Activitati mortice in tulburarea de tip deficit de

atenție și hiperactivitate (ADHD) la prescolar

Tulburările de tip deficit de atenţie şi hiperactivitate sunt manifestări la fel de frecvente ca

în trecut, însă această problemă nu era remarcată şi dezbătută atât de stringent ca astăzi. Oricare
dintre noi, ocazional, poate avea dificultăți în concentrarea și menținerea atenției. Pentru unele
persoane, însă, aceste dificultăți sunt foarte persistente și interferează zilnic cu munca, cu relațiile
sociale, cu viața de familie, astfel încât sunt privite ca o tulburare psihiatrică.

Dificultățile motorii fac parte din tabloul clinic al tulburărilor de dezvoltare, precum
autismul, tulburările de limbaj și dislexia. Majoritatea copiilor diagnosticați cu ADHD prezintă
deficite în ceea ce privește dezvoltarea abilităților motrice (motricitate fină și grosieră). Atunci
când controlul motric este deficitar, apar diferențe în modul în care copilul percepe și procesează
informațiile din mediu. Cunoaștem faptul că motricitatea fină și coordonarea bilaterală sunt
esențiale pentru exercitarea activităților de bază precum mâncatul, băutul cu cana sau sticla,
spălatul pe mâini, pe dinți, mersul la toaletă, etc

Copiii cu ADHD sunt distrași ușor, nu finalizează ceea ce încep și nu sunt interesați de
greșelile pe care le fac. Ei trec cu ușurință de la o activitate la alta și sunt instabili emoțional. Pe
de altă parte, dispun de inteligență normală, în multe situații reușind să treacă peste momente
dificile, ajutați de suportul mental. Mulți dintre acești copii sunt impulsivi. Ei par iritabili și
neliniștiți, incapabili să tolereze frustrarea și sunt instabili emoțional. In general, acționează
înainte de a gândi și nu își așteaptă rândul în timpul desfășurării unei activități. În conversație
întrerup, vorbesc prea mult, prea repede și prea tare, spunând tot ce le trece prin minte.

Există 3 tipuri de ADHD:

1. Tipul predominant neatent: cu probleme de atenţie, distractibilitate, afectarea memoriei pe

termen scurt şi a procesului de învăţare;

2. Tipul predominant hiperactiv: comportament impulsiv, autocontrol slab;

3. Tipul combinat: majoritatea copiilor cu ADHD intră în această categorie;

Deficitul de atenție se caracterizează prin:

• lipsa atenției la detalii sau greșeli inutile la serviciu ori în alte activități;

• dificultăți în menținerea atenției în timpul activităților desfășurate, cum ar fi cititul sau lectura
de lungă durată;
• persoanele afectate nu par a asculta atunci când vorbiți direct cu ei;

• nu respectă instrucțiunile și nu reușesc să termine treburile la locul de muncă;

• au dificultăți în organizarea sarcinilor și a activităților- de exemplu, persoana poate fi

împrăștiată și nu este capabilă să își gestioneze corespunzător timpul;

• evită sau resping sarcinile care necesită un efort mental susținut;

• sunt ușor de distras de gânduri sau stimuli care nu au legătură cu activitatea pe care o fac;

O persoană cu hiperactivitate - impulsivitate are următoarele manifestări:

• nervozitate, mișcatul mâinilor sau picioarelor, fâțâitul chiar și când stau pe scaun;

•se ridică de pe scaun în situații când ar trebui să stea jos;

• este neliniștit sau incapabil să stea locului pentru perioade mai lungi de timp;

•este incapabil să desfășoare activități de relaxare în liniște;

•vorbește excesiv;se grăbește cu răspunsul înainte ca întrebarea să fie terminată;

• are dificultăți în a-și aștepta rândul, de exemplu când stă la o coadă întrerupe sau deranjează
alte persoane

Simptome ADHD la preșcolar

• Curiozitate continua,solicita atentie exagerată

• Joc gălăgios, distructiv; în continuă mișcare;

• Impulsiv, vorbește neîntrebat, nu-și așteaptă rândul îi întrerupe pe ceilalți

• Crize de furie frecvente, cooperare dificilă.

