TULBURAREA DE DEFICIT DE ATENŢIE ŞI

HIPERACTIVITATE (ADHD)

Diana Stănculeanu
Copilul cu ADHD este ca o orchestră fără dirijor!

„Imaginaţi-vă o orchestră simfonică în care fiecare

muzician cântă foarte bine la instrumentul sau. Dar
pentru că nu există un dirijor care să coordoneze
ordinea în care instrumentele interpretează, acestea
încep toate în acelaşi timp şi sunetele se suprapun
producând un zgomot care nu poate fi numit
muzică”.
Etiologie și Prevalenţă
Ne naștem cu ADHD, NU FACEM ADHD

• Toate cercetările arată cu tulburarea ADHD are o predispoziţie genetică. Asta

înseamnă că există o mare probabilitate ca un copil cu ADHD să aibă un părinte care
prezintă simptome ale tulburării. Acest aspect este foarte important de luat în
considerare deoarece problemele asociate tulburării pe care le prezintă copilul le
regăsim şi în repertoriul comportamental al părintelui. (Brown,2005)

• Se estimează că prevalenţa este de 3-7% la copiii de vârstă şcolară. In practica

curentă sunt identificaţi de 3-4 ori mai mulţi băieţi cu ADHD/ADD, explicaţia fiind că
aceştia prezintă de obicei toate simptomele de bază, în timp ce fetele adeseori nu
prezintă factorul hiperactivitate şi astfel rămân nediagnosticate.
• În plus, 30-50% dintre copiii cu ADD/ADHD vor păstra simptomele până în
adolescenţă şi vârsta adultă.
 Etiologie și Prevalenţă
• Copiii cu ADHD au un deficit la nivelul modului de procesare a doi
neurotransmiţători: dopamina şi nonradrenalina. Cercetările arată că persoanele
diagnosticate cu ADHD nu procesează dopamină şi noradrenalină în creierul lor la
fel ca toţi ceilalţi oameni.
• Diferenţa constă în faptul că creierul lor nu eliberează suficientă cantitate de
dopamină care să permită stimularea neuronului următor – deși cantitatea este
disponibilă, sau recaptarea ei (pentru utilizarea ulterioară) se realizează mai repede
ceea ce iarăşi nu permite transmiterea mesajului neuronal.
• Medicaţia permite ca cei doi neurotransmiţători importanţi, dopamina şi
noradrenalina, să fie mult mai disponibili în sutele de mii de fante sinaptice, şi în
momentul în care au nevoie de ei funcţiile de management al creierului.
• Medicaţia nu crează dopamina şi noradrenalina şi nici nu creşte cantitatea globală
a acestor substanţe chimice, aşa cum un bucătar poate pune mai multă sare în
supă. În schimb, medicaţia facilitează eliberarea celor doi neurotransmiţători în
nenumărate fante sinaptice ale neuronilor care corespund zonelor cerebrale de
management al creierului şi întârzie procesul de recaptare. În plus, dechide serii de
porţi chimice asigurând transmiterea mesajelor de-a lungul acestor circuite
importante. (Brown, 2005)
Etiologie și Prevalenţă

• Care este rolul dopaminei?

– stimulează creierul să acţioneze atunci când persoana se află într-o
situaţie pe care o evaluează ca fiind importantă.
– participă la mobilizarea şi susţinerea efortului de implicare şi
efectuare a sarcinilor.
• Care este rolul noradrenalinei?
• Concentrarea atenţiei.
• Reglarearea stării de activare pentru a facilita concentrarea pe
sarcină.
• Reglarea ciclului de veghe-somn.
 Beneficii ale medicaţiei în viaţa de zi cu zi a copilului
cu ADHD (Barkley, 2002)
• Ameliorarea performanţelor cognitive:
– Creşte capacitatea de concentrare pe sarcinile care necesită efort voluntar
– Scrie mai îngrijit
– Se încadrează mai bine în pagină
– Copiază tot de pe tablă
– Finalizează sarcinile fără supraveghere
– Trece singur de la o sarcină la alta
– Ignoră stimulii distractori
– Se imbunătăţesc performanţele la citit
• Ameliorarea dificultăţilor comportamentale şi sociale
– Scade impulsivitatea (copiii gândesc înainte de a acţiona)
– Scade hiperactivitatea (stau o perioadă mai lungă de timp şi se implică într-o actvitate,
îşi părăsesc locul doar când contextul permite sau i se dă voie)
– Manifestă abilitatea de aşteptare a rândului
– Întrerupe mai rar
– Se reduc comportamentele agresive manifestate când are dificultăţi cu ceilalaţi pe
terenul de joacă
Comorbidităţi

