$ul duralei cursului (eyaludre informalfi'1 9i eua\:arca rezrulta'
telor finale ale invtrttrrii (ewtuare Ionnald), atunci cind se impun o
 2A TERAPIA INTEGRATIVA

evaluare gi luarea unei decizii despre capacitatea studentilor de a

progresa la etapa urmtrtoare sau de a lucra independent.
In opinia noastri, cele doue forme de eraluare trebuie efectuate
in paralel, iar pe parcunul unui curs bine elaborat $i derulat, studentii
nu ar [ebui sI aibtr parte de supriz€. Ca gi in cazul terapiei, invtrtarea
trebuie sI aibtr loc in colaborare. Esre esenlial ca indrumetorii de
curs si-i informeze pe studenli inctr de la inceput nu numai cu
privire la programi gi la cerinlele cursu\ti, ci gila aspectele care yor
fi evaluate Si la modul in care vor h evaluagi. Cu alte cuvinte,
indrumtrtorii de curs trebuie sd gtie ei irUiSi in mod clar ce anume
implice procesul de invllare $i in paniculat ce rezultate ale tnvdldii
vor urmtrri.
Dupi cum am rernarcat la inceputul acestui capitol, considerf,m
cA a inveF sI devii terapeut presupune cuno$tinte teoretice, expe_
rienli practictr qi dezvoltare personaltr. De depa(e, cel mai ugor de
dobindit sint cuno$tinlele teoretice, iar acest lucru s-a fdcut in mod
traditional prin intermediul unor lucrtrri scrise, cum ar fi eseurile-
Modul in care cuno$tinlele teoretice asimilare de snden1i le sporcste
sau le dtninueaze capacitatea de a practica este mai dificil
!i, totu$i,
poate mai important de evaluat.

Evaluarea lucrului direct al studenlilor cu clienlii

O aptitudine importanttr pe care studenlii uebuie str gi_o insuqeascd

pe parcursul pregitirii este modul de a descrie gi de a prezenta
munca lor cu clienlii. Sugerlm ctr o modalitate este se le punem la
dispozi(ie o serie de indicatii clare, prin intermediul indrumtrro_
rilor de curs. Acest lucru este util nu numai pentru studen[i, deoarece
ii ajuti sd-gi orgaizeze materialul pe care doresc str-l prezinte in
vederea evaluerii 9i nottrrii, ci le permite gi evaluatorilor sI com_
pare munca snldenulor din perspectiva unor arii de conlinut relativ
similare.
Studiul asupra clientului din tabelul 9.1 reprezinri una dintre
ii putem ajuta pe studenli sI_Si prezinte muoca
derea elaluirii. Acesta include componente
lul 6, sub aspectul evalutrrii cliengilor- Formanrl
 PRECATIREA TERAPEUTULUI 261

pe carcil oferim i$i are originea intr-un cadru clinic ai a fost adaptat
de cire una dintre autoare in scopul prcgetirii viitorilor teraPeudl.

Tabelul 9.1 - Studiu asupra clientului

Numele studentului: Data

lnformatii generale
Data primei Sedintel
Data ultimei iedinle:
Numerul de $edinte:

pseudonimul clientului: Virsta:

(Ve rugAm sA notali numele complel, adresa
gi numdrul de telefon intr-un loc confidenlial) Sexul:
Starea civilS:
Copii (nr.): Mrsta copiilor:
Apartenenla etnicd: Religia:

Contextul
Trebuie se includa;
. cadrul (nurnele, adresa gi o scurta descriere): voluntar, legal, privat;
. @pulalia de clienli (tineri, cupluri, betrini etc);
. contraclut sludenlu,ul (muncd voluntari, pletiG):
. €d8,riiltE,flte Nivilcge b h&nwe (o sorr6 d€sctieE, dne o efedEaza,
f recvenla, individuala/de grup, manag€riale/nonmanageriale).

Trlmlteroa
Trimis de:
Data trimiterii:
irotiwl trimiterii: de exemplu, d€prirnat, nu faca f4a problemelor'
MedicaEa (daca existe):
Alt spriiin gofesionist de care bensficiar:

l RDcurpa{tem contribuda srdendlor $i colegitor de la Instiutr R@hamptoo

in facilitarea acestui proccs.
264 TERAPIA INTEGRATIVA

EyaluarBa
Hotiv4iile pentru care clientul a sollcltat ajutor (prezentarea inigalS a
problemelor de citre client; aspec{e dg care s-a pnns, ingrijoriri, teme,
sutioc{6, isbic{l problernei prBzeris (dshrtL{ ei, sigiri, sprinn profesionist
de care a beneficial in tleoJt)
Prlma impresie a terapoutulul (inf4i9are. compo arnent Si mod de
rel4ionare, inclusiv respurEUrilo tsrapeutului)
l3torlc ai context actual (nu mai lurE d6 o pagine)
.lstoricul personal relevant al clientului 9i fundalul situatiei, indusiv
aspec{e legate de gen, rasd 9i cultura (ests util se fie inclus gi arborele
genealogic)
. lstoricul educational Si ocupational
. Releaua sociald; prieteni, loc ds munce, aciivitdli recrea$onale

Uotiv4ia de a se schlmba
Formularea evaluirii efectuate do citra terepeut
Trebuie sd includa:
peqectiva teorerce: un scurt rBalrnat al pmpriei orientSri teoretice gi
a
stilului de lucru
FoonulaBa (in mncordanF cu orientarsa teoretice preferdE) trebuie sd
cuprinda:
. modulin care 4i inteles cliontul. ingrijorarib 9i problemele sale actuale
(intr-un paragraO
. modul in care ali utilizat teoria pentru a inteloge clientul gi problemele
sale actuale
. motivaliile pentru abordarea pe cars atiales-o
. comentarii cu priviro la asemdndrile gi deosebirile dintre evaluarBa
dumneavoastrA gi cea efsciuate d6 client, dacd aceasta din urme 6ste
cum anume

Contractul
Arenil,lEnE conffiIdo (frBo/Br(a A duata gsdnFla, o.prariut. coflf,'
qialitab)
Scopuri
. Ce spera dientul sA Ealizezs in cadrullerapiei Sice spera,ti sdj oierili
(rsarltatele dodte)?
. Cornenta$ diterenlele dintre dumnoavoastra 9i client gi cum anume
leati gestionat.
. Obstacolele vizualizate.
 PREGiTIREA TERAPEUTU LUI 265

Sarcina ti procesul tgrapeutic: evaluarea progresulul

Sarclna terapeutlci:
. Cum a svoluat lucrul cu clientul in relatie cu rezuliatele
(scopurile)
dorite, s-au inregistrat schimbari .. ?
. Care a fost conEnutul pEdominant al Pdintelor (tem€r'pGocuperi/
problerne dezbAute)?

Rearma$ p€ scurt aborddrile, strategiile 9i interventiile pe care le€ti

utilizat $i rea4iile clientilor la acestea

Delimltiri: comentati participarea clientului la gedinF: intizierile' dace a

oel; rnel" Sedinie, dacd a anulat gedinle (sau daci dumneavoastrd
iip"it
ati anulat) Si cum ati g€stionat acest lucru'

Relalia teraFutlc,
. Dsscrieli caracterul interac'liunii care a evoluat intre dumnea\oastra 9i
client, inclusiv rnodul in care l-ati recsptat pe clisnt 9i conceplia lui
despre dumneavoastra
. Dificulta! intimpinate in cadrul rala$ei li rnodul in care lsali gsstionat
. Cum ati inteles/desciftat semnific4ia rela$ei particulare care s'a
consolidat intre dumneavoadre 9i client?

Rotultats
. Un scurt rezurnat a caea cs ati rsalizat 9i al modului in cale ali reulit
acsst lucru
. Dificult4ile care au stat in calea Fogresului 9i modul in care le'ati
gestionat
. O Bvaluare critica a popriilor intsven$i
. Ce anume ati lnvetst din ac€asta experienta de lucru?

inmod tradilional, singura surstr de informatii cu privire la

implicarea directtr a sNdenlilor in lucrul cu clienlii o reprezinti
indrumtrtorul. Totusi, din ce ln ce mai des, studenlii sint incurajali -
curs - se-Si inregisEeze
te a e\"aluarii lor formale.
lucru, in diverse institulii
de inYeFmint,
programele de
in schimb, stu
sE aducl aga-numitele dosare ale procesului gedinplor' Aceasm
 26 TERAPIA INTECRATIVA

inseamntr ctr, dupd fiecare Sedintd, studentul norcaz tr cit mai

detaliar

privire la modul in care lucreaztr studentul.

Tabelul 9.2 - Lucrul direct cu clientul: analiza dialogului

Ve rugem se
fe nurnerotati

ln privinta variabilelor care

lin de client:

in privinla varlabilelor care !in de terapeut:

. De ce ali spuyfacut ceea ce
4i spuvfecd?
. Ce atisim$t sau aij gindit in lsgatura cu aceasta?
.
111.,8.d6"1.9,.de ce
(EBbuie preo.ate pe sorrt rndivagile
I
=-1
 PREGATIREA TERAPEUTULUI 267

in privinla interacliunll in genoral:

. Cum ati descrie relatia dintre dumneav@strati client?
. Care ar putea fi unele asemaneri sau deosebiri dintre relatiadintre
dumneavoastrd gi client 9i modul in care clientul rel4ioneazd cu alte
persoane din viata sa actuala?
. Care ar putea 6 unele asemdndri sau deosebiri intre rela$a dintre
dumneavoa$re 9i client 9i modul in care clientul rela[oneazi cu
alti membri ai familiei sale?
Ce ati invitat din aceasti analiza?

Pe parcursul acese lucrtrri $i in special in caPitolul 4 am prezentat

elementele despre care co4sidertrm ctr i$i aduc contributia la formarea
unui specialist in terapia integrativtr. Acestea sint ilcluse in scala de
evaluare de mai jos, care poate fi utilizag adt pentru evalueri
formale, cit $i drept ghid pentru studenli' in vederea monitoriztuii
progresului lor pe parcursul cursului.

Scali de evaluare: componsntelo practiciiin terapia intogrativi

Ghid de evaluare: rezultatele inviFrii
Fiecare dinfe urmetgarele componenle este gradaul pe o scde de h 1 la 5'
Vd rug6m sd alegeli $i se incercuili cifra care credeli cd descrie cel mai
bine performanF studenlului.
Evaluare
Capacitratea de a evalua problemele cu care se conftuntil 9i aspectele
subiacente ale acestora
54321
Evalueaze cu pre- Percepe problemele, Nu constientizeazi
cizie problemele gi dar semnificalia lor'ii
problemele importanle
este capabil sd Ie remine neclard
explice in confomF
tate cu orientarea sa
teoretica

Contractul terapoutlc
Con$tientizarea rolului participanuor 9i a delimitenlor legate de timp, spatiu
Si chestiuni flnanciare

Tine cont de ele in fine cont de ele cu Nu tine cont de ele

mod evident
268 TERAPIA INTEGRATIVA

Scopuri gi directia pe cars o urmeaza tratamontul

CapaciEFa & a-gi ftc scogJri ds lucru -n cdabfarB aJ dientj si de a-6i
flEnibriza 9i ev"alua inbnmr{iile in raport or scogrl gsrcral d coirtadJlii
terapeutic
5432,1
Scopuri clare, inter- Scopnn das, dar inter- Nici un scop, nici o
'renlii relsrante penf u veriiile nu sint rels. direclie, nici o doyade
scopuril€ propuse $i \,ante in mod corEtaflt a unei tendinte tsra-
care conduc cdtre o sau. existe dovezi ale Peutice
tendinF terapeutica tendinFi terapeutice,
insa nu sint prezente
clare

Allanla de lucru
Capacitatea de +l det€rmina pe client se se implics intr-o acliune in
c@perarc
54321
O alianF de lucru efF O alianF de lucau pu$ne dovezi care
oenEi, cara hciiteaze rezonabile atgsE existenta unei

Aptitudinl generale do ascultare

Terap6utul:
, clarificd, rezuma din perspectiva con_
; toats acestea contribuie la gearea

Clie-ntul:.capeE capacitatea de +9i e4 ola gi clarifica universul interior

at gtnduntor sisentimentelor
54321
Evidonte in mod Evidente in mod Nu este evidonte
constant ir ermitent

Rispunsul 9i inlelegerea empatlce

aptitudinile de mai sus intr-un
le gi sentimentele irierioare gi

ct
d
9i
sa
3
Evidente in mod
 PREGATIREA TERAPEUTULUI 269

. conexiunils dintre compo.tamentul clientului pe parcursul gedinlei,

comportamentul din existenF sa in afara gedintelor 9i din trscutul seu
(intorpretare)
. alt€le (specitica!)
privire.la.el
Clientul: a fost ajutat se dobindeascd o noue parspec{iva cu
insuSi Si la poreltea ,ie1ii sale, atft a celei actuale, cft 9i a celei din
trecut
5

Evidsnt in mod Evident in rnod Nu este evident

mnstant intermitent

Lucrul cu relatia terapou ca

Evident in rnod Evident in rnod Nu este evident

mostant intermitent

Conttlentlzaroa slnolul
AutoaprecierEa terapeutului in raport cu
.eforturile tEdJte de diert
.apelul la indrumare
.evolu$a g€nereE ca lsrapsut, irdusiv planuril€ de viitor
5432
Capacitate bine dez'/oltata de Da dovade de o teMinF reduse
cetre autoft
210 TERAPIA INTEGRATIVA

Congtientlzarea sinelul
Autoaprecierea torapeutului in rapon cr./
. eforturile fecute de client
. apelul la indrumare
. ovolulia generald ca terap€ut, inclusiv planurile da viitor
54321
Gapacitate bine dezroltata de De dovade de o tendinei redusa
aulorefleqje c6tre autoreflectie

Gestlonarra dlfgIenlsl
Este d$ient de rnodd in ca€ difurgrtde sLb r&dtut (Dmrt,j ,t .{x6i

Evident in mod Evidont in mod Nu este evident

cDnstant intermiterit

Context: cadrul organir4ional

9ong.tientizeazA nbdul in care conEiul (cadrul organizat md) influerneazi
!A|9r_,9,*1,
rezultatul)
(de sGrnplu, e\€tuar€a,
-nr"aJi ."*r", ir;;;'ffi
5 4

Evident in mod Evident in mod Nu este evident

constant intermitent

inlelegerea gi apllcar"" d"

ti lracdca profoslomla "odulrt
relovsnt "tta
sa monlind un rol profesional Si congtientizeazd
]^Tf-{-rLT-t".Tp"bit
@nsrdercntete de ordin etic ai limitde competer4ei saE
54321
Evid€nt in mod Evident in mod Nu este €vid€nt
9!9!qnt intermitent

inlolegerea teoreflci
Cmtteniip.-i prcpnd sisiefi de !,alori Si odmfea sa t&r6he si esre
capaor sa ve(batizeze acast lucru in mod convirEator in des6rierea
cazuritor 9i in legeture cu abordarea sa cu interven-tiife prezeni;;-
*
$i
54321
Evident in mod Evident in mod Nu este evident
constant intermitent
 PRECATIREA TERAPEUTULUI 217

in tabelul 9.2 oferim indicalii pe care studenlii le pot utiliza in

fiecare dintre aceste abordiri. DeSi scopul utilizirii acestor indicatii
este de a-i ajuta pe s$denli se monitorizeze lucrul cu clienlii pe
misuri ce progreseaz5, ele pot fi utile si in vederea evaluerii
Studentilor li se cere str prezinte un scurt fragment (10-15 milute de
dialog continuu) dintr-o gedinfl, fie sub forma unei inregisrrdri, fie
sub formi de notile. Apoi dialogut poate fi analizat folosind indica-
liile din tabelul 9.2.
Modul de utitizre al scalei Poate varia. Componentele pot fi
folosite strict drePt indicalii, iar indrumetorul poate elabora o descriere
sau un feedback in scris a performanlei studentului sub fiecare
aspect. Aceasttr abordare mai degrabe calitativi poate avea valenle
informative mai mari pentru fiecare studeDt in parte, inse poate
genera dificulttrli in cazul in care studenlii trebuie comparafi intre
ei. in ansamblu, considertrm ci intr-un domeniu complex cum este
practica terapeutictr, rezultatele pot fi descrise cel mai bine sub forma
calihcativelor ,Notd de trecere", ,Picat' sau ,Merite deosebite"'
Calificativele mai nuantate utilizate in scala de evaluare trebuie
considerate puncte ale unui continuum, mai degrabtr decit cate8orii
numerice definitive. Ele se pot dovedi extrem de utile atunci cind
studenlii sint evaluali de mai mulli examinatori 9i cind apar discre-
panle in noiare. O scaltr de evaluare sau un aosamblu de obiective 9i
criterii externe obiective ofertr o modalitate de evitare a unor posibile
tendin[e subiective ale evaluatorilor Trebuie str se lintr cont de faptul
ctr evaluarea preS,trtirii pentru a deveni terapeut constituie un proces
la fel de subiectiv 9i de intuitiv ca 9i terapia in sine'
in cele ce urmeaztr, vom artrta cite modalitlli de a integra
metodele cantitative qi calitative de evaluare a progresului studen-
filor, viitori terapeuli.
O evaluare corecttr 9i aprofundati reprezintl inceputul unei cariere
de practician reflexiv. Sub divene forme, aceasttr evaluare va con-
tinua pe parcursul intregii cariere a terapeutului. Sperem ctr aceasttr
carte il va ajuta in arta 9i in gtiinla sa, in incercarea de a fi ferm 9i
deschis, sincer 9i util, prin intermediul aPtitudinilor deosebite pe
care le presupune Profesia sa.
ANEXE
 Anexa 1

Schila unei proceduri de evaluare

in terapia cognitiv-analiticir

Scopul evalutrrii este s[ ideotifice aspecte, str selecteze cazurile

neadecvate, str asigurc repartizarca corecttr in cadrul serviciilor de
rerapie 9i sl-l determine pe pacienr str se obisnuiasctr cu Procesul
rerapeutic. ln acest model, primele patru gediote sint considerate o etaptr
de evaluare, care conduce la o reformularc pe care terapeutul i-o PreziDttr
clientului in scris, la hnalul celei de-a patra gedinge.
Aspectele avute in yedere sitrt cele enumerate in secvenp PIRSP :

PIRSP
P Probleml
I Istoric
R Reformulare
S ScoP
P Plan

Procesul de intervievare
inainte de a ytr itrtitni cu pacieatul, citili rimiterea ti Pregetiii-Yl
meterielele, ca de eremplu chestionarele. Pe parcurcul interviului, nomli
atir conlhuNl, cit 9i forma sau stilul; dali-le ctienlilor qansa de a citi
inrerviul, dar cereli-le str cotrtibuie cu seEnificalii sau sentimente
personale gi iocercali str discuuti despre toate espectele. Llsaf la urml
scopul ii planul. Urmtrriu teEele manifeste de-a lungul interviului.

I Prcluaii difl prclegerile linute dc dr. Shakir Shyam Ausari 9i Val Coumont
pe parcursul unui curs in tetapia cogDitiv-amtitictr la care a luat Pane
una dintre autoare.
 incepeli prin a-i spune c€ anume ttili prh inrermediul trimiterii,
spuEli-i ce intervd de timp aveti la dispozide gi care este scopul
intilnirii. Resrul materialului nu E€buie aduMt inrr-o anumid ordine,
nici nu trebuie str vtr ocupali de tot rnarerialul pe parcursul tedintei
initiale. Aspectele cele mai sennificative sint descrise mai jos.

(P) Problema (Prezentarea problemei:

motivul pentru care au venlt la noi)
Problema prezentattr co$tituie un patapon sa'o tn bila (ca de exemplu
simptomele fizice depistate intr-un cadru medical) sau o dificultate rBaU ?
Cum a evoluat ? Au exisat episoade anterioare ? Notali problemele
impticite, nu pe cele pe cffe le declar[ pacientul, cu.m ar fi o stimtr de sine
scdzuttr sau o vini pervazivd Si incercali se vede pe carc dintre ele le
recunoa{te pacicnnrl . Stabil ili motivul pentru care pacientul s-a prezentat
la rc^rapeut $i carc sint posibilii ftcori dectan'alori ai episoadelor anErioare.
Intreblri care trebuie adrcsate :

. Cind a inceput tool?

