Rolul profesorului de sprijin în asigurarea serviciilor educaţionale pentru elevii cu ces

Scris de mihaiela lazar

Sâmbătă, 08 Octombrie 2016 12:02
ROLUL PROFESORULUI DE SPRIJIN ÎN ASIGURAREA SERVICIILOR
EDUCAŢIONALE PENTRU ELEVII CU CES
Lector dr. Marcu Maria
Cadru didactic asociat al Universităţii „Lucian Blaga” Sibiu
Facultatea de Ştiinţe Socio –Umane –D.P.P.D.
Promovarea conceptelor „educaţie pentru toţi” şi „educaţie pentru fiecare” prin
reformarea politicilor educaţionale, a avut un profund impact asupra dinamicii procesului de
integrare şcolară a elevilor cu cerinţe educative speciale. Pentru integrarea eficientă a copiilor
cu deficienţe în şcolile da masă, a fost necesară crearea unor servicii de sprijin şi asistenţă
educaţională, de care să beneficieze atât elevii integraţi, cât şi cadrele didactice din şcolile
incluzive. La nivelul şcolilor de masă serviciile educaţionale specializate sunt asigurate prin
cadrele didactice de sprijin. Activitatea profesorului de sprijin este strâns legată de activitatea
cadrelor didactice din şcoala incluzivă, a psihologului şcolar, a logopedului şi împreună cu
aceştia alcătuieşte o echipă multidisciplinară de intervenţie.
Cuvinte cheie: cerinţe educative speciale, profesor de sprijin, servicii specializate, şcoală
incluzivă.
Cerinţele educative speciale (CES), sunt acele cerinţe care derivă din nevoile speciale ale
unor persoane, generate de existenţa unor disfuncţii la nivel intelectual, senzorial, fizic, psiho -
afectiv, socio – economic, cultural. Definiţia cerinţelor educative speciale, aşa cum se regăseşte
în actul normativ (Ordinul 5574/ 2011) care reglementează organizarea serviciilor de sprijin
educaţional pentru elevii cu CES este: „cerinţe educaţionale speciale (CES) - necesităţile
educaţionale suplimentare, complementare obiectivelor generale ale educaţiei, adaptate
particularităţilor individuale şi celor caracteristice unei anumite deficienţe/dizabilităţi sau
tulburări/dificultăţi de învăţare ori de altă natură, precum şi o asistenţă complexă (medicală,
socială, educaţională etc.).”
Disfuncţiile existente, oricare ar fi natura lor, împiedică elevul să răspundă într –un mod
satisfăcător cerinţelor şcolare. Eşecul şcolar atrage după sine şi perturbări în sfera emoţională,
sentimente de inferioritate, stimă de sine scăzută; datorită frustrării apar deseori comportamente
deviante în relaţiile cu colegii şi profesorii şi situaţia acestor elevi se deteriorează tot mai mult,
eşecul la învăţătură fiind însoţit de eşecul de integrare socială.
 Pentru a preveni astfel de situaţii este indicat ca elevilor cu deficienţe să le fie oferit
sprijin personalizat şi individualizat conform particularităţilor individuale şi caracteristicilor
deficienţei.
Un rol primordial în asigurarea intervenţiei specializate îi revine cadrului didactic de
sprijin. Conform actului normativ menţionat, profesorul de sprijin este : „ cadrul didactic cu
studii superioare în domeniul psihopedagogic care desfăşoară activităţi de învăţare, stimulare,
compensare şi recuperare cu persoanele cu CES integrate în unităţile de învăţământ de masă, în
colaborare cu toţi factorii implicaţi;”
Legislaţia în vigoare prevede că posturile de profesor de sprijin sunt normate în
învăţământul special, norma didactică este de 16 ore pe săptămână pentru o grupă de 8 – 12 elevi
cu deficienţe uşoare sau moderate şi de 4 – 6 elevi cu deficienţe grave sau profunde, elevi
şcolarizaţi în învăţământul de masă, începând cu învăţământul preşcolar, pe toată durata
şcolarizării.
Condiţiile necesare pentru a deveni profesor de sprijin, conform Ordinului Nr. 5574 din 7
octombrie 2011 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea serviciilor de sprijin
educaţional pentru copiii, elevii şi tinerii cu cerinţe educaţionale speciale integraţi în
învăţământul de masă, sunt:
a) absolvirea cu diplomă a studiilor universitare de licenţă, cu calificarea în
psihopedagogie specială, psihologie sau pedagogie;
b) absolvirea unui master didactic cu durata de 2 ani, cu una din specializările din
domeniul psihopedagogic;
c) efectuarea unui stagiu practic, cu durata de un an şcolar, realizat într-o unitate de
învăţământ, în funcţia didactică corespunzătoare studiilor, sub îndrumarea unui profesor mentor
cu experienţă în educaţia specială.
d) posturile de profesor de sprijin pot fi ocupate şi de absolvenţii unei instituţii de
învăţământ superior, studii de lungă durată, cu calificarea în psihopedagogie specială, psihologie
sau pedagogie.
