Fazele dezvoltarll self-concept-ului din perspectiva

Eva Maria Biermann - Ratjen

Procesul dezvoltarii self - concept-ului

Psihologia dezvoltarii centrata pe persoana este bazata pe ipoteza ca

integr ea experientei de sine In self-concept are loc In aceleasi conditii ce
guverneaza reorganizarea self-conceptului (SC) In procesul psihoterapeutic: 0
lntalnire empatica, contactul psihologic prin care copilul de simte lnteles empatic,
acceptat neconditionat de 0 alta persoana congruenta. Experientele In care copilul
nu este tnteles empatic, acceptat neconditionat de catre 0 persoana conqruenta, nu
pot fi integrate In SC copilului.

Experientele ce pot fi integrate In SC sunt:

potential constientizabile,
sunt evaluate organismic daca rnentin si extind SC sau daca sunt
arnenintatoare !?itrebuie inhibate, In conditiile In care:
a. individul este inteles empatic,
b. este acceptat neconditionat,
c. de 0 alta persoana congruenta.
Experientele integrate In SC sunt evaluate organismic si sunt Intotdeauna legate de
acceptarea pozitiva neconditionata.

Experientele ce sunt experimentate In termeni negativi ~i nu pot fi integrate In self-

concept sunt cele care:
a. nu sunt lntelese empatic,
b. nu sunt acceptate neconditionat de cealalta persoana,
c. cealalta persoana este incongruenta sau nu poate simboliza corect !?icomplet.

Atunci cand selful rudimentar al copilului s-a conturat, experientele nu mai sunt
evaluate doar organismic, In sensu I de a rnentine, dezvolta sau arneninta selful, ci
sunt evaluate din perspectiva cornpatibilitatii cu experientele integrate In SC.
Experientele ce nu au putut fi integrate In SC atunci cand s-au produs prima data,
sunt evaluate ca incongruente cu SC, sunt experientiate ca amenintatoare si pe cat
posibil rejectate. Astfel, tendinta la actualizare !?i evaluarea experientei conduc la 0
irnpartire a experientei, cea evaluata organismic poate fi una de dezvoltare daca ar fi
integrata In SC, dar poate sa fie perceputa ca arnenintatoare pentru SC.

Experientele ce nu au fost lntelese empatic !?i acceptate necondifionat, experientele

de privare !?i abuz, sunt In totalitate evaluate ca arnenintatoare, incompatibile cu SC.
lnconqruentele !?i amenintarile SC nu sunt neaparat constiente si experimentate ca
anxietate. Ele pot deveni constiente ca aparari In diverse reactii la arnenintare sau
atac, sub forma de fuga, lupta, a face pe mortul, depresie, disociere fata de
experientele actuale (Swildens, 1991). Acestea sunt forme ale evaluarii organismice
a experientei de a fi arnenintat. Ele apar, de exemplu, In reactia la experientele
potential traumatice.

Daca copilul nu poate distorsiona sau nega din constiinta experienta ce ameninta SC
~i aceasta devine constienta, atunci nu se va putea lnteleqe pe sine !?i nu va simti

1
acceptare/respect fata de sine. Oar, 0 alta persoana poate empatiza cu toate aceste
experiente arnenintatoare, inconqruente ~i evaluari ale experientei de sine. Cand se
intampla acest fapt, tntr-un context de acceptare neconditionata, experientete
incongruente ~i apararile pot fi integrate In SC. Ca 0 regula, odata ce inteqreaza 0
experienta inconqruenta, persoana poate deveni constienta de expertenta ce atrage
inconqruenta si 0 inteqreaza In SC sau - de exemplu .rusinea este modul simtit ~i
gandit de mine cane nu sunt acceptat neconditionat". .

Fazele dezvoltaril self-conceptului

Eva Maria Biermann - Ratjen evidentiaza trei faze In dezvolarea self-conceptului:

Faza 1
• La lnceput selful se forrneaza In interactiune cu persoanele semnificative prin
includerea experientei ernotionale de satisfacere a nevoii de acceptare
pozitiva neconditionata. Aceasta experienta ernotionala este una fizica ~i
constituie selful organismic.
• Selful organismic creste treptat daca persoanelesemnificative raspund
adecvat ernotiilor copilului, acesta se simte relaxat, iar experientele ernotionale
sunt integrate In SC rudimentar al copilului, deoarece nevoia de privire
pozitiva neconditionata a fost satisfacuta.
• Daca experimentarea nevoii de privire pozitiva neconditionata ~i satisfacerea
ei nu sunt integrate In SC la acest stadiu al dezvoltarii, mai tarziu va fi
experirnentata mascat ca teama de a fi respins, ca 0 amenintare pentru
persoana.
• Diverse forme de neglijare emotionala vor atrage 0 stare de depresie
existentiala, persoana sirntind ca este incapabila sa traiasca; experimentarea
lntr-o forma dezarnaqitoare a relatiilor cu persoanele semnificative nu va fi
constientizata dar va aparea ca 0 arnenintare existentiala.
• Indivizii a carer dezvoltare staqneaza In aceasta prima faza sunt practic
incapabili sa integreze experienta ernotionala In selt-experienta lor. Cand sunt
incapabili sa se apere de experienta emotionala, sunt coplesiti ~i traiesc
aceasta situate ca pe 0 prabusire a SC lor. Pot experimenta dezintegrarea
psihotica, acornpaniata de sentimentul unei pierderi totale a autocontrolului.
Teama cu care aceste persoane experirnenteaza inconqruenta are
intensitatea fricii de moarte.