. Ce alrce\a s-a rnai intimplat in perioada respectivl ?
. S-a md intimplat Si ioainte, ctd anume ?
. Ce anume declanteaztr problema ?
. Cum s€ simte pacientul in acele momente ?
. Cine altcineva mai cunoaste problema ? (testarea existenlei unui
sislEm de sprijin disponibil)
o Experienp anterioarc legate de consitiere- De cite ori a fost relatati
problema ?

(l) lstoricul
Stabilirea istoricului problemei: colectarea inlormaiilor, precum 9i
aotarcA n@dului in care este relatatd pmblena (in spirit de glumtr, ca
atarE, pe un ton disperat, citric, furios - .de ce eu ? " ; cu detatare, prea
rapid - nu doreite str fie ascultat: sau prea incet - anxietate cu privirc
la ceea ce va urma).
Care este atitudinea q.istenliald. a persoanei rcspective: esie ea
yizibiltr din postura sa? Fiti atenr gi la eleme ele care lipsesc (nu-Si
meryioneaztr plrinlii sau o anumittr perioadi din viatl).
 Care este tema pincipald : .Sint prea slab" ; .Trebuie se mtr descurc
singur"; .Lumea imi este datoare li kebuie se mI intreFni'.

Povestea vielii
incepe cu elemenele cele mai apropiarc de prezent.
Viala d€ adult: ocupalie : circumstante existenliale ; rela$i acruale
si anErioare; contefte intime, sociale 9i legate de locul de mutrci.
Orice handicap izic sau boaltr.
Copiltrria: structura familiei, perturbtrri ; modele de urmat; riva-
littrii; acte de cruzime: abuzuri; s€partrri imponanE: reguli d-in cadrul
familiei, conceplii. Cum era aceast5 Persoantr in copiltrrie ? In ce fel
inlelegea situalia de atunci ? Care erau procedurile de supraviepire:
modalitElile de a fag situaliilor sau straEgiile de supravietuirc ? (Cite\"a
cuvinte despre tattr, marnl, bunici.)
Adolescenla: modul in care a fost negociattr tranzilia citre viap
adulttr (separarEa de familie) ; a exisut vreun sPrijin ? : retalrile cu colegii
; experienp sexuale, orientare $i Probleme. Puneli
de Foaltr $i realizlrile
inuebtrri referitoare la consumul de droguri sau alcool, infracliuni;
tulburdri alimentare; orice alte elemente imPortante.
Eyenimente sau €xpericnte imPortarte : separlri Ei pierderi, decese
in familie, adop e, abuz fiuic Ai sexual, religia $i alte conYingeri.
intrebali dactr a fost omis ce\"a imponant.
Ce anume vtr ptwoaci bucurie ?

Is toricul a fecli un ii psih ice

. Depresie majortr (automutiliare deliberatS, parasuicid, supradoze)
sau alie posibile episoade psihotice, tranmente aaterioare 5i efectele
tor (medicalie, intern&i, ieraPie - ce tiP, cl efect a awt?); cum
anume ili inlelege paciennrl problemele ?
. in cazul in care existl dovezi privitoare la o afecliune psihicd
prezenttr sau anterioartr, rcrapeuul trEbuie fie sf, solicite o evaluare
psihiatrictr, fie str se consulte cu un Psihiatru in vederea acord.iirii de
ajutor psihiatric, dactr se impune acest lucru
. Alte asp€cte : istoricul medical, Probleme legarc de droguri' infraqiuni.
 27E ANEXE

(R) Reformularea
in cadrul acestui model, qsenF era.lutuii o constituie petrunderca in
universul subiectiv al clientului, cu scopul de a-i resUtui po\€stea ala
cum a fost aceasta receptattr de ctrtre terapeut. Astfel, se produc un efect
de conini ti un impact emolional puternic asupra clientului. Evaluarea
cuprhde o rclatare a istoricului existenlei pacienn ui, c€ntat pe problema
principau trIiu de client, aSa cum a inFles-o terapeuEl (de /a sentimente
la rsliune).
Reformularea trebuie sI includll atit elemente vechi cit qi elemente
actuale. Ea reprezintil o integrare a pove$tii de viag a pacientului, avind
o ordonare togice in care sint incluse trecutul, prezentul 9i viitorul.
Tiebuie str faca bgtrturi intre sentimente, inlelegerea acestora qi com-
portament. igi are originea in negocierea reciproctr Si este elaboraE
asemenea unui organism viu care ia naltere pritr intcrmediul procesului
interactiy $i a unei recunoagteri reciproce a problemei principale.
. Ac€asta este problema cu care rc prezingi.
. Acesia este modul in care o inlelegi tu.
. Acesh este modul in care o inlelegem impreuntr.
. Ac€stea sint m.dsuri.le pe carc el vom lua Lmpreuntr cu privire la ea.

(A) Scopul

ClariFrcati ce anume sp€rtr str oblintr pacien[ de pe urma terapiei ,i ce

anume credeli cd-i puteli oferi.

(P) Planul

Stabiliii deralii co racoale, interv-alele cind pacientrl este disponibil, cird

rcli incepe terapia Si unde se vor desfi5ura S€dinfele. Reamintili-le
paciendlor cu idei suicidare de organizatia Samarit€nii si de clinicile de
ugenltr.
lntrebali carc sinr preferinlele ctientului cu privire la sexul sau
apartenenla rasial, a terapeutului, dactr ac€st lucru este rele\.ant.
In cazul in care considerali cA nu pureti prelua pacientul, explicati-i
motivele $i trimiEti-l la un alr terapeut.
 Anexa 2

Teoria: invifarea participativA

Iattr doutr exercilii carE au drept scop str puntr in Practictr invltarca
Eoriei. Ele pot fi utilizaie impreuni cu capitolul 5 din aceasttr carte sau
in vederea insugirii teoriei care sttr la baza altor capitole.

Exerciliu: citirea socialS

Materialele pentru acest exerciliu trebuie pregetite dinainte de
cetre indrumdtor. [n loc sd elaboreze un curs pe tema subiectului
care trebuie prezentat in s5ptemina sau in semestrul respectiv, ca
de sxemplu dezvoltarea copilului, legatura terapeutici sau orice
alt subiect, indrumetorulalege patru autoricare au dezbetd subiectul
respectiv. Dupa ce a oblinut permisul de copyright, fotocopiaze
aproximativ cfte zece pagini din autorii respectivi gi le lipegte pe
cartoane colorate. fiecerui autor ii corespunde o culoare.
Cartoanele sint impreltate in mijlocul camerei, iar studenlii sint
agezati in jurul lor. Studentilor li se acorde cinci minute pentru a
examina cil mai multe dintre cele 48 de cartonaie. Trsbuie doar
sa le examineze, nu sd le studieze. Apoi, li se cere sd inchida ocii
9i sa observs pe care dintre cartonagels colorate au fosl scrise
lucrurile cars i-au impresionat cal mai mult, fie pentru c6 erau
convingetoare, provocatoare, noi sau enervante. Cu alte cuvinte,
pe care dintre autori ar dori sd-lcunoasci mai bine in urmetoarea
jumetate de ora.
Fiecarei culori ii este atribuit cite un colt al camerei, iar studentii
se agazd cum doresc. DacA un scriitor a atras atentia unei singure
porsoane, csl pulin lnce o persoana poate fi convinsd sd ise
alature. altfel prima poate alege sa meargl intr-un alt coll pentru
280 ANEXE

umetoarele 30 de minuts. Pe parcursul acestui interval, cele .12

cartona9e sint citite atent, aga cum se citegte ziarul in unele familii.
Cu alte cuvinte, cine gasegte un fragment pe care vrea sa i-l
cileasce grupului face imediat acest lucru. Sscultati. lmi place
fragmentul acesta" sau Asta suna absolut nebunegts" gi aga mai
departs. La fel, cinsva care nu poate inlelege o lrcze sau o ides
comunica acest lucru gi subgrupul incaarcd se-l ajute.
Urmdtoarea jumdlate de ora poate fi utilizate in mod protitabil in
formula grupului reintregit, laslndu-i p6 studenli sA vorbeasce
despre rsacliile lor la cele citite gi sA le transmite colorlalti mai
multe despre tsxtele pe carB le.au studiat. Acoast5 iumetate de ore
mai poate fi folosite solicitlnd fiecerui grup se al€tuiasce impreune
un rszumat a caea @ au inveFt, insolit de comentariile lor.

Rezultatul
ln general, studentilor le placs acest exerciliu gi sint surpringi de
cn de mult asimileaze intr-un-timp scurt. Dupe ce au lucrat pe
acests fragmente, tind se citoasce mai mult.

Exerciliu: tabloul teorlei

Acest exerciliu poate fi utilizat drept etap6 linalS a exercitiului
anterior sau dupe ce shJdsn$lor li s-a cerut sa $udisze singuri
divsrgi teoreticieni.

Metda
Sint formate grupuri mici de studenli care au studiat acelagi text 9i
li se acorde 15 minute p€ntru a elabora un mod de a le transmite
celorlalli studenli ideile principalo sau o ides principat{ din textul
cilit. Slnt incurajato lndeosebi prezent6rile nonverbals, dar nu sint
impuse in exclusivitato. Prszentarea individuale nu trsbuie sd
depdgeasce cinci minuto. Oupa lncheisrea prezenErilor, poate
avea loc o disculie 61r toli studenlii, in bgetura cu lucrurite pre-
zentate sau care poate au fost omise,

Rezultatul
Conform expsrienlei noastr€, astfelde aborddri ale inveFrii teoriilor
par sa-i aiute pe studenli s5 asimilsze ceea co au cilit gi sa se
simE interesati se avanseze in studiul lor cu incredere 9i cu un
bun spirit critic.

Exerciliu: observarsa unui coPil

Acest exerciliu detaliat Poate fi utilizat impreuna cu capitolul 5
pentru a-i ajuta pe studenti sa invete lucruri legate despre cele
patru gcoli psihanalitice. Pine (1990) apeleaze la exemplul unui
eveniment tipic inventat din viala unui copil de trei luni Acest
exemplu std la baza exerciliului urmetor.
Profesorul citeite urmdtorul fragment:

Copilul privegte in iur, tlcut. la lucrurile care il inconioara,

scolind mici gingureli... Pe masure ce trece timpul' i se face tot
mai foame. Cind loamea este pulin intensa, copilul incepe
se-gi suga degstul gi in timp ce face acest luclu continuA se

I il coPlegssc din nou, Pina @ mama

La inceput, suge viguros, apoi incepe
9i lini$tit. Continuind sa suga, copilul
incepe se se relaxeze, tonusulcorpului se relaxeaza $ adoarme
lipit de corpul mamei. (Pine, 1990: 8-9)

Profasorul intreaM:

Ca momente diferite, ce tipare distincte ale experienloi puteli

distinge in acest sc€nariu?

Metda
282

apoi veli acorda un interval de timp cel pulin la fel de mare pentru
intrebdri gi rdspunsuri discutate la nivelul intregului grup mare de
studenti,
Maijos este detaliat modulin care pine analizeazd acest eveniment
din viata unui copil din perspectiva celor patru psihologii diferite.

1. Momentul de ,inactivitate alede"

acest lucru observindu-l pe copil.

1. Momentul
"continuerii existentei"

Astfel de consideratii cu privire la sterile inteme aspectele lor

9i
calitative sint centrale in expe.ienla psihologiei sinetui.

L Momentul foamei crescinde

tisfacerea acesteia sint legate

in psihologia impulsurilot , gi
iunile asociate acestora, intir-

1. Momentul in care copilut ili gesegte degetul

Atunci c?nd copilul ili
gAsegte degelul, il suge gi, prin urmare,
tensiunea datoratd foamei este temporar diminuate, lucru care ii
permite sA mai poate privi linigtit in jur pulin. Momentul
acesta
este relevant atit din perspectiva psihologiei impulsului, cft din
9i
c€a a psihologi6i eului. Sugerea degetului este in mod clar r€le;ante
pentru psihologia impulsului, deoarece este folositS
cu rolul de
gratificalie. insa Pine ne atrage atenlia asur/,a aspectuluidefensiv
al sugerii degetului, gi anume, aceasta este..o actiune autoinitiate
(dusul degetului la gure), care are rolul de a modula fo4a unei
nevoi 9i astfel poate li conceputa in ansamblu drept o anticipare a
acelor acte intrapsihice (de aperare) ulterioare c€re au funclia de
a diminua nevoia sau de a reduce anxietatea". Aceasta utilizare
defensiva a degetului la copii este mult mai evidenta in anii urme-
tori; de exemplu, sugerea degetului atunci cind mama pleace de
nnge el este un obicei comun la copiii mici gi nu are legatura cu
foamea. Aspeclele legate de aparare fac obiectul luncliei psiho-
logiei eului.
'l. Momentul auzirii vocii mamei
Cind mama il strigd 9i intre in camer6, copilul zimbe$te 9i se
opregte din plins. Acest moment in care mama il strigd li intrd in
camera arati atil ataFmentul copilului fale de mama, cit 9i dovada
memoriei unei relatii anterioare care poate avsa un rol funclional
ii in prezent. Aici vedem dovada unei experienle interne de rela-
tionare cu un obiect, carc $eeazi un sentiment pozitiv gi permite
anticiparea satisfa4iei ulterioare, de aici incetarea (momentana)
a plinsului." Astfel de experienle sint esentiale pentu psiholqia
relal lor obtbctuale.

1. Momentul de dupd hrdnire

.Momentulin care copilul adoarme gi se lipelte (relaxat) de corpul
mamei poate fi considsrat o alte sbre a sinelui. De data ac€asta,
este vorba despre o stare de (comuniuner... considerata totodata
drept un aspect al oxperientei specitice psihologiei sinefuf (Pine,
'1990: 8-12).
 Anexa 3

Coduri 9i dileme etice (capitolul 4)

Exercifiu: codul etic personal

Sapul
Se-i determinem pe studenii se-Si formuleze propriul cod etic,
indiferent cit de incompleta sau de idiosincrasice va fi prima variante
a acestuia. Scopuleste sd-iajutam sd gindeascd in termeniiconsi-
derentelor de ordin etic Ai se-gi geseasce propriul punct de vedere,
in loc se accepte un cod etic impus fera se-9i puna infeberi.

Metoda
Tntregul grup va incerca se gdseasce prin metoda brainstormingu-
lui cuvinte cu caracter etic, regula de baze fiind sA nu se cenzu-
reze. De exemplu, dacd un student se ginde$te la cuvintul "fluture",
atunci trebuie sd-l rosteascd gi cuvintulva fi notat de cel c€re scrie
la table. Cealalte reguE esentiale a brainstormingului este se nu
se faca nici un comentariu - se se rosteasca doar cuvinte sau
sintagme legate de subiectul respectiv. lmediat ce cuvintele incep
se fie rostite cu mai pulna energie, aceaste etapa ia sfir9it. Dupa
aceea, cite unul sau ciie doi, studenlii au la dispozitie 7 minute
pentru a-gicompune proprials codun etce, fera se utilizeze neaperat
etapa da brainstorming. Dace 9rupul are putini membri, studenlii
pot apoi se discute 9i se-gi corecteze codurile impreuna. Dac,
grupul este mai mare, perechile se pot reuni cite doua, pentru a
forma echipe de cite patru studenti care vor efectua aceaste
sarcind intr-un interval de 10 minute. Daca doresc, pot lucra apoi
in grupuri de cite opt pentru o alte scurta perioade, pentru a-gi
compara rezultatele Si pentru a coopera in vederea alcdtuirii unui
286 ANEXE

cod etic la care sd subscrie toti, iar apoi acesta va fi prezentat

intregului grup.

Rezultatul
in cel mai bun caz, aceasta este o metode prin care studenlii sint
indemnatisa se gindeascd la un subiect necesar pe care altfel l-ar
considera plictisitor, Pe parcursul unui astfel de exerciliu apar
frecvent dileme etice, iar urmAtorul exerciliu permite exersarea
unor praciici de rezolvare a acestora.

Exercifiu: dilemele etice

S@pul
Studenlii 9i profesorii lor vor ajunge se discute despre dileme, in
mod inevitabil. In continuare, vom enumera citeva astfel de dileme
care merite discutate Si rezolvate. A ajunge la o solulie pe care
studenlii o pot inlelege gi pe care au descoperit-o singuri, mai
degrabe dec se li se ofere pur $i simplu rispunsul, reprezin6 o
componentd importanta a formarii lor. Apoi, in calitate de practi-
cieni, vor fi pregati! se observe momentele in care trebuie puse
intrebari etice, vor gti cum se ajunge sA b solulioneze fer6 a apela
la ajutorul altor oameni, al unor cd(i sau organizalii gi vor trdi in
mod curaios, asumindu-9i propriile decizii gi, dace este necesar,
apenr^ndu-le.

Metoda
Studenlilor li se pot pune la dispozilie exemplele de maijos sau li
se poate cara sd aleage citeva din practica lcir proprie:
. Ce trebuie sa fac5 un terapeut cind se lntilnegte intimpl6tor cu
un client p€ strade, in ten sau la o reuniune cu caracter social?
. Un client spune ce a fost dspistat cu HIV 9i afirma ce intentio-
neazl se continue sa aibe contacte sexuale ngproteiate cu
divergi parteneri.
. Terapsutulva accepta un client care a fost trimis la el de cdtre
un alt clisnt actual de-al sdu sau o persoane care este ruda cu
un client pe care fl tratsaze deja?
. Un client se imbolnavegte grav gi fl roaga pe terapeut sa-l
viziteze acasd sau la spital, dacd este internat.
 281

. O mame singura din grupul care urmeaze terapia ds grup

dezvaluie cd platsgte costul acestor gedinle gi baby-sitter-ul
necesar cu bani oblinutidin vinzarea de canabis cultivat acasa
la ea unui pacient bolnav de cancer,
. O client l stresatd menuriselte cu dificuhate cd i9i pierde in
mod repetat cumpatul 9i igi lovegte copilul de trei ani.
. Terapeutul trebuie se ofgre o recomandare pentru un client
sau se dezvdluie continutul terapiei oricui doar pentru cA res-
pectivul client doregte acest lucru?
. Un vaduv de virstA mijlocie, o persoand cu un rol important in
biserica sa, merturisegte ci i se pare erotice priveliltea unor
tinere fete in costume de baie in tabara de vara. Este sigur ca
nu ar intreprinde nici o acliune pe baza acestor fantezii.
. Un client din terapia de grup, pe care lsrapeuta il simpatizeaza
mult, o invite pe aceasta la petrecerea sa anivgrsare, impreuna
cu alli clienti din grupul respectiv.
. Un managerii cere unuiconsilier la locul de muncd se-i comu-
nice opinia sa cu privire la faptul dace un client al acsstuia ar
reacliona bine dacd ar fi promovat.
. Un client de rase alba anunle in prima sa gedinF ci este
bucuros cA terapeutul nu este de culoare.

Terapeutul trebuie sd reaclioneze prin argumente educative gi

ameninFri legale la comportamgntele rasiste, sexiste sau care
dezvdluie ura de clase a dientului, comportamgnte care pot fi
dsstul de dezagreabile din perspectiva sa, la nivel politic? Sau ar
febui se considere astfel de comportamente drept un simptom gi
sA reactioneze la nivel tsrapeutic?

Studenlii vor lucra in grupuri mici gi li se va cere:

1. Se-9i identifice dilema etica.
2. Se geseasci solutia ei.
3. Sd-9i motiveze solutia gesitd.
4. Sa ia in considerare rezultatele probabile ale soluliei lor 9i se
spuna cum anume le-ar putga gestiona.

Descoperirile lor pot fi discutate la nivalul intregului grup, astfel

incit toti sI invele mai mult din diverse solulii posibila sau dintr-un
consens.
 ANEXE

Rezuftatul
Psntru unele dintre aceste intrebari pot exista respunsuri strategice
cu privire la ce anum6 va face terapeutul aproape intotdeauna. ln
cazul altora, combina$a dintrc peBoana rssp€diva gi circumstanlele
particulars trsbuie se genereze propria etica, de preferat discu-
tata cu clientul sau cu indrumetorul ori cu ambii.
Sperem ce dacA Esim multe dintre aceste exemple fdre afte detalii,
li permitem cititorului sa mediteze la diverse raspunsuri care ar
putea fi adecvate, dace se iau in considerare diferite circumstanle
posibile pentru fiecare caz.
 Anexa 4

Cine sintem gi ce sperem si realizim?