69% dintre copiii cu ADHD prezintă una sau mai multe afecţiuni sau tulburări asociate, care se
pot manifesta în timpul evoluţiei ADHD sau pot complica diagnosticul:
– tulburare de opoziţie - 40%
– tulburări de conduită - 14%
– tulburări de învăţare;
– depresie şi/sau anxietate - 38%
– dificultăţi de dezvoltare a vorbirii şi limbajului;
– afectarea dezvoltării coordonării.
(Jensen P. et al., Arch Gen Psychiatry 1999;56:1073-1096)

Impactul tulburării asupra educaţiei şi stilului de viaţă

Performanţele academice ale copiilor cu ADHD în comparaţie cu copiii fără ADHD sunt mai slabe:
– Mai puţini termină liceul (61,8% vs 98,7%)
– Mai puţini termină o facultate (9,1% vs 68%)
– Incidenţă mai mare a dificultăţilor de învăţare (45,5% vs 1,3%)
– Înregistrează un număr mare de suspendări sau exmatriculări (70,9% vs 21,3%)
Tabloul clinic la copil şi progresia simptomelor la adult

Deficitul de atenţie la copil Simptome obişnuite la adult

•Are dificultăţi în menţinerea atenţiei •Are dificultăţi în menţinerea atenţiei la
•Este distras cu uşurinţă citit/munca de birou
•Nu pare să asculte Mecanism 1 cu uşurinţă, uituc
•Este distras
•Nu urmează instrucţiuni •Nu se poate concentra pe perioade
Deprivarea
•Are dificultăţi în organizare
emoțională
mai mari de timp
•Pierde lucruri necesare pentru diverse •Are dificultăţi în terminarea sarcinilor
sarcini sau activităţi sau activităţilor
•Greşeşte din neglijenţă •Nu poate să respecte termenele
•Evită/este refractar să se angajeze în •Pierde/rătăceşte lucruri
sarcini care necesită efort mental
susţinut
•Este uituc în activităţile zilnice
Hiperactivitatea şi impulsivitatea la copil şi progresia
simptomelor la adult
Hiperactivitatea la copil Simptome obişnuite la adult

•Vorbeşte foarte mult

•Se foieşte, se răsuceşte
•Vorbeşte excesiv de mult
•Nu poate să stea aşezat
•Are o nelinişte „interioară”
•Aleargă/se caţără excesiv
•„Este copleşit”
•Nu poate să se joace/să lucreze în linişte
•Este activ în mod selectiv (doar în
•„Pe picior de plecare”, „parcă ar avea un motor”
anumite situații sau activități, dar simte
nevoia de mișcare)
Impulsivitatea la copil •Iritabil/se enervează repede
•Schimbă dintr-odată locul de muncă
•Se grăbeşte să răspundă
•Conduce prea repede/face accidente
•Nu îşi aşteaptă rândul
•Îi întrerupe/deranjează pe alţii (întrerupe jocuri sau
intervine în conversaţia adulţilor)
•Se repede peste alte persoane
•Smulge obiecte din mâinile proprietarilor, ”uitând” să ceară
voie
Cum recunoaştem dificultăţile de atenţie?
Problemele legate de atenţie apar în general la vârsta de 5-7 ani (Loeber, 1992), şi se manifestă
prin:
• incapacitatea menţinerii unei stări de activare (fiziologică, cognitivă, emoţională şi
comportamentală) adecvate diferitelor solicitări,
• dificultăţi în reactualizarea şi respectarea regulilor şi instrucţiunilor,
• imposibilitatea menţinerii concentrării pe stimulii relevanţi,
• ignorarea stimulilor perturbatori
Inatenţia se poate manifesta în diverse situaţii şcolare, profesionale sau sociale (American
Psychiatric Association, 2003).
• Copiii sunt incapabili să-şi concentreze atenţia asupra detaliilor sau pot face erori prin neglijenţă
în efectuarea sarcinilor
• Activitatea este adesea dezordonată, neglijent efectuată, fără planificare anterioară
• Par adesea a fi cu mintea în altă parte, ca şi cum nu ar auzi ceea ce li se spune
• Trec frecvent de la o activitate neterminată la alta, fără să termine cu adevărat ceva
• Evită de regulă să efectueze sarcini care necesită autocontrol şi efort mental susţinut
• Materialele necesare efectuării sarcinilor sunt adesea împrăştiate, neglijent efectuate sau
deteriorate
• Uită să facă diferite activităţi cotidiene
• In conversaţie trec rapid de la un subiect la altul şi nu-i ascultă pe ceilalţi
Cum recunoaştem comportamentele de hiperactivitate?
Hiperactivitatea se poate manifesta prin:
• foit, răsucit
• a nu rămâne aşezat atunci când se aşteaptă de la el acest lucru
• alergat şi căţărat, inclusiv în situaţii nepotrivite
• dificultăţi în a se juca liniştit

Copiii par a fi „în continuă mişcare” sau „ca şi cum ar avea un motoraş” şi vorbesc excesiv.

