Profilul psihopedagogic al unui copil cu deficienta. Analiza SWOT. Program de interventie individulizat.

Modalitati de promovare a principiilor scolii incluzive.

loading...

Profilul psihopedagogic al unui copil cu deficienta.

Analiza SWOT.

Program de interventie individulizat.

Modalitati de promovare a principiilor scolii incluzive.

Argument:

E greu sa fii inconjurat de tot ce e frumos, de oameni care te iubesc, de copii care vor sa se joace cu tine
si sa nu poti sa-i intelegi, sa nu poti sa le explici cum esti tu si de ce nu le semeni decat fizic. E greu sa fii
altfel, fara voia ta; intr-un cuvant nu e usor sa ai elemente de autism.

Deficienta poate determina o incapacitate care la randul ei antreneaza o stare de handicap ce face ca
persoana deficienta sa suporte cu dificultate exigentele mediului in care traieste, mediu ce poate
asimila, tolera sau respinge persoana cu o anumita deficienta.

O mare dificultate intampina si parintii copiilor aflati in aceasta situatie, pentru ca, pe de o parte,
deficienta necesita multa ingrijire si e dureros, iar pe de alta parte, societatea nu vede cu ochi prea buni
aceste persoane.
Deficienta este anomalie a unei structuri fiziologice, anatomice definitiva sau temporara ca urmare a
unui accident sau a unei boli. Se regaseste in forma a cinci categorii: mintale, senzoriale, fizice, de limbaj,
de comportament.

Autismul este o tulburare a creierului care interfera adesea cu abilitatea de a comunica si de a relationa
cu cei din jur.

Autismul este o boala caracterizata prin afectarea dezvoltarii creierului, a abilitatilor mentale,
emotionale si comunicationale ale unei persoane. Cauzele autismului nu sunt cunoscute. Ele pot fi de
natura genetica, iar unele cazuri de autism au fost asociate traumelor, bolilor sau anomaliilor structurale
dinainte sau din timpul nasterii, incluzand mama bolnava: (in timpul sarcini de rubeola sau rujeola
(pojar), fenilcetonuria netratata (o incapacitate a corpului de a controla anumite substante chimice
numite fenilcetone), lipsa oxigenului in timpul nasterii, encefalita sau alte infectii grave care afecteaza
creierul la sugar).

Semnele autismului se dezvolta aproape indotdeauna inaintea implinirii varstei de 3 ani, desi aceasta
deficienta este uneori diagnosticata abia mai tarziu. In mod tipic, parintii devin ingrijorati atunci cand
observa ca fiul/fiica lor nu incepe sa vorbeasca, nu raspunde sau nu interactioneaza ca si ceilalti copii de
aceeasi varsta.

De regula, copiii cu elemente de autism nu au o dezvoltare normala a vorbirii si pot sa 'para' surzi, desi
testele de audiometrie sunt normale.

Autismul afecteaza modul in care copilul percepe si proceseaza informatia senzoriala.

Am putea spune ca doar copiii nu stiu, nu cunosc manifestarile si nu pot respinge un copil cu elemente
de autism, dar ne inselam: ei vad usor diferentele, comportamentele acestora, tipetele
necorespunzatoare sau refuzurile repetate sirad. Si nu o fac pentru ca vor, ci pentru ca nu-si dau
seama, dar.doare chiar si venind de la niste copii.

Tratamentul copiilor cu elemente de autism se bazeaza in primul rand pe educatie. Acesta trebuie
adaptat fiecarui copil cu elemente de autism in parte, in functie de simptome si nevoi, deoarece fiecare
copil autist prezinta particularitati proprii.
E drept ca astazi exista anumite asociatii care asigura suport copiilor cu elemente de autism si familiilor
acestora. Parintii trebuie sa intrebe medicul psihiatru sau sa contacteze asociatiile care se ocupa de
copiii cu autism pentru a invata tratamentul autismului si pentru a invata cum sa se descurce cu
manifestarile copilului.

S-a aratat ca acest tip de antrenament reduce stresul membrilor familiei si imbunatateste functionarea
copilului.

Intelegerea afectiunii si cunoasterea ei, a expectatiilor posibile, este o parte importanta in ajutarea
copilului sa devina independent. Invatand despre autism, parintii pot fi, de asemenea, pregatiti pentru
momentul in care copilul lor ajunge la maturitate.

Comunicarea stransa cu alte persoane implicate in educarea si in ingrijirea copilului prescolar este de un
mare ajutor pentru membrii familiei. Cel mai bun tratament pentru copiii cu elemente de autism este o
abordare in echipa si aplicarea unui program bine structurat, in mod constant.

Este important ca parintii sa aiba grija si de ei insisi. Parintii sunt sfatuiti sa invete diverse modalitati de a
face fata tuturor emotiilor, temerilor si ingrijorarilor care apar atunci cand au in grija un copil cu autism.
Provocarile de zi cu zi si cele pe termen lung la care sunt supusi cresc mult riscul parintilor si al celorlalti
copii din familie de a face depresie sau alte afectiuni legate de stres. Modalitatea in care parintii fac fata
acestor probleme ii influenteaza pe ceilalti membri din familie.

Este bine ca parintii sa aiba un hobby, sa viziteze alti prieteni si sa invete modalitati de relaxare. Sa caute
si sa accepte suport din partea altora. Pe langa acestea, grupurile de terapie de suport pentru parinti si
pentru alte rude apropiate sunt adesea foarte utile; persoanele care participa la aceste grupuri pot
beneficia adeseori de experienta pe care altii o impartasesc.

