An şcolar 2017- 2018

CENTRUL SCOLAR DE EDUCATIE INCLUZIVA, NR. 2,MUNICIPIUL PLOIESTI

REFERAT

“ Tulburarea ADHD ”

Prof. Ed. Lepuş Alexandra

1
An şcolar 2017- 2018
CENTRUL SCOLAR DE EDUCATIE INCLUZIVA, NR. 2,MUNICIPIUL PLOIESTI

Tulburarea ADHD

1.Definiţie şi caracteristici generale ADHD

ADHD( din engl. Attention Deficit and Hyperactivity Disorder-tulburare de atenție și

hiperactivitate)este o tulburare caracterizatã prin dificultați de atentie si concentrare,
hiperactivitate(agitație) și impulsivitate.
ADHD este consideratã o tulburare în toate țãrile,indiferent de rasã și gen și trebuie
reținut cã nu toate cazurile de neatenție,hiperactivitate sau de probleme comportamentale care
apar în copilãrie pot fi atribuiteADHD.Tulburarea de atenție și hiperactivitate nu este o afecțiune
diagnosticatã recent, a apãrut în literatura clinicã sub diferite denumiri încã din 1902. Anterior au
fost folosite denumiri precum: afecțiune cerebralã minimã,disfuncție cerebralã minimã,sindrom
hiperactiv și deficit de atenție cu sau fãrã hiperactivitate.
Cercetãrile demonstreazã cã ADHD este o deficiențã neurologicã ereditarã în acea zonã
a creierului care controleazã comportamentul iar stimulanții utilizați la tratarea ADHD pot
reduce simptomele,influențând neurotransmițãtorii din sistemul nervos central.
ADHD nu este o tulburare legatã de inteligențã,copiii foarte inteligenți sau lipsiți de
inteligențã pot avea ADHD în egalã mãsurã; este o tulburare pe viațã,aproape 80% dintre copiii
cu ADHD continuã sã prezinte simptome substanțiale în adolescențã iar cel puțin 67% continuã
sã prezinte simptome și în viața de adult.
Estimãrile recente ale cercetãtorilor aratã cã 3–12% dintre copiii de vârstã școlarã au
ADHD,iar din totalul populației lumii cu vârstã între 0 și 18 ani, 3–5% sunt afectați de aceastã
tulburare iar aceasta înseamnã cã unul din 20–30 de copii sunt afectați de;rata de bãieți
diagnosticați cu ADHD este de cel puțin trei ori mai mare decât în cazul fetelor,cercetãrile
recente susțin cã fetele ar avea ADHD,dar nu sunt diagnosticate.

2
An şcolar 2017- 2018
CENTRUL SCOLAR DE EDUCATIE INCLUZIVA, NR. 2,MUNICIPIUL PLOIESTI

Indiferent de nevoile copiilor și tinerilor cu tulburare de atenție și hiperactivitate,aceștia

nu au acces la tratamente adecvate dacã nu s-a fãcut mai întâi o evaluare și nu s-a pus un
diagnostic,acest lucru este valabil mai ales în cazul fetelor.Aproximativ 2/3 din persoanele cu
ADHD suferã de tulburãri multiple;existã multe tulburãri și dizabilitãți care seamãnã cu ADHD
și au simptome similare cum ar fi deficiențele de învãțare,tulburãrile sociale sau emoționale.
Este acceptat faptul cã ADHD este o condiție medicalã și nu un mit,fiind o tulburare care
nu apare din cauza grijii parentale inadecvate și nu este nici lene,obrãznicie,comportament
reprobabil intenționat sau tulburare de personalitate. Nu existã un tratament unic potrivit,tuturor
persoanelor diagnosticate cu ADHD;nu existã etape ale acestei tulburãri de la forma blândã la
cea severã,fiecare persoanã cu tulburare de atenție și hiperactivitate este unicã iar agravarea
simptomelor la copii se poate observa de la o zi la alta.
Majoritatea descrierilor ADHD se axează pe aspectele negative şi neglijează avantajele de a
avea ADHD.