• Dificultăți în efectuarea sarcinilor școlare, performanță școlară scăzută;

• Nu se poate concentra sau este distras cu ușurință de stimuli;

• Dezorganizat, își pierde lucrurile, nu poate estima timpul;

• Dificultăți de a respecta regulile unui grup sau ale unui joc (dorește sa fie lider);

• Nu observă pericolele, frecvent suferă diverse accidente;

• Poate asocia tulburări de învățare, ticuri,

Ceea ce diferențiază elevii cu deficit de atenţie şi hiperactivitate de cei cu o dezvoltare normală
este frecvenţa şi intensitatea cu care apar tulburările comportamentale, elementele predominante
la şcolarul mic fiind neastâmpărul şi neliniştea excesivă. Neatenţia şi impulsivitatea pot contribui
la rezolvarea neadecvată a sarcinilor şi instrucţiunilor trasate sau efectuarea neglijentă a
activităţii repartizate.

https://www.helpautism.ro/autism/tulburarea-de-tip-deficit-de-atentie-si-hiperactivitate-adhd

Motricitate și memorie

Exista o corelație pozitivă între memoria de lucru și abilitățile motrice. Mai mult decât atât,
timpul de procesare a unei sarcini crește în cazul copiilor care nu au o dezvoltare normală a
motricității.

În ceea ce privește procesul de învățare, dezoltarea motrică este în strânsă legătură cu capacitatea
copilului de a reține informații. De asemenea, copiii cu deficite motrice întâmpină dificultăți ln
înțelegerea simbolurilor matematice și grafice, îngreunând dobândirea scrisului și a cititului.

Motricitate și limbaj

Lipsa limbajului expresiv și receptiv reprezintă una dintre principalele îngrijorări ale părinților
copiilor diagnosticați cu ADHD

Studiile neurologice au arătat faptul că aria Brocca responsabilă în formarea limbajului are
implicații și în sarcinile motrice. Totdată, structurile cerebrale responsabile cu funcționarea
motrică sunt activate în timpul exercitării limbajului. 70% dintre copiii care au dificultăți motrice
în primii ani de viață, dezvoltă un limbaj deficitar, iar dezvoltarea posturii corpului între 3 și 5
luni prezice dezvoltarea limbajului receptiv.

Motricitate și percepția vizuală

Încă din primele luni de viață, copilul explorează obiectele din jur, descoperind relații de tipul
cauza-efect. Această explorare este afectată în cazul celor care au dificultăți în a ține în mâna
obiecte, în a apăsa pe butoane sau a învârti părți ale acestora. Mai mult decât atât, însușirea
mersului facilitează explorarea mediului și implicit, percepția vizuală și spațială. Motricitatea
fină face posibile activități precum construcțiile din lego, iar coordonarea vizual-motorie crează
dexteritatea și exersează percepția spațială. Formarea posturii corpului și susținerea capului
facilitează urmărirea obiectelor în mișcare, acțiune ce contribuie la cunoașterea obiectelor din
mediu.
Motricitate și atenție

Deficitele motrice influențează atenția concentrată a copiilor.Exersarea motricității fine și

grosiere îmbunătățește atenția, atât în cazul copiilor tipici cât și în cazul copiilor cu abilități
motrice scăzute. Aceste concluzii au aplicabilitate mai ales în mediul școlar, acolo unde din ce în
ce mai mulți copii prezintă tulburări de atenție.

Comunicarea socială și abilitățile motrice

Dispraxia (deficiența de coordonare motrică) afectează abilitățile de comunicare socială a

copilului, făcând dificilă interacțiunea acestuia cu ceilalți copii. Încă din primele luni de viață,
atunci când cel mic învață să meargă și să manipuleze obiecte, are loc un schimb de informații
dintre el și adult (feedback). Cu timpul, dificultățile motrice îl împiedică pe copil să efectueze
anumite sarcini, fapt ce are impact asupra dezvoltării imaginii de sine. La acestea se adaugă și
bulling-ul care sporește sentimentul de inferioritate a celui mic.