Consider, insa, ca este foarte greu si, de asemenea, este un proces indelungat, sa poti sa te detasezi de
aceste griji permanente si sa te poti relaxa, dar este foarte util, atat pentru cuplul in care traieste un
copil cu elemente de autism, cat si pentru copilul in cauza. Asa cum au aratat studiile, nu se poate fugi
din fata acestor tragedii si, mai inspaimantator e faptul ca nu exista sanse de vindecare. Trebuie doar sa
speri ca va fi o forma usoara a bolii sau ca ceea ce se face, prin tratament sau terapie, poate aduce
imbunatatiri.
Este tragic ca asta se intampla intr-o lume in care am putea, cu totii, sa ne bucuram de razele de soare,
de lumina stelelor, de jocul copiilor si de zambetele lor care ne fac fericiti.

Profilul psihopedagogic al unui copil cu deficienta

deficienta de intelect si limbaj ( elemente de autism)

1.Date de identitate

Numele si prenumele: Andreea S.

Varsta: 4 ani si 5 luni

Sex: feminin

2.Definirea problemei

Gradul de manifestare al subiectului in activitatea cotidiana:

Andreea S. este vesnic agitata, in timpul activitatilor desfasurate, la gradinita (se ridica in picioare atunci
cand nu-i convine ceva, deranjeaza copiii in timpul lucrului, nu termina nici o lucrare inceputa). Vorbeste
neintrebata mai tot timpul (dar fara a fi inteleasa, limbajul ei fiind neinteligibil si sarac), manifesta
nerabdare intrerupandu-si colegii sau terapeutul. La toate actiunile desfasurate de ea tipa, chiar daca
apoi lucreaza.

3.Date familiale:

Numele si prenumele parintilor

tata-Marius

mama-Maria

Ocupatia parintilor

tata-agent comercial

mama-agent de asigurari

Bugetul familiei: mediu

Structura familiei : o familie care se ocupa de copil

Componenta familiei: tata, mama, Andreea

Relatii familiale: bune, dar parintii sunt uneori depresivi din cauza bolii copilei

4.Date despre starea sanatatii

Nastere : normala
Sarcina : fara probleme deosebite

Dezvoltare fizica : buna

5.Date privind dezvoltarea personalitatii

Perceptie : lacunara

Atentie : instabila, se concentreaza greu in activitate

Memorie: predominant mecanica si de scurta durata; viteza de memorare variata, in functie de tipul
textului invatat (memoreaza usor melodiile si versurile cantecelor, dar nu le poate reda corect din cauza
limbajului); intiparirea slaba, durata pastrarii scurta.

Gandirea : concret- intuitiva, nu face abstractizari.

Limbaj si comunicare :

-Volum vocabular: sarac, concret- situativ.

-Tip de comunicare: neinteligibila, mimico-gesticulara, intelege informatia verbala in ritm lent dupa
multe repetari

Imaginatie: saraca, indreptata spre lumea desenelor animate pentru ca urmareste aceste programe la
televizor
Afectivitate: emotivitate-instabil, imatura emotional, dependenta de adult, reactii emotive cu caracter
exploziv (tipete, plans, aruncarea jucariilor, agitatie)

Psihomotricitate: coordonare motrica generala - relativ buna. Rezistenta la dificultati: oboseste usor, se
plictiseste repede

Trasaturi de caracter in devenire: neincredere in sine, timiditate, nehotarare, nesiguranta, egoism

Aptitudini: aptitudini pentru activitatile practice, educatie muzicala

6.Stil de invatare:

Greoi, datorita faptului ca nu se poate concentra mult timp si se plictiseste repede. Prefera activitatile
practice si educatia muzicala (imita cu usurinta miscarile sugerate de textul jocurilor muzicale sau canta
cantece invatate, dar fara a fi prea bine inteleasa). Este dezinteresata de celelalte activitati din gradinita,
are un stil de munca incet, se plictiseste usor, nu rezista la efort intelectual sustinut si nici la efort fizic.

7.Stil de munca : sub supravegherea terapeutului, parintilor sau a educatoarei.

Analiza SWOT
deficienta de intelect si limbaj ( elemente de autism)

Analiza SWOT (Strengths-Weaknessee-Opportunities-Threats)

(Puncte tari, Puncte slabe, Oportunitati si Amenintari)

-Se axeaza pe realitatea interna si externa, examinand partile tari si slabe in cadrul mediului intern, ca si
oportunitatile si amenintarile legate de mediul extern.

S Puncte tari sunt aspecte pozitive interioare care pot fi controlate si folosite in avantaj:

W Puncte slabe sunt defecte, aspecte negative care, prin control, pot fi minimizate si imbunatatite.

-interactioneaza cu adultii cunoscuti

-manipuleaza obiecte daca sunt lucioase, produc zgomote, se lipesc/dezlipesc,

-rasfoieste carti cu coperti groase pentru putin timp (specifice1-2 ani)

-psihomotricitate: coordonare motrica generala - relativ buna, rezistenta la dificultati: oboseste usor, se
plictiseste repede

-aptitudini pentru activitatile practice, educatie muzicala

-memorie predominant mecanica si de scurta durata; viteza de memorare variata, in functie de tipul
textului invatat (memoreaza usor melodiile dar nu le poate reda corect din cauza limbajului cantecelor);
intiparirea slaba, durata pastrarii scurta.

-gandirea este concret- intuitiva, nu face abstractizari.

-volumul vocabularului este sarac, concret- situativ.

-comunicarea este neinteligibila, mimico-gesticulara, intelege informatia verbala in ritm lent dupa multe
repetari

-imaginatie este saraca, indreptata spre lumea desenelor animate pentru ca urmareste aceste programe
la televizor

-afectivitate: emotivitate-instabil, imatura emotional, dependenta de adult,

1. Dificultate in comunicare

- limbajul vorbit este de obicei greu sau deloc, cuvintele fiind adesea folosite necorespunzator

-foloseste mai mult gesturi decat cuvinte (sau alte moduri de comunicare non-verbala)

-exista tendinta de a repeta cuvinte si fraze (uneori poate repeta fara greseala cuvinte scurte din
desenele auzite la televizor)

-imposibilitatea de a-si concentra atentiaspecific 4,5 ani si de a fi coerenta

2.Nesociabilitate

- nu e de obicei prea interesata in a avea relatii cu altii.