Hiperactivitatea se manifestă diferit în funcţie de vârstă:

• dacă la copiii foarte mici se manifestă în principal prin activitate motorie excesivă
comparativ cu cei de vârsta lor şi incapacitatea de a participa cu grupul la activităţi care
presupun să stea aşezat mai mult timp,
• la copiii de vârstă şcolară se manifestă prin incapacitatea de a rămâne aşezat în bancă, prin
foitul în bancă, mişcări ale picioarelor şi mâinilor
• iar la adolescenţi şi la adulţi se manifestă prin sentimente de nelinişte şi prin dificultăţi în a
se angaja în activităţi sedentare care să se desfăşoare în linişte (American Psychiatric
Association, 2003).

• !!! Hiperkinezie fiziologică

Comportamente asociate

• Insistenţa: interogarea frecventă a părinţilor şi profesorilor în legătură cu aproape

orice se întâmplă/apare în câmpul vizual al copilului; de obicei acest
comportament este foarte dificil de tolerat pe termen lung de către adulţi;
• Stângăcia socială (slabe abilităţi sociale, numeroase probleme în relaţiile
interpersonale): copiii cu ADD/ADHD nu sunt capabili „să citească” corect
expresiile faciale ale celor din jur, să decodifice limbajul corporal şi mesajele
sociale, ceea ce face dificilă apariţia unui comportament adecvat la situaţia
socială; adeseori ies în evidenţă în grup prin comportamente neadecvate,
autoritare şi chiar agresive; ei au capacitatea să îşi facă prieteni dar nu să îi şi
păstreze.
• Reactivitatea emoţională crescută: trăiesc la extremele spectrului emoţional; atât
afecţiunea cât şi furia sau frustrarea lor vor fi intense şi exprimate prin
comportamente pe măsură;
• Senzitivitatea accentuată la numeroşi stimuli: prezintă adesea aversiune
puternică, asociată cu un disconfort emoţional intens, la diferite materiale,
mirosuri, zgomote, lumini, culori, pe care ceilalţi le tolerează cu uşurinţă.
 Comportamente asociate

• Instabilitatea: schimbarea dramatică a dispoziţiei emoţionale de la o zi la alta, fără

o cauză evidentă; aceeaşi instabilitate caracterizează şi performanţa lor şcolară –
un exerciţiu rezolvat astăzi corect şi rapid poate ridica mari dificultăţi mâine.
• Slaba coordonare: apare ca şi consecinţă a combinaţiei dintre impulsivitate şi un
slab control al motricităţii fine; este vizibilă atât în activităţi grosiere (e.g. mersul pe
bicicletă, prinderea unei mingi) cât şi în cele de mare fineţe, precum scrisul de
mână (de obicei, scrisul de mână al copilului cu ADD/ADHD este ilizibil).
• Dezorganizare: creează un mic haos în jurul lor, de care nu sunt conștienți; uită
adesea obiecte (de ex. ghiozdanul este lăsat adeseori la şcoală sau în autobuz), sau
le încurcă (adeseori, caietele şi cărţile din ghiozdanul lor nu au nicio legătură cu
orarul zilei); dezorganizarea este evidentă şi în rezolvarea sarcinilor şcolare.
• Slab management al timpului: nu au „simţul” timpului, uneori orele sunt
percepute subiectiv ca minute; au mari dificultăţi în a rezolva o sarcină în timpul
fixat de părinte/profesor; in cazul adolescenților, se pot rata examene deoarece
petrec foarte mult timp cu rezolvarea primului subiect, lăsându-le neatinse pe
următoarele.
Comportamente asociate
• Dificultăţi de învăţare: sunt mai vizibile în domenii specifice precum cititul
şi înţelegerea unui text, gramatica şi ortografie, matematica.
• Dificultăţi motivaţionale: se concentrează cu dificultate pe sarcini care nu
le captează atenţia şi critica pe care o primesc adeseori pentru sarcinile
nefinalizate face ca în timp să scadă şi mai mult motivaţia copilului pentru
depăşirea dificultăţilor şcolare.
• Imagine de sine negativă: copiii cu ADD/ADHD au cel mai adesea o
imagine de sine negativă, datorată experimentării repetate a eşecului şi
feedbackului negativ pe care îl primesc constant de la cei din jur, precum
şi nerecunoaşterii eforturilor pe care ei le depun pentru a face faţă
situaţiilor sociale, familiale şi şcolare de zi cu zi.
• Încăpăţânare/ rigiditate: au opinii şi convingeri puternice, pe care nu le
negociază în relaţie cu părinţii/ profesorii/ colegii;
Criteriile de diagnostic pentru ADHD
A. Fie (1) sau (2)
(1) șase (sau mai multe) din următoarele simptome caracteristice neatenției au fost persistente
în ultimele 6 luni, fiind inconsistente cu nivelul de dezvoltare:
Inatenție
• a. deseori esueaza în a acorda atentie detaliilor sau face greseli din neatentie la temele de
la scoala, în munca sau alte activitati;
• b. deseori are dificultati în sustinerea atentiei la sarcinile date sau la joaca;
• c. deseori nu pare sa asculte când i se vorbeste direct;
• d. deseori nu urmeaza instructiunile si esueaza în a-si termina temele la scoala, treburile
sau îndatoririle la locul de munca (nedatorându-se unui comportament opozitional sau
neîntelegerii instruct iunilor);
• e. deseori are dificultati în organizarea sarcinilor si activitatilor;
• f. deseori evita, nu îi place sau e refractar la angajarea în sarcini care necesita efort mental
sustinut (cum ar fi temele de la scoala sau de acasa);
• g. deseori pierde lucrurile necesare pentru sarcini si activitati (de exemplu jucarii, notitele
de la scoala, creioane, carti sau unelte);
• h. deseori este usor de distras de stimuli externi;
• i. deseori este uituc în activitatile zilnice.
Criteriile de diagnostic pentru ADHD
(2) șase (sau mai multe) din următoarele simptome caracteristice hiperactivităţii -
impulsivităţii au fost persistente în ultimele 6 luni, fiind inconsistente cu nivelul de
dezvoltare:

Hiperactivitate
•(a) îsi agită mâinile sau picioarele sau se foieste pe scaun;
•(b) adesea îsi părăseste locul din clasă sau nu stă asezat în situaţii în care trebuie să
astepte;
•(c) de obicei aleargă sau se caţără în situaţii în care este neadecvat un asemenea
comportament (în adolescenţă sau la maturitate acest comportament poate fi
interpretat ca o consecinţă a lipsei de stare);
•(d) are dificultăţi în implicarea în jocuri sau activităţi ce trebuie făcute în liniste;
•(e) este tot timpul pe fugă sau se comportă ca si cum ar fi motorizat;
•(f) de obicei vorbeste în exces;
Criteriile de diagnostic pentru ADHD
Impulsivitate
•(g) obisnuieste să răspundă înainte de terminarea întrebării;
•(h) are dificultăţi în asteptarea rândului;
•(i) adesea îi întrerupe pe ceilalţi, întrerupe conversaţiile, intervine în jocuri;

B. Simptomele care sunt identificate să fie prezente înainte de vârsta de 7 ani.

C. Unele simptome să fie prezente în două sau mai multe contexte (ex. la scoală [sau
locul de muncă], si acasă)
D. Simptomele trebuie să determine dificultăţi de intensitate clinică în funcţionarea
academică, socială sau la locul de muncă
E. Simptomele nu trebuie să fie datorate tulburărilor pervazive de dezvoltare,
schizofreniei, sau altor tulburări psihotice si să nu poată fi puse pe seama altor
tulburări mintale (ex. tulburări afective, anxietate, tulburare disociativă sau tulburare
de personalitate) - !!! Tulburările de atașament ale copilăriei
Tipuri

• ADHD, tip combinat: dacă atât criteriile A1 cât si A2 sunt prezente

• ADHD, predominant Neatent: dacă criteriile specificate la A1 sunt

prezente, dar nu si cele de la A2

• ADHD, predominant Hiperactiv-Impulsiv: dacă criteriile specificate

la A2 sunt prezente, dar nu si cele de la A1
Gradul de severitate al simptomelor ADHD/ADD depinde de o varietate de
factori situaţionali şi specifici tipului de activitate desfăşurat.

Performanţele sunt diminuate:

• Seara comparativ cu dimineaţa (Dane, 2000, Barkley, 2000).
• În mediu necunoscut sau când li se solicită sarcini noi (Barkley, 2000).
• În activităţi complexe, care necesită strategii de organizare (Douglas, 1983).
• Când li se solicită să stea cuminţi sau când trebuie să-şi adapteze comportamentul în public
(Luk, 1985, DuPaul, 1992).
• La nivele mici de stimulare, în situaţii lipsite de atractivitate sau de noutate intrinsecă
(Antrop şi al., 2000).
• În condiţiile unor variaţii ale programului de lucru cu consecinţe imediate asupra sarcinilor
(Carlson, 2002).
• În condiţiile trecerii unei perioade mai lungi între efectuarea sarcinii şi avantajul obţinut în
urma acesteia (Solanto, et al. 2001).
• În lipsa supravegherii de către un adult în timpul efectuării activităţii (Gomez, 1994).
• În situaţii care necesită atenţie sau efort mental prelungit (American Psychiatric Association,
2003).
• În situaţii de grup (American Psychiatric Association, 2003).

• !!! De extras recomandări psiho-educaționale din fiecare dintre factorii de risc!

