MACI: Inventarul Clinic Millon pentru Adolescenţi

(måsurat cu scala de personalitate Supus din MACI) poate fi observat la o persoană care este pasivă din
punct de vedere adap tativ si orientată spre nevoile altora. Prin contrast, o personalitate antisociala
(măsu rată prin scala Insubordonat din MACI) este considerată a fi activă din punct de vedere adaptativ
și orientatà spre sine. Cititorii interesați de aprofundarea modelu lui teoretic sunt sfătuiți să consulte
una sau mai multe din sursele menționate anterior. Este prezentată, in secțiunile care urmează. o
descriere a bazei teoretice pentru fiecare dintre Patternurile de personalitate MACI.

2.1.1. Scala 1: Introvertit (Introversive")

Adolescentilor introvertiti le lipseste capa citatea de a resimti viața fie ca plăcută, fie ca dureroasă.
Personalitatea lor este similară cu personalitatea schizoidă din DSM-IV, in sensul că tind så fie apatici,
fără scopuri, distanti si asociali. Sentimentele si nevoile de afecțiune sunt minime, iar indivizii func
tionează ca niste observatori pasivi, detasati de recompense, afectiune sau nevoia de relatii interumane.
Datorită capacităţii reduse de a experimenta atât plăcere, cât și durere, adolescenții introvertiți nu par a
fi

interesati de propria delectare sau satisfac fie socială și nici nu afişează un disconfort puternic atunci
când se confruntă cu dif cultăți personale sau neintelegeri sociale. Aceste deficite de la nivelul polarității
pla cere-durere subliniază stilul pasiv-detasat.

Cunoasterea aspectelor fondului evolutiv si

ale caracteristicilor clinice ale personalității

Introvertite ajută cititorul să înțeleagă felul în care conceptele abstracte, precum plå cere și durere, pot
fi intelese ca și atribute etiologice relevante. Adolescenţii introver titi nici nu se luptă pentru
recompense, nici nu caută să evite pedeapsa. Tipul acesta de deficiente pot să apară din mai multe
surse. Unora dintre ei le lipseşte caracte rul constitutional necesar pentru căutarea, simțirea sau
discriminarea evenimentelor plăcute sau dureroase. Alții au fost privati de stimularea necesară pentru
maturizarea capacitatii motivationale sau emotionale. Totuşi, alții au fost expuşi unei comunicari
familiale irationale sau confuze sau unor patternuri de invățare contradictorii, in ambele cazuri rezultând
perplexitate cog nitivă sau apatie motivațională. Oricare ar fi fost complexul de cauze, adolescentii
introvertii nu experimentează sau experi mentează foarte putina placere sau durere care să le motiveze
comportartamentul

21

Fundamentarea teoretică a MACI

2.1.2. Scala 2A: Inhibat („Inhibited")

Tipul Inhibat, a doua combinație clinică semnificativă bazată pe problemele legate de polaritatea placere
durere, descrie adolescentii cu o capacitate scăzută de a experimenta placerea, dar cu o neo bişnuită
anticipare a durerii psihice și o senzitivitate pentru aceasta. Aceşti adoles centi se aşteaptă ca viața să fie
neplăcută, cu putine recompense și multă suferință. La baza acestui tip de personalitate se află
dezechilibrul dintre anticiparea durerii psi hice și plăcerea psihică scăzută. Tipurile Introvertit, Inhibat și
Trist au in comun un simt minim al bucuriei și mulțumirii, insă doar tipul Inhibat prezintă capacitatea de
a resimți ingrijorarea și angoasa. Teoria clasifică tipurile Introvertit şi Inhibat ca şi detaşate; totuşi, în
vreme ce tipul Introvertit este pasiv-detaşat, Inhibatul este activ-deta şat. Incapabile de a experimenta
plăcerea, aceste tipuri detaşate (ca și cel Trist) tind să alunece către circumstanțe izolante şi com
portamente de instrăinare.

2.1.3. Scala 2B: Trist („Doleful")

Există elemente comune intre primele trei Patternuri de personalitate din MACI, în special melancolie,
pesimism, lipsa bucu riei, incapacitatea de a experimenta plăcerea

și un aparent deficit motor. Pentru patternul Introvertit apare incapacitatea de a resimți atât plăcerea,
cât și tristețea. Pentru patter nul Inhibat există o hiperagitaţie in ceea ce privește anticiparea durerii,
asociată cu nesesizarea consecventă a plăcerii. Pentru patternul Trist apare un sentiment profund de
pierdere, abandon şi o lipsă a speranței cu privire la obținerea plăcerii. Niciunul dintre aceste tipuri de
personalitate nu experimentează plăcerea, dar din motive diferite: pentru Introvertit motivul este o
deficiență; pentru Inhibat orientarea către durere; iar pentru Trist disperarea cu pri vire la viitor, o
perspectivă descurajatoare și plină de suferință și o stare ireparabilă și irecuperabilă a legăturilor in care
tot ceea ce ar fi putut fi nu mai este posibil.

Similar cu tipul de personalitate depresiv din DSM-IV, tipul de personalitate Trist experimentează
durerea permanent, iar plăcerea nu mai este considerată a fi posi bilă. Ce fel de experiențe sau
modificări chimice sunt responsabile pentru această tristețe persistentă și caracteristică? Cu cer titudine,
există o predispoziție biologică ce trebuie luată în considerare. Există dovezi puternice care susțin
predispoziția constitu tională, multe dintre ele favorizează factorul genetic. Pragurile implicate in
permiterea plăcerii sau în sensibilizarea cuiva până la tristețe variază apreciabil. Unii indivizi sunt

MACH bwentansl Cinic Milan pentium Adolescent

hedinati spre pesimism i o perspectiva descurtianta. Similan experienta poate con ditiona o orfentare
neahttorata, O pierdere semnificativa, o familie nefericità, un mediu ard viata si perspectivele fard
speranta pot modela stilul de caracter Trist.

2.1.4 Scala 3: Supus (Submissive")

Urmand modelul teoriei polaritații, vom hua in considerare consecintele clinice care apar printre
adolescentii care sunt mar cant dezechilibraţi in virtutea orientarii aproape in mod exclusiv oltre ceilalti
sau catre sine ca si modalitate de a experimenta placerea sau de-a evita durerea. Aceste per soane
difera de tipul Introvertit, Inhibat sau Trist. De exemplu, aceste trei tipuri nu experimenteaed placerea
de la sine sau altii. Adolescenții ale caror dificultati pot fi urmarite pana la problema alegerii unuia dintre
polii dimensiunii sine altul experi mentează durere si placere problemele lor apar insà din faptul ca sunt
legati aproape in exclusivitate ori de alții ori de sine ca gi sursă a acestor experiente Distinctia dintre
aceste doua strategii contrastante eviden tiaza orientarea personalitàții dependente sau independente
Teoria specifica doud patternuri de personalitate dependenta, ce corespund scalelor supus si Dramatie
din MACI

Adolescenti care afiseaza paternal Supus it i corespondentul din DMI perao nalitatea dependentà au
invatat ca a starea de bine, de a fi siguranta de a mer for (emotii asociate cu placerea sai evitarea
durerii) resultà aproape in exclusivitate din relatiile cu ceilalti Din punct de vedere comportamental,
acesti adolescenti alinea o nevoie puternic de sprum de atentie externa Daci sunt deprivati de afectiune
8i grija, resimt un disconfort narcant, tris lete și anxietate. Orice numar de experiente importi pot
pregati terenul pentru această dependenta Un adolescent cu o personali tate Supusă se poate să fi fost
supraprotejat Ni. in consecinta, a epuar in achizitionarea autonomie siniftativer xperienta unel stime de
sine scazute şi a esecului in rela file e covàrstnicti poate determina aceste persoane să renunte in
incercarea de a se auto afirma sau auto gratifica. Ei invată de timpurlu o experientele recompensatorit
nu pot fi realizate de unul singur dar ca pot fi obtinute dacă depind de cineva, EL Invard nu doar să
apeleze la cellalil pentru grija si securitate, dar si sa astepte ca ceilalti sd la initiativa pentru asigurarea
sigurante şi a sprijinului. Din punct de vedere clinic majoritatea sunt caracterizați prin cautare relațiilor
in care ceilalti vor oferi in me cert afectiune protectie si ghidare. In v accepta pasiv tot ceea ce le va oferi
viata.

23

Fundamentarea teoretica a MACI

veritabila și nevoia de confirmári repetate de acceptare și aprobare. Recunoștința și afectiunea trebuie

reimprospătate constant i sunt cautate in fiecare sursă interperso nala si in majoritatea contextelor
sociale.