- uneori, nu raspunde cu placere altora si nu isi priveaste in ochi interlocutorul.

- petrece mult timp singura si nu depune prea mult efort in a-si face prieteni.

3.Simturi diminuate sau prea dezvoltate

- nu plange daca se loveste

- aude un zgomot dupa care sa-si acopere urechile pentru mult timp

-dezinteresata de celelalte activitati din gradinita, are un stil de munca incet, se plictiseste usor,

- nu rezista la efort intelectual sustinut si nici la efort fizic.

- nu este interesata in a intra in joc cu alti copii (evita copiii si chiar animalele) sau nu capabila sa intre
intr-un joc bazat pe imaginatie;

4.Excese in comportament

- neincredere in sine, timiditate, nehotarare, nesiguranta, egoism

- are reactii exagerate sau poate fi extrem de pasiva, putand trece de la o extrema la alta

-arata un interes obsesiv pentru un ursulet de plus cu fundita rosie stralucitoare, sau o activitate:
rasfoitul unei carti pe care lipeste autocolante.

-face miscari repetate ale corpului, cum ar fi bataile din palme, dans -miscari ale picioarelor uneori pe
ritmul unor melodii

- este agresiva cu ea insasi si / sau cu altii copii sau adulti necunoscuti, dependenta de adult,

-are reactii emotive cu caracter exploziv (tipete, plans, aruncarea jucariilor, agitatie) crize si depresii.

O Oportunitatile sunt conditii pozitive, necontrolabile, dar care pot fi folosite in propriul avantaj.

T Temerile (amenintarile) sunt conditii necontrolabile, dar al caror efect poate fi prevazut si evitat:

-Daca Andreea ar fi integrata intr-un colectiv la o gradinita cu copii fara probleme, atunci s-ar inregistra
un progres in ceea ce priveste socializarea, achizitionarea unor deprinderi de interactiune in grup si
limbajul.

-Cu cat ar sta mai mult intr-un colectiv sanatos, cu atat integrarea va fi mai usoara.

-Daca va incepe sedintele de logopedie, atunci limbajul ei ar deveni mai inteligibil, iar ea se va putea
exprima mai usor, ceea ce i-ar inlatura si frustrarea datorata faptului ca nu este inteleasa (decat de
putine persoane parintii, psiholog, logoped, educatoare).
- limbajul vorbit este de obicei greu sau deloc

- imposibilitatea de a-si concentra atentia si de a fi coerenta

- nu e de obicei prea interesata in a avea relatii cu altii.

- uneori, nu raspunde cu placere altora si nu isi priveaste in ochi interlocutorul.

- petrece mult timp singura si nu depune prea mult efort in a-si face prieteni.

- nu plange daca se loveste

- aude un zgomot dupa care sa-si acopere urechile pentru mult timp

- nu este interesata in a intra in joc cu alti copii (evita copiii si chiar animalele) sau nu capabila sa intre
intr-un joc bazat pe imaginatie;

- are reactii exagerate sau poate fi extrem de pasiva, putand trece de la o extrema la alta

-arata un interes obsesiv pentru un ursulet de plus cu fundita rosie stralucitoare, sau o activitate:
rasfoitul unei carti pe care lipeste autocolante.

-face miscari repetate ale corpului

- este agresiva cu ea insasi si / sau cu altii copii sau adulti necunoscuti, dependenta de adult,
-are reactii emotive cu caracter exploziv (tipete, plans, aruncarea jucariilor, agitatie) crize si depresii

Strategii SO (max-max)Punctele tari sunt utilizate pentru a dezvolta oportunitatile:

Strategii WO (min. max.) Punctele slabe sunt diminuate prin prisma oportunitatilor:

- dezvoltarea in continuare a aptitudinilor pentru activitatile practice sau muzicale

- antrenarea in orice tip de activitate din gradinita.

- constientizarea de catre parinti a responsabilitatilor care le revin in educarea copilului;

- dezvoltarea increderii in fortele proprii

- mobilizarea atentiei si a vointei pentru a termina activitatea inceputa

- realizarea unui program adecvat posibilitatilor ei, fara solicitari sau eforturi in salt, cu sarcini precise si
bine definite;

- favorizarea integrarii in gradinita;

-orientarea catre sedinte de psihoterapie si logopedie.

Strategii ST (max. min.) Punctele tari sunt folosite pentru ocolirea pericolelor:

Strategii WT (min. min.) Punctele slabe sunt minimalizate pentru a evita amenintarile:

- integrarea fetitei intr-un colectiv de la o gradinita, in vederea formarii unor deprinderi specifice lucrului
in colectiv, respectarii unor reguli de grup si imbunatatirii limbajului;

- urmarea sedintelor logopedice;

- aprecieri din partea educatoarei in cadrul colectivului atunci cand realizeaza anumite sarcini simple;
- acordarea de roluri in jocurile si activitatile alese prin care sa capete incredere in fortele proprii,
precum si increderea colegilor;

- vizite la domiciliul copilului;

- participarea parintilor la activitatile din gradinita cu scopul de a observa copilul in mediul educational;

- consilierea parintilor in urma observarii comportamentului copilului;

- Terapie comportamentala - pentru a o ajuta sa se adapteze conditiilor sale de viata (sa se imbrace
singura, sa manance singura, sa foloseasca toaleta corect, sa se spele)- psiholog, educatoare, parinti

-Programe de integrare - care sa o ajute sa se adapteze lumii inconjuratoare pe cat posibil (socializarea),
practicarea inotului, dansului psiholog, educatoare, parinti, instructor de inot si dans

-Asigurarea unui mediu organizat de viata - este foarte important sa urmeze o rutina a activitatilor
zilnice- parinti, educatoare, psiholog

-Terapie audio-vizuala - pentru a o ajuta in comunicare (se vor cauta metode alternative de comunicare,
cum ar fi comunicarea non-verbala: gesturi, imagini, etc) psiholog, educatoare, parinti

