Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Desi In, Terapia Centrata pe Client (1951), Rogers nu discuta In mod explicit despre
conqruenta ca fiind 0 atitudine necesara a terapeutului, el 0 prezinta lntr-o lucrare
anterioara (1946), atunci cane face precizarea ca tipul relatiei terapeutice pe care 0
descrie poate exista doar "... daca consilierul este profund l?i autentic capabil de a
adopta aceste atitudini", iar mai tarziu In acelasi citat vorbeste despre conqruenta ca
fiind a treia caracteristica a terapiei non-directive (Rogers, 1946).
In anii 50, la Centrul de Consiliere din Chicago, Rogers a fost influentat de Oliver Brown
l?i de Eugene Streich. Urmare acestor influente, l?i-a dezvoltat viziunea despre terapeut,
In sensu I ca acesta trebuie sa fie real l?i autentic, sa fie implicat mult mai personal l?i
complet In relatia terapeutica. Tn 1954, Rogers a pus Tn discutie importanta gasirii de
catre terapeuti a .realitatii lor autentice", ceea ce tnsearnna ca terapeutii trebuie sa fie
constienti de propriile sentimente cat mai mult posibil; sa nu prezinte In exterior 0
atitudine l?i sa alba 0 atitudine profunda mult diferita, sa exprime atitudinile l?i
sentimentele lor autentice.
,,0 percep (congruenta) ca fiind foarte irnportanta, poate chiar una din ccnditiile
cele mai importante (Rogers l?iStevens, 1967)",
pentru ca In anii 80, sa 0 considere cea mai importanta conditie necesara l?i.
suficienta (Rogers l?i Sanford, 1984).
Daca In conceptiile sale teoretice dezvoltate In anii 1957 l?i 1959, Rogers defineste
conqruenta In relatie cu experienta si constienta, ambele elemente ce descriu starea
interne a terapeutului, In alte iucrari, 1954, 1961, 1967, 1980, 1984l?i 1986 scrie despre
conqruenta ca irnpficand experienta, constienta §i comportamentul l?i comunicarea
terapeutului. In 1954 el scrie:
Astfel, prin studiul anumitor lucrari ale lui Rogers cu pnvrre la conqruenta apare 0
dilema. Conceptiile sale teoretice (1957, 1959) suqereaza ca conqruenta este definlta
ca 0 stare interna a terapeutului irnplicand conqruenta experientei cu constienta sa, lnsa
alte lucrari (Rogers, 1954, 1961, 1967, 1980, 1984, 1986) suqereaza ca exista de
asemenea un element extern - comportamentul terapeutului.
PERSPECTIVA ACTUALA
Citandu-l pe Gendlin (1970), Lietaer (1993) explica faptul ca din anul 1955, pana in anul
1962, a avut loc 0 schimbare in conceptiile centrate pe persoana cu privire la
conqruenta, care "au permis terapeutului sa aduca ceva din cadrul sau de referinta, atat
timp cat poate reveni la parcursul experiential al clientului".
Pentru Bradley (1998), conqruenta este definita in termenii distlnctlei intre self ~i
experienta, ~i nu in termenii cornunicarii sau comportamentului terapeutului. Bradley
deflneste conqruenta ca fiind ,,0 stare autentica a terapeutului, in care el este capabil de
o simbolizare corecta in constienta a tuturar experientelor". Conqruenta este 0 stare
"din interiorul terapeutului", spune Brodley, iar sernnificatia sa consta in "a permite
terapeutului sa avanseze in intentiile sale de a experimenta acceptarea pozitiva
neconditionata ~i inteleqerea ernpatica".
2
Conceptla lui Bozarth
Bozarth (1996) sustine ca autenticitatea este ,,0 dezvoltare atitudinala care Ii permite
terapeutului sa fie capabil sa rnentina functionala experientierea lnteleqerii empatice si
a acceptarii pozitive neconditionate rata de client".
Tntr-un articol, Bozarth afirma ca atunci cand terapeutul autentic este "... absorbit in
cadrul intern de referinta al clientului" l?i se lasa dus in directia dorita de client, atunci va
permite sa iasa la iveala raspunsuri mult mai "intuitive" sau .idiosmcrafice ... iar prezenta
sa va capata in mod progresiv mai multa importanta" (1992).
Conceptul de conqruenta este complex, are multiple fatete, fiecare fateta necesita a fi
rectificata si dezvoltata, toate sunt necesare pentru a completa un lntreq, iar in cadrul
acestui intreg exista ceva ce merge dincolo de fatetele separate.
1) Esenta
A fi eu insumi
Aceasta este esenta conqruentei - toate fatetele se dezvolta ca rezultat al acesteia.
Modul meu de a fi include cine sunt eu in esenta mea, sufletul si spiritul meu, identitatea
l?i personalitatea mea. Aceasta este unicitatea mea. lntentia este de a aduce mai
deqraba intreaga mea fiinla unica in relatia terapeutica, decat de a rna ascunde dupa 0
masca profesionala.
A fi congruent in acest mod, lnseamna ca doi indivizi nu vor arata niciodata la tel. Cat
de mult din mine insumi sunt capabil sa aduc in relatia terapeutica, va depinde de
maturitatea mea psiholoqica.