2.1.6. Scala 5: Egoist („Egotistic")

Adolescenții cu un tip de personalitate independentă afişează, de asemenea, un dezechilibru în ceea ce

privește strategiile de coping. In acest caz, totuși, încrederea primară este acordată sinelui, nu celorlalti.
Ei au invățat că plăcerea maximă și dure rea minimă sunt atinse prin indreptarea atenției asupra propriei
persoane. Tendința de a se centra pe sine urmează două linii majore de dezvoltare a personalității.
Prima, patternul Egoist, presupune achi ziționarea unei imagini de sine de valoare superioară, învățată in
principal ca și răs- puns la părinți admirativi și drăgăstoși. În condiţiile în care persoana se valorizeaz sau
prezintă un sens real sau infatuat a valorii proprii, recompensarea proprie est puternic gratificatoare.
Afişând încreder aroganţă narcisistă şi egocentrism explo tator in contexte sociale, aceste persoas
manifestă ceea ce este denumit in teorie s pasiv-independent, deoarece simt că det tot ceea ce este
important pe ei înșiși.

2.1.5. Scala 4: Dramatic („Dramatizing")

Apelul la ceilalti ca si strategie de coping este specific unui stil de personalitate caracterizat printr-o
atitudine activ-depen- denta Adolescentii cu acest stil isi ating scopul de maximă grija si protectie prin
angajarea activă intr-o serie de manevre manipulative, seductive, comunicative si de atragere a atentiei.
Acest dezechilibru activ dependent caracterizează comportamentul personalitatii de tip Dramatic din
MACI, precum si paralela din DSM-IV, tulburarea de personalitate histrionică,

Cu toate că apelul către ceilalti nu se reali zează intr-o măsură mai mică decât la tipul Supus pasiv
dependent, personalităţile de tip Dramatic sunt aparent diferite de cores pondentele lor pasive. Această
diferență a stilului deschis este rezultatul manipulării facile și intreprinzătoare a evenimentelor de către
activ dependent, care maximizează atentia si favorurile din partea celorlalti si evită dezaprobarea și
neglijarea socială. Aceşti adolescenti prezintă adesea o nevoie imensă și nediscriminativă de stimulare şi
afectiune. Comportamentul social inteli gent și abil oferă aparența unei increderi şi independente auto-
asigurate. Totuşi, sub această mască se află o frică de autonomie area teoretice a MACI

veritabila si nevoia de confirmari repetate de acceptare si aprobare. Recunostinta si afectiunea trebuie

reimprospătate constant și sunt căutate in fiecare sursă interperso nală și in majoritatea contextelor
sociale.

2.1.6. Scala 5: Egoist („Egotistic")

Adolescentii cu un tip de personalitate independentă afişează, de asemenea, un dezechilibru in ceea ce

priveşte strategiile de coping. In acest caz, totuşi, increderea primară este acordată sinelui, nu celorlalți.
Ei au invățat că plăcerea maximă și dure rea minimă sunt atinse prin indreptarea atenției asupra propriei
persoane. Tendinta de a se centra pe sine urmează două linii majore de dezvoltare a personalității.
Prima, patternul Egoist, presupune achi ziționarea unei imagini de sine de valoare superioară, învățată în
principal ca și răs puns la părinți admirativi şi drăgăstoși. În condițiile în care persoana se valorizează sau
prezintă un sens real sau infatuat al valorii proprii, recompensarea proprie este puternic gratificatoare.
Afişând încredere, aroganţă narcisistă și egocentrism exploa tator în contexte sociale, aceste persoane
manifestă ceea ce este denumit în teorie stil pasiv-independent, deoarece simt că dețin tot ceea ce este
important - pe ei înșiși.
24

MACI Inventarul Clinic Millon pentru Adolescenti

Adolescentii egoisti sunt cunoscuți pentru sentimentul că li se cuvin lucruri din partea celorlalti si pentru
faptul că experimentează plăcere doar prin simpla atenție acordată propriei persoane. Această
incredere și superioritate, fondată probabil pe premise false, poate să nu fie susținutà prin perfor mante
reale sau mature. Totuşi, ei presupun fară indoială că ceilalți ii vor recunoaste ca fiind speciali. La fel ca și
personalitatea narcisistă din DSM, tipul Egoist mentine un aer de siguranță de sine arogantă și îi
exploatează pe ceilalti in avantajul pro priu fără a se gåndi prea mult sau fără a fi mereu constient de
intențiile sale. Cu toate că recunostinta celorlalți este încurajată și bine primită, aerul de superioritate
snoabă și pretențioasă a tipului Egoist necesită puțină confirmare prin realizări naturale sau aprobare
socială. Încrederea lor sub limă în faptul că lucrurile vor ieşi bine nu fi stimulează să se angajeze în
reciprocitatea (dai-primești) vieţii sociale.

2.1.7. Scala 6A: Insubordonat

„Unruly")

Adolescenții care nu respectă regulile, aceia pe care teoria ii caracterizează ca mani Eestând orientarea
activ-independentă, afişează conceptia, temperamentul și com

portamentul dezaprobat din perspectivă socială caracteristic tulburării de persona. litate antisociale din
DSM. Ei actionează pentru a împiedica o înşelăciune anticipată şi o devalorizare din partea celorlalți.
Acest lucru este realizat pin adoptarea unei ati tudini ostile şi duplicitare, precum și prin angajarea in
comportamente ilegale prin intermediul cărora ei caută pedepsirea sau exploatarea celorlalți. Privind cu
scepticism motivele celorlalti, acești adolescenți işi doresc autonomie și caută răzbunare pen tru ceea ce
ei consideră a fi nedreptăți din trecut. Mulți dintre ei acționează impulsiv și iresponsabil și se simt
îndreptățiți să facă acest lucru deoarece ei îi judecă pe ceilalți ca fiind nedemni de încredere și neloiali,
Insensibilitatea şi cruzimea față de ceilalți sunt principalele mijloace pe care ei au învățat să le utilizeze
pentru a preveni ceea ce ei văd ca fiind un abuz sau victimizare.
În contrast cu personalitatea de tip Egoist, patternul orientat spre sine - Insubordonat - se dezvoltă ca o
formă de protecție. Aceşti adolescenți se bazează pe sine, în primul rând pentru a evita efectele negative
antici pate și în al doilea rând pentru a compensa prin furnizarea de recompense auto-gene rate.
Învățând că nu se pot baza pe ceilalți, ei contrabalansează această pierdere prin încredere doar în
propria persoană şi prin 25

Fundamentarea teoretică a MACI

căutarea activă de pedepse pentru ceea ce ei văd ca fiind umiliri din trecut. Prin întoarcerea către
propria persoană și cău tarea activă de forţă, putere şi răzbunare, ei acționează iresponsabil, fi
exploatează pe ceilalți și le uzurpă bunurile. Consideră că siguranța lor nu este niciodată complet
asigurată, chiar și atunci când se auto-pro movează mai mult decât suficient.

2.1.8. Scala 6B: Puternic („Forceful")

Există câțiva adolescenți pentru care recuzita obişnuită asociată cu durerea și plăcerea sunt in conflict
sau în contradicție. Acești adolescenți nu doar caută și creează evenimente real dureroase, dar le și expe
rimentează pe unele dintre ele ca fiind plăcute. Varianta de inversare a sistemu lui plăcere-durere
reprezentată de stilul de personalitate Puternic (similar cu tulbura rea de personalitate sadică din DSM),
este caracterizată prin faptul că durerea (stres, frică, cruzime), mai mult decât plăcerea, este văzută ca
fiind modalitatea preferată de relaționare cu ceilalți. In contrast cu tipul Auto-devalorizare, care va fi
discutat mai incolo în acest capitol, adolescentul de tip Puternic işi asumă un rol activ in controlarea,
dominarea şi intimidarea celorlalți. Acte precum umilirea, înjosi rea sau abuzarea celorlalți sunt
percepute

ca plăcute. Patternurile de personalitate Auto-devalorizare şi Puternic sunt grupate sub eticheta

discordantă a teoriei pentru a reflecta, pe de o parte, structura disonantă a sistemului durere-plácere şi,
pe de altă parte, caracterul conflictual al relațiilor interper- sonale. Tipul Auto-devalorizare, aflat de
multe ori la limita de acceptare a relațiilor capricioase, este menționat ca pasiv-discor dant, pe când tipul
Puternic, mai expresiv, este considerat activ-discordant.

Tipul de personalitate Puternic cuprinde adolescenți care nu sunt neapărat consi derați indisciplinați sau
antisociali, dar ale căror acțiuni indică faptul că ei găsesc plăcere în comportamentele de umilire a
celorlalţi, încălcându-le drepturile şi emoţi ile. Condiționați de clasa socială și de alți factori moderatori,
acesti adolescenți pot afişa caracteristicile clinice a ceea ce este cunoscut in literatură ca fiind caracterul
sadic. Ei sunt in general ostili si vesnic com bativi şi par a fi indiferenți, făcându-le chiar plăcere să asiste
la consecințele distructive ale comportamentului lor intimidant, liti gios și abuziv.