-Controlarea regimului alimentar (mananca foarte multa paine) parinti, educatoare

-Medicamente - recomandate de medicul psihiatru- parinti

-Terapie fizica - pentru a o ajuta in a-si controla stereotipiile. Ii place foarte mult sa danseze, sa lipeasca,
sa imbine si apa (inot) - psiholog, educatoare, parinti, instructor de inot si dans

-Terapia limbajului logopedie- logoped, parinti, educatoare

S Puncte tari sunt aspecte pozitive interioare care pot fi controlate si folosite in avantaj:

-interactioneaza cu adultii cunoscuti

-manipuleaza obiecte daca sunt lucioase, produc zgomote, se lipesc/dezlipesc,

-rasfoieste carti cu coperti groase pentru putin timp (specifice1-2 ani)

-psihomotricitate: coordonare motrica generala - relativ buna, rezistenta la dificultati: oboseste usor, se
plictiseste repede

-aptitudini pentru activitatile practice, educatie muzicala

-memorie predominant mecanica si de scurta durata; viteza de memorare variata, in functie de tipul
textului invatat (memoreaza usor melodiile dar nu le poate reda corect din cauza limbajului cantecelor);
intiparirea slaba, durata pastrarii scurta.

-gandirea este concret- intuitiva, nu face abstractizari.

-volumul vocabularului este sarac, concret- situativ.

-comunicarea este neinteligibila, mimico-gesticulara, intelege informatia verbala in ritm lent dupa multe
repetari

-imaginatie este saraca, indreptata spre lumea desenelor animate pentru ca urmareste aceste programe
la televizor

-afectivitate: emotivitate-instabil, imatura emotional, dependenta de adult,

W Puncte slabe sunt defecte, aspecte negative care, prin control, pot fi minimizate si imbunatatite.

1. Dificultate in comunicare

- limbajul vorbit este de obicei greu sau deloc, cuvintele fiind adesea folosite necorespunzator

-foloseste mai mult gesturi decat cuvinte (sau alte moduri de comunicare non-verbala)

-exista tendinta de a repeta cuvinte si fraze (uneori poate repeta fara greseala cuvinte scurte din
desenele auzite la televizor)
-imposibilitatea de a-si concentra atentiaspecific 4,5 ani si de a fi coerenta

2.Nesociabilitate

- nu e de obicei prea interesata in a avea relatii cu altii.

- uneori, nu raspunde cu placere altora si nu isi priveaste in ochi interlocutorul.

- petrece mult timp singura si nu depune prea mult efort in a-si face prieteni.

3.Simturi diminuate sau prea dezvoltate

- nu plange daca se loveste

- aude un zgomot dupa care sa-si acopere urechile pentru mult timp

-dezinteresata de celelalte activitati din gradinita, are un stil de munca incet, se plictiseste usor,

- nu rezista la efort intelectual sustinut si nici la efort fizic.

- nu este interesata in a intra in joc cu alti copii (evita copiii si chiar animalele) sau nu capabila sa intre
intr-un joc bazat pe imaginatie;

4.Excese in comportament

- neincredere in sine, timiditate, nehotarare, nesiguranta, egoism

- are reactii exagerate sau poate fi extrem de pasiva, putand trece de la o extrema la alta

-arata un interes obsesiv pentru un ursulet de plus cu fundita rosie stralucitoare, sau o activitate:
rasfoitul unei carti pe care lipeste autocolante.

-face miscari repetate ale corpului, cum ar fi bataile din palme, dans -miscari ale picioarelor uneori pe
ritmul unor melodii

- este agresiva cu ea insasi si / sau cu altii copii sau adulti necunoscuti, dependenta de adult,

-are reactii emotive cu caracter exploziv (tipete, plans, aruncarea jucariilor, agitatie) crize si depresii.

O Oportunitatile sunt conditii pozitive, necontrolabile, dar care pot fi folosite in propriul avantaj.

-Daca Andreea ar fi integrata intr-un colectiv la o gradinita cu copii fara probleme, atunci s-ar inregistra
un progres in ceea ce priveste socializarea, achizitionarea unor deprinderi de interactiune in grup si
limbajul.

-Cu cat ar sta mai mult intr-un colectiv sanatos, cu atat integrarea va fi mai usoara.

-Daca va incepe sedintele de logopedie, atunci limbajul ei ar deveni mai inteligibil, iar ea se va putea
exprima mai usor, ceea ce i-ar inlatura si frustrarea datorata faptului ca nu este inteleasa (decat de
putine persoane parintii, psiholog, logoped, educatoare).

T Temerile (amenintarile) sunt conditii necontrolabile, dar al caror efect poate fi prevazut si evitat:

- limbajul vorbit este de obicei greu sau deloc

- imposibilitatea de a-si concentra atentia si de a fi coerenta

- nu e de obicei prea interesata in a avea relatii cu altii.

- uneori, nu raspunde cu placere altora si nu isi priveaste in ochi interlocutorul.

- petrece mult timp singura si nu depune prea mult efort in a-si face prieteni.

- nu plange daca se loveste

- aude un zgomot dupa care sa-si acopere urechile pentru mult timp

- nu este interesata in a intra in joc cu alti copii (evita copiii si chiar animalele) sau nu capabila sa intre
intr-un joc bazat pe imaginatie;

- are reactii exagerate sau poate fi extrem de pasiva, putand trece de la o extrema la alta

-arata un interes obsesiv pentru un ursulet de plus cu fundita rosie stralucitoare, sau o activitate:
rasfoitul unei carti pe care lipeste autocolante.

-face miscari repetate ale corpului

- este agresiva cu ea insasi si / sau cu altii copii sau adulti necunoscuti, dependenta de adult,

-are reactii emotive cu caracter exploziv (tipete, plans, aruncarea jucariilor, agitatie) crize si depresii.
Strategii SO (max-max)Punctele tari sunt utilizate pentru a dezvolta oportunitatile:

- dezvoltarea in continuare a aptitudinilor pentru activitatile practice sau muzicale

- antrenarea in orice tip de activitate din gradinita.