Atributele positive includ:

-creativitatea ;
-energia intensă;
-intuitivitatea;
-inventivitatea;
-tenacitatea;
-căldura sufletească;
-atitudinea încrezătoare (uneori prea mult);
-atitudinea iertătoare (uneori prea mult);
-flexibilitatea ;
-sensibilitatea;
- abilitatea de a risca (uneori prea mult);
-loialitatea;
- bun simţ al umorului.;

Nu toate persoanele cu această tulburare au aceste trăsături,dar în măsura în care există

„personalitate ADHD”,această listă a aspectelor pozitive descrie partea pozitivă/avantajoasă a

3
An şcolar 2017- 2018
CENTRUL SCOLAR DE EDUCATIE INCLUZIVA, NR. 2,MUNICIPIUL PLOIESTI

personalităţii ADHD.Trebuie reţinut că problemele pe care le poate cauza această tulburare pot fi
atât de grave,încât aceste caracteristici pozitive nu sunt niciodată recunoscute.„Acestea sunt
atribute ale darului nemaipomenit de a avea gândirea divergentă.Profesorul este acela care
trebuie să instruiască copilul pentru a-şi utiliza abilităţile de gândire convergentă. Însă acesta
tinde să uite punctele tari ale gândirii divergente şi vede doar punctele slabe din gândirea
convergentă”-Lucy Jo Palladino, PhD.,The Edison Trait-Saving the Spirit of Your
Nonconforming Child.
Existã multe caracteristici pozitive la copiii cu ADHD,aceștia fiind foarte performanți dacã
li se cer activitãți atrãgãtoare,interesante și motivante.De obicei învațã efectiv la orele
obișnuite,unde managementul clasei și strategiile de sprijin sunt evidente.
Prognoza privind viitorul unui copil diagnosticat cu tulburare de atenție și hiperactivitate
este tristã dacã nu se recurge la tratament.acești copii riscãnd mari dificultãți sociale,emoționale,
comportamentale sau academice.Comparativ cu colegii lor,copiii cu ADHD sunt mai susceptibili
de a pãrãsi școala,dar pot rãmâne în școalã, acolo unde sistemul educațional o permite.Pot avea
dificultãți sociale și emoționale dacã sunt respinși,pedepsiți neadecvat sau ridiculizați la
școalã.Prognoza este pozitivã pentru copiii cu ADHD în cazul în care aceștia sunt tratați,mulți
fiind în situația de a stãpâni simptomele acestei tulburãri.
Unii factori școlari sau familiali,de exemplu sistemul de sprijin sau nivelul de stres,pot
exacerba problemele sau pot ajuta copilul sã se descurce cu problemele sale.

Domenii problematice ale copiiilor cu ADHD

1.Comportamentul

Majoritatea problemelor comportamentale ale copiilor si adolescenţilor cu aceasta

tulburare sunt legate de impulsivitate si distractibilitate.Ei sunt “neobosiţi”-însă reuşesc să îi
obosească pe cei din jurul lor,nu pot sta într-un loc nici chiar pentru o perioadă scurtă de timp.
Unii vorbesc mult şi cu dificultăţi în amânarea recompensei (de exemplu,dacă aceştia vor sa fie
duşi în parc,acest lucru trebuie să se întample acum ,nu mâine sau peste o săptămână).

2.Relaţiile sociale

4
An şcolar 2017- 2018
CENTRUL SCOLAR DE EDUCATIE INCLUZIVA, NR. 2,MUNICIPIUL PLOIESTI

Copiii cu ADHD au dificultăţi în a-şi face prieteni şi a respecta regulile sociale.Nu

respectă limitele impuse de ceilalţi şi tind să ignore cererile care le sunt adresate.De obicei,
trebuie sa li se repete de zeci de ori ce trebuie să facă şi în final tot nu fac acel lucru.De
asemenea, le este greu să respecte sentimentele,drepturile şi proprietatea/obiectele care aparţin
celorlalţi.Sunt deseori agresivi,dominanţi-ceea ce ii face sa fie neagreaţi de ceilalţi copii.Ei nu
respecta regulile jocurilor şi au dificultăţi în a-şi aştepta rândul la joc-nu sunt preferaţi ca
parteneri de joacă.