Semnele tulburării sunt minime sau absente:
• Când primeşte frecvent recompense pentru un comportament
corespunzător (American Psychiatric Association, 2003).
• Când primeşte recompense imediate pentru sarcinile efectuate
(Barkley, 2000).
• Când se află sub supraveghere strictă (American Psychiatric
Association, 2003).
• Când este angajat în situaţii noi sau extrem de interesante (American
Psychiatric Association, 2003).
• În situaţii de lucru de unu-la-unu (American Psychiatric Association,
2003, Barkley, 2000).

• !!! De extras recomandări psiho-educaționale din fiecare dintre

beneficiile enumerate anterior!
Ce implică evaluarea?
• Pentru a şti dacă un comportament hiperactiv este unul adecvat vârstei, este un semn al unei
dificultăţi emoţionale sau este un simptom al unui profil atipic de dezvoltare cum este
ADHD, este nevoie de un proces complex de evaluare realizat de o echipă din care fac parte
medicul psihiatru, psihologul şi educatorul sau profesorul.

• Care sunt etapele în evaluarea unei tulburări de hiperactivitate şi deficit de atenţie?

– Consultaţia şi evaluare clinică, realizată de către medicul psihiatru specialist în psihiatria
copilului şi adolescentului.
– Evaluarea clinică, realizată de psiholog cu instrumente specifice pentru tulburarea pentru
care se solicită evaluarea.
– Evaluarea funcţională sau observaţiile de la grădiniţă sau de la clasă, realizate de către un
consultant de sănătate mintală (care poate fi pedagog, psihopedagog, consilier şcolar),
care ne oferă date relevante despre comportamentul copilului în mediul educaţional.
– Observațiile cadrului didactic.
– Observaţiile părintelui privind comportamentului copilului, pe baza unor scale sau
instrumente specifice oferite de psihologul sau medicul psihiatru.
Tipuri de întrebări care ar putea fi puse în evaluarea părintelui şi copilului
pornind de la mecanismele explicative ale tulburării

• Are dificultăti în a începe şi finaliza sarcinile pentru care nu are o motivaţie

instrinsecă?
• Urmează instrucţiunile şi renunţă să finalizeze sarcinile de lucru în clasă (nu se
datorează comportamentului opoziţionist sau faptului că nu înţelege de are de
făcut)?
• Are dificultăţi de a-şi stabili priorităţile, de a face o analiză a lucurilor pe care le are
de făcut din perspectiva importanţei lor?
• Evită sau refuză să se implice în sarcini care solicită efort mental susţinut?
• Amână sarcinile care nu-i plac până ce acestea ajung o urgenţă?
• Este motivat să facă lucruri care nu-i plac doar în măsura în care recompensa sau
penalizarea este clară şi imediată?
• Îşi gestionează cu dificultate timpul?
• Are dificultăţi în stabilirea unui program sau a unui plan?
• Are dificultăţi în a-şi reprezenta cât de mult timp are nevoie pentru a face o
sarcină?
Tipuri de întrebări care ar putea fi puse în evaluarea părintelui şi
copilului pornind de la mecanismele explicative ale tulburării

• În ce măsură se concentrează la ceea ce face când sarcina este impusă şi nu când este
preferată de el?
• În ce măsură reuşeşte să reproducă o poveste sau o istorisire ascultată anterior?
• Cât de des se opreşte din ceea ce face datorită lucrurilor care se întâmplă în jur (aude un
zgomot, vede ceva, se gândeşte la ceva)?
• Cât de uşor reuşeşte să îşi comute atenţia de la o sarcină la alta sau de la o activitate la alta
(trece singur de la un exerciţiu la altul de la joc la activitatea de servire a mesei sau are
nevoie de intervenţia adultului)?
• Se concentrează foarte mult pe o sarcină, o activitate care îl interesează în timp ce ignoră
total ceea ce se întâmplă în jur?
• În conversaţiile cu ceilalţi insistă să discute despre ce-i place lui chiar dacă discuţia a trecut la
un alt subiect?
• Are tendinţa de a verifica şi reverifica ceea ce face din dorinţa de a face perfect (ex. Verifică
tema de mai multe ori)?
• Are dificultăţi de a se concentra pe o sarcină şi de a rămâne concentrat atât cât timp este
nevoie?
• Acordă atenţie detaliilor sau face greşeli din neatenţie când îşi face temele?
Tipuri de întrebări care ar putea fi puse în evaluarea părintelui şi copilului
pornind de la mecanismele explicative ale tulburării