(capitolul5)

Exercitiu: Scopurile gi agtepterile invifirii

Sopul
lntrebarile genemle prezgntate in acsst capitol nu se aplicd doar
munciiterapeutice, ci gi procesului de invdtare. Pe parcursulcursuri-
lor, este important ca studenlii sd fie alutali sa-9i identifice scopu-
rile invalerii gi sa dedice un anumit interval de timp meditaliei
asupra speranlelor gitemerilor proprii cu Privire la caletoria care ii
agteapta. Ca gi in cazul terapiei, scopurile pot Yaria in timp: prin
urmare, este util ca progresul sa fie monitorizat la anumite inter-
vale, de exemplu la finalul fiecerui semestru sau la jumebtea
cursului. De asemsnea, pe studenli i-ar aiuta o evaluare referitoare
la ceea co au realizat la finalul cursului. Exercitiile de maijos au in
vedere a@ste aspecte gi sunt interrelalionate. Pe nnga faptul ca
au scopul de a-i ajuta pe studenli se-gi identifice scopurile, sint
utilizate 9i pontru a-i ajuta se inceape s5-9i foloseasca unele dintre
aptitudinile terapeutice intr-o situalie teald.

Metoda
Exisul multe metode de a face acest lucru. ln cadrul unor cursuri,
studentilor li se cere sa completeze chestionare gise le pastreze.
Apoi, periodic, ei i9i analizeazd progresele 9i vad dace scopurile
lor au rdmas aceleagi sau sint diferite. Totodata, studentii pot lucra
ps echipe, respunzind la unele intrebari prestabilite, cu respuns
deschis, cum ar fi ce anume sporl se 'mvele, c€ i'ar pulea aiuta sau
lmpiedica $ lad acest luctu 9i care sint speranlele 9i lemeile lor.
2n ANEXE

O modalitate ar fi sa i se cear6 fiecerui student sa raspunde in

scris la intreberi precum cele de mai sus gi apoi sd impdnegeasca
r6spunsurile cu o altd persoane. Dupd aceea, perechile vor forma
grupuri mici gi vor aduna informatiile care vor li scrise pe foi de
hirtie, pentru a fi prezentate. ln cele din urmd, foile rsspeclive pot
fi afigate pe peretii selii de curs 9i fiecare grup mic va contribui la
fesdback. TndrumAtorul va rezuma elementgle principale care se
adice grupuluica intreg 9i totodate va identifica scopurile specifice.
Astfel, profesorii au gansa de a compara ce anume au planificat
pentru cursul respectiv cu agtepErile studenlilor gi pot discuta
ince de la inceput ce anume se poate modifica Si ce nu. Aceeagi
proc€dur6 poate fi repetata la mijlocul gi la finalul cursului.

Rezultatul
lmplicarea studentilor in procesul de mai sus aduce nu numai
avantaje concrete, aiutlndu-i se so axeze pe ceea ce vor invela, ci
totodata reprezintil o paraleE cu ceea ce se intimple in tgrapie pe
parcursul etapei de evaluare.

Exorc4iu: flnerea unui jurnal

S@pul
Tinorea unuijumal reprozinta un mod utilde a monitoriza invetsrea
gi dszvoltarea proprii. Prezsntem in @ntinuare un posibil format.

Sarcina
Cel pulin o dat6 pe sSpt6mlne, notali:
. Un opisod care v-a remas in mints, ca de exemplu inmnirea cu
un dient.
. Co anume ag fecut.
. Ce ati gindit Si ce ati simlit pe parcursut intflnirii.
. Ce ali fi preferat sa faceli.
. Care au fost gindurile gi sontimsntele dumneavoa$re cu privire
la aceastd acliune prefsrabila.
. Ce ali inveFt.

Metoda
Ests bine dace studenlii gSsesc un partener cu cere se discute in
mod regulat despre descopsririle lor, pe durata cursului.
 ANEXE 291

Exerci!iu: calitrif ile terapeutului

Scopul
Acest exerciliu a fost elaborat cu scopul de a-i ajuta pe studenii sa
inceape s6-gi identifice gi se-Si monitorizeze propriile puncte forte
gi puncte slabe ca potenlialiterapeuligi se incurajeze autorefleclia
gi atitudinea deschise in cadrul grupului.

Sarcina
ldentificati trei lucruri cu privire la dumneavoastrd despre care
credeti ca ve vor a.iuta se devenili un bun terapeut 9i trei lucruri
care va vor impiedica. Notati-le in jurnal.

Metoda
Lucrali impreune cu un partener sau in grupuri de cite trei, dintre
care unul are funclia de observator, 9i pe rind, cite 10 minute
fiecare, ajutali-ve unul pe calela[ sa realizali sarcina de mai sus.
lncepeli prin a utiliza aptitudinea de a fi alaturi 9i de a asculta in
mod activ - nu ve implicaii in dialog. Nu luati notile. Apoi, timp de
10 minute, aiutali-ve partenerul sd-gi aranjeze ceea ce ali identificat
Si oferiti feedback cu privire la cit de bine ati fost ascultat.
Cel mult jumetate de 016 poate fi consacrate feedbackului gi dis-
culiilor la care se participe intreg grupul. Studenlii pot alege dace
vor sd vorbeasce despre propriile puncte forte sau puncte slabe
sau dacd iii lase partenerii se le prezinte. [n acest din urme caz,
partenerii au ocazia sa exerseze elaborarea unui feedback onesl
fere a jigni. Rezumatul punctelor forte Si al punctelor slabe ale
intregului grup de studenti poate fi scris pe tabla. Acest rezumat
poate fi utilizat pentru a face legetura cu aspectele teoretice ale
calitellor de terapeut.

Rezultatul
Ca gi restul exercitiilor din aceastd secliune, 9i cel de fale este
relevant sub aspectul invdtdrii despre cum se pun bazele unei alianle
de lucru. Totodate, ofere gansa de a practica ascultarea active.
2gz ANEXE

Exerciliu: obiectivelo inyelerii

Scopul
Ajute la identificarea gi clarificarea obiectivelor invetdrii gi permite
exsrsarea unor praclici prscum clarificarea gi rezumarea.

Sarcina
ldentificali ce anume vre$ sa invdlati in cadrul acestui curs gi
analizati-ve cunoglinlele, aptitudinile li dezvoltarea personale.

Metodd
o Lucratiin perechi, iar timp de cite 8 minute ajutati-va reciproc
sa ve identificali gi sa ve clarificati obiectivele invdlerii, din
perspectiva cunogtinlelot, apliludinilor gi dezvolldii petsonale.
Incerca[i sd nu punetiintrebAri, ci solicitati clarificeri Si rezumati
ce anume ati auzit.
. Oferili-i partenerului feedback cu privire la modul in care v-a
aiutat sau v-a impiedicat sa rszolvali in mod clar sarcina (' 10
minute).
. Formali grupuri mlcl de 4-6 membri gi alcetuili o tiste cu
scopurile comune, notindu-le gi pe cele care intrunesc mai
puline opinii comune (15 minute).
. lntrsg grupul: in urmetoarele 15 minute, prezentali intregului
grup listele li discutali despre ce anume ati realizat, ce aptitu-
dini au fost utilizate sau necesare ii ce emotii au simlit studentii,

Rezultatul
Acest exerciliu ii ajuti pe studen$ sa lnceapA se faca diferonla inke
cunogtinlele, aptitudinile legate de practica gi aspectele personale
sau atitudinale care sint implicate in procesul de a deveni terapeut
9i ii ajut6 se analizeze modul in care acestea interrelationeaze.
 Anexa 5

intrebdri referitoare !a timp 9i spafiu

(capitolu!6)

Exerciliu: prima intilnire

sap
Identificarea gi clarificarea aspectelor relevante pentru prima intilnire

Sarcina
Discutali gi apelali la jocul de roluri pentru a mima prima intilnire

Metoda
Alcetuili grupuri mici de cite trei sau patru care se cuprindd 9i un
student care s-a intllnit de,ia cu primul sAu client (studentulA).
Tn 5 minute, studentul A povestegte pe scurt grupului cum a
decurs prima sa intilnire cu clientul,
ln continuare, A alege un anumit moment din acea primd
intilnire care Fa ramas fixat in memorie. Alege un membru din
grup (studentul B) care se fl ajute se reflecteze timp de 10 minute
cu privire la cele intimplate pe parcursul primei sale intilniri cu
clientul.
Studentul B ascufte 9i pune intreberi, dup5 cum se impune,
pentru a-l ajuta pe A se descrie urmeloarele aspecte:
momentul sau scuia scene pe carc ?i-o aduce aminte
ce anume a ldcul
ce a gindit gi ce a simlt cu pivire la acel moment
dacd ar proceda difeit intr-o anumitd privinld Fi de ce anume
ce a invdlat
294

. Ceilalli studenli au rolul de observatori. Cind perechea 9i-a

incheiat sarcina, observatorii discuta informatiile aflate gi ce
anume trebuie relinut. Exerciliul se poate incheia aici gi intreg
grupul se poate reuni pentru discutia finale.

Feedbackul gi disculia linatd

Ca gi in cazul terapiei, scopul antrenamentului experienljal este
ca studentiisa aibd $ansa sd-li exptoreze propriile reaclii, atitudini,
aptitudini gi cunogtinle cu temeri minime gi cu o curiozitate maxim6,
fare tendinla de a-i judeca pe ceitatti. Sugerdm citeva indicalii
pentru disculia finald, despre care considerdm ce va determina
grupul sa invete cu incredere, daca sint utilizate in majoritatea
circumstantelor, nu doar in cadrul acestui exerciliu:

Oescrieli impaclul emolional pe care l-au avul aspectele pe

care le comentali, nu le evaluali doar ca frind bune sau rele- De
exemplu:
"M-am simlit foane implicat atunci cind..., sau "Mi-am
degrabd decit Ai ptocedat
sd...".

modifice gi cum,

Exerci$ul de rol care sa mimeze o secvenle

aintilnirii entul, iar studentul B terapeutul.
lnteracliu td dupd cum am sugerat mai sus.

Rezu/tatul
Probabil ce studenlii se vor surprinde unii pe ceilalli, descoperind
care este impactul a ceea ce spun gi fac in astfel de scene.
Totodate, propriile nevoi vor linde se-gi face aparilia, iar acestea
pot fi comparate in mod util cu cele ale altor persoane.
Exercitiu: inceperea 9i finalizarea primului interviu
Scop
Explic€rea sarcinii gi procesului primei ledinte.

Sarcina
Joc de rol care sa mimeze inceputul 9i finalul primei gedinte cu un
client.

Metoda
. In grupuri ds clte trei sau patru, o persoane fl reprezinte pe
clisnt (A), una pe terapeut (B) 9i una sau doua slni observatorii
(C ai D). A reprezinte pe cineva care s-a inlilnit recent cu
primul sdu client; B este oricare membru al grupului care vrea
sd incerce se vade ce inseamne prima gedinta in care el va fi
terapeutul; C ai D, in calitate de observatori, vor nota cum
gestioneaze teraPeutul:

sarcina sau conlinutul Sedintei

procesul sau interactiunea

Poate fi utilca unui observator sa i se ceara se se axeze pe sarcine

(intrebarile 'l-3), iar celuilalt - asupra procesului (intrebarile +6):

lntrebiri
1 . Ce infomali a ofetit te{arytul fi anm eu fost a@slea Eeptate?
2. Ce infomalii a solicitat lerapeutul?
3. Au fost idenlifrcate obieclive?

intrebiri referitoare la Proces

4. Care au fost spennlete 9i tamenle dientului (rostite 9i nerostile)?
5. Ce s-a intimplat din perspectiva terapeutului (infotmalii rostile
gi nerostite)?
6. Ce lip de retalie (legdturd) s-a intemeiat?
7 . Mai aveli @va de semnaldt?
 ANEXE

. Dupd nu mai mult de 5 mlnuts in care A prezintil ceea ce

considere a fi informatii necesare cu privire la clientul seu, A gi
B fac joc de rolud timp de .15 minute.
. Grupurile mici (protagoni9tii 9i observatorii lor) discutd timp de
15 minute, utilizind formatul urmetor:

Ce a gindit gi ide aceasta gedinta?

Ce a gindit 9i priviro la aceasE gedinF?
Care a fost fe ofl
Enumerali c€ anume ati invatat.

. in continuare, grupurile mici ofera un feedback gi grupul mare

poartd disculii timp de 45 de minute.

Rezultatul

Exercifiu: fi nalul terapiei

Sapul
Explorarea aspectelor implicals In finalizarea relaliei cu un client
Si amplificarsa nivslului empatiei.

Sarcina
Sa congtiontizeze sentimentele evocab de caraclerul finit al cursului.

Metoda
Tuturor studenlilor li se cere se se gindeasca la ceea ce vor
simti atunci cind vor termina cursul.
Apoi, li se cere se scrie pe o bucate de hirtie (anonim) orice
ginduri sau sentimente care le trec prin minte.
Bucelile de hirtie sint puse intr-o cutie sau intr_o palerie.
. Studentii citesc cu glas tare in fala intregului grup hirtia
pe
care o extrag 9i se streduiesc se argumenteze seniimentele
exprimate acolo, mare sau in
grupuri mai mici cu Privire la
s
multitudinea de a unei relalii'
Vor avea in vedere urmetoarele aspecte:
(a) cum ii pot aiuta pe cli€nli 9i cum se pot aiuta pe ei in9i9i se
se pregaEascs pentru aceaste pierdere 9i
(b) ce riscuri presupune ac€st lcuru.

Rezultatele
Acest exerciliu aduce in atentie profunzimea 9i diversitatea senti-
mentelor implicate atunci cind oamenii se despart Totodata, un
alt mesaj este faptul ce, imediat ce incepe terapia' incepe 9i pro-
cesul de finalizare a ei.
 Anexa 6

lnstrumentele meseriei - Relafia terapeuticd

(capitolele 7 9i 8)

Exercitiu: Dezvoltarea aptitudinilor de ascultare

Sapul
Ascultarea atenta trebuie sd stea la baza oricerei terapii de calitate.
lntotdeauna trebuie sa ne rczervam timp pentru a'i aiuta pe studenli
se inceapd sa invele ce inseamne a fi un bun ascultator.

Sarcina
Se exe6eze o serie de aptitudini de ascultare li se reflecteze
asupra lor; printre a@stea se numar6 cele relevante pentru sarclna,
cum ar fi explorarea pdn intermediul intreberilor, clarificarea 9i
rezumarea gi cele relevante pentru pioces, precum inlelegerea
prin reflectare gi empatia.

Metoda
indrumdtorul vorbegte pe scurt despre faptul ce ascultarea nu
implice doar congtientizarea cuvintelor, ci 9i a unui ansamblu
de elemente paralingvistice, cum ar fi intonatia, volumul, ritmul
gitonalitatea vocii. De asemenea, ascultarea include giconqtienti-
zarea pozitiei corpului, a migcdrilor, respiratiei, emotiilor 9i a mai
multor elemente ale ambilor participanti la dialog. Cel mai bine
ar fi ca studenlii sa primeasce un scurt rezumat al aspectelor
care vor fi avute in atentie,
Studontii formsaza gruPuri mici de cite trei participanli (A, B 9i C),
Si fiecere igi asuma pe rind rolul de terapeut,
client 9i observator.
300

Cite zece minute pentru fiecare rol constituie un interval de

timp adecvat pentru un episod, iar apoi trebuie sd aibd loc
feedbackul descris mai jos. Acest exerciliu trebuie repetat.

Subiectul poale fi lesat la latitudinea fiecerui participant, dar am

descoperit ca este util se indicem cd ar trebui sd conste lntr-un
lucru semnificativ pentru protagonigti. De exemplu, daci acest
exerciliu se desfdgoare la inceputul unui curs, ar putea li adecvat
un subiect legat de experienlsle studentilor, ca de exemplu spe-
ranlsle sau temerile lor ori punclele lor forte 9i punctele slabe ca
terapeuli.
Sarcina ascultdtorului este sa utilizeze ctt mai multe aptitudini
specilice asculterii.
Obserualorilorli se cere se identifice care anume aptiiudini de mai
jos au fost utilizate ds ascultetor. Ei trebuie s6 noteze fiecare
interventie efectuata de c6tre terapeut gi, dace e posibil, sA noteze
amdnuntit una sau doud inteNenlii pe care le-au identificat in mod
clar. Totodata, lrebuie sA notezs gi reactiile clientului. Urmetoarea
descriere scurtd a posibilelor aptitudini de ascultare care trebuie
utilizate poato fi pusa la dispozitia observatorilor, pentru a-i ajuta
s6-9i indeplineasca sarcina.

Ttpui de intrebiiri
. Cu rdspuns inchis/care sugereaza respunsul: de exemplu, ,,ili
place budinca?" sau ,Tl simpatizezi pentru asta?,';
. Deschise: de exemplu, ,Ce crezilsimli despre cu privire 1a...
(ceva ce locmai a spus clientul)" sau,Ce parere ai despre
asta?" (ca reaclie la relatarea unui eveniment)

Repe titia unor cuvin te-cheie

. Solicitarea unor clarillcdri - verificarea semnificatiilor
. Rezumarea semnificaliei esenliale.
. Reflectarea gindurilor li sentimentelor nerostite.
. Verifrcarea atentiei ascuftetorului in privinla ultimelor dou6
aspecte.
. Zece minute pol fi dedicate unot dtbculii in grupuri mici
dupe fiecare ioc de roluri. Tn primul rind, clientul spune
ceva despre experienla sa ca fiind ascuttat de cdtre celelalt.
Apoi, terapeutul gi observatorul adauga comentariile tor.
observind ce a mers bine gi mai pulin bine.
 . lnteg grupuL este bine ca grupurile mici sa se reuneasce
timp de aproximativ jumatate de ord 9i se solicite feedback
dupd fiecare runde. Acest lucru ii permite indrumabrului
se ofere feedback Si comentarii cu privire la buna utilizare
a aptitudinilor de ascultare 9i la ceea ce poate fl imbunetalit.
Astfel, performanlele studen$lor vorfi imbuneE9te pe mdsura
ce gedinta continua.
Am descoperit ci este deosebit de folositor ca fiecare
grup mic se fie rugat se prezinte un exemplu de interventie,
iar apoi se se vade ce tip de interventie era 9i sa se discute
de ce a avut succes sau ce alternativs s-ar putea gesi.

Rezultat
Acest exercitiu genereaza multe informalii 9i exemple cu privire la
toate aptitudinile diferite implicate. Este important sa so acorde sufi-
cient timp pentru procesarea informaliei la nivelul intregului grup.

Perspectlva pslhodinamici
Exerciliu: explorarea transferului
Sopul
ldentificarea relatiei de transfer li lucrul cu aceasta.

Sarcina
intr-un joc de roluri care mimeaza o gsdinF teraPeuticS, studenlii
ili asuma rolul terapeutului gi al clientului, pentru a explora
. Cine sint eu in aceastd relalie?
. cealalld persoan{ se npofteazd la mine asemenea modului
h care se oporteazd la care al6 Pe6oand?
. De care al6 persoane lmi adue aminte cel4talt? lmi aminteite
de cineva din trecutul sau din prezenlul meu?