Faza 2

• Cand selful rudimentar a capatat forma, copilul are experientele de sine initiale
de a fi congruent sau incongruent. Copilul devine constient de experienta sa
ernotionala - de evaluarea orqanisrnica a experientei, se lnteleqe pe sine In
contextul acestor experiente, Incepe sa-si monitorizeze experienta din punct
de vedere al confirmarii sau arnenintarii selfului, adica al satisfacerii sau
frustrarti nevoii de acceptare neconditionata. Experientele organismice pot fi
Intelese ~i corect simbolizate, forrnand SC copilului, adica 0 idee despre sine
~i functionarea sa. Procesul inteleqerii de sine sau de integrare a unei
experiente In SC este asociat cu un sentimentul placut si cu relaxare fizica.
• Cand copilul are experiente ce vin In contradictie, sunt In conflict cu SC sau ~i
cu respectul de sine, ceea ce se lntarnpla de obicei In cazurile In care ceilalti

2
 importanti nu raspund empatic §i cu acceptare neconditionata sau sunt
inconqruenti, copilul poate experimenta dezgust §i tearna, furie fata de sine.
Acum este extrem de important pentru copil sa fie inteles corect, respectat de
ceilalti conqruenti tn experientele sale incongruente sau ln apararile lor fata de
experienta, aparari ce iau forma de lupta sau fuga, depresie, disociere sau alte
forme de camuflare.
• Copilul treptat descopera noi ernotii: placerea de sine, surpriza, revolta,
teama, furia, rusinea, tn afara afectelor de baza (placere, interes, amuzament,
durere, furie, tearna). Daca nu sunt tntelese aceste experiente organismice,
apar categoriile de experienta buna §i rea.

De exemplu, parintii care reactioneaza la experientele organismice ale copilului

cu propriile lor emotii §i nu cu acceptare pozitiva neconditionata - agresivitate
Tmpotriva copilului .dificil" §i prietenie fata de copilul "cuminte" - vor tmparf astfel
experientele copilului tn bune (acceptate) §i rele (neacceptate). Pe cele rele copii
nu-si Ie Tngaduie. Aceste experientele de sine nu sunt integrate ln SC persoanei,
care se apara lntr-un mod schizoid, depresiv, narcisic fata de experientierea
acestor sentimente; persoana nu poate integra experienta de a fi frustrat tn
nevoia sa de acceptare pozitiva neconditionata.

• Aceasta lrnpartire a experientei In buna §i rea poate castiqa ln Iata distinctiei

.clare lntre: .acesta este rnodul in care eu trni valorizez propria experienta" si
.acesta este modul in care ceilalti 0 judeca". Impartirea experientei ln buna ~i
rea depinde tot de reactiile ernotionale ale parintilor.
• Situatia se aplica §i ln cazul experirnentarii de catre copil a slabiciunii, lipsei de
aparare §i a protestului lmpotriva sentimentului de disperare, tearna, urnilinta,
furie ce cresc pe masura ce nu se poate face inteles sau nu se poate purta
.acceptabil". Sentimentele de disperare (ca nu este tnteles §i acceptat ca
persoana) §i sentimentele arnenintatoare, aduse de aceasta experienta pot fi
sau nu integrate ln SC, daca sunt intelese de parinti ca ceea ce sunt, adica
reactii la stres sau experiente de inconqruenta acuta. Daca aceste experiente
ernotionale nu pot fi integrate tn SC, mai tarziu cand Ie reintalneste va avea
impresia ca este arnenlntata ~i va cauta sa se descurce ln modul sau specific
(controlat, netemator, fericit, sensibil in toate circurnstantele).
• In aceasta faza a dezvoltarii selfului, experientele de autoevaluare,
autoaparare sau autoafirmare sunt integrate ln SC, doar daca sunt corect §i
complet intetese empatic de persoane semnificative congruente.
• Indivizii, ce rarnan prinsi ln faza a doua a dezvottarii de sine, se tem mai putin
de prabusirea SC lor, decat de pierderea totala a stimei de sine, se simt ca
fiind absolut rai sau mai putin valorosi. Nu se pot tnteleqe si accepta pe sine ln
propriile lor experiente de sine, tn special tn trairea inconqruentei. Ei simt
dispre] fata de sine, rusine §i tearna de a fi ei Tn§i§i cand sunt inconqruenti, nu
se pot lnteleqe §i impaca cu aceste sentimente. Sutera chiar mai mult din
cauza impulsurilor de a rezista, de a scapa, fugi sau lupta, din cauza reactiilor
depresive §i dincolo de toate acestea din cauza tendintei de disociere. Nu se
pot inteleqe pe ei Tn§i§i In aceste impulsuri de aparare tata de experienta de
sine, ceea ce li face inconqruenti.
• In aceasta faza sunt total inconstienti de faptul ca solicitarile de a rezista sau a
scapa, sunt mobilizate spontan tn fiecare confruntare individuala cu situatiile
arnenintatoare, iar aceste solicitari sunt tnsotite de tearna, depresie, disociere,