26

MACI: Inventarul Clinic Millon pentru Adolescenţi

2.1.9. Scala 7: Conformist

„Conforming")

Acest Pattern conflictual de personalitate este similar cu tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă

din DSM. Adolescenții Conformisti manifestă o directionare dife rită către alții și o consecvenţă în
decența socială și respectul interpersonal. Istoriile lor de viață indică în general faptul că ei au fost supuşi
constrângerilor și disciplinei, însă nu doar atunci când au încălcat regulile şi aşteptările părinţilor. In
spatele aparen tei compliante şi orientate către ceilalți se regăsesc dorințe intense de a se răzvrăti și de
a-și afirma impulsurile și emoțiile ori entate către sine. Ei sunt prinşi în această ambivalență. Pentru a
evita intimidarea şi pedeapsa, ei au învățat să nege veridi citatea propriilor emoții și dorințe și să adopte
valorile și regulile impuse de ceilalți. Nepotrivirea pe care o resimt între propri ile nevoi și
comportamentul pe care trebuie să il adopte pentru a evita condamnarea conduce deseori la tensiuni
fizice și la un control psihologic rigid.

Etiologic, este posibil ca adolescenții Conformişti să fi fost constrânşi să accepte standarde impuse de
către alții. După cum s-a remarcat, stilul lor prudent, contro lat și perfectionist derivă din conflictul

dintre furia reprimată față de ceilalți și frica de rușine, vină și dezaprobare soci ală. Ei rezolvă această
ambivalență nu doar prin suprimarea resentimentelor, dar și printr-un conformism exagerat și prin
fixarea unor standarde înalte pentru ei. Auto-restricționarea disciplinată îi ajută să controleze emoțiile
intense opoziționiste contrarii şi centrate pe sine, dar ascunse, ceea ce conduce la ezitările lor caracte
ristice, îndoială, pasivitate și conformism public. In spatele acestei bune cuviințe afi şate și a reținerii se
ascund sentimente de furie intensă care pot, ocazional, să scape controlului propriu.
2.1.10. Scala 8A: Opoziționist („Oppositional")

În orientările dependente (Supus și

Dramatic) și independente (Egoist și Insubordonat), adolescenţii demonstrează patologia prin strategii

de coping care sunt dezechilibrate în termeni de orientare exce sivă către ceilalți (dependent) sau către
sine (independent). Dezechilibrul înspre sine sau ceilalți nu este singurul pattern dez adaptativ al teoriei
polarității sine-altul. Patternurile de personalitate menționate în teorie ca ambivalente însoțesc atât
sinele, cât și pe celălalt, dar experimentează un conflict intens între cele două. Adolescenții 27

Fundamentarea neorend a MACI

caracterizați de patternul ambivalent denu mit Opozitionist (similar cu personalitatea asiv agresivà din
DSM-III si cu persona litatea negatività din DSM-IV) oscilează intre sine si ceilalți, uneori comportându-se
hedient, iar alteori reacționand obraznic. Experimentånd emoții intense și nereu sind sa isi rezolve
ambivalenta, ei croiesc o directie nesigură intre exprimarea propriei dezaprobări şi vina pentru eşecul in
indepli- nirea așteptărilor celorlalți și manifestarea incăpățânată a negativismului si rezisten tei pentru
faptul că s-au supus dorințelor celorlalți.

Adolescenții ale căror conflicte între sine și ceilalți sunt exprimate deschis sunt denu miți ambivalenți
activi. La personalitatea de tip Conformist apare, de asemenea, lupta dintre urmărirea recompenselor
oferite de ceilalți și a celor dorite de sine. În timp ce tipul Conformist iși ascunde ambivalența,
personalitățile ambivalent active (tipul Opoziționist) sunt constiente de conflic tele care apar în viața lor
de zi cu zi. Aceşti adolescenți se implică in altercații nesfârşite și experimentează dezamăgiri pe måsură
ce fluctuează intre respect și supunere și între obrăznicie și negativism agresiv. Comportamentul lor
manifestă un pattern intermitent de furie explozivă sau încăpățà- nare amestecat cu vină și ruşine.

2.1.11. Scala 8B: Auto-devalorizare („Self-Demeaning)

Patternul de personalitate Auto-devalorizare provine în mare parte dintr-o inversare a polarității placere
durere. Acesti ado lescenți interpretează evenimentele si se angajează în relații într-o manieră care nu
este doar in dezacord cu rolul acestei pola rității bine înrădăcinate (supravieţuire), dar este si in
contradictie cu asocierile pe care aceste emoții le dobândesc prin inva fare. Pentru adolescentul cu
pattern de Auto-devalorizare, durerea poate fi prefe rată plăcerii, acceptată pasiv, dacă nu chiar
incurajată in relatiile intime. Este deseori intensificată de propria negare intenționată si de acceptarea
blamării și poate fi agra vată de acțiuni ce provoacă dificultăți, precum și de gândurile care exagerează
ghinioanele din trecut și anticipează altele noi. Aceşti adolescenți le permit si chiar fi incurajează pe
ceilalți să fi exploateze (simi lar personalității masochiste din DSM) printr-o atitudine servilă si de auto-
sacrifi- care pe care o adoptă în relațiile cu acestia. Focalizându-se pe cele mai proaste trăsă- turi, mulți
afirmă că merită să fie ruşinați şi umiliți. Pentru a-si imbina propriile dureri si angoase, acesti adolescenti
isi reamintesc activ si repetat ghinioanele din trecut si transformă circumstantele, posibil avanta 28

MACI: Inventarul Clinic Millon pentru Adolescenci

joase sau norocoase, in unele problematice. Acționând, in mod tipic, într-o modalitate iresponsabilă și
de auto-anulare, ei işi inten sifică uneori deficiențele și se pun intr-o postură abjectă sau de inferioritate.

Fondul Patternului de personalitate de Auto-devalorizare a constituit o temă de speculatie considerabilă

în ultimele dece nii, mai cu seamă în literatura psihanalitică cu privire la masochism. Rolul anomaliilor
biologice este un domeniu de speculație ce nu poate fi în totalitate negat, însă poate invoca naivitate.
Mult mai credibile sunt ipotezele naturii învățării sociale și ale dezvoltării. De exemplu, in virtutea asoci
erilor circumstanţiale, elementele care în mod normal evocă durerea și plăcerea pot foarte bine să fie
transpuse sau interco nectate. Astfel, la adolescenţii care ajung să aibă un pattern de Auto-devalorizare,
durerea provocată de brutalitate fizică sau suferința determinată de abuzul verbal este posibil să fi fost
urmată în mod repetat de dragoste și intimitate, ceea ce conduce la asumpția greșită conform căreia
provocarea este un precursor necesar pentru acceptare și tandrețe. Într-o succesiune mai compli cată,
este posibil ca absolvirea de vină să fi fost atinsă cu succes prin umilire proprie, acțiuni ce sunt
generalizate în timp într un pattern de auto-negare şi servialitate ce "șterge" consecințele negative.

2.1.12. Scala 9: Tendințe borderline („Borderline Tendency")

În teorie sunt descrise trei stiluri dis funcționale de personalitate care apar în DSM - schizotipal,
borderline și paranoid. Acestea diferă de patternurile precedente prin câteva criterii, deficite
considerabile în competențele sociale și episoade psihotice frecvente (dar tratabile). Aproape invariabil,
acestea coexistă şi sunt variante mai intense ale Patternurilor de personalitate discutate anterior. De
exemplu, personalitățile bor derline tind să manifeste trăsături similare, însă mult mai problematice
decât cele din tipurile Opoziționist și Auto-devalorizare. Mai puțin integrați în termenii organiză-
personalității și mai puțin eficienți în coping decât omologii mai blânzi, ei sunt mai vulnerabili la
decompensare dacă se confruntă cu tensiunile vieții de zi cu zi. Testul MACI evaluează doar unul dintre
cele trei patternuri, şi anume Tendințele borderline. Celelalte două nu sunt foarte frecvente în rândul
adolescenților.

Scala Tendințe borderline este dispusă sepa rat de celelalte Patternuri de personalitate în profilul
scalelor MACI pentru a sublinia severitatea acesteia. Severitatea a fost măsu rată în parte prin estimarea
probabilității cu care o orientare particulară de personalitate 29

Fundamentarea teoretică a MACI

s-ar potrivi in una sau alta din nişele socio culturale din societatea contemporană. Cu alte cuvinte, s-a
urmărit măsurarea proba bilității cu care patternul de personalitate isi poate menține coerența
structurală și funcțională într-o manieră social accep tată și recompensată personal. Toate cele trei
tulburări severe de pe Axa II sunt pro blematice din punct de vedere adaptativ, prezintă dificultăți în
relaționarea socială și sunt deseori izolate, ostile și confuze. Prin urmare, acestea nu vor revendica
sprijinul interpersonal care ar putea susține protec tia lor limitată şi a o orienta apoi către un stil de viață
mai eficient și satisfăcător. Mai mult, in cazul acestor tulburări se mani festă o scădere clară a coeziunii
organizării personalității.