Metoda
Studentii se impart ln grupuri de cfte patru; dace e posibil, din
fiecare grup ar trebui se face parte cite un student care a avut o
experienld clinic5 mai indelungate gi care s6 joace rolul unuia
dintre clienlii sdi. Cadrul este pregatt in zece minute.
302

Studentul A, care joace rcful clienlului, este rugat sa se gin-

deasce la o gedinte recent i gi apoi se-ii intre in rol, prezentindu-se
la persoana intii: ,Eu sint Maria...". Apoi, in nu mai mult de
5 minute, va vorbi despre ce anume ise pare important cu privire
la aceastd clienta, folosind mereu persoana intii. Studentul B care
joacd rolul terapeutului poale pune citeva intrebdri scurte, dace
este nevoie. in acest exerci(iu nu este necesard prezentarea unui
istoric exhaustiv.
Urm6toarele 15 minute sint consacrate jocului de rol. Studentul
A, care joacd rolul clientului, vorbegte a9a cum igi aduce aminte
cd vorbea clienta intr-o gedinF recenta. Studentul B, terapeutul,
va reacliona 9i va raspune in felul sau propriu.
Studentul A va incerca sA ramind in rolul clientei gi s6 inleleagd
sinele asumat, precum gi sinele celuilalt, din aceastd perspective
asupra dialogului. Studetul B va proceda la fel, din rotut sdu.
Fiec€rc obseNalor are cite o sarcind. Unul se @ncentreaze
asupra clientului. Celelalt il urmdregte mai atent pe terapeut. Ambii
au in vedere intrebdrile de la inceputul exercitiului.
Urmdtorul sfert de ora e$e dedicat feedbackului, reunindu-i pe
cei patru membri ai echipei; la inceput, protagonigtii igi vor pre-
zenta senzaliile, sentimentele gi gindurie. Observatorii pot adAuga
observatiile lor gi poate gi intrebari referitoare la statutul perceput
de fiecare ceJ are in raport cu celelalt. ii pot indemna pe pro-
tagoni$ti sa descrie atitudinile pe care au simtit ce le-au avut unul
lale de celdlalt. Trebuie se urmerili dace fiecare grup ajunge la un
anumit acord cu privire la un rol care a perd foarte semnificativ.
Toti studentii vor recompune grupul mare gi vor prezenta ce
anume au descoperit cu privire la transfer gi contratransfer. Care
au fost rdspunsurile pe care le-au oblinut de la A Si B pe parcursul
interactiunii? Cum pot fl utilizate acestea in terapia propriu-zisa?
Studenlii pot experimenta spunind ceva legat de procesul transfe-
rential, ca gi cum is-ar adresa unuiclient. Acest lucru poate fi fecut
in cadrul grupului mare, iar ceilalti studenli vor face comentarii.
Jocurile de rol mai pot continua pentru o scurtd perioadd, in grupuri
de cite patru; observatorii pot sa-i comunice pe rind lui A informatii cu
privire la transferul presupus. S@nariul raportArii unui lucru observat,
urmat de concluziile deduse de pe urma acestui fapt poate repre-
zenta o introducere foarle uti16 pentru aceasta prezentjare importantd
a procesului de aiciacum din sala de consultalie:
 B: Observ ca privegti in jos gi oftezi des [observalie] 9i imi
inchipui ca tu crezi ce tot ceea ce se va intimpla aici va
insemna doar ce eu te voi face sd te simli gi mai reu in legdture
cu tine insuti, a$a cum spui ce f6cea adesea mama ta vitrege.

Rezultatul
Exerciiiul este foarte util cind se face trecerea de la atenlia acor-
datd clientului 9i problemelor sale la experienla lui aici gi acum
care ii implica pe client gi pe terapeut. in cel mai bun caz, studenlii
vor incepe sA geseasce modalitdli de a lua in considerare acest
aspect al terapiei gi il vor comenta.

Perspectiva umanista

Exercitiu: mesaje transmise cu incetinitorul

Sapul
Acest exerci$u ii ajute pe studen$ se distinge intre ce€a ce observe,
ceea ce deduc gi modul in care reaclioneazd emotional. Ei invaF
mai multe despre empatie sau identificare temporare, pe de o
parte, Si despre contratransferul mai complex, pe de alti parte.

Metoda
In perechi, unul cu fala la celdlalt, studenliifac pe rtnd trei afirmatii.
1. "Euobserv ca... " - un element observat la celalalt, pe care il
recepteaze in mod dirsct, prin intermediul simturilor, ca de
exemplu -Am observat ce !i capul plecat".
2. "lmi
imaginez c6... " - ce anume deduc sau presupun pe baza
acelei observatii, de exemplu "Tmi imaginez ca esti superat in
continuare din cauza notei lale mici".
3. "Simt c5..." -
propriul raspuns emoiional, de exemplu
"Sint
furios pe profesor, in numele tdu".

Tn loc sd poarte disculii dupe fiecare runda, studsnlii continue sa

comunice conform acestui tipar timp de 5 minute. ln acest mod, au
posibilitatea de a-Si oferi unul altuia feedback cu privire la acura-
t4ea a ceea ce i$i imagineazd qi asupra impactului asupra celuilalt
344 ANEXE

al sentimentelor pe care recunosc ce le au. Totugi, mai trebuie

acordate incd 10 minute pentru a discuta cite doiceea ce au simlit.
Dupe aceea, timp de cel putin'10 minute, intreg grupul va profil,a
de relatarea descoperirilor li problemelor cu care s-au conrruntat.

Rezultat
Uniistudenl au la inceput dmcu[6li legate de disocierea intre aceste
bei componente 9i ceea ce s€ petrece in relatiile dintre oameni. Unii
nu reuiosc sd sesizeze emoliile care le insolesc sau genereaze
in mod inevitabil acliunile. ln cel mai bun caz, majoritatea vor
invats mai multe cu privire la unele dintre prejudecSlile p9 care le
manifesta chiar gi atunci cind cred ci dau dovada de deschidere.

Exercitiu: confruntarea
Sapul
Foarte frecvent, pe parcursul confrunterii, studentii dau dovade de
timiditate sau de lipsa altei aptitudini. Acest exercitiu stimuteazd
intelegerea sentimentelor gi obiceiurilor celeilalte persoane pe
parcursul confruntiirii gi posibilitatea perfectiondrii aptitudinilor.

Metoda
Fiecare persoane este rugati sd se gindeasca la un lucru destul
de ameninFtor sau dincil pe care ar vrea se il spuna unei alle
persoane (care nu face parls din grup), ins6 pine acum nu il-au
spus. Dupe aproximativ un minut, li se cere sa scrie lucrul respectiv
inainte de a vorbi despre el gi, in timp ce fac aceasta, se-gi
imagineze care ar fi gindu le gi sentimentele lor daca i-ar comu-
nica in realitate persoanei respective acel lucru. Apoi li se cere
sa-qi imagineze cum ar reacliona persoana respectivd gi ce s-ar
putea intimpla in continuare. Cite doi, studenlii vor simula situalia
imaginatd mai sus. Partenerii lor vor reactiona aga cum simt.
Tot in perechi, vor discuta despre:

Ce anume le-a pldcut la ceea ce au fecut.

Ce le-ar pldcea sd modifice in ceea ce au simlit gi au fdcut.
Cum s-ar putea schimba sau cum ar putea apela la a/utor
penlru a se schimba.
Rezultalul
Acest exercitiu ii ajute ps studenli s5 devina mai abili in comuni-
carea interpersonale. De exemplu, un student care critica pe un
ton violent poate alla ca, dace ar folosi alimalii la persoana intli li
gi-ar descrie propriile reactii. in loc se foloseasce afitmalii la
persoana a doua pentru a invinoveli gi a pedepsi atunci cind se
confrunte cu cineva, ar putsa avea rezultale mai buns 9i s-ar
supera mai pulin. Partenerul s5u ti alti studenli din grup il pot
monitoriza in acest ssns in restul perioadei cit dureaze cursul,
dace respoctivul solicM acest lucru.

Exerciliu: condiliile esonliale

S@pul
Crearea unor condilii esentiale in relalia terapgutice 9i meditarea
asupra lor.

Metoda
Acest sxerciliu poate efectuat in gruPuri de cite trei studenli care
igivor asuma pe fnd fiecaro rol. Atunci cind prezinte acest exerciliu,
indrumetorul trebuie se spuna ca dezvaluirile desPre sine ise par
adosea mai intime persoansicare le face, decit persoansi care le
asculte. Un student care joacS rolul clientului face o dazvaluire cu
caracter personal. Un alt student ioacd rolul terapeutului timp de
1O minute, axindu-se pe recaptarea celor spuse intr-un mod care
fl face pe client sa ss simte in sigurante 9i inleles. Apoi, observa'
torulajutil p€rechea respec{iva de studenlise discute despre acest
episod gi raporteaze ce anume a observat cu privire la reaclia
terap€utului gi ce anume i s-a parut util sau avind alte ssmnmcati.
Toli pot schimba rolurile intre ei gi Pot relua exercitiul, pinl ce
fiecare a jucat toate trei rolutile.

Rezultatul
Studenlii au multe ds tnvaFl din fiocare rol, cu prlvire la teama
sau resentimentul care poate inso$ o dezYeluire desPre sine 9i
despre diricultataa de a comunica faptul ca empatizezi sau inlolsgi
caalalt5 persoana, chiar dacl treiegti ssntimente intenso de acest
 ANEXE

tip. O alte descoperire importante se refere b reminerea in dialogul

fenomenologic chiar dacd acest lucru este ameninlat, De exemplu,
un student care gi-a asumat rolul clientului afirme in cadrul discutiilor
purtate de intreg grupul ce a refuzat s6 fac6 vreo dezvaluire. in
cea maimare parte pe motiv cd indrumdtorul le @ruse acest lucru.
Tndrum6torul ii poate aiuta pe studenli sA geseasce modalitdti de
a recunoaite fenomenologia unei astfel de intilniri gi de a remine
totodate in dialogul terapeutic. De exemplu, ar putea spune: ,,Cind
spui acesl lucru, dau inapoi la modul concret, llzic.. Apoi md
g'ndesc cd dezvdlui foade mul! despre faptut ai
4i este loatte
greu se ai incrcdere fie in mine, fie in @tegii Hi sau poate in mulli
oameni. Acum simt newia sd fiu foaie rebddtor cu tine".

Exercif iu ; int6rsubiectivitatea

Sopul
Se-i ajute pe studeng se-gi integreze cunogtintele legate de lucrul cu
transferul gi conlratEnsferul cu viziunile contemporane care pun
accentul pe @ntact gi pe intersubiectivitate in interacliunea umane.

Sarcina
Explorarea experientei subigctive a lerapeutului in interacliunea
permanenta cu clientulgi exgrsarea moduluiin care ii va comunica
acest lucru clientului.

Metoda
Acest exercitiu poate ti efectua
implicati, pe tlnd, o persoend,
Ordinea pe care o prezentam
insa fiecare in parte poate fi ut
poate a satisface nevoile gi experientele
partici indicdm p€ntru fiecare etap6 scopuu
sarcin poate deservi.

Elapa 1. ldentillcarca @ntratransferului

. ln formula grupului mare, rugali-i pe studeng se se a$eze
comod, se-li inchide ochii gi se-gi aduca aminte o ledinF
recen6 cu un client. lnvitali-i se-gi aduc6 amints ce s-a intimplat
 cu ei in acea gedinF, inclusiv starile gi senzaliile fizice; senti-
mentele 9i preocuperile; imaginile Si fanteziile (5 minute). ln
funclie de aspectele teoretice pe care vrea sd se axeze indru-
metorul, instru4iunile adresate studenlilor pot varia. Urmatoarele
doue vor genera informalii suplimentare:

Ce cred ei cd s-a intimplal cu clientul.

Ce ea intimplat intre ei ii client; ce fel de relatie s-a dezvoltat.
. lnvitali cit mai multi studenti posibil sd raporteze ce anums
Siau adus aminte gi sA noteze totul pe foi de hirtie sau pe
tabld, fera se comenteze.
. Acum, rugati-i pe studenli se noteze ce se intimple cu ei in
aceas6 camerd li in acesl moment (5 minute).
. Repetali a doua procedura 9i notaii-le rAspunsurile, ca mai
sus. Raspunsurile lor in cazul ambelor situalii trebuie se fie
disponibile (10 minute).
. Discutali cu intreg grupul asemdnarile Si deosebirile dintre
respunsurile lor privitoare la situalia cu clientul 9i la situalia
actuale. Adesea, cele doua liste sint extrem de diferite, 9i acest
lucru ii poate aiuia pe studenli sa faca o distinctie mai clard
intre cele doua aspecte ale contratransferului - 9i anume cea
care emand de la client gi cea care are mai mult de-a face cu
propriul fel de a fi.

Elaga 2. lnlelegerea intersubiectivitdlii

. Lucrali in perechi ti pregeiiti-va sa jucati pe roluri un episod
din fedinla eyo(,,tA mai sus: decideli cine va fi terapeutul 9i
cine va fi clientul si g6sili un loc Ai o pozitie adecvate (citeva
minute).
. Jocderoluri (10minute). lata citeva instructiuni pentru acosta:
nici o inlormalie despre client. Pur 9i simplu prefa'
"Nu oferili
celi-vd d sinleli clientul rcspediv in momentul pe care vi l-ali
emin{rt, fi vedeli @ I irrtin p6'.feiapertul trsbuie sd reaclioneze
aga cum ar face-o de obicei.
. La finaluljocului de rol, participanlii care au jucat ambele roluri
sint invitali sa consemneze in scris, in mod individual, senza-
tiile, sentimentele Si gindurile/preocuperile sau fanteziile nerostite
pe care le-au avut pe parcursul interviului.
. ln acest moment, exercitiul poate fi utilizat fie pentru a procesa
informaliile prin intermediul feedbackului oferit pe perechi gi
308

prin intermediul unei disculii purtate de grupul mare, fie poate

fi urmat de etapa 3 de mai jos,
. Feedback 9i disculii: studentilor li se cere se le comunice 9i
celorlalli ceea ce au notat in timpuljocului de rol. Aceasta este
o ganse de a transforma in ceva explicit aspecte care in relatia
lerapeutica reald sint adesea implicite.

EtapaS. Explicitarea relaliei implicite comune: intervenliite de tipul

.lu gt eu"
. Dupe ce gi-au notat respunsurile respective pe parcursul .iocului
de rol de mai sus, terapeutii gi clientii se reunssc cu inc5 un
student sau doi studenli care au jucat acela€i rol gi igi imper-
telesc in cadrul grupurilor respective ceea ce au notat la finalul
jocului de rol (15-30 de minute).
. Terapeulilor li se cere se se ajute reciproc se formuleze o
declaratie adresata clientului lor, care sa se bazeze pe ceea
ce au notat cu privire la:

Ce s-a intimplat in ceea ce-i privegte.

Ce au consideral cd s-a intimptat in ceea ceJ priverte pe
client.
Ce s-a intimplat intre ei gi client.

Este important se-i incurajam pe studenli se formuleze o decla-

ralie care se include ambele pd(i din relatie. Modul in care va
fi realizat acest lucru depinde de orientarea teoreticE la care
ader6 studentul.
Clienlilorli se @rc se se ajute reciproc se fomuleze o declaratie
pe care ar considera-o utila dace ar auzi-o de la terapeut.
. Jocul de rol continu5 (5-10 minute): studentii revin la partenerii
lor gicontinua gedinta, iar terapeutul incepe folosind interventia
la formularea careia a contribuit grupul. pentru a gestiona
intreruperea din jocul de rol, terapeutul poate fi incuraiat sd
comenteze cu privire la ea, de exemplu spunind ,,Va cer scuze
pentru intrerupere. Cred ce.., " li apoi va utiliza intervenlia.
. Oupd incheierea iocului de rol, terapeutul gi clientul igi vor
oferi reciproc feedback in legeture cu:

Ce anume a notet fiecarc cd s-a 'ntimpla! io ceea ce-i privegte,

pe parcursul primei gedinle. Ce s-a intimplal 'm gedinla a doue;
a exislal vreo diferenld?
 Cum ar descrie tipul de rclalie care s-a stabilit inlre ei?
Caraclerul interacliunii care s-a fnlemeiat reflecd tipa general
de relalionare al clientului din prezent?
Aceastd interacliune are vreo legdlutd cu istoicul clientului fi
cu relalia sa cu lamilia din care provine?

. Feedback 9i discutii in care este implicat intreg grupul.

Rezultatul
De obicei, acest exercitiu stimuleaze descoperirea multor infor-
matii $i este important ca studenlii sd dispuna de suficient timp
pentru a le procesa, Deseori, studenlii sint surprinii de cit de
precis igi pot descifra unul altuia gindurile gi sentimentele nerostite.
Terapeutii incepdtori care tind se se axeze pe probleme Fiincearce
sel ajute pe client pot descoperi cu un goc ce clientul, in ceea ce-l
privegte, este foarte conltient de faptul cd terapeutul se simte
bine. Formularea unei interventii care ii include,,atit pe /irg cit gi
pe mind esle o aplitudine importante, dar difici16, pe care studentii
trebuie sA o invete pe parcursul preg5tirii lor. Dace grupul are o
coeziune bund gi exista un nivel rezonabil de incredere 9i deschi-
dere, poate Ii util ca studenlii care ofere feedback sd lie invitati s6
demonstrsze in fata intregului grup cum au gestionat ei inter-
venlia, iar apoi vor urma ciliva studenli, unul dupe altul, care vor
efectua variatii ale aceleiagi interventii, cu acelagi client. Apoi,
clientul poate oferi un feedback cu privire la modul in care ia
receptat pe fiecare dintre ei.
Totodata, pentru indrumetor, aceasta este o ocazie de a stabili
conexiuni cu teoria 9i de a evidentia asemendrile 9i deosebirile
dintre intervenlii, din perspectiva modelului din care ar fi preluate
cel mai probabil.
Dupe ce studentii se obignuiesc cu modul de a lucra descris mai
sus, exercitiul poate fi efectuat la nivelul intregului grup, mai
degrabe decit la nivelul unor 9rupuri mici. Acest lucru i-ar permite
indrumdtorului sd-i ajute pe studenli intr-un mod mai direct, ceea
ce ar fi adecvat indeosebi atunci cind studentii se afla in etapele
initiale ale pregetirii lor.
 Bibliografie

AiDswonh, M.D., waters, M.C. qi \lhlt, S. (1918), tunems of Attachnvnt :

Assessed ia a Snange Situation ard st Hom?. Hillsdale, NJ : Lawrence
Erlbaum.
tunerican Pslchiatric Association ( l94a), Diagnosric and kotistical Manual
oj Mentol Disotde$ (ed. a lV-a) (DSIr-I\r. $'ashington, DC: APA.
Anerican Psychiatric Association (194b), Quick ReJerence to the Diagnostic
Citeia fron DSM-N Vfashinglon, DC : APA.
Aveline, M. gi Dryden, W. (ed.) (1988), Group Therapy in Brirair. Milbn
Keynes : Open University Press.
Barber, P (2006), Becoming a hoctitioner Researcher : A Gestalt Approach
to Holisric lnquiry. tondra: Middlesex University Press.
Barkham, M. (192), on integrative ard eclectic therapy', in
"Research
w. Dryden (d.), lntegmrive and blectic Theropy: A Handbook.
Buckingham: Open Universiry PrEss.
Barkham, M. ti Mellor-Clark, J, (2000), .RiSour and rclcvarrce: the role
of pnctice-based evidence in the psFhological tlrerapies", in N. RoB,lard
9i S. Goss (ed.), Evnderrc&td Couselling od PslclpbgicolThemPies :
Research ard Application. Iordrat Routledge.
Barron, J.W, Eagte, M.N. ti Wolitzky, DL. (ed.) (192), Interface of
Psychmrubsis a l PsycMogJ. \lhshingon, DC : American Pqctntogical
Associatioo.
Basch, M.F. (1995), .I(ohut's contribution", Psychoanalytic Dialogue,5 |

361-373.
Bateman, A. 9i Fonary, P. (2001), .TreaEnent of boderlirE personality
disorder with psFhoanalyticalty oriented partial hospitalization : an
I t-mooth fotlo$,-up", Ameican t ournal ol P sJc hidt tj, I 58 ( l) : 3G42.
Bateman, A. si Fonary, P (2m3), .Health service utilization costs for
borderlitre personality disorder patients reated with pslahoanalytically
oriented partial hospitalizadon versus gerrral psychiatb care" , Anerican
lournol S Psychiatry, 160(1): t69-171.
BayrE, R., Honon, I. qi Bimrose, J. (ed.) (196), Ne Direcriorlt in
Counseuing, Lordra : Rourledge.
312 BIBLIOGRAFIE

Beck, A.T. (1916), Cognitive Therapy dnd the Enoriotal Disodets. New
York : IDremational Universiry Press.
Be€k A.T., Emery, G. Si GreenberB, R.L. (19E5), Aruiety Disorders and.
Phobias: A Cognitive Perspective. New York: Basic Books.
Beck, A.T., Freeman, A. et al. (t990), Cognitive Therapy of personality
Disorders. New York: Guilford Press.
Beck, A.T., Rush, A.J., Shaw, B.F. !i Emery, c. (ty19), Cognitive Theropy
ol Depression. New York: Guilford Press.
B€€be, B. (20m), .Coclnsuucting mother-infaru disuess : *r microsyrrhrony
of maierrBl impingemetrt and infant avoidance in the face-ro-face
encounter", Psychrunobtic hquiry, 2O : 41244O.
Beiunan, B.D., Goldfried, M.R. 9i Norcross, J.C. (1989), ,The movemenr
btvards integrating rlE psychotherapies : a\ofP-rriElt' , Atncricat Jowral
d Psychiatry, 146 | t3t-147.
Bergin, A.E. 9i carfield, S.L. (ed.) (1994), Handbmk ol psychorhemn
and Behqvior Charye (ed. a ry-a). New York : Jobn Wiley.
Beme, F. (1975), Tmtsac.tional Arolysis in Psychorherqy: A Systenotic
Indiidual and Social Psychiatry. londra: Souvenir hess.
Billingon, R., Hockey, J. Si Strau,bridge, S. (lDE), hploring Self and
Society. I.ordra I MacmillaD.
Bion, W (1956), ,Developmenr of schizophrenic tlrrllvg)tn', lntemotional
lounal of Psychoanatysis, 37 : 344-!6.
Blake, R. (1964), group action", in L. Bradford, J. cibb si
"Srudyitrg
K. Benne (ed.), T-Gtoup Theory and labomlory Method. New york:
John rrviley.
Blomberg, I., Lazlf, A. gi Sandell, R. (2001), outcome of
"lrtrg-r€rm
long-term psychoaElytically oriented therapies: f[st frDdings of the
Slockholm Outcome Pslahotherapy ald psychoaDalysis Study",
Pslchotherqy Research, ll : 361-382.
Boltas, C. (1987), The Shodn) ol ,he Objecr: psrchoa,r/tysk of ,he
U hough, Knoy/n. IrDdra : Fre€ Assciation B@ks.
Bollas, C. (19t9), brces of Destiny. Lordra: Free Association Book.
Bordin, E.S. (1979), .The generalizability of rhe pslahoana.lyric concepr of
the e/orki4g alliaBr" , Psychotherqy : Theory, Research ond hoctice,
t6 (3): 252-2@.
Bowlby, J. (l9tt), /{ Secure Bos.: Ctinical Application ol ,hschmen,
Theory. l-orfu a i thvisrocURoutledge.
Bri lations and Ellabus lor ,he
l.eicester : Brirish Ps]cholc-

Brovn, D. Si Peddea t. (19t9), Inrrducrion to ptychothoqy : An Outline

6 Psychodyramic hinciples aad hactice- LoDdra : Rourledgo.
 BIBLIOGMFIE 3I3

Buber, M. (1970), I and Thou. New York : Scribner's.