În cazul copiilor diagnosticați cu ADHD, studiile au arătat existența unei corelații pozitive între
abilitățile motorii și gradul de adaptabilitate la mediul social. Aceștia se angajează și în
comportamente disruptive mai intense decât cei ce nu au deficite motrice, întrucât dificultățile de
motrice cresc gradul de frustrare al copilului.

https://autismvoice.ro/predarea-abilitatilor-motrice-o-necesitate-in-procesul-de-invatare/

In continuare, câteva idei de bază prin care, putem veni în ajutorul copiilor cu ADHD:

1. Chiar din prima zi, educatorul trebuie să stabilească clar regulile clasei şi să le transmită
copilului alături de consecinţele logice de pedeapsă sau de recompensă. Copilul trebuie aşezat în
bancă, ferit de elemente distractoare, aproape de învăţător, pentru a fi monitorizat şi încurajat,
sau lângă un copil, care este atent şi concentrat.

2. O structură dreaptă, dar fermă, este esenţială în activităţile de fiecare zi şi rutina trebuie
păstrată cu stricteţe. Aceasta ajută copilul să înţeleagă ce se aşteaptă de la el şi să ştie că munca şi
comportamentul lui este atent monitorizat. Aceşti copii răspund foarte bine la Regula celor trei
„R”: rutină, regularitate şi repetiţie.

3. Foarte des, aceşti copii au o stimă de sine scăzută şi de aceea au tendinţa să fie singuratici,
izolaţi, ceea ce îi expune la riscul să fie victimizaţi de către alţii. Pe de altă parte, unii pot să fie
agresivi cu colegii şi necesită o monitorizare atentă a comportamentului. În acest caz, distragerea
copilului şi implicarea lui în altă activitate, este cel mai bun mod de rezolvare a conflictelor.
Abilitatea lor scăzută de a face faţă schimbărilor poate fi astfel folosită într-un mod pozitiv
ajutându-i să iasă dintr-o potenţială situaţie dificilă. Ei vor fi atât de ocupaţi să îndeplinească
noua activitate primită, încât uită de orice conflict pe care l-au început. Această tactică oferă
posibilitatea de a preveni potenţialele probleme de comportament care pot să apară.

4. Educatorul trebuie să fie ferm şi să deţină controlul clasei, dar totodată să fie o persoană
apropiată şi caldă. Copiii cu ADHD sunt, în general, foarte sentimentali şi iubitori. Ei răspund
bine la laude şi la o atenţie individuală crescută. Laudele trebuie să fie dese, pe tot parcursul
zilei, şi nu doar la sfârşitul zilei. Atitudinile negative din partea educatorului pot dăuna acestor
copii deoarece ei au deja o stimă de sine scăzută. Acolo unde este posibil, este recomandat să se
menţină acelaşi educator pe tot parcursul anului şcolar.

5. Când educatorul oferă instrucţiuni este important să stabilească cu copilul un contact vizual.
Dacă sarcinile de lucru sunt mai complexe, acestea trebuie împărţite în segmente mai mici şi
rezolvate una după alta.

6. Clasele cu număr mic de elevi sunt indicate pentru aceşti copii, deoarece, distractibilitatea este
mai mică, şi le oferă oportunităţi mai bune de a înnoda prietenii cu colegii şi cu educatorul. Este
indicat să fie aşezaţi în primele rânduri din clasă, sau mai aproape de perete, pentru a reduce
distractibilitatea.

7. Aranjamentul elevilor în clasă se recomandă a fi făcut pe rânduri şi nu pe grupuri. Grupurile

sunt elemente distractoare pentru copilul cu ADHD. Elevul cu ADHD trebuie aşezat în bancă
aproape de învăţător, departe de colegii gălăgioşi. Este important ca educatorul să se poată
plimba prin întreaga clasă şi să aibă acces la toţi elevii. Cu cât interacţiunea dintre elevi şi
învăţător este mai mare, cu atât este mai benefică.