În categoria elevilor cu cerinţe educative speciale sunt incluşi elevii cu certificat de
orientare şcolară şi profesională eliberat de comisia de evaluare şi orientare şcolară şi
profesională din cadrul Comisiei Judeţene de Resurse şi Asistenţă Educaţională (CJRAE) şi elevi
cu dificultăţi de învăţare, de dezvoltare sau de adaptare şcolară care se găsesc la un moment dat
în situaţie de eşec şcolar sau în risc de abandon şcolar, tot la recomandarea CJRAE.
Pentru asigurarea asistenţei educaţionale specializate copiilor cu CES, consider că rolul
profesorului de sprijin poate fi privit din următoarele perspective:
1. Perspectiva de colaborator:
 al comisiei din cadrul CJRAE - in vederea evaluării şi orientării şcolare a elevilor cu
dificultăţi de Învăţare/deficienţe
 al cadrelor didactice din şcoala în care este înscris elevul cu CES: pentru realizarea
adaptării curriculare şi a Programului de Intervenţie Personalizat în colaborare cu echipa
multidisciplinară şi pentru aplicarea acestora; pentru monitorizarea evoluţiei elevilor aflaţi
în programul de sprijin;
2. Perspectiva de facilitator:
 prin realizarea materialelor didactice adaptate, instrumentelor de lucru şi de evaluare
specifice;
 prin participarea la activităţile didactice care se desfăşoară în clasă, precum şi la activităţi
extraşcolare în vederea facilitării înţelegerii, participării, integrării în activităţi;
 pentru că poate fi o persoană resursă care poate facilita înţelegerea de către cadrele
didactice a caracteristicilor de personalitate a elevilor cu CES şi a particularităţilor
proceselor cognitive, a proceselor şi funcţiilor reglatorii care influenţează activitatea
şcolară a acestor elevi.
3. Perspectiva de consilier:
- consiliază elevii care participă la programul de sprijin şi părinţii acestora pentru
depăşirea situaţiilor de dificultate, implicarea părinţilor în activităţile elevului, înţelegerea
necesităţii unui program de studiu în familie, supravegherea elevului pentru efectuarea temelor,
importanţa sprijinului afectiv, informare privind modalităţile de control pozitiv al
comportamentului copilului, importanţa frecventării şcolii
4. Perspectiva de mediator:
 există uneori situaţii în care aceşti elevi perturbă activitatea desfăşurată în clasă, printr –
un comportament care nu se circumscrie disciplinei necesare la ore. Acestea sunt
dificultăţi de ordin social care decurg din incapacitatea de internalizare a normelor sociale.
Neadecvarea comportamentului determină perturbarea ritmului şi a calităţii activităţii
pentru întreaga clasă. Situaţia nu este deloc de neglijat deoarece tensiunile create pot depăşi
cadrul şcolii generând nemulţumiri în rândul părinţilor elevilor din şcoală. În special în aceste
situaţii profesorul de sprijin are rol de mediator la nivelul şcolii. El este de asemenea membru în
cadrul echipei multidisciplinare şi chiar interinstituţionale care asigură intervenţia pentru copil,
intervenţie acre depăşeşte uneori graniţele şcolii datorită problemelor complexe la nivel familial
şi şcolar şi social. Echipa multidisciplinară de specialişti poate proveni, după necesităţi, din
instituţii diferite: şcoala incluzivă, autoritate locală, centru de resurse, cabinete medicale sau
ambulatorii de specialitate poliţie, etc.
Se spune că orice lucru este posibil atunci când există voinţă. Antrenarea voinţei în
atingerea unui scop depinde de existenţa unei motivaţii corespunzătoare. Înainte de toate însă,
trebuie să existe înţelegerea unui fenomen. Chiar dacă se acceptă, în principiu, diversitatea cu
diferitele ei formele, nu sunt rare situaţiile în care se stă deoparte. De aceea a lucra cu această
categorie de elevi înseamnă o mare disponibilitate profesională şi personală, mai ales că
progresele nu sunt răsunătoare, evoluţia este lentă şi drumul este de multe ori presărat cu
prejudecăţi. O societate incluzivă dispune de mecanisme adecvate de asigurare a incluziunii.
Lumea este aşa cum o facem noi să fie.
Bibliografie:
1. Gherguţ, Alois – Sinteze de psihopedagogie specială. Ed. Polirom; Iaşi, 2005
2. *** ORDIN Nr. 5574 din 7 octombrie 2011 pentru aprobarea
Metodologiei privind organizarea serviciilor de sprijin educaţional pentru copiii, elevii şi tinerii
cu cerinţe educaţionale speciale integraţi în învăţământul de masă