Butler, G. (1999), developments in cognitive tlrcrapy', lucrare
"lntegrative
prezetrtatE la Joint One-Day Conference .Inregrative Developments in
Psychotherapy", Royal Coltege of Psychianisrs Psychotherapy Faculry
ad The British klchological Society, Pslchoderapy Section, 9 @lombrie.
Carroll, M. (1996), Counselling Supenision : Theory, Skills and Pracrice.
lrndra: Cassell.
Cartwright, D.P $i Lippitt, R. (t97E), .Snrdy of communication of theory
in a human relatiors laboraory", in L. Bradford (ed.), Group Deralop4wtt.
t-a Jolla, CA: Universiry Associates.
Chamberlain, T. (1998), psychothempy and couselling", I[?
"Defining
Psychotherupist (UKCP), ll: 5-6.
Clarkson, P (1994), .The psychotherapeutic relationship", in P. Clarkson
$i M. Fokomy (ed.), nre Hondbook { Psychothelryy. lrDdra : Routledge.
Clarkson, P (1995), The Therupeuric Relaionship. Londra: Whurr.
Clarkson, P qi Pokomy, M. (ed.) (1994), The Handbook oI Pqchotherupy.
lrndra: Routledge.
Corc System Group (1998), CORE System (lnformation Management)
Handbook. Le€ds: Core Sysem Group.
ColTigall, J., PayrE, H. Ei Wrlkinson, H. (d.) (2@6), Abod q My : Wo*ing
wi,h the EnM,ied Mind. in Psychothetapy. Ho!,c : Brurcr-Roudedge.
Coran,W.M. $i Kendal, E.R. (2001),
"A brief hisory of synapses and
synapdc tErsmission", in WM. Cowan, T.C. Sudhof gi C.P Stevens
(ed.), ,Syzqpses. Baltimore, MD: Johns Hopkins Universiry Press.
Cozolino, L.J. (2@2), The Neuroscience of Psychotherryy. New York:
Norton.
Creswell, J.W. (1998), Qualitotive Inquiry and Research Design : Choosing
Anong Five Tmdi,iorls. Thousard Oaks, CA: Sage.
Crow, M.J. Si Ridley, J. (1990), Therayy nith Couples: A Behaviouml-
-Sysrena Apptdch to Mariml and Sexual Mlems. Oxford : Btackwell.
Culley, S. (l9l), Integmth,e Counselling Skills in,,laion. Lordra; Sage.
Damasio, A. (2000), the Feeling oJ What Happens. Lordra: Vintage.
DamAio, A. (2ffi3), Looking Jot Spino?!. Lotdrat Yittage.
H. (1980), Cune TEnds in Shott-rerm Dynomic Therq!. N€r,t
Dav"ar oo,
York: Arcnson.
Denzin, N.K. 9i Lincoln, Y-S. (ed.) (19 :>, Handbook of Qwlitative
ReJearcrr. Newbury hrk, CA: Sage.
Diamond, N. (1996), we speak of internal aud external reality?",
"Cao
Group Arulysk, 29 : 303-317 .

Driscoll, R (19t7), "Ordinary

language as a cotrunon language for psycho-
theftW",lowrul of lnregratiw and Ecleaic Psychahcrryy,6: l*194-
3 14 BIBLIOGMFIE

Dryrlen, W (ed. ) ( 198 9), Kzy Issues Jor Counselling in Action. Londra: Sage.
Dryden, W. (ed.) (199oa) , Indiidual Therapy : A Ha book. Buckingham :
Open University Press.
Dryden, W. (1990b), ftotiorul-E notive Courselling in Action. Lordra : Sage.
Dryden, W. (ed-) (1992), lntegrotive dnd blectic Therapy : A Hondbook.
Buckingham : Open University Prcss.
Dryden, W. $i Fettham, C. (1992), Brief Counselling. Iandra: Sage.
Dun, J. (19E4), Siste6 and Brothers. Irrdra: FoDtana.
Dunn, J. (1993), Yowg Chidren's Close Relaiorchips : B(rond Atttchment.
londra: Sage.
DuDn, J. $i Kendrick , C. (1982) Siblings : lave, Envy and Undersmnding.
Cambridge, MA: Harvard University Press.
Egan, G. (1986), The Skilled Helper: A Sysrenatic Approach to Efrective
Helping (d. a III-a). Monterey, CA : Brooks/Cole.
Egan, G. (1990), Erercise in Helpiag Skilk : ATruining Monaal to Acconpqny.
The Skilled Helper (ed. a w-a). Monterey, CA: Brooks/Cole.
Eisold, K. (1994), ,,The intolerance of diversiry in psychoarElytic insti-
nles", International Joumal of Psychoarur)sis, 75: 7E5-800.
Ellis, A- (1962), nearon and Ertotion in Psychorherqpy. Secaucus, NJ; Lyle
Stuan.
Elton Wilson, l- (1996), Time-cotlscious Psychological Therapy. l-ordra:
Roudedgc.
Erikson, E.H. (1963'1, Childhood and Society. New York : Norton.
Erskine, R.G. (19E9), -A relatioDship therapy : developmental perspectives",
in B. L,oria (d.), DevelopDqntal lheoies and the Clinical Process :
Coqference Proceedings of the Eostem Regional Trunsociional Analysis
Conference. Stamford, CT: Eastem Regioual Tralsactional Analysis
Association.
Eskapa, R. (1992), .Multimodal therapy", in W. Dryden (ed.), Integrutive
and kleaic Therqy : A HanM.Buckingham : Open Univ€rsity Press.
Etheringron, K- (2000), Nstmtive Approsches to Working with Adufi Male
Surl,ivots oI Child Squal Abuse: The Clients', the Counsellor's and
the Researcher't Story. Londra: Jessica Kingsley.
Eysenck, H.J. (1952),
"The effects of
pslchothempy: a.n evaluation",
lournal of Consulting Psychology, 16 : 319-324.
Rltlram, C. (1997a), -Cha.llenging the core rh€,.retkal model" , Cowltelling,
mai: l2l-125.
Feltham, C. (ed.) (1997b), Which Psychotherup!: Leading Exponents
Explain Their Differences. lrndra: Sage.
Rltham, C. (ed.) (1999), Understandiag the Cou$ellitg Relationship.
Irrdra : Sage.
 BIBUOGRAFIE 3I5

Field, N. (1989), with rhe body: an exploradoo in rhe counrer

"Listening
ransferencr", Bitish lournol of Psychothemry, 5 (4) | 512-522.
Fonagy, P. (d.) (2002), An @en Dmr Rf].)iN of AE te Studies in
Psychoarutysis. londra : International Ps]cboanalydcal Association.
Fonagy, P, Srcele, H. ii Sreele, M. (1991), ,Measuring the ghost in rhe
nusery; a summary of the main findings of the Anna Freud Cenre -
University College", Rulletin of ,he Anno Frcud Cen rc, 14: ll5-131.
Fomgy, P, Sreele, H., Ste€le, M., Moran, G.S. ti Higgifi, A.C. (1991),
"The capacity for understalding me al sEtes: rhe reflective self in
parert and child ard is significarrce for securiry of attachment'. /r/az,
Menral Heolth lounol, 12: 2co2lE.
Foucault, M. (199), fuwer/Ktwwledge : Selecred ln enials ard Aher
Wtings l9n-Ign (trad. de C. Gordotr). Brighton: Harvesrcr.
Frank, J.D. (1961\, krsuasion and Healing: A Conpamtive Study of
Psychotherapy. New York: Schocken Books.
FI"nk, J.D. Onl), krsuasion and Healing Gt. a II-a). Baldmore, MD :
Johns Hopkins Universiry Press.
Franz, C.E., McClelland, D.C.9i \lbinberger, T. (tgt),.Childhood
anrecedents of convemional social accomplishment in mid-life adulB : a
36 year prospective sMy" , .loumal il
PersoMlity and fucial PslchologJ,
60: 586595.
Frcud, S. ( 1912), , Pecomnrodatiom o phpicians practising psyctroanalysis " ,
in The Standard Edinon oI the Conplere Prychological W*s ol Signund
Frud. (yol. XII). Londra: Hogarth.
Freud, S. (1926), question of lay analysis: conversation with an
"The
impartial persoo", in S. Fr€ud, flr.p SrDr,{ ccoants oJ Pslcho-Analysis :
Five Lectures of Psycho-Anolysis, The Qu.stion $ lzy Anatysis.
Harmondsworth : Penguin.
Gaston, L., Goldfried, M.R., Greenberg, L., Horvath, A.O., Raue, PJ. 9i
Whtson, J. (1995), .The therapantic altiarrce in pslcbodynamic, crgdtive-
-b€havioural and experiential therapies", lounwl {
Psychorhempy
Integmtion, 5(l) : l-26.
Gawthrop, J.C. ti Uhlemann, M.R. (1992), ,EffecB ofth€ problem-solving
approach to ethics rraining', Prolessionol Psycholoty: Rcsearch ard
Pmaice, 23: 3843.
Gerhardt, S. (2W), W loee Maners. Londra: BrunEr-Routledge.
Gill, M.M. (19E2), A,@,tysk of Trarsference. New York: lnterDarionat
Universities Press.
Glass, C.R., Arnkoff, D.B. ti Rodriguez, B.F. (1998), .An overview of
directions in pslchotherapy iutegration rcsearch", loumal of Psycho-
,herupy In egmrion,8 : 187-209.
Grrt, A. (19%), An lntrdu.tionbthc Thetqe0ic Frorc. Loldra: Routledge.
316 BIBUOGMFIE

Grcetrberger, D. 9i Padesky, C. (1995), Mind over Mood. New York:

Guilford Press.
Gr€rcalage, L.M. li Norcross, J.C. (1990), arc the commonalities
"Wherc
among the 6erapeutic common facton", Wessioral Psychothemn :
Research and Pmctice, 2ll. 3Tl-378.
Hady, G.E., Stiles. W.8., Barkham, M. ti SBrtup, M. (198), .Therapist
responsiverpss o clie inrcrFrsoDal styles duriog dme-timited treaEnent
for depression", lournal of Consulting and Clinical Psychology,66'.
30/-3t2.
Hide, R.A. (19E7), Ildiidtals, ReldionshiPs and Cuhure : Lin/d between
Dhobgy and the fuciol Scr:ezres. Cambridge : Carnbridge Unive$ity Press.
Holden, W(l9E), SieUShock: The Psrchological lnpacl ol $hr. l,ordra:
Charuel 4 Books.
Hollarders, H. (2@3), .The eclectic and int€$ative approach", in
R. Woolfe, lv. Dryden ti S. Stratrbridge (ed .), Handbook oI Counselling
Psycholog! (ed. a II-a). lordra: Sage
Houston, G. (1995\, Thc Not, Red Do* of Gestoh. Lordra: Rochester
Foundation.
Houston, G. (2Co3>, Briel Gestalt Thetqy. lnrdla: Sage-
Housbn, G. (2W), The Amup Aliw. Lodra: Rochester Fourdation.
Howard, K.1., Kopta, S.M., KEuse, M.S. qi Orliruky, D.E. (19E6), .The
dose-effect relationship in pslthotllempy", Anerican Ps1chobgbt, 4l :
159-164.
Ho*e,D. (19$), Ar Behg o Aien : Undetrlodin| ,hc hocess ol h&selline
and Psrchotherapy- Londra: Sage.
Hubble, M.A., Duocan, B.L. ti Miller, S.D. (ed.) (1999), The Heon and
Soul of Chotge : whot lyot*s in l7rerryy. V/hshingoo, DC : American
Psychological Association.
Hpner, R.M. (1993), B*teea krcon ond &rsoz. New York: Gestatt
InstituE of Cleveland Press,
Jacobs, M. (1989), Pslchodynanic Couselling in Action. Lordrat Sage.
Jacobs, M. (L995), Charlie : An Unbunted Ch.rd 2 BuckinEham: Open
University Press.
I?lc.,|f,,M. (1996),ti@ dm: los Conrcaiorc. B,'rfurSwn: Opcn Universiry
Press,
Jos€ph, B. (1983), Psychic quilibtium and Psychic Chage. l,dra i
Routledge.
Joscph, B. ( 1985),
"Transfererrc
: tlle lotal sioation", I envtionol lowMl
S Prychoarutysis , 66 : 441 .

Jung, C.G. (199), ,Problems of mod€rD ps),chotherapy', in H. Read,

M. Fordham, G. Adler ti W. McGuirc (d.),Ihe Couected vbtks of
C.G. Jug <vol. 16). lrndra; Roudedge.
 BIBLIOGRAFIE !17

Kafn, M. (1991), Between Thempist qfud Client: The Nar Relotionship-

New York: W.H. FreerDan and Co.
Karasu, T.B. (1986), .The specificity against tronspecificity dilemrna;
tonard identiffing fierapeutic change age[ts", American lowal of
Pstchiatry, 143 : 6E7-695.
I0gard, M.P li Merzenich, M.M. (1998), .Conical map rmrganization
enabled by nucleus basalis activity", Science,279 - l7l+l7lE-
Kimmet, D.C. (1990), Adtlthod and,,[i2g. Chichester : Wiley,
: is it necessary ? " Bitish lounul
Kitto, J. (1998), ,The v,orkitrg alliarEe
of Psychotherapy, 15 : 43-53.
Kohon.G. (ed.) (1988),The Bntish School of Ptychoatalysis: The Inde-
pendcnt Truditiot. lrdra: FrEe Associatiol Books.
I(opra, S.M., Hourard, K.I., Iowry, I.L. ii Beutler, L.E. (1992), .The
psychotherapy dosage modet and clinical significarrce : estimating hor,
much is enough for psychological symptoms", lucrare prezeDtattr la
fumual Meetiry of the Society for Pslahotherapy Research, Berkeley,
California, iunie.
bgos, C. (2006), Rrce Culture and Counselling. Milton Keynes: Open
Uliversity Press.
l-amben, K. (1986), ,Transfererrce alld couutertransference : Talion law
aDd gratitude", .loanal of Anotyrical Psychology , 17 : 3l-50.
lflben, M-J. (1992), .Ps),Ehotherapy outcome research: implicatioos for
i egrative and eclectic therapies", in J,C. Norcross 9i M.R Goldfried
(d.), Hatdbook of Psfchothcrqy Integration New York: Basic Books.
I,amben, M.J. (2W), Beryin and Garfield's Handbook oJ Psychotherapy
and Behavior Ch ge (d. a V-a). New York : Jobn Wley.
I-anben, M.J. si Bergin, A.E. (194), ,The effecriveness of pslcho-
ther'4y", itr A.E. Bergi! $i S.L. Garfield (cd.), Hottdfuk$ Psyddurqy
ond Behaiu Clurge. New York: Jobn Wiley.
Lambert M.J., Garfield, S.L. Ei Bergin, A.E. (2004) .Overview, trerds,
and tuture issues", in M.J. l,amben (2N4), Bergin and Garfield's
Harulbook of Psychotherqy and Behavior Change (d. a v-a) New
York : John Wiley.
I-ane, D-A. si Corrie,S. (2m,6) The Mode Scientisr-Pracritioner. lalldr^'.
Routledge.
llngs, R- (1979a) .The i eractional dimelsion of countertransfereuce"
in L. Epstein $i A.H. Feiner (d.), Cou enru\sferenc€. New York:
AroDson.
l,angs, R. (1979b), Ihe Thempeutic Environment. New York: Arooson.
l,angs, R. (199c), Technique in Tmrlsi,ion. Irrdra: Kamac.
Lapworflr, P, Sills, C. gi Fish, S. (2AOl), Integrorion in Cour.selling ond
Psychotheron : Develaping o krsonal Approach. lrn&a: Sage.
318 BIBLIOGMFIE

Layden, M.A., Newman, C.F, Freerun, A. 9i Morse, S.B. (1993), Co itirv

Therqy of Boderline knonality Disordcr. Bosoq MA : AIyn ad Bacor
[.azarus, A.A. (lgEl), The Pmctice oJ Multinodal Theragy. Natt \ork:
Mccraw-Hill .
lEigh, A. (199E), Merrol ald Temination lssues for Cowtellots. ll,rt',ra:
Sage.
lrvbson, D. (197E),7lr Seasons of Maaf Life. New York: Ballandne Books.
Lewin, K. (1951), Fi?ATheory it Social Sci?zc€. Nelv York : Haryer ard RoB,.
Little, M. (1986), Toward Basic Unity. Lordr^t Frce Associarion Books_
Llewelyn, S. 9i Hume, W. (1979), .Thc parient's view of therapy", Bririrrr
loumal of Medical Psychology,52: 29-36.
McHugh, P $i SlavrEy, P (1986), The Perspectives of Psycftr'arry. Baldmore,
MD: Johrs Hopkins University Press,
Mclmd, J. (1993), An Introducrion ,o Counselling. Buckingham: Open
Universiry Prcss.
McIJod, J. (1999), hactitioner Research in Counselling. lrn&a: Sage.
McLeod, J. (2003), Doing Cowselling Reseorch. Irndra: Sage.
Mahoney, M.J. (1987), and rhe cognitive sciences: an
"Pslahode-rapy
evolviDg alliance", Jounul oj Cognitive Psychotherapy, I | 39-59.
Mahrcr, A.R. (19E9), The Integration olPstchotherupies : A Guide Jor
Pmctising Thempis,s. New York: Human Sciences press.
Mabrer, A.R. (2W), W Do Research in Psychothempy : l roduction to
a Rewh$ion. lordra : Whurr.
Main, M., IGplan, N. gi Cassidy, J. (19E5), .Security in infancy, childhood
and adulthood : a move to the level of representation", Monogmphs of
the Society lot Research in ChiA Deeelopnent, 50 (l-2): ff,-lO{'
MalaL D.H. (1975), A Stvdy of Bnef Pslchotherqy. Londra: plenum.
Malan, D.H. (1919), lndividaal Psychotherqy and the Science of psycho-
a)zazicJ. New York: PleDuD.
Mam, J. (lr3), nme-limired Pqchotherqr. Cambidge, MA: Harrard
Udversity Press.
Maslow, A. (l E), Towards a Psychologl of Being. New york: D. r"n
Nostrand Co.
May, R., Angel, E. Si Ellenberger, H. (1958), Eristence : A New Dimension
in Psychiatry ond Psycftolo6y. New York: Basic Books.
Merleau-hnty, M. (1962), The Phenonenology of Perception (trad. de C.
Smith). Londra: Rourledge Si Kegan Paul.
Merleau-Ponty, M. (1964), The Primacy oJ Perception. E\anston, IL:
Northwestem University Press.
Milon, J. (1996), Plesenting the Cdse for Psrchoanabtic psJchotherapy
Senrices. An Annotated Bibliograplry, I,ordra: The Associarion for
Psychoa.Dalyric Psychorherapy in rhe NHS.
 BIBLIOGRAFIE 3r9

Mitchell, S.A. (1988), Relatiorul Concepts in Psychoaralysis : An htegmtion.