8. Copilul cu ADHD se concentrează mai bine dacă poate anticipa programul zilei:

– este recomandat ca elevii să primească orarul zilnic;

– regulile clasei trebuie afişate iar învăţătorul să verifice dacă au fost bine înţelese;

– poate fi afişat în clasă un calendar în care să se încercuiască datele în care elevii au teste scrise;
Dacă elevul îşi pierde concentrarea spre sfârşitul zilei, se pot amâna sarcinile care necesită efort
atenţional și să fie fixate dimineaţa.

9. Educatorul poate să stea în apropierea elevului cu ADHD când oferă indicaţii sau prezintă
lecţia. Momentele de trecere de la o temă la alta sunt dificile pentru elevul cu ADHD, de aceea
copilul trebuie pregătit, printr-un avertisment. Unii elevi din clasele mici răspund foarte bine la
un sistem de semne prestabilit împreună cueducatorul. Astfel, acesta poate oferi un semnal vizual
sau verbal atunci când un comportament inadecvat începe să apară. Aceste semnale reamintesc
elevului să-şi corecteze comportamentul fără o confruntare directă care-i poate leza stima de
sine. În timpul sarcinilor dificile este indicată reducerea stimulilor auditivi şi vizuali. Este
important să li se specifice de ce materiale au nevoie pentru îndeplinirea unei sarcini.
10. Prezenţa unui ceas pe perete oferă posibilitatea elevilor de a-şi calcula timpul necesar
îndeplinirii sarcinii primite.

11. Unii elevi îşi aduc de acasă propriile obiecte care le distrag atenţia (jucării). Trebuie stabilită
regula ca aceste obiecte să fie arătate colegilor numai în pauze, iar în timpul orei să fie păstrate în
bancă sau în ghiozdan.

12. Mulţi dintre copiii cu ADHD reuşesc să îndeplinească mai bine sarcinile manuale sau în
scris, decât cele orale. Implicându-i în sarcini manuale, stima lor de sine creşte şi permite
consolidarea încrederii in sine.

13. Copilului trebuie să i se acorde atenţie, ascultându-l ce are de spus. Şi el vrea să fie auzit,
tratat cu respect. educatorul trebuie să creeze un mediu securizant pentru copil, să înţeleagă că
acesta este lângă el ca să-l ajute. Nu trebuie certat în faţa colegilor, iar ceilalţi copii vor înţelege
că nici ei nu au permisiunea să-l certe. În loc să fie confruntat direct, atunci când activităţile sau
comportamentele lui sunt inadecvate,educatorul poate prezenta alternativa, care rămâne valabilă.
Acest lucru face ca aşteptările să devină clare pentru elev şi astfel să evite interpretarea negativă
sau criticismul.

14. Zonele şi perioadele de timp nestructurate şi fără supraveghere, cum ar fi locurile de joacă
sau pauzele, pot fi o problemă. Colegii care au abilităţi sociale bune şi care doresc, pot să vină în
ajutor copilului cu ADHD. Acest parteneriat între copii poate îmbrăca forma unor studii
împreună, activităţi / proiecte comune sau timp de joacă. Ei au tendinţa de a se descurca bine în
grupuri de învăţare prin cooperare. Un grup mic de 3, până la 5 membri care rezolvă împreună o
sarcină sau proiect, îl încurajează să îşi organizeze ideile şi să-şi asume responsabilităţile
constituind baza ideală de exersare a abilităţilor de relaţionare interpersonală.

https://autismvoice.ro/predarea-abilitatilor-motrice-o-necesitate-in-procesul-de-invatare/

Copiii cu ADHD vor fi atrasi de sporturile in echipa, dar impulsivitatea si lipsa de concentrare a copilului
nu ii vor conduce spre succes. Sporturile individuale, cum ar fi artele martiale, luptele, tenisul si inotul
sunt alegeri mai potrivite

JOCURI MOTRICE PETRU PRESCOLARI

1.„La tot pasul”