- constientizarea de catre parinti a responsabilitatilor care le revin in educarea copilului;

- dezvoltarea increderii in fortele proprii;

Strategii WO (min. max.) Punctele slabe sunt diminuate prin prisma oportunitatilor:

- mobilizarea atentiei si a vointei pentru a termina activitatea inceputa

- realizarea unui program adecvat posibilitatilor ei, fara solicitari sau eforturi in salt, cu sarcini precise si
bine definite;

- favorizarea integrarii in gradinita;

-orientarea catre sedinte de psihoterapie si logopedie.

Strategii ST (max. min.) Punctele tari sunt folosite pentru ocolirea pericolelor:

- integrarea fetitei intr-un colectiv de la o gradinita, in vederea formarii unor deprinderi specifice lucrului
in colectiv, respectarii unor reguli de grup si imbunatatirii limbajului;

- urmarea sedintelor logopedice;

- aprecieri din partea educatoarei in cadrul colectivului atunci cand realizeaza anumite sarcini simple;

- acordarea de roluri in jocurile si activitatile alese prin care sa capete incredere in fortele proprii,
precum si increderea colegilor;

- vizite la domiciliul copilului;

- participarea parintilor la activitatile din gradinita cu scopul de a observa copilul in mediul educational;

- consilierea parintilor in urma observarii comportamentului copilului;

Strategii WT (min. min.) Punctele slabe sunt minimalizate pentru a evita amenintarile:

- Terapie comportamentala - pentru a o ajuta sa se adapteze conditiilor sale de viata (sa se imbrace
singura, sa manance singura, sa foloseasca toaleta corect, sa se spele)- psiholog, educatoare, parinti

-Programe de integrare - care sa o ajute sa se adapteze lumii inconjuratoare pe cat posibil (socializarea),
practicarea inotului, dansului psiholog, educatoare, parinti, instructor de inot si dans
-Asigurarea unui mediu organizat de viata - este foarte important sa urmeze o rutina a activitatilor
zilnice- parinti, educatoare, psiholog

-Terapie audio-vizuala - pentru a o ajuta in comunicare (se vor cauta metode alternative de comunicare,
cum ar fi comunicarea non-verbala: gesturi, imagini, etc) psiholog, educatoare, parinti

-Controlarea regimului alimentar (mananca foarte multa paine) parinti, educatoare

-Medicamente - recomandate de medicul psihiatru- parinti

-Terapie fizica - pentru a o ajuta in a-si controla stereotipiile. Ii place foarte mult sa danseze, sa lipeasca,
sa imbine si apa (inot) - psiholog, educatoare, parinti, instructor de inot si dans

-Terapia limbajului logopedie- logoped, parinti, educatoare

Program de interventie individulizat.

Program de interventie individulizat

Programul de interventie individualizat are mai multe etape:

a) planificare educativa ( ajuta la fixarea obiectivelor si prevederii interventiilor si resurselor necesare; ea

permite stabilirea unui calendar al realizarii obiectivelor si la ordonarea prioritatilor-programul stabileste
etapele necesare, fragmentand pasii de interventie)

b) comunicarea (se realizeaza ca obiectiv si ca mijloc: copilul trebuie sa-si exprime perceptiile supra
situatiei si elementele pe care el ar dori sa le modifice; cei care alcatuiesc planul comunica asupra
nevoilor copilului si modurilor optime de a le satisface);

c) participarea, concentrarea si coordonarea (se favorizeaza impartirea responsabilitatilor si

determinarea rolurilor fiecarui participant: copil, parinti, educatoare, logoped, psiholog, medic
psihiatru);

d) retroactiunea (urmarirea progreselor copilului si revizuirea programului: schimbari, reorientari)

e)cooperarea, acceptul parintilor si o forma de responsabilizare comuna a acestora cu profesionalistii,

implicati

f)formele de sprijin alese prin parteneriatul cu specialisti implicati

Cel mai bun program de interventie este cel care se potriviste copilului/ cerintelor/ nevoilor sale.
DESFASURAREA SI APLICAREA

PROGRAMELOR TERAPEUTICE DE COMPENSARE SI RECUPERARE

Perioada:

Obiective:

asigurarea conditiilor optime de aplicare si desfasurare a programelor de interventie personalizate

reajustarea permanenta a programelor de terapie in functie de rezultatele evaluarii progresului in

achizitia limabajului si comunicarii.

PROIECTAREA PROGRAMULUI TERAPEUTIC PE GRUPE DE NIVEL PENTRU ACTIVITATILE DE EDUCARE A

LIMBAJULUI SI A COMUNICARII

Evaluare :

1.evaluarea nivelului de comunicare:

-este prezent limbajul curent;

-pronunta corect sunetele;

-foloseste limbajul mimico-gestual

-foloseste propozitii izolate sau propozitii si fraze in comunicare;

-intelege mesajul si comanda verbala;

-opereaza cu diverse limbaje in comunicare(mimico-gestual,verbal, manipulativ,grafico-pictural)

2.evaluarea limbajului oral (relatia semantica exprimata printr-un cuvant):

-poate denumi partile propriului corp;

-poate denumi obiectele de imbracaminte pe catre le foloseste curent;

-poate denumi diverse actiuni pe care le executa el sau ceilalti;

-poate denumi obiecte si inbsusiri ale acestora;

3.evaluarea limbajului oral:

-poate face diferenta intre cele 3 persoane ale pronumelui personal;

-diferentialza timpurile verbelor;

-poate formula corect posesiunea;

-utilizeaza corect posesiunea;

4.evaluarea situatiilor de comunicare:

-poate formula propozitii simple clare;

-poate formula propozitii dezvoltate;

-poate reda continutul unei povestiri;

-poate memora o scurta poezie;

5. evaluarea limbajului scris:

-poate utiliza instrumente de scris;

-poate scrie elemente pregrafice simple;

-poate scrie elemente pregrafice complexe.