3
 de cate ori lupta sau fuga este imposibila. iar indivizii sunt total neajutorati. Nu
sunt constienf nici de faptul ca experientele recurente, sarace tn lnteleqere ~i
acceptare sau experienta fata de care mama reactioneaza cu propriile sale
ernotii, genereaza sentimente de neputinta ln ei.

Faza 3

• In aceasta faza copilul isi dezvolta identitatea psihosexuala, pe care 0 percepe

lntr-o rnaniera tot mai diversa ~i 0 inteqreaza tn SC prin inteleqerea ernpatica,
acceptarea neconditionata din partea celorlalti conqruenf fata de experientele
sale specifice de baiat sau fata.
• Cane selful a evoluat, persoana devine interesata de propria identitate. Apar
sentimentele de rusine l?ilndoiata fala de sine, respectul de sine al copilului nu
este distrus de ideea ca ar putea fi lnteles gre~it sau ca ar fi incapabil sa se
poarte corect.
• Copilul poate experimenta senti mente de furie, anxietate, depresie ~i iritare din
acest motiv dar va fi liber sa-si tntoarca atentia fata de experientele de sine
(de baiat sau fata, identitatea sexuala).
• Integrarea acestor experiente ln SC este urmatorul pas ln construirea
identitatii, depinzand ca ~i pasii anteriori de empatia ~i acceptarea
neconditionata a parintiior. Invatarn sa ne acceptarn din acceptarea celorlalti.
Conceptul despre noi se dezvolta din doua parti: cea acceptata ~i cea
neacceptata de ceilalti, ce se transforma tn parte neacceptata de noi. Cand
exista acceptare conditionata, copilul poate pierde contactul cu el tnsusi, se
simte instrainat de sine. Pentru a face fata acceptarii conditionate, copilul
dezvolta aparari (Ex: .Trebuie sa fiu draqu] cu ceilalti avand tn vedere ce au
facut pentru mine, doar asa Ie pasa de mine).
• Reactii la stresul de a fi acceptat doar conditionat pentru ceea ce suntem:
probleme de concentrare, retragere ernotionala, depresie, agresivitate,
timiditate etc.
• Copiii ce au atins faza a treia a dezvoltarii experimenteaza putina frica ca SC
lor se va prabusi sau ca sunt absolut rai sau nevalorosi, Ei experirnenteaza
frica sau vina de a fi inadecvat ca baiat sau fata, atunci cand nu pot integra
anumite experiente ln SC.

Fobia - neTncrederea tn capacitatile copilului

Isteria - ernotii intense ale parintilor legate de experientele neimportante ale
copilului
Tulburari obsesiv-compulsive - control parental strict
Depresia nevrotica - abandonat ln situatii critice.

Stern (1992) arata ca acesti pasi ai dezvoltarii selfului urmeaza unul dupa
celalalt dar nu dispar, tn sensul ca urrnatorul II sterqe pe cel anterior. Toate
experientele de sine atrag tensiune flzica ~i relaxare cand sunt complet simbolizate ~i
integrate.
Intrebarile .sunt eu autorul experientelor, sunt ale mele, mi se potrivesc mie ~i
imaginii mele despre mine?", joaca un rol ca si

4
 Tntrebarea .Sunt eu lnteles §i acceptat asa cum rna experientiez tn modul meu
propriu?", iar odata cu dezvoltarea vorbirii apar lntrebarile "Pot eu Tntelege si accepta
self-experientele mele §i pot sa Ie comunic tn Tntregime tn cuvinte mie §i celorlalti?"

Biermann - Ratjen, Eva -Maria, On the Development of the Person in Relationships,

ln Person-Centred Therapy a European perspective, edited by Brian Thorne and elke
Lambers