3.Dificultăţi la nivel intelectual

Categoria de copii cu ADHD care au mai multe probleme de atenţie şi se concentrează

mai greu şi uită repede ceea ce li se spune(deficit al memoriei de scurtă durată).Le este greu să
anticipeze consecinţele acţiunilor. Deseori,aceste dificultăţii sunt însoţite de tulburări de învăţare
sau de vorbire.Copiii cu această tulburare sunt la fel de inteligenţi şi capabili ca ceilalţi copii,dar
nu ştiu cum să îşi utilizeze resursele de care dispun.

4.Dificultăţi la nivel emoţional

Avem de-a face în primul rând cu lipsa controlului impulsivitatii. Dacă se înfurie,nu ştiu
cum să se liniştească,reacţionează la primul impuls.Emoţiile sunt extrem de fluctuante,trecând
de la o stare de tristeţe la una de exaltare şi invers.Pot sa fie prietenoşi,iar în următorul moment
sa devină ostili.Au o toleranţă redusă la frustrare şi pot avea o “criza de nervi”.

5.Dificultăţi la nivel fizic

Toleranţa mare la durere care îi caracterizează,combinată cu asumarea unor riscuri

extreme pot constitui un pericol pentru integritatea la nivel fizic(ex.:rănile datorate loviturilor,
efectele abuzului de substanţe,etc).

6.Dificultăţi de comunicare

Copiii cu ADHD pot dobândi mai greu abilităţile de limbaj,atât în privinţa întelegerii,cât
şi în cea a exprimării. Există însă modalităţi de remediere a acestora,atât la şcoala cât şi acasa.Ei
se pot poticni la unele cuvinte, pot întelege greşit ceea ce li s-a spus şi pot avea dificultăţi în a-şi
aminti cuvinte,în intelegerea limbajului vorbit şi în a-şi organiza gândurile.

5
An şcolar 2017- 2018
CENTRUL SCOLAR DE EDUCATIE INCLUZIVA, NR. 2,MUNICIPIUL PLOIESTI

Atunci când un elev cu ADHD nu poate raspunde în clasă la o intrebare,profesorii şi

colegii îşi pot închipui că nu ştie răspunsul.Cu toate acestea,există posibilitatea ca elevul să nu
aibă nevoie decât de puţin mai mult timp pentru a-şi aminti şi exprima răspunsul corect.

Colaborarea între părinţi şi cadrele didactice este esentială în contracararea

afecţiunii.Sprijinul şi întelegerea oferită de un cadru didactic bine informat cu privire la ADHD
pot fi extreme de benefice pentru copil.

Copiii cu ADHD au nevoie de un mediu prietenos şi deschis spre comunicare în familie.Ei

trebuie încurajaţi să interacţioneze verbal şi nu trebuie niciodată facuţi de ruşine pentru că îşi
formulează lent ideile sau pentru că utilizează cuvintele incorect.Părinţii pot încerca urmatoarele
metode de incurajare a comunicării in cadrul familiei:

-Să asigure susţinerea necesară pentru construirea unei solide baze lingvistice-carti,filme şi
programe de calculator-ca de asemenea şi membrii familiei şi prietenii care interacţionează
copilul respectiv şi îl ajută să exerseze abilităţile de comunicare.
-Să folosească orice experienţă ca pe o ocazie de îmbogaţire a limbajului-magazinele,benzinăria,
sau cabinetul medicului,cerând copilului să denumească obiectele pe care le vede.
-Copiii mai mari ar trebui încurajati să îşi recapituleze experienţa zilei la fiecare masă de seara,
ajutând copilul să se simtă confortabil în utilizarea limbajului, ară a critica niciodată eforturile
acestuia.
-Intervenţia precoce este esentială în cazul copiilor cu dificultati de limbaj.
Existã numeroase resurse care conțin sugestii și strategii pentru sprijinirea și îmbogãțirea
vieții copiilor,tinerilor și adulților diagnosticați cu ADHD.