Tratarea diferentiata a copiilor cu cerinte educative speciale (CES) in gradinitele de masa

Sprijinul trebuie sa includa si un curriculum flexibil care sa permita adaptarile curriculare ce se impun,
metodologie specifica diferitelor tipuri si grade de deficienta, materiale didactice individualizate,
documente scolare adaptate la nevoile de invatare si dezvoltare a elevilor, specialisti in diferite domenii:
sprijin in invatare, terapii specifice de compensare si recuperare, consiliere scolara si a familiei.

Programele de interventie personalizate presupun folosirea unor modalitati eficiente de adaptare

curriculara care variaza in functie de tipul cerintei educative speciale CES: dificultati de invatare sau
deficiente specifice.

Pentru copiii prescolari cu deficiente mintale si de limbaj, o parte din curriculumul general pentru din
invatamantul prscolar de masa poate fi parcurs de copiii cu CES fara adaugarea altor elemente complexe
sau intregul curriculum poate fi simplificat.

Curriculumul general poate fi completat cu elemente noi (activitati individuale, compensator-

terapeutice) destinate recuperarii copiilor cu CES si a asigurarii restabilirii participarii lor, in mod eficient,
la procesul de invatamant obisnuit.

Multe eforturi au fost intreprinse de Ministerul Educatiei, cu sprijinul important al ONG-urilor in vederea
asigurarii formarii continue a profesorilor din invatamantul de masa pentru a-i ajuta sa inteleaga si sa
accepte diferentele intre copii, pentru a adapta curriculumul si metodele de lucru la nevoile copiilor si
pentru a adopta o abordare incluziva in scoli si gradinite.

Copiii cu deficiente integrati in invatamantul de masa au dreptul la terapii specifice de

recuperare realizate de specialisti in domeniu, in functie de dizabilitatea lor si, in plus, profesorul de
sprijin realizeaza un plan de interventie personalizat si adaptarea curriculara necesara, in urma
consultarii cu cadrul didactic de la clasa.
Doua tipuri de planuri sunt elaborate in acest sens:

Planul de servicii personalizat (PSP) si Planul de interventie personalizat (PIP),

Planul de servicii personalizat (PSP) este un instrument de planificare si coordonare a serviciilor

individuale, care vizeaza asigurarea continuitatii, complementaritatii si a calitatii serviciilor ca raspuns la
cerintele multiple si complexe ale copilului cu CES.

PSP include: informatii biografice, data si numarul dosarului, responsabilul de caz si membrii echipei,
tipuri de servicii (educationale, sociale, medicale, psihologice, psiho-terapeutice si alte forme de
recuperare), competentele, preferintele si dificultatile

copilului ca si scopurile si obiectivele invatarii. Responsabilul de caz este ales din cadrul echipei
multidisciplinare, in functie de dificultatea dominanta a copilului. Aceasta persoana trebuie sa
supervizeze planul si sa urmareasca indeplinirea lui.

Demersul de elaborare a PSP, intr-o echipa multidisciplinara, presupune parcurgerea urmatoarelor

etape:

- informarea ca urmare a solicitarii de servicii,

- evaluarea globala a capacitatilor si a cerintelor speciale ale copilului,

- elaborarea PSP in cadrul echipei pluridisciplinare,

- coordonarea si monitorizarea planului de servicii,

-operationalizarea si actualizarea planului de servicii prin intermediul unor planuri de interventie

personalizate (PIP).
PSP trebuie sa specifice:

- obiectivele privind dezvoltarea si invatarea, pe domenii de interventie,

- tipuri de servicii disponibile in comunitate pentru atingerea obiectivelor

- stabilirea termenelor de realizare si actualizare a PSP.

PSP promoveaza drepturile si interesele copilului prin stabilirea si definirea serviciilor si a

responsabilitatilor.

PSP se asigura ca interventiile sunt complementare si tine cont de contextul familial si de mediul de viata
al copilului.

PSP coordoneaza activitatile partenerilor: copil, parinti, specialisti si comunitate.

PSP trebuie sa fie revizuit anual si actualizat ori de cate ori este nevoie, la propunerea responsabilului de
caz pentru a raspunde nevoilor speciale ale copilului in ceea ce priveste dezvoltarea sa, autonomia
personala si incluziunea sociala.

Daca la inceput s-a realizat o analiza globala corecta a cerintelor copilului, revizuirea anuala a PSP este
suficienta. Evaluarea cerintelor trebuie sa tina insa cont de varsta si de modificarile majore ce au
intervenit intre timp, justificand anticiparea revizuirilor si modificarea actiunilor de interventie.

Planul de interventie personalizat (PIP) este o componenta a PSP, reprezentand un instrument de

planificare si de coordonare.
Acesta este un instrument de lucru permanent in directia realizarii obiectivelor propuse in PSP pentru
copilul respectiv, pe fiecare domeniu de interventie si se elaboreaza de catre specialistii din domeniul
educatiei.

PSP serveste ca orientare pentru fiecare PIP. Acesta din urma detaliaza modalitatile de interventie pe
domenii.

Cele doua instrumente sunt complementare, iar raportul intre ele este de: intreg (PSP) la parte (PIP).
Procesul de elaborare a PIP implica mai multe etape:

a) evaluarea/expertiza initiala complexa in vederea stabilirii cu exactitate a competentelor si

dificultatilor de dezvoltare si invatare ale copilului,

b) analiza aprofundata a situatiei si stabilirea necesitatilor prioritare ale copilului,

c) intocmirea PIP; punerea in aplicare a PIP, evaluarea efectelor PIP si revizuirea sa pe baza datelor
furnizate de evaluare.