Cambridge, MA: Harvard University Press.
Mitchell , S. A. ( I 994), . Recrnt devetopments in Pslthoanalytic theorizing " ,
Joumal of Psychotheral! Integrution,4 (2) : 93-103.
Miahetl, S.A. (1998), .AttachmeDt itrcory ard 0le pslchoanalytic tradition:
reflecrions,on human relatioDdiry ", Bntish lowrul of Psrchotherupy,
15:177-193.
Moorey, S. (1990), therapy', in W. Dryden (ed.), Individual
"Cognitive
Therapy: A Handbook. Milton KeyDes: OpeD University kess.
Moreno, J-L. (193/1947),TheTheaterof &onnrcity New York: Beacon.
Moreno, J.L. (1946), Psychodrarrc. New York: Beacon.
Naiional Register of Psychotherapists (2002), National Registet of Ps|cho'
thempists. l-ardrai United Kingdom Council for Pslthotherapy.
Nelson-JorEs, R. (1988), Practical Counselling and Helping S/<irIJ (ed. a
It-a). Londra : Cassell.
Nelson-Jones, R. (1990), Hwan Relnrionship S,tills (ed. a II-a). tpndra:
Cassell.
Norcross, J.C. (2002) , PsJchorhemry Relotbnships That V'lbrk : Conlribaions
and Responsiveness to Patienls. Oxford: Oxford University Press.
Norcross, J.C. 9i Arkowitz, H. (i992), -The evolurion and current shrus of
p$rhotherapy integration" , ir W Dryden (d.) , Integrutive and klectic
Therapy : A Handboot. Buckingham: OPen University Press.
Norcross, J.C. $i Goldfried, M.R (ed.) (1992), Handbook oJ PtychotheropJ
Integralion. New York: Basic Book.
Norcross, J.C. gi Thomas, B.L. (19E8), .Whais stopping us now ? Obsacles
to ps)rchodErapy inreg rui,or." , Journal of Integmtive and hlectic Psycho-
,heran,7 i 1+8O.
O'Brien, M. (1976), The Diagnosis oI Psrchopath, : A Sady in Personality
and Behaviour of " Psychopaths " Referred Jor Treatnmt to a TheruPeutic
Community, leztr de doctorat rcpubticati, Unirtrsity of London.
O'Brien, M. (1997), -Training in higher edrucatior.' , Caunselling Psychology
Rsvia, (Durntrr dedicat traiDirEului, partea a II-a), 12: 127-132.
OEd€lrL,T.H. (1W2) , Projective ldenifrcstion dnd Psychothempeutic Technique.
Irndra : Kaflrac.
Orlinsky, D.E. si Howard, K.I. (1978), .The relation ofprocrss to outcome
in pq/chotherapy", in A.E. Bergin 9i S.L. Garfield (ed.), Handbo& of
Psychotherapy and Behaior Change (ed. all-a). New York : John Wiley.
Orlinsky, D.E. li Hou/ard, K-I. (1986), .Proc€ss and outcome in Psycho-
6€ragy", in A.E. Bergin si S.L. Garfield (ed .), ItqndM q Psydtotheryy
and Behavior Change (cd. a III-a). New York: Jobn Wiley.
Orlinsky, D.E., Graw, K. $i hrks, B. (1994), .Process aud outcome i.n
pslchodrcrapy - noch einmal", in A.E. B€rgiD $i S.L Garfield (ed.),
3M BIBLIOGRAFIE

Handbook ol PsJchotherupy ond Behaior Chsnge (ed. a IV-a). New

York : Johr Wiley,
Orlitrsky, D.E., Ronnestad, M.H. $i Willutzki, U. (2004), years of
psychotlerapy process - outcome rcsearch: condnuity and "Fifty
chaoge", in
M.J. Imbcn (ed.), Beryin and GarrteA\ Handbook ol Psychotherapy
and. Befuwior Chonge (d. a V-a). New York: John Wilcy.
Palrner, S- gi McMahon, G. (ed.) (197), Client Assessnvnt. Lordra: Sage.
Palmer, S, $i Woolfe, R. (ed.) (1999), Inte+rative and Eclectic Counselling
and Psycho,heran. londra : Sage.
Palmer, S., Dainoq S. ti Milner, P (ed.) (196), Courltelting: The MC
Reqdet. Itrd/ra : Sage, h colaborare cu British Association for Counseuurg.
h*sepp, J. (199E), Affective Neuroscience: The Foundations of Human
and Animal Emotions. Oxford: Oxford University Press.
kry, G. (2000), "Evidence based psychotherapy: special case or special
pleading ? ', Evidence Based Mental Health, 3: 35-3'l .
hrry, G. Si Richardson, A. (1996), /WS Psy chothetn Services in England :
Review of Strategic furicr. lrDdra: NHS Execurive.
Paul, G.L. (1967),
"Strategy of outcome researcb in
psychotherapy",
lounal of Consultine Psychology , 3l : 10! ll 8 .

and Gronlh in the Hurran Personorifl. New York: Julian press.

Pine, F. (1990), Diye, Ego, Objec, and Self: A gnthesis for Ctinicat
ll6rt. NewYork: Basic Books.
hlkinhornc, D.E. (lD9), .TradirioEl researcb in pslahorherapy practice",
loumal oJ Clinical Psychology,55: 1429-1440.
kochaska, J.O. Si DiclemenE, C.C. (1992), ,The Eansrheoretical approach',,
in J. Norffoss gi M. Goldfried (d.), HandW oI Psychotherupy
Integmtion. New York; Basic Books.
Purves, D. $i Vcyvodic, J.T. (1987), .Imaging manmalian nerve cells and
their connecrions over time in living animal s" , Trends in Neurosciences ,
l0: 398{O4.
Racker, H- (1 8), Tmnsference and Counteiransference. New York:
Internalional Universilies Press.

Fr€c Assciatiotr Books.

Rcgulatiotlt and Syllabu: for the Dipbna in Counselling Psychology lor
Emminations to be HeA in D96. Ieicqstgr i Brilish Psychologica.l
Sociery.
Ridley,M. (2N3), Narure Via llurture: Genes, Expeience, and What
Makes Us Human. Irdra: Fourth EsEte.
Rogers, C.R. (1951), Clie -centered Thetqy. Bosron, MA: Houghton
Mimill.
 BIBLIOGRAFIE

C.R. (1957),
Rogers, necessary and sufficient conditions ofrheraPeutic
"The
p€rsoDaliry cb"tge", tourrat oI Consultin| Psychology, 2l : 95-103'
Roge$, C.R. (196l), On Becoming a Peruort. Boston' MA: Houghton
Mimin.
Rogers, C.R. (lgEO), A W ol Beir8. Boston, MA: Houghon Mifflin.
Roth, A. fi Fonagy, P. (1996), What Works for Whom ? A Citical Review
of Psychorherd?y Researci. New York: Guilford Press.
Rotlrschild, B. (2OOO), The Body Remembers: The Psychopkysiology oJ
Trauu and Tmwa Treafiett. New York: Nonon
Rothstein, A. (ed.) (1985), Modeb of the Mind: Thet Relationships to
Clinical Vlo*. Madisoa, CI: IniernatioDal Universities Press.
Ruttef M. gi RurEr M . (1992), Dqreloping Minh : Challenge and Continuity
across the LiJe Span- Harmordsword: Peuguin.
Rybash, J.M., Roodin, PA. $i Santrock, J W (l9l)'
Adult Development
Md A|ine. Dubuque, IA : W.C. Brorvn Publishers.
Rlqoft, C. (195), .Reminisc€nces ofa survivor: psycboanalysis 1937-1993 :

persoDal view', Bitish lourTal of PsychotheraPy, lL : 453-451 -

Ryle, A. (1990), Cogn itive-arutyic Thempy : Active funiciPation in Chtnge.
Chichester ; Wiley.
Saftan, J.D. (1990), ,To,Mrds a refirrcment of cognitive therapy in light of
inerpersorul theory : l. Ttmry", Clinical Psychobg Rettiew, 10 : 87-105
Saftan, J.D. (193), ,The therapeudc alliance ruphre as a tra.ostheoreticil
phenomenon: definitional ard coDcePnul islres", Iournal oI PEcho-
thempy In egralion, 3 ( l) : 33-51.
Safran, J.D. si Segal, Z.V. (1990), Interpersonal hocess in Cognitive
fter4p). New York: Basic Books.
Salkovskis, P.M. (ed.) (|gfuITrentu in Cognitive ud Belsvioral Therupies.
New York : Wiley.
Satkovskis, P.M. (ed.) (1996b), Ftot ren ol cognirive Therqy. New York:
Guilford Press.
SalzbergeFwittenberg, l. (1988\, Psycho-arutytic l$igr1.l and Rela,ionshiPs'
l,Ildm : Roudedge.
Samnels, A. (199r, tutg odd the Posrtungiat s. Lndra: Roudedge $i
Kegan Paul.
Sanders, D. 9i Wills, F. (199), .The therapeutic relationship in cognitive
6erapy", in C. F.elthaE (d.'1, Irulerstoding tlc boseuirtg RclotiolsfiP.
Londm: Sage.
Sadler, J. (ed.) (r98E), Pmiection, klefiirtcotion, Proiective lderification.
lrrdra: KarDac.
Sadler, J., Dare, C. 9i Holder, R. $ryr, The tutient and the An4bst.
Lodra : Karnac.
 322 BIBLIOOMFTE

Schon, D. (1983), The Reflective practitioner : How professionals Think in

Action. New York: Basic Books.
Schon, D. (198n. Uucan
SchopeDhauer, A. ( 1970),
Schore, A. (1994), Affect
l:wrencr Erlbaum .

Scott, T. (2004), Integrative prtchotherqy in Healthcare: A Hufiut tistic

Approach. Basingsoke : Palga\€ Macmillan.
Searles, H. ( l9E6), lovc in the couotertra-osfe rctr;e" , irL Collected
"Oedipal
hpet on Schizophrenia ald Related. Subjecrs. Irrdra: IGmac Books.

Smith, M.L. 9i Glass, G.V (1977), .Mera-analysis ofpsychorherapy outcome

sudies' , American Psrcholotist, 32: j52-jfi.
Speedy, J. 9i Thompson, c. (2004),
"Living a more peopled tife: dehni_
tiorlal c€remofly as itrquiry hto ps],ctrotherapy .outcomes,., The Intema_
rional lournal oJ Narratiye thempy and Community Vy'otk,3 (43); 53.
Spinelti, E. (19E9), The Interpreted tibrld: An Introducrion to phenome_
nological Psychology. lrn&a : Sage.
Stern, D.N. (1985), The Interpersontl World oJ the lzla . New york:
Basic Book.
SteT, ?.N, Sander, L.W., Nahum, J.p, Harrison, A-M., L)ons_Ruth,
K., Morgan, A.C., Bruschwiler-Srem, N. si Tronick. E. (T[e procesi
of Charye Srudy Group), (1998), -Non-inrerpretive mechanisms in
pslahoanalytic therapy: rc .something more, than imerpretation,,
Intemationd fournal of pstchoanattsis , j9 : 9O3-921 .
Stiles, W.B., Shapiro, D.A. $i Elliott, R.K. (1986), .Are a[ psychotherapies
equiyalenr?', Ameican Psychologirr, 4t : 165-lEO.
 BIBLIOGMFIE 323

Strieker, G. (2005), "Can something hard be made easy? A book

essay"'
loumal of Psychotheraqy lntegrarion, 15 (224) | 211 '
srrieker, G. ii Gold, J.R. (ed.) (1993), Comprehensive Handbcok of Psycho-
therw lntegmtion. New York: Plenum Press.
"
Strieker,-G . si Gold, J R. (2003), Integrative aPproaches to pslahotheraPy ,
.
"
in A.S. Gurman 9i S.B. Mess€r (et.), Essentiol Psychotherupies:
Theory dnd hadice (ed a u-a). New York: Guilford Press'
Sugarman, L. (19E6/193), LiJe-span Detelopncn Lordra: Routledge
Sutlivan, H.S. (1953\, The tnteryeno$l Theory of Psychiatry' New York:
WW. Norton.
lbrsey, M. si Burke, w. O9tf9, Ihncntandins CorounrorcJermce' Ililsdale'
NJ: Analytic Press.
Trelarthen, C. (1917), ,Descriptive anatyses of infa corununicative
behavior', in H.R. Schaffer (ed ), Srlies inMother'Infant Intemction'
New York: Academic Pres.
Trevarthen, C. (1979), ,Communication and co-oPeration in early infancy :
a description of primary intersubjectivity", in M.M. Bulora (ed )'
Before Speech: The Begintin| of hterPersonol Coionanicanbtr' New
York : Cambridge Universily Press
TrEvaflhen, C, 9i Hubley, P (198), .secondary intersubjectivity : confi-
derre, confiders and acts of meaning in the first year', in A Lck
(d.), ktion, Gesture and EnboL New York: Ac:demic Press'
van Deuzctr, E. (19t), fumdox ond fossion in Psychotherqy: An
Existentiat Approach to TheraPy and CoutlterrinS. ChichesEr: Wiley'
,ran Deurzen-Smith, E . (1988), Existential Cousellinq in hoctice l-'oldr^'
sage.
walker, M. (1995a), kta: Feminist's Pmblem with Mez Buckingham :
Open University Press.
\!hlker, M. (1995b), Morag: lilyse$ or Mother Hen 2 Buckingham: Open
University Press.
$fud, D.E. (19E9), .TerminatioD of indiYidual counselling : concepts atrd
su"ategies", in W. Dryden (d.), I@y Issues fot Counselling in Action'
Loodra : Sage.
WhtkiDs, C.E., Jr. (1989), ,Transference phenomena in the couns€lling
situatioD', in W. Dryden (d-)' K4 Issues Ior Couruelling in Action
Londra: Sage.
\lbiner, LB. (2005), .Book review of M.J l,aEben (2004)' Bergin and
Garfietd's Handbook of Psychothempy ard Behavior Change (et a
V-a). New York: wiley's Psychothetan Research,15: 351-353'
\r&sten, D. 9i Morrison, K. (2ml), .A multidimensional mea-analysis of
reaunents for deprcssion, panic, and Seneralized anxiety disoder: an
324 BIBLIO6MFTE

of empirically supported therapies.,

I Psychology, 69 (6): 875-899.
to Help People. l,ordra: Routledge

Whiteley, J.S. Si cordon, f. (fr979), Gtoup Approaches in psychiatry.

lrrdra : Routlcdge Si Kegan paul.
wil iP:
l|il the

winnicott, D.W. (t959), Collected tupen : Through tuediatrics to pncho_

azarJiJ. lrDdra : Tavisrock.
(ed.) (2003), Handbook oJ
ra: Sage.
Between Morher and Baby.

Yalom, I.D. (1980), Eristentiat psychotheran. New york: Basic Books.

Yalom, I.D. (1985), The Theory ald pmctice of Group psychothempy (ed.
a III-a). New York: Basic Books.
Young, J.E. (1994\, Cognitive lhetqryfor penonality Disorders :
A kherno_
-Iocused Approoch (ed,. revtrzurtr). Sarasota, FL: professional
Resource
Press.
Zinkin, L. (1978), ,Person to penon: the search for the human dimeasion
in pslrchotherapy", Birish Jounal ol Medical psrchotogy, 5l: 25 34.
 lndex de nume

A c
Ab€r J.L. 95 Carroll M. 137
Abswonh M.D. 93, 95 cartwriSht D.P 160
Amedcan Psychiatric Association Chamberlain T. 15
52 Clarkson P |E,124, 156, 168,223
tukou'itz H. 20, 6l Core System GrouP 5E
Aveline M. 193 Corrie S. 54
Corrigall J. loE
B Cou/atr W.M. I05
Barber P. 54 Cozolho L.J. El-t2, 90, %, 99
Barkham M. 25, 58 Crow M.J. 24
Banon J.W. t5 Cutley S. 174, 201
Bateman A, 57
Bayne R. 124 D
Beck A.T. 154-155 , 191, 211 , 226
Damasio A. 1O4, 106
Beifiatr B.D. 30
57-fi, Davanloo H. 193
Bergin A.E. 50, 62
Berne F. 240 Diamond N. 247
Bion \Y. 21E. 233 DiClemcnte C.C. 29
Blake R. 22 Driscoll R. 27
Blomberg J. 53 Dryden W. 1E, 154, 16&170, 193,
Botlas C. 143-1,14, 234,245,249 I
Bordin E.S. 158 Dulm J. 85, 100, 105-10r, r09
Bowlby J. %-93, 95, 98, l0l-102,
lo, 150 E
Brirish Psychological Society 24,
134, 136 Egan G. 174, 201
Brown D. 93 Eisold K. 23, 160
Buber M. 39, 248-249 Ellis A. 154
Burke W, 234 Eltoo Wilsotr J. 194
Butler G. 155 Erikson E.H. 87
 326 INDEX DE NUME

Erskine R.G. 249 J

Eskapa R. 198
Etherington K. 55 Jacobs M. 18, 204
Eysenck H.J. 56 loseph B. 153,228-229
Jung C.G. 24, 15t, t@,233, Z4Z
F
K
Feltbam C. tt, 23, 195,223
k\D M.
Field N. 233-234
227 , 235-236, 247 , 249
Karasu T.B. 20
Fonagy P 5G53, 57-5E, 99, IOB
Kendd E.R. 105
Foucault M. 142
Kedrick C. 105
Fmnk J.D. 20,22,36, @ Kierkegaard S. 156
Frau C.E. 95 Kilgard M.P 9l
Frcud S. 19, 42, 86, 132, 148, l5O, Kinmel D.C. 87
152, 156, 159-160, 198,202-2U, Kino J. 169
207, 227-22t, 23t Kohon G. 2i4,242, 247
I6hut H. l5l,246
G Kopta S.M. 195
Garfield S.L. 50, 58-59
Gaston L. 168
L
Gawthrop J.C. l4l kgos C. 124
Gerhardr S. lO4-105 R.D. 157
I-ang
Gill M.M. 22E Larnbr.nK.242
Glass C.R. 25 lruben M.J. 5l-54, 57-61, 65, 6E,
Glass G.V 5E '12, 75-76
Gold J.R. 18 I:rre D.A. 54
Goldfried M.R. lE Laws R. lY2, 23O, 234
Gordon J. 193 lapwonh P. lE
Ctray A. 192 layden M.A. 155,226
Grcrcavage L.M. 61, 174 Lazarus A.A. l9t
l€igh A. 176
H kvinson D, 108
Lippin R. 160
Hardy G.E. 249 Linte M. 230
Hirde R.A. 9l -92
Holden W 226 M
Hollanders H. l8
MahoD€y M.J. 212
Houson G. 17, t94,2q
Mahrer A.R. 78, 3-115, 128
Howard K.I. 62, f95
Main M. 93, 99
Howe D. 75, Ul
Malan D.H. 193
Hubble M.A. 60 Maslqrl A. 17, 158
Hubtey P 106 May R. 157
Hycner R.M. 249 Mcllugh P 183
 INDEX DE NUME 327