Patternul Tendinte borderline corespunde orientării emoțional disfuncționale și deza- daptativ

ambivalente din teorie. Conflictele există peste tot, intre plăcere şi durere, activ și pasiv, sine și altul.
Adolescenții cu acest Pattern de personalitate par a fi incapabili să adopte o poziție consecventă, neutră
și echilibrată intre aceste extreme, având ten dinţa de a oscila de la una la cealaltă. Ei experimentează
dispoziții endogene intense cu perioade recurente de descurajare și apa tie, intercalate uneori cu
intervale de furie, anxietate sau euforie. Printre caracteristicile

ce le diferenţiază de covariantele mai putin severe se numără instabilitatea şi labilita tea dispoziției. In
plus, multi exprimă și

pot acționa pe baza gândurilor suicidare și de auto-mutilare recurente. Unii par a fi extrem de
preocupați de asigurarea afecțiu- nii. Mulți prezintă dificultăți în menținerea unui sens consistent al
identității. La nivel interpersonal, mulți manifestă o ambiva lență cognitiv-afectivă, evidentă în emotii
simultane de ură, dragoste și vină față de alții. Aceste caracteristici reprezintă un nivel scăzut al coeziunii
structurale în orga nizarea lor psihică. Pentru mulți există o separare în cadrul orientării interpersonale și
intrapsihice. Sunt incapabili să constru iască o coerență structurală internă și să mențină consistența în
relațiile personale sau în acțiunile defensive. Există disensiuni intrapsihice fundamentale, separări cen
trale între a adopta o poziție dependentă sau independentă, între a acționa impul siv sau a recurge la
detaşare pasivă, între a urma dorințele celorlalți sau a face opusul a ceea ce își doresc ceilalți. Ei
anulează în mod repetat sau inversează acțiunile pe care le-au făcut anterior, menţinând realita tea
divizării interne.

Este atât reală, cât și productivă utilizarea dimensiunilor cheie ale modelului teo retic pentru a face
trăsăturile clinice ale 30

MACI: Inventarul Clinic Millon pentru Adolescenți

Patternurilor de personalitate din MACI mai explicite, de la patternul Inhibat -sen- zitiv la durere și activ,
la patternul Egoist - centrat pe sine și pasiv, de la patternul Dramatic - orientat către ceilalți și activ, la
tipul Opoziționist in conflict cu sine și alţii. Stilurile adaptabile derivate din teo rie nu manifestă distincție
între structurile de personalitate in modul în care o fac cele care caracterizează tulburările severe.
Totuși, ele permit identificarea stilurilor alternative în care sunt exprimate aceste structuri patologice. Se
explică astfel pre zența amestecurilor frecvente, cum ar fi Borderline Dramatic, Borderline Puternic sau
Borderline Opoziționist.

2.2. Preocupări exprimate „Expressed Concerns")

Cele opt scale din grupul Preocupări expri mate se focalizează pe emoții și atitudini cu privire la
problemele care tind să îi preocupe pe adolescenții tulburați. Intensitatea expe ienței este reflectată de
valoarea scorului pentru fiecare scală. Este de remarcat faptul fiecare scală reprezintă mai degrabă per
epția personală decât un criteriu obiectiv servabil sau comportamental.

2.2.1. Scala A: Identitate difuză („Identity Diffusion")

Adolescenta este o perioadă de examinare: a sinelui, a celorlalți și a convingerilor. Înainte ca adolescenții

să poată trece confortabil de perioada de dependență a copilăriei, ei trebuie să formuleze câteva idei cu
privire la cine sunt, încotro se îndreaptă și cum ar putea ajunge acolo. Sarcina lor este de a construi un
pod care să le permită să depăşească abisul dintre atașamentele nere flectate ale copilăriei și stabilirea
unui sine independent cu o înțelegere cât mai clară a ceea ce sunt.

Această tranziție de la copilăria fără între bări la identitatea adultă, uneori haotică şi problematică, este
ținta scalei Identitate difuză. Trebuie să existe factori precum relații părinte-copil recompensatorii și
modele competente de același sex pentru a facilita dezvoltarea eficientă a identității (Block şi Turula,
1963; Heilbrun şi Fromme, 1965). Invers, pot să apară circumstanțe care să conducă la dificultăți
crescute și o incapacitate din partea adolescentului de a-și forma o identitate matură. Începând cu
modificările corporale și o lume plină de posibilități, adolescentul trebuie să se adap teze și să își aleagă
scopurile. Adolescenții cărora le lipsesc modelele sau care au expe 31

Fundamentarea teoretică a MACI

rimentat mesaje confuze sau pline de furie de la părinți sau covârstnici, vor interpreta această schimbare
ca inspăimântătoare și copleşitoare. Dacă perspectivele sunt destul de infricoșătoare, acestea pot
încetini tran ziția, determinând adolescenţii să rămână nesiguri de ceea ce sunt sau incotro se indreaptă
și să aleagă să mențină confuzia familiară și disconfortul in loc să infrunte

necunoscutul.

Rezolvarea problemei identității este cen trală pentru capacitatea adolescentului de a-şi manifesta
independența, de a deveni membru al unui grup de covârstnici şi de a-si dezvolta identitatea sexuală.
Fără o semnificație clară a valorilor și a identită tii personale, dezvoltarea sănătoasă este puțin
probabilă. In ciuda dificultăților, totuşi, majoritatea adolescenţilor iși con struiesc un fundament al
identității proprii in adolescenta timpurie și mijlocie. Acest fundament este intărit pe măsură ce ei
dobândesc patternuri ale afilierii sociale și un scop vocational

Într-o anumită măsură întrebările și îndo- iala faţă de propria persoană nu sunt doar inevitabile, ci şi
necesare pentru progresul dezvoltării. Este posibil ca adolescenții care adoptă idealuri formulate de
părinți să-și fi însușit un rol, insă este posibil ca mai târ
ziu să aibă dificultati serioase in acceptarea acestui sine impus din exterior. Un pro ces necesar a fost
doar amânat. Formarea identității nu necesită respingerea valori lor parentale, ci mai degrabă
examinarea și integrarea acelor valori cu valorile lumii in care intră adolescentul.

2.2.2. Scala B: Auto-depreciere („Self-Devaluation")

Individul in dezvoltare este supus unei scrutări critice a propriei persoane la un moment nedefinit
inaintea adolescentei. Copiii tind să se privească in termenii a ceea ce ar putea deveni, cu un ideal ce
aproximează părinții. Totuși, adolescenta timpurie transpune la o perioadă dure roasă de comparație a
propriei persoane cu anumite idealuri care par a fi mult mai indepărtate decât considera adolescentul
înainte. Punctul central al scalei Auto depreciere este decalajul dintre aceste două contradicții și
încercările de a le rezolva. Această luptă este strâns legată de eforturile adolescentului de a-şi forma
propria identi tate. Ceea ce se observă este că adolescentul işi formulează o tentativă a sinelui, a ceea ce
este. În această arie, mai mult decât în oricare alta, punctele tari ale adolescentului 32 MACI: Inventarul
Clinic Millon pentru Adolescenți

vor crea conflicte, dar nu in ultimul rând il vor ajuta så crească și să rezolve dificultățile.

Sinele ideal pe care il creăm tinde să fie destul de consecvent printre indivizi; toți dorim să fim curajoşi,
inteligenți și atră gători. Totuşi, indivizii diferă foarte mult în ceea ce priveşte modul în care se percep în
relație cu sinele ideal. Doi factori majori influențează această perceptie: prezența unor deficite reale
care fac imposibilă atin gerea acestui ideal și intensitatea cu care persoana se evaluează critic.
Adolescenții și-au formulat idealuri ce vizează bogăția și puterea, dar vor simți că nu pot atinge aceste
obiective dacă dispun de abilități limitate sau le sunt refuzate oportunitățile deoarece sunt membrii unei
comunități minoritare (Dreger şi Miller, 1968). Pe de o parte, astfel de idealuri înalte pot părea foarte
îndepăr tate pentru adolescenții mai avantajați sau intuitivi care pot analiza și recunoaşte dife rențele
dintre ei și așteptările/standardele fixate pentru ei. Introspecția pe care o fac acești adolescenți le va fi
utilă în timp și va intensifica probabil congruența dintre sine și realitate (Katz şi Zigler, 1967).

Este semnificativ faptul că adolescenții cu stimă de sine scăzută sunt mai puțin popu lari în grupul de
covârstnici și totuși au cea mai mare nevoie de aprobare socială.

Căutând să obţină recunoaştere şi accep tare, ei fac promisiuni amicale celorlalti membri ai grupului,
comportându-se dese ori într-o manieră pe care în alte situații nu ar lua-o în considerare, dacă nu ar
prezenta nevoia disperată de acceptare de către cej. lalti (Dittes, 1959; Walster, 1965; Zimbardo și
Formica, 1963).

În ciuda acestor capcane, procesul de dez voltare continuă. Procesul continuă până în adolescența
târzie, în general cu o nevoie mare de confort și de auto-acceptare. Insatisfacția sinelui devine un indice
per sonal al nefericirii și nu numai un indice comun pentru toți adolescenții. Odată cu maturizarea,
adolescenții învață să nu îi bla meze pe ceilalți pentru dificultățile lor.