PIP trebuie sa specifice:

- persoanele implicate in realizarea planului,

- obiectivele pe termen mediu si scurt (in termeni comportamentali) care trebuie atinse,

- mijloacele si resursele necesare atingerii obiectivelor propuse,

- durata interventiilor,
- criteriile minimale de apreciere a progreselor copilului, modalitatile si instrumentele de evaluare,

- revizuirea PIP in echipa, in vederea adaptarii lui permanente la cerintele globale ale copilului.

In realizarea PIP sunt implicati: profesionistii care realizeaza interventia, copilul, parinti/reprezentanti
legali ai copilului, alti colaboratori.

Revizuirea PIP trebuie efectuata la intervale regulate cuprinse intre trei si sase luni, in functie de
domeniul de interventie, varsta, specificul dizabilitatii, evolutia copilului etc. Procesul de revizuire
include evaluarea gradului de realizare a obiectivelor stabilite si a eficientei interventiei, decizia cu
privire la continuarea planului de interventie personalizat in functie de progresele realizate si de
dificultatile intampinate. PIP include date biografice, domeniul de interventie, specialistii si alte
persoane implicate si data elaborarii acestuia si a revizuirii lui.

Modalitati de promovare a principiilor scolii incluzive

Copiii cu deficiente CES au acces in scolile publice si pot beneficia de servicii de sprijin care sa le
facilitezeacest tip de integrare. Reforma sistemului educatiei speciale este cu atat mai ampla cu cat ea
trebuie sa includa atat principiile noi abordate de scolile obisnuite cat si principiile noi dezvoltate de
educatia speciala din lume.

Gradinita constituie o etapa fundamentala in dezvoltarea copilului, nu doar prin continutul stiintific al
procesului instructiv educativ, ci si prin libertatea de actiune a prescolarului, care-i stimuleaza
interesele de cunoastere si contribuie la largirea campului de relatii sociale.
 Adesea, cand exploram universul fiintei umane ne confruntam cu o mare diversitate. Copiii care ne
trec pragul grupelor noastre ne pun in situatia de a cauta mereu solutii la problemele ridicate. De cele
mai multe ori gasim solutiile cele mai bune pentru copii. Uneori suntem insa puse in dificultate de
complexitatea problemelor. Ce este bine pentru copilul in cauza? Dar pentru ceilalti copii din grupa?
Avem resurse suficiente pentru a depasi problemele aparute?

Orice copil se confrunta, la un moment dat cu o situatie speciala care necesita o interventie
personalizata.

Educatia pentru toti poate sa fie un mijloc de imbunatatire a educatiei in general prin reconsiderarea
sprijinului ce se acorda anumitor copii. In orice institutie exista o maniera de a imparti copiii in categorii
determinate, datorita particularitatilor de dezvoltare si invatare a acestora.

Educatia pentru toti porneste de la premisa ca orice copil este o persoana care invata intr-un anumit
ritm si stil si deci poate avea nevoia de un sprijin diferit.

In Declaratia de la Salamanca se spune ca Scoala obisnuita cu o orientare incluziva reprezinta

mijlocul cel mai eficient de combatere a atitudinilor de discriminare, un mijloc care creeaza comunitati
primitoare, construiesc o societate incluziva si ofera educatie pentru toti; mai mult, ele asigura o
educatie eficienta pentru majoritatea copiilor si imbunatatesc eficienta si, pana la urma, chiar si
rentabilitatea sistemului de invatamant.

Educatia pentru toti a fost definita (Salamanca, 1994) ca acces la educatie si calitate a acesteia pentru
toti copiii.

Pentru a se adresa tuturor copiilor si a deveni deschisa, flexibila, adaptata si orientata spre fiecare
si pentru toti, educatia trebuie sa presupuna in practica o schimbare de optica si anume o noua
orientare care pune accentul pe cooperare, parteneriat, invatare sociala si valorizare a relatiilor pozitive,
umaniste in educatie.

Scoala incluziva se refera in sens restrans la integrarea/ includerea tuturor copiilor indiferent de
capacitatile si competentele de adaptare si deci de invatare, intr-o forma de invatamant.

In sens larg, ea inseamna ca fiecare copil sa fie sprijinit si sa se lucreze in beneficiul tuturora. Fiecare
copil este inteles ca un participant activ la invatare si predare pentru ca aduce cu sine: o experienta, un
stil de invatare, un model social, o interactiune specifica, un ritm personal, un mod de abordare, un
context cultural caruia ii apartine.
Specificul integrarii inseamna:

- a educa copiii cu cerinte speciale in scoli obisnuite, alaturi de copii normali;

- a asigura servicii de specialitate (recuperare, terapie educationala, consiliere scolara, asistenta

medicala si sociala, etc.);

- a acorda sprijin personalului didactic si managerilor scolii in procesul de proiectare si aplicare al

programelor scolare;

- a permite accesul efectiv al copiilor cu cerinte speciale la programul si resursele scolii obisnuite
(biblioteca, terenuri de sport, etc.);

- a incuraja relatiile de prietenie si comunicarea intre toti copiii din clasa/scoala;

- a educa si ajuta toti copiii pentru intelegerea si acceptarea diferentelor dintre ei;

- a tine cont de problemele si opiniile parintilor, incurajandu-i sa se implice in viata scolii;

- a asigura programe de sprijin individualizate pentru copiii cu cerinte speciale;

- a accepta schimbari in organizarea activitatilor instructiv-educative.

De la cea mai frageda varsta constiinta copiilor trebuie formata si dezvoltata, invatandu-i ca
primirea celor diferiti alaturi de ei insisi trebuie facuta nu doar din obligatie sau mila, ci pentru ca
fiecare individ are dreptul de a participa la actiuni comune care sa conduca la dezvoltarea lui ulterioara
si la dezvoltarea comunitatii in care traieste.

Toti copiii trebuie sa inteleaga ca o persoana instruita are o sansa in plus pentru o viata mai buna, mai
sanatoasa, cand se va afla in situatia de a lua propriile decizii si a-si decide singura drumul in viata.

Acceptarea neconditionata a diversitatii intr-un grup si stimularea tolerantei este o adevarata

provocare pentru educatori.