Mcleod J. 29,33, 54-55, 58,'17, Richardson A. 47

127, t32, 134, 147 , 155, 2lO Ridley J. 24
McMahon G. 183 Ridlcy M. 90
Mellor-Clark J. 58 Rogers C.R. 19, 69, ll9, 158, 205-
Merz€nich M.M. 9l -2V1,235-23'1,246
Milon J. 53 Roth A. 50-51, 57
MiEhell S.A. 160, 249 Rorhstein A. 22
Moorey S. 2lG2l2 Rutter M. 87, 89-90, 92, 94 99,
Moreno J.L. 19,156,291 105, 107
Morrison K. 52 Rybash J.M. 86, E8
Rycroft C. 32, 160
N Ryle A. l94.
National Register of ryschotberapists
24 s
Nelson-Jones R- 174, 201
Saftan J.D. 156, 168,225-226
Nietzsche F 156
Salkovskis PM. 155, 216
Norcross J.C. 18, 20-21, 23, 61,
Salzberger-Winenberg l. 111 , Z2E
70, 174
Samuels A. 152
Sanders D. 155, 193,212, 225-226
o Sandler I. 22E, 233
O'Brien M. l7 , 133,255 Schon D. 4344
Ogden T.H. 233 Schopenhauer A. 79
Orlinsky D.E. 57, 61-63, 6G6E, Schore A. 8l-82, 103- 104
70-73,15, llE-119, l2t, 124 Scon T. 18
Searles H. 234
P Segal Z.V. 226

Palrner S. 18, lt3

Sills C. IEE
Stade A. 95
hnksepp J. 105
Slavney P 1E3
Pany G. 47 , 53
Paul G.L. 109 Smith M.X. 5E
Pedder J. 93 Speedy J. 50
Ferls F. 157, 159,208,236,239,245 Spinelli E. 15&157
Piaget J. 159 Stem D.N. E4, q2, 99, l0l-103, 105-
Pine F. 83, l5Gt51, 160, 281-283 -1crr, l1l, ll7, 248-249,242
Pokomy M. 18, 124 Stiles W.B. 58
PolkinhorDe D.E. 49, 54 Stolorqtr R.D. 249
Prochaska J.O. 29 Sugarman L- E3, 89-90, 109
Purves D. 9l Sullivan H.S. 150, 224

R T
Racker H. 22t Tanscy M. 234
Rayner E. 106 Thoma B.L. 21, 23
32t tNDEx DE NUME

Thompson G 50 \rh&iDs C.E. Jr 229

Trelarthen C l0Gl07 \tbiner LB. 47
Whrtaker D S. t93
U Wilkinson M. 104
wills E. 155, t93,2t2,225-226
Uhlemann M.R. l4t Winnicort D.W. 150, 159
W*tfe R. 12, t8
v Vr'righr K. 249
ran Deurzen E. 39, l5E, 210
\an Deurzen-Smith E. 210 Y
Vcyvodic J.T. 9l yrtom LD. .157, 193, 210
young J.E. 155, 226
w
ft
lker M. Z
Ward D.E. lE8-1E9 Zirliin L. 205
 lndex tematic

A arliune, factori de 6l
afectivd, experienF, la copii 105
.a fac€ ti a fi" 3940 afectivtr, porivire lO
in alianla de lucru 219-220
a celor care au rolul de ingrijitori
in inrcrvenliile terapeutice 200
l0l
.a fi", "a fi impreuni cu'4O, 123, in relalia terapeutictr 250
t70, 20o, 2r8, 235 a|ape 144, 235-236
intre plri4i 9i copii 96
"acord" ajutorare, procesul de 36
vezi 9i armonie alianF de lucru (alian!tr terapeuticl)_
,lO-41, 122, 157 ,2Al
"aici-Si-acum" 75, ll8-119. l6cl7l
vezi Ji inErsubiectivitate r€zi parteneriat in Erapie
ti
abstirEr4tr (ariordirE ErEl) 2O5, 22A analitict, psihologie 152
academic, mediu - p€nru invtrfarea aptrrare, mecar sme de 150
teoredctr 255 apdtudini 197-221
academici, psihologie E5, 87 competenF Si rezulhte 65
accente esenliale de relalionare 15
cu privLe la exprienla subiectivtr ' exercifi pentru dez\oltarea 299-
2N -309
cu privire la rclalia terapeuticl 243 exerci;iu pentru studend 292
in cErcetare l2E g€Derice ll9-120, 20t
in finaluri l9l impus€ de cadru U3-U4
in terapia cognidv-.comportamen- in alia4a de lucru llE-Ug
tal6 l$-lfl, 224 necesilatea unui ansamblu mai
in reIapia Gesra.lr 209 amplu de - 42-43
in terapia pe Ennen scurt 203 srimularea - itr antrEDamentul
in rrapia psihodirami ct 242-258 experime al 258
in terapia umanist€xistcnlialisd utile in cerc€tare 135
ta r€zi ti t€bdci
in terapie 63, 66, I28 apdtuditri, formarca de 216
acceptare a clientului [51 afmonie
vdzi Ji aordifii escntiale inEE psihoterdpie Si t€oriile $iinle-
acordare de sfanrri 68, 167 lor unane ll4
130 INDEX TEMATIC

inre Erapeut ti client tl5-116, ctrutare a siguanFi, mmponament

182 de 217
vrzi $i porrivire .ce ? ", intrebtrri de tip 127-130, 147
ascultare, aptirudini de ll9, 122, cercetare 33-34, 474E, 108
lE2, 200, 299-300 vrzi ri cerc€tare empirica
atteptlri cercetare, ltrebfti privitoare la 127-
cliend 177 -133, 135, 145-148,276
exercigii pentru snrdenli 289-290 cercetare, metodologie de 5G54
rcrapeuli 179 alegerea metodelor l3l
atagamentului,teoria92-96 dezvtrluireaconvingerilorcerc€-
ateliere experienfale 256-260 tltorului 130
atildirE pozitiv[ Eorditionadl U9, rE\oia de pregltire 25-26, 35
205-207,235-236 relwanp pentru terapeu;i 34-35
v€Zi Ii acceptarea clientului c!rcettrri privind sodiile de caz 133
audio, iffegisrtrri 260 cercerlrii, condifii ale 52
autentictr, existe4tr 158, 164 cerEegrii, modele ale 130-l3l
auEnticitaE vezi ad€cvarE, sim€riute cercetlttori asociaii itr c€rceErea ca-
litativtr 55
B cheie, repetilia cuvintelor 300
bchaviorism 152_153 ,cine?", intrebtrri de tip l3l-132
biologice, predispoziiii 92
''
'cird? inrebrri
de tip 133-134
cimpurilor, Eoria 159
client, hctori care [n de l2l
C client, lelapie a.x,attr pe 158, 205
cadrul terapiei integradve ll3-125 clientului, tab€l peDtru studierea
alianla de lucru llt-119, t6E 262-265
aptiodini U9-120 clieDli
co$tiinla sinclui 123-124 analiza dialogului de cltre so-
contexErl rerapiei 124-125 derlli 265-267
conEacte terapeutice ll7-ll8 aqreplri 9i temeri 177
eticS l3cl42 ca obiect al s$diilor 52, 54-56,
eyaluare ll5-U6 112-133
rclatia Erapeutictr l2l-122 cotrfirmarea tErapeulilor 70
ca&ul contribulia la leglrura erapeutictr
aElierelorexperienliale259-Z60 70
Erapiei 176 cooperare ti rezultate 6E
calificlri 253 deschidere 71, l77
l3Gl3l
calitativtr, cercetare 54-55, evaluare ll5-t16, 176, 179-1E8,
l3l
cantitativtr, cercetare 49, 5G54, 2\,2A
238
catharsis 71, 156, 209, fonnl de sodiu penEu srudenli
caz, surdii de l6G-l63, 165, ?12, 262,263-265
217-221 gradul de adecvare cu rehnicil€ 65
 INDEX TEMATIC
informali despre 184-185, 263-
-2 ,27Gn7
inlelegerea prccesului terapeutic
t7l
modalidti alrenEtive de a gindi
213
motivatia pentru schimbare 1E6-
-1E7
nepotrivirea cu terapeunrl 16G167
nevoi yrzi D€voile clienmlui
obiective 166
paneneri in rcrapie llE-U9, 194-
-19'l
penpective in privinta rezultatu-
lui 74
pregltire pemru teBpie 64
proEcfia lilo
raporta:re la sirc 71, lE2
relagii lt2
respect pennu 166, 180, lt7-188
siguallll 191-192, 195
transfer 2M, 227 -230, 23e24O
unicitate ll5, 245
vezi fi aliarF de lucru
Coduri de etictr 9i practicl 136
cognitiv-arEliticl, terapie
fomatul evaluirii I 84- I 86
procedura de evaluare 275-27E
cognitivl, t€Iapie 152, 155
finalit4i l9l
obiectiYe 164
cognitiv-comportanentaltr, terapie
descriere 2lG2l3
efecbJl crrcetlii 75
metodtr de erraluare 129
obiective 155, 163-1 ,212-213
p€rspectivl teorericl t 55-156
sodii de caz 220
liconstientizrea siDelui de ctrEe
tEraw]ut 240-241
Si rclalia tera[f,;uttcA 224-225
tetuici 212-217
33r
terapie pe Ermen scurt 194
cogni$a, neloia de experienl5 afecdvi
105
. colaborare
coflribulii in privinta rezulrat€lor
73
dintre clienr $i cercettrtor 68, 133
dintre clie ti terapeur 69, ll7, 133
dintre profesori Si srudend 262
in cadrul cortrracnrlui Eraportic 117
in cadrul primei irtllniri 179-180
in terapia cognirivtr 155, 163
componameohltr ralioDal-emorivtr,
terapie 154
compoflameffaltr, terapie ; scopu
IG
comportamentale , experimenre 216
componamentelor, modificrrEa 153,
2t6
comportamenbrl ui, modificarea 153
comuni, factori - in terapie 59-61
comunicare, aptinrdini de U9, 201-
-202, 3M-30s
coEunictrrii, compadbititate sub
aspecEl 69, ll9
concepnul izarea cazului 155, 212
conditii pentu cercerare 51
condilionare clasicl 153
confrunhre, exercitiu de 304-305
coDgruenla
tempeutului 7l
vezi Ii siDceritate
congruenla cu sirc 7l
cotrsiliere 2t, 33, 146, 228-229
coDtext
al cercetltorilor 128- 129
al clienrului 184
pentru terapie I 2l , 124-125 , tU ,
263
gi eficacitaEa rratamentului 57
contracte 63, 117, 263
conlraEansfer 23G235, U4-245,
303-304,30G39/
3J2 INDEX TEMATIC

copii cuIsan$
,,armonia" cu ptrrinlii 96 deschidere 253
asemtrnarea dintre rc\,oile clieDtu- dezvolrare 32
-
lui $i nevoile u3, ll9 disculii fuule 294
dezvoltare socialtr l0l-104 onluare 261-271
exercifu de observare a coPilului gestionarea transferului 22E
28r-283 prezenErea studiilor despre client
experienF afective 105 262-267
v?zi ,i t€oria ata$amentului !i rcla[a terapeutictr 250-251
copiilor, relatiile lm rerapiei penonall 241
copiltrrie, expede4e diD cursud de pregltire 253
analiza 9E, 182
conceptia psihodiDamictr 149 D
influenfa ll3
copiulrcs, I5spuls - al clieffului 169, ,,de ce ? ", inuebSri de tip 127 , 146,
rE8 276
copitului, exerciliu de observare al deciziilor, luarea
281-2E3 eticl 137-139, 143
copilului, teorii privird dezwlarea 85 in erraluare 183-1E4
vezi pi modiircare erolutivtr : dez- la incepuul terapiei 188
voltarea uIIu.D, deconsrnc[a modului catastrofic de
CORE (Clinical Ourcomcs Routine a gindi 214
Evaluation) 57-5E delimitiri 173. l9l-192, 195, 2U,
CORE, sistemul 57-58 265
corectivl, experienltreEolioDalI235- depresie 57-5E, 128-129, 165-166,
-236 I
Counselling and
Psychoterupy studiu de caz 1@153, 165, 2U-
Research lournal 56 -212
crearive, experimente 207 deschidere, glad de
creier al clienlilor 182, l8Gt87
efectul experienpi pozitive 99 al snrde4ilor 253
efectul iubirii asupra cortexului al terapeulilor 39-40
prefionral l0l dezacord fal, de clienli 157
efechrl terapiei 9l dia.log
.cum?", intrebtrri de tip 130-l3l coDsemEte de smdenf 265
culturale, diferenlc in terapia existenliall 2lO, 237-
conc€ptia despre sine 159 -239,248
implicalii penEu terapett 22U221 in terapia Gestalt 20E,237-239
n€c€sitatea antrcnamentului in ca- diferenF, lucrul cu 124-125, 217,
zrrl2l7 22G22t
culturale, influenp - $i dezvoltarea dileme etic€ 287-288
91-92 directive, adnrdine bazad pe - vJ
culrurale, valori, coqrientizarea in atitudine care nu se bazeazS pe
terapie 124 198-199
 INDEX TEMATIC
disciptinarl, purcre l4l
disculie, in aDtrenamentul experi-
mcntal 257
disculii nnate ale s[dentilor 295
distanFre $i distragere 212
dodo, efectul pdstrrii 59
dovadtr vezi srudii empirice
dovezi, sub aspcctul respoDsabili-
tAtii 47
DSM IEO
DSM Manualul de diagnostic li sta-
tisticd a tulburdrilor mc ale 180
durata terapiei vezi durata EaBmen-
tului
durata
exerciliilor de antrenament 257
$ediq€lor 195
tsatamentului 72-73, 193-196
in studii 53
E
eclecdsm 29, 197- l9E
emolie
9i atia4a de lucru ll8
vdzi {i experien6 afecdvtr
empatie
dezvoltarea - la copii 106
exerciiiu efectuat de sude4i 3(X-
-305
exprimati de terapeut 69-70, u9,
202, 2M, 218, 224, 235-236
moment de imimitate 24E
empiric, tratamente cu suPort 53
empiric, tratamente cu supon 53
empiricl, cercetare 25
vezi Ji dovezi ; cerceare
endorturc 9G9l
esentiale, coDditii 69, 219, 236, 30.5'
-306
vezi si acceparea clietrmlui
linerea clietrnrlui
etapl inilial5 a terapiei 173, 174-188
etape ale Erapiei 173-i9l
etape, teorii ale dezvoldrii bazate
pe t6
eticr, aspecte 134, 13G142
exercitii 285-2E8
etice, coduri 136
eticheEre 27
eului, psihologia 2E2-2t3
eutui, teoria 150-l5l
eu-u, momente 24E
e'raluare
a clier4ilor tl5-116, 176, 179-1E8,
2r2,2@
a stude4ilor 261-271
eraluare, scaltr de - Pe ru studenli
267-210
erra.luare a nivelului de pregit e 214
evatuare a progesului lE9-190, f9+
-t97 . 265
e\raluare a studendlor 261-271
e\raluare a, in invtrlarca prin exPe-
rimente 259
evalutrrii, formanrl lE4-188
er"alufu ii, formularea lE7
ereniment existe4ial
model 3l -32
reaclii \rariabile faF de 9G9l
evolutive, modelul sarcinii 83
erclutive, schimblri 86-91, 1l3
exercitii
aptitudinile teraPeutului 292
coduri si dileme edce 2t5-28E
fonnaot - iD invtrFrea Prio exPe'
rime e 261
invtrtare participadvi 279-283
obiective gi attePtlri 2E9-290
parcurs exisEnlial 109
prLra intilnirE 293-296
relalie terapeutictr 29-309
$nerea de jurnale 290
; sus- existenlial, dialog 237 -24O
ef,istenfiati, fenomerclogie 15G157
exisrc4iali, terapie
 INDEX TEMATIC

dialog 2U, 237-24O, 248 grupului, coeziunea -, in pregtrtirea

tipsa tehnicilor 2ll terapeulilor 258-259
vezi fi rerapia umanist-existenliali grupului, dinanica, in pregtuirea re-
existential-unaristl, terapia Ezi te- rapeugilor 259
rapia umadst-exisrenlialtr
experimentaltr, confrunrare 67, ll9 H
experimenrale, ateliere 25G2@
cxperimente, invllare prin holisticl, viziune 37-38
in pregtrtirca terapeqilor 253,25G hologrami, efecr de 165-166
-260
ii rezultatele sale 259 I
experrtr, inielegere 67
impacul cclor iorimplate pe parumul
rerapiei asupra procesului tera-
F peluljc 7l-12
facilitarea atelierelor experimentale implicite, rela[ii - , explicitarea aces-
25E-259 tora 30E-309
factor comuo al rerapiilor 6l impuh, eu, obiect sine l5O
vezi Ii relage rerapeuticl impulsului, psihologia 282-283
fidelitate, efecr de 52 incongtientul 148
final deschis, interviuri cu 56 in rela$a terapeurictr l92
firuluri Si comratransferul 23G231
ale exercigiilor efectuate de stu- informaltr, evaluare (studen ) 262
denli 29G297 iuformare in timpul aciiunii 43
in terapie 149, lE8-189 informagi de la clienr 184-185, 263-
fobiilor, rratamcnt al 153 -264,276-271
formall, e\atuare (a studenlilor) 262 irutinctive, reactii - in terapia inte-
formare, sine in l0l grarivl l8
fona prez€ntului 116 iffeglare, prin reducerea diferenFlor
ftagm€ntarea, iD domeniile terapiei diDtre concepliile teorerice 160
2G2l integrativtr, pracrictr
adaphrea coDvilgerilor $i pracd-
G cilor 121
nu este un tip de terapie 18, ll2-
gestaltisttr, psiholotie I 57 _ll3
gestaltisttr, reorie 157 obstacole 2l-28
obiecdve 164, 20E-2@ stiluri 3G3l
studii de caz 218-219 teoretizare iqreuDl cu cliengii 125
Si connatra$ferul 245 integrative, pregltirea in domeniul
9i transferul 237-2,10 terapiei
tehnici 208-209 vezi Jl culsatrli, pregtrrirca viito-
teoda cimpului 159 rilor rerapculi
$adate, relle araE pe sarcini 214 inrenlia/injuoclia paradoxali 67-68,
grup, rerapie de 194 119
 INDEX TEMATIC

interactivtr, coordonare ; 9i rezulta- in scopul identifictrrii Problemei

tete ei 69 2',16
interne, modele - de lucru 98 io vederea studiilor/tenpiei 127-
interpersonaltr, exerci[iu de comu- -r33, I35, 1.45-148, 276
nicare 3O4-305 inchise/care conlin dsPunsut 300
inierpersonalf, , furclion^re 240-241 pemru a facilita invtrlarea de c5tre
imerpersoDale, aclent pus Pe aspec- studeqi 2E9-29
- , intco inv4area, $i rtrsputsul emolional 105
tete a PsihodiMmicl 150
inErpretare 119 invtrttuii, exercitiu Privind obiecti-
in terapia psihodinamicd 2M-201 vele 2D
gi rearltare 67 invtrfft ii, exerciiiu priviDd scopurile
inte$ubiectivtr, conexiurE 106 lO7 289-29o
intersubiectivitate 40-41, l0cl07' illvlltuii, factorii - , in teraPie 61

t22, 247 , 306-309 invtrtirii, teoria 153

vezi gi ,aici qi acum" concep a cu privire La factori co-
tip .tu 9i eu", exer' muni in terapie 5&59
inrerveDlii de
ciliu 30E concepgia cu Privire la schimbtr-
interviuri, in terapia cognitiv-ana- rile evolutive 86t9
liticd 275-216
ifltrapsihice, caracteristici - ale J
clientului lE2 )argoli. 27
istoricul clienbilui lE4-185,263-264.' r€zi ,i terminologie
2'16-277 jumal, $nerea unui 214, 290
iubirea junale 214,290
cfecul asuPra qeierului lO4
in terapia umanist+xisteqiali 235- L
-236
legtrturtr vezi legtrturi teraPeutictr
i libcrtr, asociere 203
limbajului, acc€sibiliatea 2628
ingrijitori limite temporate in Erapie 194
aptitudini imponante I13 liniei vielii, exerciiiu pe trrna 109
interacliunea cu coPiii l0l
rolul in atalament 95 M
inregistrarea audio a gedinlelor 265 ,
z7t medical, model 31, 180
iffcgistrarea t€dinlelor 265' 27i Eediu vezi ti cadru
intrebtui memoriei, i$elegerea functiei 82
cu privire la dezvoltarea 9i schim- mentall, afe4iune vezi afecliuE psi-
barea fiinlei umane 81 hiatrici
deschise 30O mentaltr, repreze are 9E-99
mesaje trarsmise cu ircetinionrl 303-
exerci$u de simulare a Primei in-
tilniri 295-296 -3U
 INDEX TEMATIC