2.2.3. Scala C: Dezaprobare corporală („Body Disapproval")

Copiii acceptă creșterea și modificările ca pe orice alt aspect al existenței cotidiene. Când apare
schimbarea, ei simt treptat şi sunt integrați cu o conştientizare limitată. În contrast, schimbările ce apar
în adoles cența timpurie și mijlocie sunt de o natură diferită. Creșterea este rapidă, afectează
sexualitatea și creează modificări psihice semnificative în aspect, stare și atractivitate. 33

Fundamentarea teoretică a MACI

Dorințele și visele cu privire la aspectul fizic stau într-o uşurare abilă față de un sine fizic care iese la
suprafață. Felul in care adolescenții se percep depinde, în parte, de fațetele constituției corporale
obiective, dar acest fizic este judecat în contextul unor nenumărate experiențe și norme sociale
(Ausubel, 1954). Acest proces de judecare este unul foarte complex, un produs al ati tudinilor parentale,
temerilor personale, reacțiilor covárstnicilor și al unei conştiințe de sine critice.

Vârsta la care apar schimbările puberale este foarte importantă, mai ales la băieți (Frazier și Lisonbee,
1950). Dezvoltarea timpurie, evidentă în părul facial și masa musculară crescută, este văzută ca fiind
pozitivă, deseori conducând la satisfac tie personală, interes crescut pentru sport și încredere generală.
Întârzierile acestor schimbări conduc deseori la adolescen tii băieți la o asertivitate și o predispoziție
scăzută în asumarea rolurilor de condu cere, patternuri ce pot persista chiar şi după maturitate
(Washburn, 1962). Pe când, forma corporală ideală la băieți este în acord cu trăsăturile tipice ale
maturităţii, adolescentele sunt deseori prinse într-o legătură dureroasă pe măsură ce se dezvoltă fizic.
Multe dintre aceste schimbări astep tate îndelung (de ex. creșterea sânilor)
sunt legate de alte caracteristici mai puțin atractive, cum ar fi coapse și şolduri pline și late. Binefacerile
cresterii sunt mixte, iar adolescentele sunt extrem de critice cu pri vire la imperfecțiunile propriului corp
în comparatie cu idealul feminin cultural care presupune să fii subțire, cu șolduri inguste și picioare lungi.
Un sentiment dureros al atractivității scăzute poate complica alte aspecte ale adaptării adolescentine, în
spe cial relatiile cu băieții de aceeași vârstă.

Acest proces de auto-examinare, judecare și integrare a aparenței fizice și a imaginii corporale este
puternic afectat de reacțiile celorlalți. Un prim factor este atitudinea pe care membrii familiei o au în
minimizarea sau ameliorarea problemelor. Atitudinea familială negativă poate crea sau intensifica
insatisfacția facială sau corporală, chiar și printre adolescenții care experimentează modificări de
dezvoltare tipice (Schonfeld, 1966).

Majoritatea schimbărilor fizice se produc până în adolescența târzie. Bună sau rea, individul și-a asumat
o configurație facială sau corporală relativ finală. Din păcate pen tru mulți adolescenți, insatisfacția față
de modul în care arată rămâne neschimbată. 34 MACI: Inventarul Clinic Millon pentru Adolescenți

2.2.4. Scala D: Disconfort sexual „Sexual Discomfort")

Din primul moment in care un copil este imbracat in roz sau albastru, incepe pre gătirile pentru rolul de
adult un adult cu genul definit. In ciuda progreselor către tratamentul egal și către oportunități egale
pentru fete și băieți, procesul de intipărire a tinerilor cu rolurile feminine şi mascu- line tradiționale
continuă. Pe măsură ce copilul se maturizează, constientizarea atitudinilor parentale cu privire la sexua
litate și exprimarea acesteia creşte. Copiii învață deseori să nu își atingă organele genitale, iar dacă sunt
prinşi resimt ruşine sau jenă. Explorarea timpurie trece deseori de la curiozitate inocentă la examinare
pe furiş și plină de vinovăție. Chiar și atunci când părinții sunt toleranți, alți adulți afi şează atitudinea
conform căreia sexul este problematic.

Adolescența timpurie aduce cu sine anti ciparea noilor oportunități și provocări. Adolescentul se
confruntă cu sarcina de reconciliere între convingerile învățate anterior și noile și puternicele imbolduri
sexuale. Acest proces face necesară dez voltarea unei imagini a unei persoane cu impulsuri sexuale care
este capabilă să le exprime și să atingă plăcerea. Abilitatea

de a integra aceste impulsuri sexuale in contextul imaginii de sine va corela semni ficativ cu ceea ce vor
simți adolescenții fată de sexualitate şi felul în care vor crea legă turi sexuale.
Tranziția eficientă spre conștientizarea si confortul sexual nu este numai produ sul maturizării sau
acceptării parentale. Mai degrabă apare ca și produs al unor interacțiuni complexe între maturizarea
biologică normală, acceptarea schimbării și construirea unui sens al sinelui care per mite integrarea
acestui nou aspect. Un alt aspect este dorința adolescentului de a trece dincolo de rolul dependent și
oarecum securizant al copilăriei către unul care duce la asumpția de responsabilitate adultă.

Adolescentul jonglează cu toate aspectele - imboldurile biologice, nesiguranța socială şi dorinţa de auto-
conştientizare pentru a crea rolul de adult ideal. După un start temător, majoritatea adolescenților ating
o expresie sexuală semnificativă, ce combină atât intimitatea, cât și prietenia. Uşurinţa și calitatea
tranziției este măsurată de scala Disconfort sexual, care reflectă atitudinile parentale problematice,
convingerile cul turale şi impactul covârstnicilor, acestea toate contribuind la sexualitate şi accepta rea
acesteia. Atitudinile imature şi un sens 35

Fundamentarea teoretică a MACI

problematic de ruşine şi vină sunt abordate pentru a-l ajuta pe clinician in a-i sprijini pe adolescenții cu
aceste probleme.

2.2.5. Scala E: Insecuritate în raport cu covârstnicii („Peer Insecurity")

Ca și în copilărie, grupul de persoane de aceeași vârstă permite adolescenților să practice relaționarea la

un stadiu de dezvol tare comun tuturor. Bineinteles, standardele covârstnicilor există și apare presiunea
de a se conforma lor, insă adolescenții par să se folosească de grupul de covârstnici pentru a echilibra
nevoia lor de dependență cu aspi rațiile lor de independență. Adolescenții privesc grupul de covârstnici
ca pe o sursă de sprijin în timp ce încearcă să se distan teze de valorile și dominarea parentală. Cu toate
că afilierea la grupul de covârstnici nu cuprinde toate aspectele vieții adolescen tului, ea este
responsabilă și influențează o parte semnificativă a comportamentului social. Majoritatea adolescenților
caută un număr mare de prieteni şi sunt mai degrabă neselectivi în alegerea grupului de covârst nici.
Totuşi, pe măsură ce încrederea în sine şi conştiinţa de sine cresc, adolescen ții incep să facă alegeri in
cadrul grupului de covârstinci pentru a construi relații de prietenie mai apropiate și pentru a susține
valorile pe care au început să le adopte.
Mulți adolescenți trec printr-o perioadă timpurie de implicare intensă în grupul de covârstnici, urmată
de o distantare gradu ală pe măsură ce sunt acceptați de ceilalți şi se simt liberi să treacă la relații de
prie tenie tot mai intime in adolescența târzie. Totuşi, adolescenții cu o stimă de sine scăzută sunt prinși
în legături particulare disperate. Anticipând respingerea, ei rămân în continuare observatori timizi şi
pasivi pe marginea vieții. Covârstnicii, evaluându-i ca viitori membri ai grupului, le stabilesc
comportamentul și personalitatea și le oferă deseori acces limitat. In consecință, ei nu reuşesc să
primească atenția și recunoaş terea care îi incurajează pe covârstnicii cu un succes mai mare să
dobândească încre dere în sine şi autonomie. Ei rămân blocați în acest stadiu timpuriu de afiliere la grup,
dorindu-și în mod patetic aprobarea gru pului şi astfel acceptând chiar şi un status inferior, pe care ei îl
consideră necesar pen tru menținerea unei forme de apartenență la grup

Cei cu calități mai multe - adolescenți plini de viață, veseli, spirituali, de natură bună - vor primi
aprobarea grupului, care constituie o întărire pentru dezvoltare. Adolescenții cu deficiențe – timizi,
nervoși, stingheri - sunt blocați de stima de sine scă zută, căutând tot timpul ceva de care să se 36 MACI:
Inventarul Clinic Millon pentru Adolescenti

agafe. Acești indivizi ghinioniști sunt tinte uşoare pentru cei care le oferă recunoastere în schimbul
supunerii absolute, iar această supunere poate conduce la angajamente mult diferite de valorile interne
și potenti alul real. Scala de Insecuritate in raport cu covârstnicii măsoară gradul de succes al
adolescenților în găsirea unei poziții con fortabile și recompensatorii in grupul de prieteni.

2.2.6. Scala F: Lipsa interesului social „Social Insensitivity")

Familia le insuflă de foarte timpuriu copiilor convingeri cu privire la comportamentele adecvate. Acest
lucru este realizat prin combinarea sfaturilor, laudei şi modelării implicite. În absenţa ac eforturi tim
purii și uneori în ciuda acestora, unii copii vor eşua în acceptarea acestor convingeri ca fiind proprii.
Măsura în care aceşti copii vor devia de la aceste principii le va afecta per spectiva și comportamentul
interpersonal. Ce emoții nutreşte o persoană care se abate în acest fel? Cum este exprimată insensibi
litatea socială și ce fel de comportament se așteaptă de la astfel de persoane? Mai mult, ce fel de impact
va avea o astfel de persoană asupra celorlalți și ce fel de reacții ulterioare va evoca? Scala Lipsa
interesului social face referire la aceste probleme.