2.Cauzele ADHD
ADHD este o tulburare neurobiologicã și se datoreazã probabil unei combinații de
factori.În prezent nu existã dovezi cã factorii de mediu cauzeazã ADHD,și nici cã aceștia ar
influența gravitatea sau persistența simptomelor.
Multe studii sugereazã cã ADHD este ereditar.Acestea susțin moștenirea ereditarã de la
pãrinți biologici în proporție de 80%,dar acest lucru nu este valabil în cazul pãrinților adoptivi.
La examinarea anatomo-neurologicã a copiilor cu ADHD,s-a constatat cã diferențele de

6
An şcolar 2017- 2018
CENTRUL SCOLAR DE EDUCATIE INCLUZIVA, NR. 2,MUNICIPIUL PLOIESTI

rezonanțã magnetic identificate în sistemul nervos central determinã deteriorarea unor procese
mentale,ceea ce conduce la defecte în anumite zone cum ar fi:controlul atenției,controlul
așteptãrii și controlul utilizãrii timpului pentru organizarea activitãților,fiind cunoscut faptul cã
anumite procese mentale nu funcționeazã la fel de bine ca în cazul copiilor fãrã ADHD.
Cercetãrile aratã cã la copiii diagnosticați cu ADHD structurile creierului nu ating
dimensiunea normalã,mai ales în regiunea frontalã dreaptã. Aceastã arie a creierului are o
importantã funcție în planificarea sarcinilor și controlul impulsurilor.La copiii cu aceastã
tulburare s-a observat un exces de sânge în regiunile prefrontale ale cortexului,în special cele
care comunicã cu sistemul libyan prin nucleul caudat/fibre.Deși tulburarea poate dispãrea în
timp, deficitul biologic va rãmâne și neținând seama de acest lucru s-ar putea ajunge la apariția
unor tulburãri deviante asociate.
În SUA se investigheazã 3–5% dintre copii pentru depistarea ADHD, iar în Europa doar 1-
2%,iar explicația pentru procentul mai scãzut pentru Europa se datoreazã manualului de
diagnosticare care este mult mai restrictiv.
Definiția psiho-patologicã a cauzei ADHD este tulburarea la zgomot a cortexului prefrontal
și a nucleilor din baza cortexului.Evidența care justificã acest aspect este de naturã generalã și
neuro–radiologicã.În cazul pacienților cu ADHD, aceasta se manifestã prin reacția la stimulii de
mediu, ceea ce diferã de normã,fiind activate alte rețele din creier decât cele normale.
Au fost realizate și definite diferite modele pentru a deosebi ADHD de alte tulburãri sau
deficiențe care includ aspecte de atenție și veghe.Atenția depinde de selectivitatea informației
transmise de cãile senzoriale din creier, acestea determinând comportamentele,acțiunile.
Sistemul de veghe conectat la noradrenalinã leagã starea de veghe și atenția,iar acesta permite
reacții la anumiți stimuli de mediu și inhibarea reacției la alți stimuli,creând atenția
selectivã.Acest tip de atenție poate fi activã și poate anticipa un eveniment în așteptare
intenționatã sau pasivã, deșteptatã de o serie de stimuli care depãșesc un anumit prag considerat
semnificativ.Când atenția este menitã sã scoatã în evidențã nevoile endogene, poartã numele de
motivație.
Capacitatea de a inhiba sau intensifica reacții(motorii,lingvistice,cognitive,emoționale)asigurã
autocontrolul esențialmente necesar oricãrui comportament și realizãrii unor obiective (funcții
executive).

7
An şcolar 2017- 2018
CENTRUL SCOLAR DE EDUCATIE INCLUZIVA, NR. 2,MUNICIPIUL PLOIESTI

BIBLIOGRAFIE

1. Dr.Cristopher GREEN, Dr.Kit CHEE, Să înţelegem ADHD, Bucureşti, Editura Aramis,

2009.
2. DOPFNER, M, SCHURMANN.S.,LEHMKUHL,G., Copilul hiperactiv şi încăpăţânat,
Ed. ASCR, Cluj-Napoca,2004.
3. D O RO N R o l a n d , P A R O T F r a n c o i s e , D i c ţ i o n a r d e p s i h o l o g i e ,
HUMANITAS Bucureşti,1999.
4. GHERGUŢ Alois,Sinteze de psihopedagogie special , Ed. Polirom,2005.
5. GROSU Tatiana, Aspecte corecţionale ale logopatului cu ADHD, Revista de
Psihologie nr.3, 2010.