• Copilul cu ADHD/ADD are dificultăţi de menţinere a stării de vigilenţă când nu este implicat în
activităţi care sunt stimulatoare pentru el?
• Are dificultăţi de a-şi menţine ochii deschişi în situaţii în care trebuie să stea, să facă linişte
sau să desfăşoare activităţi care nu sunt stimulante pentru el (ex. când ascultă o lectură sau
explicaţiile învăţătoarei la clasă)?
• Aţipeşte de mai multe ori pe parcursul zilei dacă nu este implicat în activităţi care să-l
intereseze?
• Spune că este obosit chiar şi când se odihneşte (doarme un număr suficient de ore pe
noapte)?
• Se plânge că este obosit pe parcursul zilei şi se străduieşte să nu aţipească?
• Are dificultăţi de a adormi seara chiar dacă ora este târzie şi este foarte obosit?
• Este energic în sarcini care îi fac plăcere?
• Are dificultăţi să depună un efort susţinut în sarcini care nu îi aduc o recompensă imediată?
• Are nevoie de un timp mare de lucru pentru a scrie sau a citi?
• În alte situaţii când se confruntă cu sarcini mai grele abandonează din start sarcina doar
pentru că i se pare grea fără să analizeze dacă ţie sau nu să o facă.
• Îi este dificil să reţină detaliile?
Gestionarea frustrării şi modularea emoţiilor
Copilul cu ADHD/ADD manifestă o intoleranţă mare la frustrare, manifestând reacţii
disproporţionate în raport cu stimulul:
•este copleşit de intensitatea emoţiei ceea ce poate determina o pierdere a
perspectivei şi o centrare exclusiv pe emoţia pe care o simte, ignorând alte gânduri
sau emoţii relevante.
•centrarea pe emoţia intens resimţită, îi influenţează modul de a vorbi sau de a se
comporta ceea ce explică comportamentul lui inadecvat care nu ţine cont de modul în
care se simt ceilalţi sau de alte informaţii importante.
•are mari dificultăţi în reglarea emoţiilor cum ar fi tristeţea, îngrijorarea sau
anxietatea.
•se enervează cu uşurinţă când lucrurile nu se finalizeaza aşa cum îşi doreşte el.
•manifestă reacţii de furie intensă în situaţii comune de viaţă.
•reacţionează prin comportamente agresive în situaţii în care percepe că este
provocat de ceilalţi.
•cum reacţionează la modificări neprevazute, bruşte în programul lui sau al
părintelui?
Specificul intervenției

Tratarea copiilor şi adolescenţilor cu ADD/ADHD implică de cele mai multe ori

-intervenţii educaţionale,
-intervenţii medicale
-intervenţii comportamentale.

Această abordare amplă poartă numele şi de intervenţie multimodală şi

constă în următoarele aspecte:
•educaţia copiilor şi părinţilor privind diagnosticul şi tratamentul;
•tehnici de management comortamental;
•medicaţie;
•suportul şi întervenţia în mediul şcolar;
 Explicarea comportamentelor neadecvate manifestate de
copilului cu ADHD în contextul clasei prin intermediul
mecanismelor cognitive

Comportamente Deficitul funcţiile executive implicate

frecvente manifestate
de copilul cu ADHD la
clasă.

Este permanent în • deficit la nivelul autoreglării motorii prin inabilitatea de inhibare

mişcare şi acţionează voluntară a răspunsului imediat.
ca şi cum ar avea un • deficit la nivelul autoreglării motivaţionale şi emoţionale-dificultatea
motor. de amânare a recompensei imediate.
• deficit de autoreglare a stării de activare pentru a atinge nivelul
optim care să permită concentrarea atenţiei pe sarcină
• deficit la nivelul abilităţii de concentrare a atenţiei selective -
incapacitatea de a filtra informaţia relevantă de cea nerelevantă.

Dă răspunsuri înainte • dificit la nivelul concentrării atenţiei pe informaţii relevante care să

ca întrebarea să fie permită o sesizare a diferenţei dintre un comportament adecvat şi
complet formulată. unul neadecvat.
• deficit la nivelul memoriei de lucru -copilul nu poate accesă regula
aferentă contextului specific, nu anticipează consecinţele încălcării ei.
• dificultăţi la nivelul inhibiţiei răspunsului imediat- manifestă cu
precădere tendinţa de a acţiona înainte să gândească.
 Explicarea comportamentelor neadecvate manifestate de copilului cu ADHD în
contextul clasei prin intermediul mecanismelor cognitive
Refuză implicarea în • dificultăţi de autoreglare emoţională şi motivaţională în sarcini care i se par plictisitoare.
sarcini care necesită • dificultăţi de concentrare a atenţiei pe sarcini pentru care nu are o motivaţie internă.
efort mental • dificultăţi de susţinere a atenţiei prin efort voluntar pe sarcini care i se par plicitsitoare.
susţinut. • deficitul abilităţii de susţinere a efortului moţivaţiei de a participa la sarcini sau acţiuni-
dificultatea de menţinere a efortului în sarcinile de lucru care îi sunt impuse sau care nu-i
aduc o recompensă imediată.