Cea mai importantă trăsătură compor tamentală a acestui tip este o indiferență generală față de
emoțiile și reacțiile celor- lalți. Este ceva diferit de ostilitatea deschisă; arată mai degrabă o indiferență
ocazionala faţă de durerea sau disconfortul pe care il resimt ceilalți. Deseori nepăsători şi insen. sibili la
nevoia de relații sociale reciproce, acest tip de persoane pot alege izolarea, apatia sau insensibilitatea.
Un astfel de individ poate evita constrângerile obişnu ite și adoptă activ perspective ce sunt în
contradicție cu drepturile celorlalți. Cel mai frecvent apare fie o viaţă interper sonală scăzută, fie dorinta
de a-i călca în picioare pe cei cu care se întâlnesc în dru mul lor. Pentru astfel de persoane este mult mai
uşor să nu le pese comportamentul decât să-şi modifice

Cu toate că intensitatea acestor emoții variază de-a lungul unui continuum, dis tribuția nu este una
normală. Mai degrabă, marea majoritate a adolescenților, la fel ca și părinții lor, vor respecta, dacă nu
chiar adera la convingeri ce cuprind respectul pentru drepturile celorlalți. Totuşi, decât să adopte
această poziție, unii indivizi adoptă o atitudine mai dură, una cu legături seri oase pentru familie, școală
și societate. Viziunea lor dură, izolată și negativă cre ează o situație în care adolescenții rămân 37

Fundamentarea teoretică a MACI

virtual insensibili la indemnurile de a maxi miza conformismul social. De câte ori nu li s-a întâmplat
psihologilor să intervieveze adolescenți care au trecut peste anumite reguli, pentru a constata apoi
indiferența lor totală față de durerea celorlalti in timp ce ei iși roteau incet scaunul în care stăteau,
asteptând să se termine prelegerea, conside rând tot incidentul ca fiind ceva irelevant? Frustrarea
resimțită de clinicieni provine din incapacitatea de a-i mișca pe acești adolescenți, de a trezi acele emoții
care sunt necesare pentru a stimula schimbarea. Problema aici nu este una de dezvoltare in sensul că
toți adolescenții trebuie să treacă de această fază pentru a atinge maturitatea. Mai degrabă, problema
capătă semnificație datorită nevoii sociale de a influența aceste persoane pentru a crea o conştientizare
a caracterului distructiv al comportamentului lor pentru ceilalți și a consecințelor pe care creează pentru
ei.

2.2.7. Scala G: Neînțelegeri în familie „Family Discord")

Imaginea care ne apare în minte oricând menționăm cuvântul adolescent este aceea a unui adolescent
furios care trânteşte uşa de la intrare după încă o neînțelegere cu părin- ții. Obiceiul societății de a pune
semnul de

egalitate intre dezaprobare și neascultare și perioada adolescentei este larg răspândită, insă adevărata
natură a acestui compor tament și semnificația acestuia sunt mai puțin clare. Este adolescentul cu
adevărat un rebel, iar dacă da, care este natura rebe liunii sale? Mai mult, care este rolul familiei in
precipitarea, exacerbarea sau ameliorarea conflictului? În final, cum sunt rezolvate aceste probleme în
interiorul familiei și in exterior? Tinta scalei Neînţelegeri în fami lie este relația adolescentului cu familia,
alături de percepția asupra modului in care ar trebui să fie această relație. Această scală măsoară
emoţiile şi percepțiile adolescentu lui, și nu ceea ce există obiectiv.

În multe feluri, casa şi familia servesc ca şi arenă externă în care se pot desfăşura luptele interne dintre
independență și dependență. Ambele înclinații – autonomia și privilegiul maturității pe de o parte,
siguranța și grija pe de altă parte - sunt puternic pozitive. Ambele prezintă dezavantaje - responsa
bilitate pentru prima și inadecvare pentru ultima. Această sarcină de dezvoltare este şi mai mult
complicată deoarece maturitatea cere atât independență, cât și capacitatea de a te baza pe cineva și a
relaționa cu ceilalți, inclusiv părinții. Comportamentul opozi ționist al adolescenţilor este un fenomen
curios când este examinat, chiar dacă cineva 38 MACI: Inventarul Clinic Millon pentru Adolescenti

ignorā conținutul său specific. Adolescenții mai tineri caută să își creeze imaginea de persoane capabile
de a lua propriile decizii. Ei ſși percep pärinții ca pe niște adversari în această bătălie. Nu este o bătălie
asupra conținutului unei convingeri sau a alteia, ci mai degrabă dreptul de a stabili propriile expectanțe.

Creșterea adolescentului nu apare într-un gol. Părinții diferă în ceea ce priveşte abi litatea de a face față
acestor schimbări. Mai mult, adolescența apare în timpul unei perioade dificile de dezvoltare pentru
părinți. Ei pot simți o "pierdere a orizontu lui", o conștientizare a faptului că viața nu se va îmbunătăți
semnificativ. Mortalitatea devine mai reală dacă părinții adolescentu lui îşi asumă rolul de îngrijitori ai
propriilor părinți, fiind martori la deteriorarea aces tora și chiar la moartea lor. Acest stres aditional îi
face pe părinţi să se simtă cople şiţi şi acuzați în mod incorect de către copiii lor, care trec printr-o
perioadă în care au nevoie de grijă și de reasigurări. In conse cinţă, ei par neînduplecaţi şi puţin empatici
față de cerințele copiilor lor sau pot fi iritați de comportamentul dificil al adolescenților.

Rezolvarea acestor conflicte adolescen tine va depinde de intensitatea conflictelor nterioare și a

reacțiilor parentale faţă de

eforturile de dobândire a autonomiei. Acest proces apare la toți adolescenții; deseori nu reflectă atât de
multe diferente intre convin geri şi valori (Offer, 1969), ci mai degrabă nevoia de separare şi atingere a
indepen- denței de ceea ce este experimentat ca incompatibil cu maturizarea ulterioară.

2.2.8. Scala H: Abuz în copilărie „Childhood Abuse")

Victimizarea nu este în mod cert doar o problemă exclusivă copilăriei, însă copiii sunt o clasă specială de
persoane depen dente și vulnerabile. Ieşirea la suprafață a structurilor sociale familiale a permis sub
ordonarea copiilor celor mai mari, ceea ce a crescut riscul de a fi neglijați sau abuzați și a modificat
statutul lor legal ca proprietate a părinților. Codificarea legislației familiei a protejat copilul față de
vicisitudinile și peri colele culturii, însă i-a lăsat vulnerabili in interiorul familiei. Supuşi controlului abso
lut în căminele lor, ei erau vulnerabili față de un potential abuz nelimitat fizic, mental și sexual.

La sfârşitul secolului XIX, atât Pierre Janet, cât și Sigmund Freud au recunoscut că origi nile isteriei
adulte, în special la femei, pot fi regăsite în efectele târzii ale abuzului sexual 39

Fundamentarea teoretica a MACI

din copilarie. Janet si-a focalizat atentia asupra unei varietati de evenimente trau matizante, utilizand
conceptul de disociere pentru a explica modul in care amintirile acestor evenimente sunt separate de
evolu pla normala a ideilor asociate. Freud a fost Interesat in mod special de legătura dintre trauma
sexuala si patologia ulterioară. Cu toate că mai târziu Freud a negat ideile sale anterioare cu privire la
realitatea seducției copiilor, substituind fanteziile copilăriei ca prim agent etiologic in ceea ce el a
denumit complexul lui Oedip, el a continuat să sub linieze rolul traumei psihice in teoriile sale ulterioare.

Este bine cunoscut faptul că trauma si abuzul din copilarie sunt elemente majore in dezvoltarea
psihopatologiei ulterioare. Studiile retrospective asupra pacienților psihiatrici sugerează faptul că
probabil o treime până la jumatate din acestia prezen tau un istoric de abuz psihic sau sexual sau
ambele. Femeile, mai mult decât bărbaţii, sunt victime ale abuzului sexual. Bărbații abuzați reacționează
devenind agresivi, afi şånd trăsături de personalitate antisocială sau sadică, pe când femeile sunt
inclinate spre comportamente auto-distructive (auto mutilare, suicid), manifestand trăsături de
personalitate borderline şi auto-distructiva. Abuzul din timpul copilăriei pare să crească riscul ca
victimele så işi abuzeze proprii

copii. Conform studiilor recente, aproxi mativ o treime din cel care au fost abuzati sexual sau fizic sau au
fost grav neglijati Isi vor trata la fel copiii. Acest transfer al abu zului Intre generații pare să se exagereze
in rândul părinților izolați social și eşuează in a dobândi forme cát mal sảnătoase de cres tere a copiilor.
Abuzul emotional este un termen generic ce conține câteva variante de tratamente parentale abuzive
(de exemplu, respingere, terorizare, ignorare, izolare, corupere). Abuzul sexual, o formă specifică și
foarte problematica a abuzului emotional si fizic, pare a avea o prevalență in istoricul a 20% intre
studente și 7-8% dintre studenti. Contactul sexual intre frați este cea mai comună formă incestului, cu
toate că acti vitatea incestuoasă intre fete şi taţii sau taţii vitregi este mai probabil să fie denunțată.
Supraviețuitorii incestului sau a altor forme de abuz sexual etalează o psihopatologie variată în
adolescență sau la vârsta adulta, incluzând probleme sexuale, izolare socială, confuzia de rol, abuz de
substante, stimă de sine scăzută, depresie și tentative de suicid, simptome disociative şi trăsături de
perso nalitate borderline sau antisocială.