3
Maturitatea psiho/ogica
2) Fatetele
Atunci cand sunt congruent, structura self-conceptului rneu este destul de ftuida,
cuprinzatoare, astfel lncat eu, in mod corect, pot simboliza cele mai multe din
experiente in constienta:
-anumite experiente vor aparea din cine sunt eu ca persoana; alte experiente din cine
este clientul; iar altele din interactiunea care are loc lntre noi;
- alte experiente pot rezulta din aspecte ale mediului;
- anumite experiente ale terapeutului vor dezvalui tnteleqerea ernpatica ~i acceptarea
neconditionata pentru clientul sau:
- alte experiente vor orienta terapeutul In alta directie - de exemplu, catre disconfortul
din mainile ~i picioarele sale, dupa un conflict cu partenerul sau, sau raceala pe care 0
simte cu clientul des: camera a fost lncalzlta.
Aceste constientizari pot comunica cate ceva despre modul cum se simte clientul sau
despre modul In care raspunde terapeutul clientului, ori despre terapeut separat de
client. Faptul ca eu, terapeutul ma simt inconfortabil sau vulnerabil poate sa-mt indice 0
stare de inconqruenta care a fost atinsa de explorarea clientului.
4
Aceasta descllidere personala deterrnina un anumit nivel de Incredere In terapeut,
client !?iin relatia terapeutica - terapeutii devin disponibili tendintei la actualizare !?iunui
potential curativ major atat pentru terapeut, cat !?ipentru client.
Inca din 1946, Rogers a sustinut ca fara autenticitate, empatia devine numai 0 tehnica,
iar acceptarea neconditionata poate deveni aroqanta sau superior-protectoare.
Comportamentul terapeutului
Gill Wyatt considera ca desi nu si-a modificat conceptia teoretica de baza, Rogers a
devenit mult mai acceptant fata de el tnsusi odata cu trecerea timpului - In mod
particular, fata de anumite sentimente. In consecinta, uneori s-a autoexprimat mult mai
mult, cand s-a sirntit bine In interiorul relatiei, de exemplu spunandu-i Gloriei (1965) ca
pare ,,0 fuca draguta" pentru el.
Au fost stabilite 0 serie de ghiduri care sa vina In sprijinul terapeutului pentru a decide
daca sa-s: exprime sau nu propriile trairi. Pentru Rogers, raspunsul a rezultat din
relevanta experlentel din contextul terapeutic. Mearns l?i Thorne (1988) precizeaza
ca .atunci cand este un raspuns la experienta clientului", .atunci cane este relevant cu
privire la lnqrljorarile imediate ale clientului" l?i daca .este persistent sau In mod
particular frapant".
Fiind constienti de tralrile noastre, clipa de clipa, avand 0 structura a selfului flexibila
care sa perrnita maximum de experrente In constienta nostra, prin lucrul la limita
constientei noastre, fiind capabili sa facem un salt de la 0 perceptie loqica, rationala
asupra lumii, la 0 perceptie intuitiva, deschisa, maleabila, prin deschidere la
experientiere, perrnitand tendintei la actualizare sa-s: urmeze cursul firesc In noi, astfel
6
avem experiente proprii, experieniele clientilor ~i experienjele relatiei terapeutice pe
care uneori nu 0 Inteleqern. Noi nu lnteleqern, in sens obisnuit, de unde vin imaginile,
sentimentele ~i cuvintele pe care Ie spunem.
Exista clipa de clipa 0 Intalnire potentials intre client si terapeut, care se transpune in
ceva ce transcende relatia dintre client ~i terapeut. Gill Wyatt arata ca aceasta, in parte,
este ceea ce Bozarth a sugerat atunci cane a scris despre raspunsul empatic
idiosincratic (1984) si de asemenea atunci cand a pus in evidenta distinctia tntre
terapeutu/ care "exista" In re/aria ierepeutice, In contrediciie cu terapeutu/ care "face"
(1992). Numai atunci cand functlonarn la acest nivel, putem capta aceasta
legatura potentlala, Este ceea ce Rogers a exprimat ca prezenla ,
.Gasesc ca atunci cand rna simt apropiat de selful meu intirn, intuitiv, atunci cane sunt
Intr-un fel in contact cu ceea ce nu imi este cunoscut din mine, atunci cand probabil
sunt lntr-o stare de constiinta putin modificata in cadrul relatiei terapeutice, atunci orice
as face pare a fi din plin curativ. Atunci simpla mea prezenta este eliberatoare ~i de
ajutor ... atunci cane pot fi relaxat ~i orientat spre esenta mea transcendentala, atunci
rna pot comporta intr-un mod straniu si impulsiv in cadrul relatiei terapeutice, moduri pe
care nu as putea sa Ie justific in mod rational, care nu au nimic de a face cu procesele
de gandire. ... Relatia noastra transcende prin ea lnsasi ~i devine parte a ceva mai
extins. Are loc 0 dezvoltare profunda, 0 vindecare ~i 0 energie sunt prezente (Rogers,
1986, in Kirschenbaum ~i Henderson, 1990).
Conceptul de .Jntrequl este mai presus de fatete" sernnifica faptul ca potentialul curativ
poate fi accesat printr-o deschidere spre tendinta la actualizare a terapeutului, clientului
~i relatiei terapeutice ~i dincolo de acestea, prin interconectarea la univers.
Conqruenta terapeutului se va naste din interactiunea subtila ~i variata dintre cine este
terapeutul, cine este clientul, calitatea relatiei terapeutice, stadiul acestei relatii ~i ce se
lntampla pentru terapeut ~i client in fiecare moment.
----- --