melaandizi 50.52
metaperspectivtcosnilie
metoda celor doutr scaune 208,
2r7
237-
ffi:ff:',"'::ffif."1ffihffi*",
Zls
-238 nepotrivire intre client $i terapeut 167
mijlocie, etapa - a terapiei IEE neuralS, dezyolkrea - 9i integrarea
modele 3l-32,36 91
abordtrri a-xate pe url singur model
3940, Dt_t12, 182,254
neurale, cii - gi experiengele pozi-
rive 99
adecvarea rcrapeutului model neuronilor, rolul
adaptar clientului lE2 - in schimbare 91-g
neuro$tiinrele
mgnitivrornportarneffal vezi tera-
pia cognitiv-componameDraltr
!i dezvoltarca s€ialll
a copiilor lm
Si reoria aE$Dentului 9G97
factori comuni 59-61
Si teoriile dezvolttrrii urnaDe 7q80,
interne de lucru 9E
inlelegere rmredcl 148-159
tll
neutralita te (atitudinea terapeun ui)
medical 3l-32, 180
2M-205
organic 28
nevoile clientului
psibanatitic 31, t4-65, 87, 128,
asemtudri cu ne\oile crpilului ll3,
t6E, 234, 282_283
psihodinamic vezi terapia psiho- u9
dinamicl rcaclia terapeunrlui 199, 203
qi eclecrismul 197-198
rela$onal 248-249
nonverbale, observa$i 122
reprezentarea - in terapie 53
nolare a gindurilor 215
sarcini privitoare la evolu$e 83
sndii priviioare la 58-59
umanist€xistenlial vezi rcrapia o
umanist-€xistetrtialtr obie{iive ale hvtrttrrii, exercitii 2E9-
modificare -290
a comporramentelor 153, 214
obiective ale schimblrii 146-147
efecr de hologrdntr 166
obiecrive ale terapiei 147-148, Z@
erolutivtr tG9l, ll3
acord cu privire la l7l
la nivelul emisferelor c€rebra.le E2
cadrul 163, 165-t66'214
porenlial pentru 3E
deplasarea accentului c5tre relatie
puterea acnElei 115- [6 170
.momear€ de tip acum" 248
in terapia cognitiv-comportameD-
momertul itrtilnirii 248
motivagia schimbtrrii 186
talt 155, 163-tA, 2t-2tz
multiple, ata$amente, in copil2trie
in terapia GesDlt 164, 208
!b in terapia psihodinamid lSS. 162'
_t6
N
respect pentru obiectivcle clientu-
rEturale, studii in domeniul trjinF- lui 166-167
lor 108-109 obiecrive, acord cu privire la 63, la
Da0rtr vJ mediu, controveM privi- obiectivelor, srabilirBa 163, 165-166,
toare la 90, 113, 159 2t4
 INDEX TEMATIC
obiecnnle, psihologia relaliilor 283
obiectuale, teoda retatiilor 150
reprezetrtlri mertale 9t-99
scopuri 163
9i contratrarsferul 234-235
obstacole in calea i e$tii 21-28
operanttr, cordiliornre 153
organic, model - de terapie 2t
orgadsmic, sire 158
P ateliere experimcntal e 25G2@
parenale, influenP 95
parteneriat in terapie 194- 195
pafticipadve, teoria invtrltrrii 255,
279-2E3
performanF, factori legali de - , in
relalia cu rezultaEle 65
persoantr, terapie axatl pe 157-15E,
205-206, 236
studii de crz 21t
persoantr-persoarE, relalie 206
personal, cod etic l3E, 285-2E6
personal, investilia in rolul - 9i re-
zuttate 68-69
persomltr, constiinF - a tErap€utu-
lui 124
persoDaltr, dezvoltare 259
pierdere, la imalul tErapiei 1E9
PIRSP 275
plan al gedinlelor 278
planificarea temporall in ccrcetare/
tratament 134
plasticitate, in dezvolurea creierului
9G9l
pllcerii, e\aluarea niveludlor 214
povesiea vie$i clieDtului 27G277
Ji istoricul clientului; infor-
vezi
mafii prorenite de la client
pozitive, efectul experienl€lor - asu-
pra creierului lm
practicl, gindke 49
practictr, muncl ; in pregtrtirea tera-
Wutilor 42, 255-260
331
Practicicr
car€ se ocuptr cu cercetarea 134-
-135
necesiatea de a citi lucrlri teore-
tice 54
vezi ,i terapeu$
prefrontal, co(ex 104
pregf,drea terapeutilor 45, 253-271
aptitudini geDericr 201
aspecte etice 138, l4l
componente 253
e\aluarea in 26G271
exercilii si metode 42, 279-309
importanla practicii 42
intedisciplinartr 23-24
in vedcrea eralutrrii clieugilor I 83
invltare panicipativl 255-256
merode de cerc€tare 25-26
prejudiciului, coNtientizarea l25
presupuncrilor, pulErea la ildoia-ll
a2l3
prima intilnire 179-lEE, 275-n8,
293-296
primele impresii ale ctieugitor 184-
- lE5
principal, sine 101
problemelor, ptezemarea 66, 276
problemelor, rezolvarea ' in terapia
cogniriv-componamentall 2ll
proc€s, intreMd referitoare la 295
proc€s, studii rcferitoare la relalia
dinft - li rczuhatE 6l-63
proccsul rcrapiei vezi Ji proces te-
rapeutic
procesului, iffegisEarea - in rcrapie
265
profesiorale, aparteneug la orga-
fiza$i l4l142
proiectivf,, identificare 83, 233-234
proteclia clientilor 140
psibanaliztr
conceplia cu privire la moditic[-
rile e\olutive 87
 INDEX TEMATIC

dezvollarea reoriilor I 2t R,
diferenF faltr de psihologia aca-
demictr E4 ratioml+motivtr (componarnental,I),
exerciliu de obsen"are a copilului terapie t54-155
282-283 ralional-emodvl, rcrapie 155
gcoala de 31, 84 reale, relalii - itr terapia umanist-
-cxistengaltr 122, 23G237
ii aliatrfa de lucru t68
$i contratransferul 234
rcalitlfii, tesBrEa 213
psihiaricl, afecdune reatribuirea 213
recunoagrerea simptomelor I 80 reciproctr, suslinere 70, l2l
stabilir€ istoricului 277 refacerB moralului 60
psihiat ctr, ev"aluare 1E3 rcflect e 2Ol-292
psihic, dercminism 149 refleqia 9i cladficarea, ti rezultatele
psihodiDamic{, reBpie 68
durata $i ftecvenF 194 reflec;ia, in arapia axati pe per-
efectul shrdiilor 75-76 soani 206
exercigii 301-303 refl exivl, pracricl 15, E2, 124, t35,
fitralud 149, 189-190 143-tu
metode de cvaluare 129 reformulare a problemelor 27E
Eodific{ri 204 retade, legtrrua din cadrul 67, ll3
obiective 152, 161-166 relaui
perspecrivtr reoretici 148-152 afecdve @
stabiliaEa personalidii lt6 ale cliennrlui, imporun(a lor in
studii de caz 217-218 eyaluare lE2
$coa.la 3l ale copiilor t0Gl01
gi congtientizarea sinelui dc ciue cu persoiuur care acord[ irBrijiri
reEpeuti 240-241 93-96
$i delimirfti l9 fo4a 139
$i rela a rerapeuticl 122, 227- implicire/explicite 308
-235,242-2s8 persoad-persoanl 236237
!6bDici 202-203, 218 Ieale (unanism-existeruialism) 122,
psihodraml l9E, 209 21G237
psihologicS, vulnerabilitate 89-90 v?zi si rela$a terapeuticj
psihoterapie retalioDal, Eodel 24E
ca viadeure psihologici 60 relalionare
in Marea Britanie gi in SUA 76 autorelalionare 71, 1E2
studii 53, 5G58, 75, 108-109 i ersubiectiyitatca - locl(r/
$i teoria fiintelor umale ll4 legtrturtr de 69, 113
vezi ti t apii irdividuale relalionare, accenr pus pe l5Gl5l
purcte forte ii puDcre slabe relalioDare, aptirudini de 15
exercigiu 291 rclaxare 216
vezi Ji aprirdili religioase, difer e\tp, 22G221
purchrlui de yedere, metafora 27 reprereariri ale ioteracliunilor gene-
purere, relafii de 139 raliz te 102-m
 INDEX TEMATIC
"reprezentarea
iuEracliunilor ger-
rulizate" IOZ
respecr pertru clieqi 167, lEo, lE7-
-l8E
rezultate
c\raluate in studiile rEfcritoare la
clienti 265
metodologia cerer&ii 50
srudii 56-57, 61-75, U8
li armonia in comudcare 69
ti compah'bilftatea Eoreti, a ideilor
25
li competenla terapeunrlui 66
ti cooperarea clientutui 69
$i durala tratamentului 72
Si durata EatamentuluJ 72, 195
gi gradul de deschiderc lE2
$i impachrl $edintelor 7l-72
gi htervenlia telapeuEltui 67
$i ir4elegcrea expentr 67
gi invllarea prin experimeute 259
ti legltura terapeutictr 6E-71
li oferirea de sfaturi 68
Si perspectivete clien!.rlui $i ale
terapeutului 74-75
9i prezentarea problemei 67
gi relagiorurea cu sine 7[
RogeB, Carl, terapia axatl pc per-
soana 158, 235-236
rol, joc de
exercilii 257, 261, 295, 301-103,
305-306
origine 156
s -247 , 305-306
sarcini, i[treblri referitoare la 295-
-296
sarcinile 9i i[strumentele, aspechrl
asociat cu
alianla dc lucru UE-[g
aptitudini 201
leglEra terapeutici 68-69
scauului gol, tehdca 2O8,237-238
sciziunea diffre cerceutor 9i pracd-
cian 35-36, 47, 83, l2E
scopurile terapiei l4cl41, 278
securitatea clieutului l9l-192, 195
s€cvcnlial, cu$ 72
s€lecdve, ataiamente 93
-
s€le{lie, criterii de in cerc€tare
52-53
s€nsibile, perioade (dezvolurea copi-
lului) 102
sensibiliraE faF de evenimente l92
separare, arxietatea de 93
Serviciul Nalional de Stutrtate
studii 57, 134
terapia in cadrul 176, 193-194
severe, tulburtrri 5E-59, 72
wzi pi afe.cliuni psihice
since ta|e 2OGZAl, 235-236
r€z ,i cotrgruenli
sinceritatea clien[ilor 71, 177
sine
accentul pus pe - in teoria psiho-
dinamicl l5Gl5l
dezvoltarea in copiltrrie l0l-l02
incalitaE de comept @ideDlal 159
orgadsmic 157
psihologia sinelui 282-283
9i ceilalli 156
sine, corceplia desprc sine 102
sirE, dezveluiri cu privire la 70
sine, mponara la 71, 182
sinelui, conttientizarea - de ctrEe
terapeut 179, 24.1
sinelui, implinirea 68, 2&, 246-
sinelui, reflectarea asupra 157
singur model, abordarc bazattr pe un
3940, |1-112. rE2, X4
sociall, exerci u de citire 279-280
socioernolional, aspect 69, 201
sprijin, hctori de - in Erapie 60
stabilirca e$antioanelor in ccrc€tare
131-132

stimularea senzoriall in c{,piurie lO2
straEgii de a face faF 151
shrdenli vezi cu$anti
subiectiv, sine l0l, 105
subiecdvtr, experienla - a terapeuo-
lui 198-199
subiectivitate, in cerc€tare 51, E5
suslinerea clientului 201
vezi Si accnptzra,clbnorlui
di$i esengiale
susliluttr, teorie 44
$
Scoli de terapie 31
cootloversa natur[ !€rszs mediu
u3, 159
diferenp eticc 13t-139
preluarea metodelor 19-20
rivalitatea dintre 22. 160
ii ide ificarea obiectivelor
ti ipoteze privitoare la s!trIhte
24-25
9i stabilirea obiectivelor 145
utilizarea relaliei terapeutic€ 249-
_250
vezi 9i terapii individuale
S€di4e
dulala 195
finalul 149, l9Gl91
frecve{a 193
mediu 176
plan 278
priEa intilnire 179-188
$tiin(ifictr, cercetare vezi cercerare
empiricl ; cercetare
T 223-25t
tabloul teoriei, exercitiu 2E0-2El
tehnic, eclectisin 30, 195-196
tehnici 202-218
vezi ti apdrudini
INDEX TEMATIC
reme pentru acastr, in terapia cogni-
rivromporEmeltaltr 214
rcmeri 92, 177-178, 214, 234
rcoreticl, integrare I 98
Eoreticf,, irFlegere 125, 148-159
teoria dezvolttrrii pe parcursul intre-
gii vief 83, 89-91, 108
teoria pustr in practicl 43
; con- t€orte
amplitudinea invltlrii pe parcursul
Fcgltirii 254
devicrea de la - in cadrul pracricii
45
invtrFrea participadvt 255 , 279-
:2Et
limitftile unui siDgur modet [l-U2
teraPeutic, conEact
-
aliaDla de lucru in calitate de 168
formular pentru srudierea clientu-
lui 2@
160 prezeltare geDerdltr 63-65
proces ll7-UE, l7l
respectarea l9l-192
terapeudc, proces
aspect clitric 71-72
aspect formal 63-65
aspect interpcrsonal 68-70
aspect inrapersonal 7G7l
aspect tehnic 6668
aspecte temporal 72
terapeutictr, abordare, alegere $i
adecvare l3l, 182
tenpeuticS, alianttr vezi alianttr de
lucru
terapeuiictr, legtrturtr 68-70, 96-97,
tzl
terapeutictr, rclaie 40-4.l, 121-122,
ca teftpie 125-126, 223-224
deplasarea accentului de la obiec-
tive/cirre obiective 169- I 70
exercilii 299-309
factori comuni 'm 60
 INDEX TEMATIC

U unadst-experienlialtr, terapie 76
uman, psihic 147-l4E ,utrde ? ", intreb&i dc tip 132-133
umanA, dez\oltare unictr, teorie - a componamennrlui
aseminti cu procesul tcrapeutic 2t-22
lll unicitate a clieotului ll5, 180
cErcawe 7UE2
vezi $i dczvolErea copilului
; modi-
ficIri pe parc{rrsul dezrolltrrii
urxrne, c€rcetarca in Stiintele 49
\alori, sistem de - al terapeugilor
t25
umanis6, psihologie 157
verbal, sine l0l
umanisti, terapie 75, 207-208
umanist-existenlialtr, terapie
verbale, activitate - $i rezultate 65
conexiuni cu Jung l5l
vei ii aliaall de lucru; ve2i pi
duata U-atamen tui 1 93 legtrtura terapeutictr
exerciui 303-309 video, inregistrfui - in anrena-
perspectivl reorcdctr 156 159 meDhrl experimeDtal 26G261
scopuri 164, 20E-209 vindectrrii, componente ale 36
gcoala 3l visetor, analiza 203
$i consdentizarea sinelui de citre mrbitul
teruW\t 240-241 despre probleme 66
fi rela a rerapeurictr 122, 159, v€zi fi activitate verbali
235-241,244-245 vuherabilirate, fattr de eveuimentele
tehnici 206-2[ existenlialc m
 INDEX TEMATIC 341

importanla 221 relalionaEa cu sine 7l

in sNdiile referitoare la clienti 265 satisfaclie gi rczrrhatg 7l-72
in terapia cogr tiY-comportamen- sprijir acordat - li rezultaEle 68
t,J,t 225 sprijin din parta orgaDizadilor
i! tempia psihodiEmid 122,2n - t76
-23s,243-25t sprijinirEa clienrului 70
in Erapia unar st-exisrerqiaH 122, gi cotrEatransferul 23G215, 244'
159,235-2q,244-245 -245, 301-192, 30G301
9i incongtientul lE2 wzi gi practicieni ; aptitudini
$i rezultatele 63-71 Eapia pe termetr scurt 73 , 194-195 ,
terapeutice, intervengii 3E40 203,226
adecvate newilor clietrnrlui 198- terapie
- 199 etape 173-191
de tipul qi eu" 307-30E
inEeblri in scopul 121-133, 135,
"ru
peotru anusite tulbudri 59 145-l4E
gi comportamentul clienElui l, modele vszi modele
$i rezultatele 67 obiective v?zi obiectivele tenpiei
vezi ,i ratamente
Eocrsul 6l -73
terapeutice, opera$uni 6668
scopud 147, 278
terapeutice, rcaliz,Ii'11 -72
rezi $ tf,rapii individuale
terapeugi
terminologie 85, 132-133
adepli ai urnr convhgeri 9i prac- y"zi ,i jargon
tici 121
traDsfer 122, 192, 2M, 227-210,
agape 144
23't , 301342
a$tepttui ti temeri 179 trarsfer, rrwoztr de 204
ca membd ai unui gruP 66
mnzacgionaltr, aa lvd 24O
competent, $i rezultate 65
tra.r|zacf ional[, analizE 24O
coqdemizare Personalt 124
conttientizarea Eodului de a lale- mnzilii, modificiri comPofiameD-
tale Et-89
tege al clien$lui 171
Eatamertl
conltientizarea Prcjudecltilor 125
con$tiendarea sirElui 179, 241 aranjame0te 9i rea tete llt-Ug
deschidere cdtre mai multe teorii eficacitatD 53
160 lungime vezi durata traEmentului
dezvtrluirea sinelui 68 vezi Ji interveqii rcrapeutice
ignorarea ahor disciPline 23-24 tratamentului, rezulBte al,e wzi re-
implicarea in cerceBre 126 zultate
implicatii ale cercettrrii 77 trimitere 175-177
iDtelegerea empatici li rezultate cltrc un alt model de terapie 117

69-70 influente economic€ asuPra rera-

nepotrivtea cu clienfii 167 peututui 22-23
perspectiva asupra rczultatelor informalii despre 184, 263
74-75 riunghiul inPlegerii 2O4
l

in colec$a Psihologie clinictr Si PsihoteraPic

ru sptrrut :

- htrodttcere in tetqiile de Stup' Teorii' tetuici'

progrume
Jos6 Guim6n
de qruP'
Io# Guim6n, Barict Y/bb€rRouget - Tempii scune
Conpnanente ti ilust ri clinice
$erban Ionescu
- Mecanismele
Seftan lorpscu,
de a$mre.
oJ"f ftlrr.rffi, gf i", t,jrlhAlt - DePreie cid ta adolescenll
penonalinte
Mirc€a Lalrcscu, Aurel Nire$tean - Tulburdile de

*';;;;
Cu"i" Ma* Crearne( Rocro Crino' Caroline Hunt' Lisa Impe'
^*."*'
P.c" - n ihoterqia rilor o'|aioase Gtul practic pentru
PraPetqi ti Pacienli
'utbu
Lirta Witrnstrurst - Psihopatologia copilufui
Fundamente

;; ;;;rt, Philipp Fontaine (rrr,rd') - crtid ctinic de terapie

mqia con7onamentald si
uenld
id pernru clinicieni
Tulburarea obsesiv-conpukivd'
Mirc€a tlzfi€scu' Lucian Ile -
circumsc//cr., n0dale ti inrervq$ii
Salman Akhtar, John w Livesley
-.(c/ir,td'\ Tulburdnk
-"";**i ,ro,;;"*fitaz'
orr**
Mlcme curente in pmctica cli'ticd
practic
C* Tempis in,tegmtivd' Gttid
il; Ir'a'$qs--
""j"
in Prtgltirel \\
rcmpeiiilc
lulia Ciorbea - futso,7,'litolea psihotetqeaufui $i Pncesul -.
 wvw.PoliroEt,ro

Redacror : Cezar krill

Copera : Camen hrii
norcdactor: Luminita pa4l
-