Scala Abuz in copilărie a fost elaborată pen tru a descoperi abuzul din istoria de viață 40 MACI:
Inventarul Clinic Millon pentru Adolescenți

a adolescentului. Trebuie menționat faptul că această scală măsoară doar percepţia adolescentului și
amintirea evenimentului; nu afirmă în mod necesar existența reală a unei astfel de experiențe.

2.3. Sindroame clinice „Clinical Syndromes")

Cele şapte scale ce constituie grupul Sindroamelor clinice evaluează tulburările ce se manifestă în forme
specifice, adică simptomatologia se va grupa în sindroame evidente și bine definite, cum ar fi anxietatea
sau depresia. Aceste sindroame constituie scopul inițial al tratamentului, ieşind în evidență ca patternuri
de comportament, gândire sau/și emoții relativ dramatice și notabile, ce atrag atenția asupra necesității
unui ajutor profesionist.

Sindroamele clinice sunt cel mai bine descrise ca fiind extensii sau distorsiuni ale personalității de bază a
adolescentului. Aceste sindroame tind să fie stări relativ distincte și trecătoare, ce cresc sau descresc de-
a lungul timpului în funcție de impactul situațiilor stresante. In mod caracteristic, ele caricaturizează sau
accentuează stilul de personalitate de bază a adolescentului. Indiferent cât de distincte par a fi aceste

sindroame, ele pot deveni semnificative și ar trebui evaluate făcându-se referire la per sonalitatea
adolescentului. În plus, este clar că anumite sindroame apar în legătură cu anumite stiluri particulare de
personalitate. De exemplu, Trăiri depresive (Scala FF) apare mai frecvent printre adolescenții cu pattern
Inhibat, Trist şi Auto-devalorizare. Predilecția către abuzul de substanțe (Scala BB) este regăsită printre
adolescenții din tipul Insubordonat și Puternic. Totuși, acest lucru nu exclude posibilitatea unor combi
nații mai puțin comune.

Datorită interrelațiilor dintre Sindroamele clinice și Patternurile de personalitate MACI, este crucială
construirea unui model în care aceste relații să poată fi spe cificate. Cu toate că Sindroamele clinice și
Patternurile de personalitate sunt evaluate independent, fiecare sindrom clinic trebuie coordonat cu un
Pattern de personalitate specific, cu care este relaționat. Majoritatea Sindroamelor clinice descrise în
această secțiune sunt de tip reactiv, adică sunt de o durată mai scurtă decât tulburările de personalitate.
Ele reprezintă stări în care un proces patologic este în mod evident mani festat. Multe dintre aceste
simptome sunt precipitate de evenimente externe. După cum am menționat, majoritatea apar într-o
formă frapantă și dramatică, deseori accen 41

Fundamentarea teoretică a MACI

tuând sau intensificând trăsăturile cele mai comune ale stilului de personalitate pre morbid sau de bază.
Nu este neobişnuit ca in timpul perioadelor de patologie activă anumite simptome să își facă apariția în
orice moment și să se evidențieze tot mai mult in timp.

2.3.1. Scala AA: Disfuncții alimentare („Eating Dysfunctions")

Ca și cu celelalte Sindroame clinice, impul sul care stă la baza comportamentului anorexic sau bulimic
variază considerabil, la fel ca și măsura pericolului pe care il presupune, severitatea psihopatologiei aso
ciate şi măsura in care este reactiv la factorii stresanți din mediu. In funcție de interacti unea acestor
factori în viaţa adolescentului, tulburările alimentare se pot materializa din senin, dispar pentru o
perioadă și apoi reapar cu sau fără un factor cauzator clar. Recent au inceput să se adune date extinse și
longitudinale cu privire la prevalența acestor disfuncții și cursul lor crescător sau descrescător.

Anorexia nervoasă a fost descoperită la sfârşitul secolului al XIX-lea ca o disfunc tie psihologică majoră
care presupune infometarea la fetele tinere. Recunoașterea

bulimiei ca si tulburare s-a realizat recent. O traducere specifică a termenului ar fi "apetit lacom". A
ajuns să aibă semnificația de mâncat compulsiv, urmat de un com portament purgativ, în special vomă.
Ca și anorexia, bulimia este asociată cu o preo cupare excesivă față de corp și grija față de greutate,
ambele tulburări putând apărea simultan. Scala Disfuncții alimentare evalu ează probabilitatea ca
adolescentul să sufere de o tulburare alimentară.

2.3.2. Scala BB: Predilecție spre abuz substanţe („Substance Abuse Proneness")

Cu toate că predilecția adolescenților pen- tru diverse băuturi alcoolice și droguri ilegale (inclusiv
tutunul) poate să apară și să dispară foarte rapid, menținerea tendin telor pe termen lung nu pare a fi
susținută de teoria conform căreia consumurile mari de alcool și droguri în rândul adolescenți lor ar
duce la acest lucru, în ciuda părerii contrare a multor adulți. Ceea ce s-a putut observa este continuarea
consumului de droguri printre anumiți tineri cu probleme, mai degrabă decât un trend cultural masiv.
Problema ce trebuie discutată este cine uti lizează droguri şi alcool in exces, de ce fac acest lucru, din ce
grupe de vârstă fac parte MACI: Inventarul Clinic Millon pentru Adolescenți

și care este cursul pe care il urmează, ce tip de substante utilizează, pentru cât timp și în ce scop

Cu certitudine, abuzul de substanțe este o problemă majoră pentru societate și pen tru serviciile de
sănătate mintală. Această problematică este de o importanță majoră în rândul populației sărace și
dezavantajate care caută substanțele pentru a ameliora lipsa de speranță și respingerea socială. În
domeniul serviciilor de sănătate mintală evaluarea psihologică joacă un rol cen tral. Asta în special în
cazul în care astfel de instrumente pot nu doar să identifice prezenta abuzului sau înclinaţia, dar pot să
evidențieze contextul de personalitate în care apare abuzul de substanțe. Prin intermediul scalei
Predilecție spre abuz de substante, MACI doreşte să ofere o înțele gere a cauzei apariției abuzului de
substanțe și a utilității scopului acestui comportament pentru un adolescent cu un anumit pattern de
personalitate.

2.3.3. Scala CC: Predispoziție spre delincvență („Delinquent Predisposition")

Conflictele numeroase și luptele interne le pot cauza adolescenților probleme; un număr suficient de
mare de probleme îi

poate transforma pe adolescenți în ,ado- lescenți cu probleme". Adolescenții care au probleme işi
exprimă distresul prin manifestarea unui comportament proble matic în familie, cu prietenii sau
profesorii. Adolescenții care constituie o problemă câștigă atenție prin distresul pe care il cauzează
altora și prin nerespectarea con strângerilor de bază ale societății. Care este natura acestei inabilități sau
a refuzului de a se conforma regulilor societății? Cum se dezvoltă acest comportament de descon
siderare şi care este calea cea mai bună de urmat în remedierea problemei?

Manifestarea comportamentului delincvent nu reprezintă o trăsătură singulară, ci mai degrabă este o

constelație de emoții, con vingeri (sau lipsa lor) și comportamente ce culminează cu acte impotriva
celorlalți. Nu există un delincvent individual modal. În schimb, apar cel puțin două grupuri distincte de
adolescenți, divizate larg de-a lungul liniei socio-economice. Cu toate că membrii celor două grupuri
posedă seturi diferite de emoții și trăsături de personali tate, puținele comportamente împărtăşite
conduc la etichetarea lor. Un grup este constituit din indivizi cu o stimă de sine academică foarte
scăzută, ce se bazează pe dificultățile reale în ceea ce priveşte efor turile la şcoală; printre aceste
persoane 43

Fundamentarea teoretica a MACI

apare abandonul performanței. In celălalt grup, viața de familie este deseori descrisă ca fiind haotică și
ostilă, cu părinți care se comportă intr-o manieră antisocială. O caracteristică centrală a acestor
adolescenti este impulsivitatea fără preocuparea pentru eventualele consecințe. Chiar şi atunci când
înţeleg consecintele, aceşti adolescenţi aleg să le ignore, arătând indiferenţă faţă de ris cul pedepsei și
rămân pasivi dacă aceasta apare. Situația este și mai mult complicată de faptul că prin cultura
covârstnicilor pot fi susținute comportamentele ilegale. Societatea pedepseşte acel comportament
pentru care adolescenții sunt recompensați in cadrul grupului lor social intim.