Abandonează • deficit la nivelul focusării, concentrării şi menţinerii atenţiei pe o sarcină care nu reuseşte
sarcinile neterminate să fie stimulativă pentru el.
• Deficitul de la nivelul memoriei de lucru împiedică copilul cu ADHD să folosească
informaţiile care să-l ajute în stabilirea unor planuri viitoare, în stabilirea unor priorităţi.
• dificitul la nivelul inhibării a răspunsului imediat.
• deficitul de a bloca accesul la stimulii distractori (prin minimizare a lor)
• deficit la nivelul autoreglării emoţionale şi motivaţionale (lipsa abilităţii de amânare a
recompensei imediate)
• deficitul de abilităţii de susţinere a efortului moţivaţiei de participare la sarcini sau
acţiuni- dificultatea de menţinere a efortului în sarcinile de lucru care îi sunt impuse sau
care nu-i aduc o recompensă imediată.
Întrerupe sau intră • deficit la nivelul memoriei de lucru (dificultăţi de reactualizarea a regulii verbale
peste alţii (intră (ex.vorbim pe rând), dificultăţi de a opera simultan cu conţinuturi mentale diferite.
peste conversaţiile • deficit de inhibare a răspunsului imediat
sau jocurile celorlalţi) • deficit de autoreglare emoţională (dificultăţi de amânare a recompensei imediate,
dificultăţi de înţelegere a perspectivei celorlalţi)
• deficit la nivelul limbajului intern (dificultăţi de internalizare a regulilor, dificultăţi la
nivelul autoreglării comportamentale, lipsa unor repere interne de ghidare a
comportamentelor către un scop).
 Explicarea comportamentelor neadecvate manifestate de copilului cu ADHD în
contextul clasei prin intermediul mecanismelor cognitive

Mişcă mâinile şi • deficit de activare şi focusare a atenţiei (dificultăţi de autoreglare a stării

picioarele sau se fiziologice pentru a ajunge la nivelul optim care să permită concentrarea
foieşte în bancă atenţiei)
• Mişcarea apare ca o soluţie adaptativă în situaţia în care copilul se află ca şi
activare sub zona de confort (Prin mişcare se stimulează şi astfel atinge zona
personală de confort)
Aleargă sau se • deficit de activare şi focusăre a atenţiei (dificultăţi de autoregalre a starii
caţără pe diverse fiziologice pentru a ajunge la nivelul optim care să asigure concentrarea
obiecte în situaţii atenţiei)
în care este • Mişcarea apare ca o soluţie adaptativă în situaţia în care copilul se află ca şi
aşteptat să activare sub zona de confort (Prin mişcare se stimulează şi astfel atinge zona
rămână la locul lui. personală de confort)

Vorbeşte excesiv. • deficit de inhibare a răspunsului imediat

• deficit de autoreglare emoţională (dificultăţi de amânare a recompensei
imediate, dificultăţi de înţelegere a perspectivei celorlalţi)
• deficit la nivelul activării şi concentrării atenţiei selective - Dificultatea de
comutare a atenţiei de la o sărcină la alta se datorează faptului că nu pot să se
defocuseze de la o sărcină şi să se orienteze pe alta atunci când este nevoie să
o facă. Este ceea ce se numeşte HIPERFOCUSĂRE
 Explicarea comportamentelor neadecvate manifestate de copilului cu ADHD în
contextul clasei prin intermediul mecanismelor cognitive
Vorbeşte • deficit de inhibare a răspunsului imediat
cu voce • Deficit de autoreglare emoţională (dificultăţi de amânare a recompensei imediate, dificultăţi de
tare în înţelegere a perspectivei celorlalţi)
timpul orei • deficitul la nivelul memoriei de lucru (dificultăţi de reactualizarea a regulii verbale,– În oră vorbim
când suntem numiţi, dificultăţi de a opera la nivel mental cu conţinuturi diferite)
• deficit la nivelul limbajului inten (dificultatea de internalizarea a regulii, dificltăţi la nivelul
autoreglării comportamentale, lipsă unui reper intern de ghidare a unui comportament către un
scop)
Răspunde • deficit de inhibare a răspunsului imediat
fără să fie • Deficit de autoreglare emoţională (dificultăţi de amânare a recompensei imediate, dificultăţi de
numit înţelegere a perspectivei celorlalţi)
• deficit la nivelul memoriei de lucru (dificultăţi de reactualizarea a regulii verbale,– În oră vorbim
când suntem numiţi)
• deficit la nivelul limbajului intern (dificultatea de internalizarea a regulii, dificultăţi la nivelul
autoreglării comportamentale, lipsă unui reper intern de ghidare a unui comportament către un
scop)
• deficitul de autoreglare emoţională (lipsa abilităţii de amânare a recompensei)
Este uşor • deficitul abilităţii de focusare, susţinere şi comutare a atenţiei de la o sarcină la alta.
de distras • deficitul abilităţii de inhibare a răspunsului imediat (nu reuşeşte să blocheze accesul la stimulii
de stimulii distractori, să-i minimizeze). Astfel de stimuli distractori sunt: ceea ce percepe din mediu - obiecte,
exteriori sunete sau propriile lui gânduri
• deficitul abilităţii de autoreglare emoţională şi motivaţională - dificultatea de menţinere a efortului
însarcinile de lucru care îi sunt impuse sau care nu-i aduc o recompensă imediată.
 STRATEGII COMPORTAMENTALE DE INTERVENŢIE
• Obiectivele de intervenţie vizează:
– Creşterea perioadei de focusare pe sarcină
– Creşeterea frecevenţei de manifestare a comportamentelor de finalizare a sarcinilor
– Scăderea frecvenţei de manifestare a comportamentelor de ieşire din sarcină