Acest joc va atrage cu siguranță micuții încăpățânați cărora le place să facă invers. Încercați să
„legalizați” pasiunea lor. Adultul din acest joc va fi lider. El trebuie să demonstreze o varietate
de mișcări, iar copilul trebuie să efectueze și mișcări care sunt complet opuse față de ceea ce îi
arată. Deci, dacă un adult și-a ridicat mâinile, copilul ar trebui să le coboare, dacă a sărit în sus -
ar trebui să se așeze, dacă a întins piciorul înainte - trebuie să o luați înapoi etc.
 Notă. După cum probabil ați observat, jucătorul va avea nevoie nu numai de dorința de a se
certa, ci și de capacitatea de a gândi rapid, alegând mișcarea opusă. Rețineți copilul că opusul nu
este doar diferit, ci oarecum similar, ci diferit în direcție. Acest joc poate fi completat cu
declarații periodice ale gazdei, la care jucătorul va selecta antonime.De exemplu, gazda va spune
„cald”, jucătorul ar trebui să răspundă imediat „la rece” (puteți folosi cuvinte din diferite părți ale
vorbirii care au semnificații opuse: alerga - stă, uscat - umed, binele este rău, rapidul este lent,
mulți sunt puțini etc.).

.2 "Elemente reînviate"

Jucătorii stau într-un cerc. Gazda este de acord cu aceștia că, dacă spune cuvântul „pământ”,
toată lumea ar trebui să coboare mâinile în jos, dacă rosteste cuvântul „Apă” - întinde mâinile
înainte, dacă aude cuvântul „aer” - ridică mâinile sus, cuvântul „foc” - rotesc mâinile. Cine face
o greșeală este considerat inghetat si sta o tura.

https://kotmao.ru/ro/karera/igry-i-uprazhneniya-dlya-giperaktivnyh-detei-doshkolnogo.html

Activitati motrice

1. Decupajul dupa contur

Simplu si eficient – invatarea copiilor sa taie cu foarfeca este o abilitate importanta ce implica
coordonarea ochi-mana. Odata dobandita aceasta abilitate, drumul pentru a invata sa scrie va fi
mai facil pentru copil. Poti folosi si printuri cu liniile deja trasate, insa daca nu iti este la
indemana, le poti tu trasa cu ajutorul unei carioci si poti fi chiar mai creative in ceea ce priveste
forma.

Materiale necesare: coli de hartie, creion sau carioca, linie si foarfeca.

 https://jucarii-vorbarete.ro/wp-content/uploads/2020/05/Decupaj-3-313x360.jpg

2. Omul din carton

Aceasta activitate nu este doar o activitate foarte buna de a recicla si de a crea, ci si o modalitate
minunta de a permite copiilor sa practice aceste abilitati motrice fine prin taiere si colorare.

Materiale necesare: tuburi de hartie igienica, foarfeca, creioane colorate, optional: panglici,
scilipici, autocolante etc.

https://jucarii-vorbarete.ro/wp-content/uploads/2020/05/Omul-din-carton1-555x368.jpg
3. “ciucur cu ciucur”

https://jucarii-vorbarete.ro/wp-content/uploads/2020/05/Ciucuri1-281x360.jpg

Cu o carliga de rufe si cativa ciucuri, motricitatea fina a copilului se dezvolta prin mutarea
acestora cu ajutorul clestelui dintrun bol in altul.
4.Pictura cu degetul-ciorchinele

https://edupsihologie.files.wordpress.com/2016/06/fisa-8.jpg

Bibliografie

https://kotmao.ru/ro/karera/igry-i-uprazhneniya-dlya-giperaktivnyh-detei-doshkolnogo.html

https://edupsihologie.wordpress.com/2014/10/27/strategii-de-succes-in-instruirea-scolara-a-copiilor-
cu-adhd/

https://www.helpautism.ro/autism/tulburarea-de-tip-deficit-de-atentie-si-hiperactivitate-adhd

https://autismvoice.ro/predarea-abilitatilor-motrice-o-necesitate-in-procesul-de-invatare/