2.3.4. Scala DD: Tendinţe impulsive G„Impulsive Propensity")

Maturitatea este deseori invocată ca fiind un standard spre care toți ar trebui să aspire. Chiar dacă am
presupune că toată lumea, adolescenți și adulți deopotrivă, prezintă o interpretare comună asupra
maturităţii, calea dinte copilărie și comportamentul autonom şi responsabil din perioada adultă ar fi
plină de dificultăți. Pe măsură ce ado lescenții încep să evolueze către autonomie, ei resimt atât nevoia,
cât și dreptul de a vorbi deschis şi de a se comporta într-o

manieră care este in acord cu noul lor sis tem de convingeri. Cu toate că acest tip de comportament nu
este neobişnuit in ado lescență, este deseori privit ca o schimbare nedorită, tolerată in silă de părinți și
pro fesori. Ce pot să exprime adolescenţii in siguranță și ce este doar indulgență proprie sau retorică
ostilă? Excesele comise, prin intermediul cărora adolescenții în creștere işi demonstrează asertivitatea,
reprezintă elementul central pentru scala de Tendinte impulsive.

Chiar și atunci când sunt supuşi unor emo ții puternice, adolescenții în creştere trebuie să ia decizii
repetate pentru a-şi controla impulsurile. Totuşi, atât capacitatea de a menține acest control, cât și
dorința lor de a face acest lucru este redusă de-a lungul acestei perioade pe măsură ce ei cred tot mai
mult că au dreptul, chiar obligația, de a-şi exprima punctele de vedere. Adăugarea combustibilului pe foc
este impactul schimbărilor biologice care deseori cresc dispoziția proastă și afirmarea propriei persoane.
Societatea s-a ocupat de acest aspect într-o anumită măsură prin stabili rea unui moratoriu "psihosocial"
(Erikson, 1968), o perioadă în care regulile obişnu ite de evaluare a comportamentului sunt mai lejere.
Există expectanța că adolescen ții vor avea nişte emoții bulversante şi că 44 MACI: Inventarul Clinic
Millon pentru Adolescenti

acestea vor fi manifestate prin intermediul comportamentului, care in mod obişnuit este considerat
inadecvat. Problema care rămâne este ce anume este acceptabil (care este măsura devierii de la norme
care este permisă și cum ar trebui aceasta gestionată).

Comportamentul impulsiv este plasat pe un continuum, iar societatea și familiile indi viduale stabilesc
markeri clari de-a lungul acestui continuum cu privire la ce este și ce nu este acceptabil. În primul rând,
există comportamente care in mod obişnuit câş- tigă aprobare și chiar mai mult. Apoi există
comportamentele care, chiar dacă nu sunt condamnate, sunt privite ca parte a unui grup în creștere,
proiectat pentru a testa limitele şi a dezvolta un sens al sinelui; acestea sunt permise și se află în
interiorul unui şir de moratoriu psihosocial. Urmează apoi comportamentele care depăşesc limita
toleranței în familie și la școală. Aceste acte ii exasperează rapid pe adulți și conduc la conflicte crescute
și la un lanț de com portamente impulsive. La băieți, acest tip de comportamente implică de obicei agre
sivitate crescută, pe când fetele prezintă comportamente sexuale impulsive. Forma extremă de
comportament nu înseamnă doar refularea în familie sau la școală, ci și în afara regulilor generale ale
societății; acest tip de comportament a fost descris în secțiunea Predispoziție spre delincvență.

2.3.5. Scala EE: Trăiri anxioase „Anxious Feelings“)

Anxietatea este o emoţie universală. Totuşi, este considerată o tulburare psihică seri oasă dacă apare
frecvent, persistă perioade mai lungi de timp, nu poate fi explicată de factori stresanţi reali și îl împiedică
individ să relaționeze social sau să funcți- oneze adecvat. Adolescenții anxioşi declară deseori prezența
emoțiilor aprehensive sau specific fobice. Ei sunt în mod caracteris tic tensionați, indeciși și agitați și
prezintă tendința să acuze variate forme de discon fort fizic, cum ar fi tensiune, transpiratie excesivă,
dureri musculare și amețeli. O revizuire a răspunsurilor la itemii specifici din scala Trăiri anxioase ajută la
a determina dacă adolescentul prezintă o fobie primară și, mai specific, dacă fobia este simplă sau
socială. În orice caz, majoritatea adolescen ților anxioși manifestă o stare generalizată de tensiune,
exprimată prin incapacitatea de a se relaxa, mişcări nervoase şi promp titudinea de a reacţiona și de a fi
ușor de speriat. Disconfortul somatic - de exemplu, mâini lipicioase sau stomac deranjat - este
caracteristic. De remarcat sunt îngrijorările și aprehensiunea iminenței problemelor, hipervigilenţă cu
privire la mediu, nervozi tate și o sensibilitate generalizată. 45

Fundamentarea teoretică a MACI

Nu este neobişnuit ca anxietatea să fie exprimată prin canale somatice, perioade persistente de
oboseală și släbiciune și o preocupare pentru starea de sănătate si o varietate de dureri severe, dar
nespecifice in diferite părți ale corpului. Unii adolescenti anxioşi prezintă multe acuze somatice. pre
zentate intr-o modalitate dramatică, vagă sau exagerată. Alții au o istorie ce poate fi considerată mai
mult ipohondrică; ei inter pretează orice senzație sau disconfort fizic minor ca pe o boală severă. Dacă
boala este cu adevărat prezentă, tinde så fie suprain terpretată, in ciuda asigurărilor repetate. În mod
caracteristic, acuzele somatice sunt realizate pentru a atrage atenția.

2.3.6. Scala FF: Trăiri depresive „Depressive Affect")

Majoritatea adolescenților depresivi sunt implicați în viața de zi cu zi, dar sunt pre ocupați de sentimente
de descurajare sau vină, lipsa inițiativei, apatie, stimă de sine scăzută, zădărnicie şi auto-depreciere. In
aceste perioade de tristețe pot să apară epi soade frecvente de plâns, ideație suicidară, o viziune
pesimistă, izolare socială, apetit scăzut sau poftă de mâncare crescută, obo seală cronică, concentrare
slabă, pierderea interesului pentru activități plăcute și o

eficiență scăzută in realizarea unor sarcini obişnuite, de rutina. Doar dacă scorurile la scala Trăiri
depresive sunt crescute este posibilă prezența caracteristicilor unui epi sod depresiv major. Examinarea
atenta a răspunsurilor la itemi specifici il ajută pe clinician să discearna caracteristicile par ticulare ale
dispozitiei distimice a unui individ (de exemplu, stima de sine scăzută, lipsa de speranță).

Adolescenții depresivi din unități clinice pot să nu funcționeze adecvat in mediu normal, sunt extrem de
trişti şi işi exprima temerea cu privire la viitor, prezintă ideație suicidară, sunt resemnati și lipsiţi de spe
ranță. Unii dintre ei manifestă un retard motor marcat, pe când alții prezintă o agi tație evidentă,
plimbându-se neincetat și deplângându-și condiția mizeră a vieţii lor. Tulburările somatice sunt deseori
prezente in aceste perioade - mai specific, apetit scăzut, oboseală, scădere sau creștere in greutate,
insomnie la culcare sau probleme de trezire. Problemele de concentrare sunt comune, la fel ca și
sentimentele de inu tilitate sau vină. Temerile și ruminațiile frecvente sunt des intalnite. In funcție de
stilul de personalitate al adolescentului, poate exista un pattern timid, introvetit și retras caracterizat
prin lentoare sau un pat tern iritabil, acuzator și tânguit. 46 MACI: Inventarul Clinic Millon pentru
Adolescenți

2.3.7. Scala GG: Tendințe suicidare „,Suicidal Tendency")

Comportamentele relaționate cu suicidul pot fi concepute pe un continuum. Acest continuum se extinde

de la gânduri cu privire la rănire intenționată sau moarte (ideație suicidară) până la rănire intențio- nată
(comportament auto-distructiv) sau comportament suicidar nereuşit (tentative de suicid) și chiar la
tentative reușite (sinu cidere). Un scor ridicat pe scala de Tendințe suicidare trebuie luat în serios.

Cu toate că adolescenții care se confruntă cu probleme psihosociale se gândesc dese ori la sinucidere ca
la o modalitate de a scăpa, puțini dintre ei chiar acționează în acest sens. Cu toate acestea, datele epide
miologice indică faptul că tentativele de suicid duse la bun sfârşit cresc puternic în perioada
adolescenței. Rănirea proprie este o cauză a morții mai frecventă printre ado lescenții de 15-19 ani,
decât la alte grupe de vârstă.

Mulți factori, deseori cumulați, servesc ca și impuls pentru sinucidere. Cu toate că tentativele suicidare
impulsive nu sunt atât de frecvente, ele apar la adolescenții care au avut dificultăți familiale persistente
sau au experimentat o destrămare a unei relații

semnificative. Sentimentele de izolare emo ţională, lipsa unei retele de sprijin social și o înstrăinare față
de covârstnici par a fi primii factori din viața adolescenților care privesc sinuciderea ca pe singura lor
cale.