• Principii de intervenție
– construirea unui mediu de învăţare care să cuprindă cât mai puţini distractori fizici, cum ar fi
muzica, alte persoane, obiecte preferate. Acest lucru însă nu înseamnă crearea unui mediu
substimulant care este la fel de disturbator pentru copil sau adolescent.
– În clasă este recomandat de exemplu ca elevul să stea în bancă în rândul din faţă pentru a reduce
distractorii. Un elev care este aşezat în ultimul rând are mult mai mulţi stimuli distractori în câmpul
vizual şi va avea mai multe comportamente perturbatoare/deranjante.
– O strategie foarte eficientă este fragmentarea unei sarcini complexe în sarcini comportamentale
mici uşor de realizat.
– După fiecare sărcină realizată copilul sau adolescentul este învăţat să îşi ofere o recompensă.
– Utilizarea de către copil a unei grile de automonitorizare şi a unui sistem de autorecompensare
(după o sarcină dificilă copilul îşi administrează o recompensă ex. îşi colorează o faţă fericită).
– Acordarea de timp suplimentar pentru realizarea unei sarcini, comparativ cu colegii lor deoarece
viteya de procesăre a informaţiilor este mai mică în cazul copiilor cu ADHD.
– Acordarea de recompense imediate pentru comportamentele de finalizare a sarcinii.
– Schimbarea frecventă a metodelor de efectuare a sarcinilor dificile şi a recompesnselor pentru a
evita obişnuirea copilului care favorizează apariţia plictiselii şi implicit creşte şansa de apariţie a
abandonului.
 STRATEGII COMPORTAMENTALE DE INTERVENŢIE
• Obiectivele de intervenţie vizează:
– Creşterea perioadei de focusare pe sarcină
– Creşeterea frecevenţei de manifestare a comportamentelor de finalizare a sarcinilor
– Scăderea frecvenţei de manifestare a comportamentelor de ieşire din sarcină

• Principii de intervenție
– Gruparea sarcinilor de lucru este o altă metodă de management comportamental.
– Alegerea unei sarcini plăcute şi realizarea ei imediat după ce realizăm o sărcină mai
puţin plăcută este o metodă prin care creştem frecvenţa sau probabilitatea executării
sarcinii mai puţin plăcute. Acestă tehnică este denumită Principiul lui Premack,
asocierea unui comportament cu probabilitate scăzută cu un comportament cu
probabilitate crescută. De exemplu, realizarea unor sarcini şcolare – comportamentul cu
probabilitate scăzută (ex. citim un text pentru şcoală 15 minute) înainte de a ne uita la
emisiunea preferată, desenul animat preferat – comportamentul cu probabilitate
crescută.
– Pentru că nu este practic şi nici realist ca de fiecare dată când un copil realizează un
comportament cu o probabilitate scăzută să fie asociat imediat un comportament cu o
probabilitate ridicată, este recomandată utilizarea punctelor sau simbolurilor (vezi
economia de jetoane) care adunate pot fi transformate într-un comportament cu o
probabilitate crescută. De exemplu, 10 puncte pot fi transformate în 10 minute de joc
pe calculator sau 30 de minute de fotbal accesibile într-un anumit moment al zilei
negociat de copil împreună cu părinţii.
 Exemplu de intervenţie:

• Învăţătoarea: Astăzi ne vom juca un joc care ne va ajuta să ne concentrăm

atenţia.
• Elevii: Cum ne vom juca?
• Învăţătoarea: Mai întâi să vă spun ce puteţi câştiga. La sfârşitul zilei toţi
cei care au câştigat vor merge în pauză cu 15 min mai devreme (câstigă 15
min de pauză extra). Cei ce nu vor câştiga, rămân în clasă să lucreze.
• Elevii: Cum vom putea să câştigăm?
• Învăţătoarea: Veţi primi o fişă de lucru. Timp de 20 de minute fiecare
trebuie să lucreze în linişte, să stea în bancă şi să ridice o mână dacă are
nevoie de ajutor. Acest cronometru mă anunţă când au trecut 2 min. la
fiecare 2 minute cine a respectat regulile primeşte un punct. Cine câştigă
8 sau mai multe puncte este câştigător.