Ei trebuie sa incurajeze cooperarea, lucrul in perechi sau formarea de grupuri eterogene,

cunoasterea si discutarea diverselor obiceiuri,traditii, valori. Desigur ca rezultatele nu se vad imediat, ci
in urma multor activitati educative avand la baza obiective clar precizate si accesibile copiilor prescolari.

Incluziunea prescolara vizeaza implementarea unor strategii coerente de dezvoltare a constiintei si

formare a comportamentelor copiilor in sprijinul tolerantei si nediscriminarii, al acceptarii si oferirii de
sanse egale pentru toti.
Aceasta presupune pregatirea celorlalti copii in vederea acceptarii copiilor cu cerinte speciale si de alte
etnii in mod firesc, pentru a nu face diferente in manifestarea comportamentala sau verbala.

Evaluarea initiala ne da noua, educatoarelor, posibilitatea de a analiza nivelul de cunostinte al

copiilor precum si modul de socializare al lor la grupul respectiv, in vederea elaborarii unei optime
strategii de interventie.

Ca atare am incercat sa fac un inventar al cunostintelor copiilor prescolari despre colegii lor diferiti,
despre problemele acestora si cum reactioneaza ei in situatiile diferite intalnite.

Astfel, in grupa am o fetita cu deficienta de intelect si limbaj ( elemente de autism) din cei 14 copii cu
dezvoltare normala specific 4-5 ani. Dupa apartenenta la etnie: 2 copii de etnie musulmana si 12 sunt
romani. Dupa apartenenta relijioasa: 3 copii catolici, 9 copii ortodoxi, 2 musulmani.

Unii copii stiu din familie ca nu au voie sa se joace cu copii de alta etnie, spunand despre ei ca nu stiu sa
vorbeasca frumos, ca le iau jucariile, ca se poarta altfel, ca nu-si spun rugaciuni, etc. Sau nu au voie sa
stea sa se joace cu handicapati ca pot imita comportamentul lor, ii agita si tensioneaza, bruscheaza,
etc

Discutand cu parintii individual am reusit sa-i determin sa inteleaga faptul ca la gradinita, trebuie sa se
comporte civilizat si sa se respecte unii pe altii.

De atunci cei doi copii de etnie musulmana, fetita cu deficienta de intelect sunt acceptati in grupul de
joaca: relationeaza, coopereaza si se ajuta reciproc.

Prin activitati educative folosind diferite strategii, punand accent pe metodele si tehnicile
interactive, am reusit sa-i invat pe copii ce inseamna toleranta.

Prin tema de discutie Diferiti dar egali, care a avut si suport intuitiv si anume: reviste, carti,albume
ilustrand viata copiilor din alte tari, am reusit sa-i familiarizez pe copii cu diversitatea oamenilor (de
culoare, de aspect, de deficienta) in general.
Le-am relatat intamplari din viata de zi cu zi punandu-i in situatia de a spune si ei alte intamplari auzite si
cum ar fi procedat in astfel de situatii. Nu mica mi-a fost mirarea cand am sesizat ca anumiti copii
pornesc de la prejudecati invatate in familie.

In grupuri de 3-4 copiii au sortat dupa preferinta imagini cu copii diferiti, dar pe care i-ar alege
ca prieteni. Fiecare grup a motivat alegerea facuta si a alcatuit o poveste intitulata Asa vreau sa fie
prietenul meu!. Dupa fiecare expunere, copiii din alte grupuri trebuiau sa gaseasca un alt sfarsit
povestii. Am sesizat ca in urma celor discutate se pot reduce prejudecatile copiilor prin diminuarea
concentrarii atentiei asupra diferentelor intergrupale si cresterea atentiei asupra relevarii
individualitatilor.

Am antrenat copiii in povestiri create de ei cu tema: O fapta buna pentru prietena mea aflata in
dificultate pe care le-am analizat impreuna: In ce a constat fapta buna?, Tu cum ai fi procedat?, Ce alte
fapte bune se mai pot face?, Consideri ca a procedat bine?. Tot impreuna cu ei am tras urmatoarele
concluzii: indiferent de rasa, aspect fizic, deficienta toti copiii au aceleasi drepturi.

Dar oare isi mai amintesc ce drepturi au? In mijlocul unei coli de hartie am desenat cate un copil
cu deficienta diferita si fiecarui copil i-am cerut sa deseneze (sau sa lipeasca din autocolant)3 elemente
cu tot ceea ce crede el ca are nevoie acel copil desenat. Am folosit tehnica Brainwriting (6/3/5). Cum am
procedat? Grupul este format din 6 copii. Fiecare primeste o foaie cu un copil cu deficienta diferita.
Trebuie sa deseneze trei elemente (sa lipeasca din autocolant) fiecare intr-un timp de 5 minute. Pentru
scurgerea timpului am folosit clepsidra. Apoi foaia se transmite colegului din dreapta, care si el va
desena alte trei elemente (sa lipeasca din autocolant) si asa mai departe pana ce foaia revine la copilul
initial. Dupa ce timpul a expirat, copiii s-au grupat si au comparat desenele (colajele). Un reprezentant al
fiecarui grup a prezentat ideile comune rezultate din desene (colaje) pe care le-am notat in jurnalul
clasei si care ii vor ajuta si la alte activitati.

Din aceasta activitate copiii au invatat ca indiferent de deficienta, toti au elemente comune:au parinti,
jucarii, iubesc natura, au o casa, au dreptul sa invete (o fetita a desenat o carte), au o tara.

La aparitia unor incidente neplacute care se ivesc uneori zilnic, in grupa, am folosit si folosesc
brainstorming-ul. Aceasta metoda ii determina pe copii sa elaboreze solutii personale pentru
problemele identificate in diverse situatii.

Atunci cand in grupa s-a petrecut un incident prin care s-a incercat indepartarea unui copil dintr-un grup
sau o alta situatie neplacuta, le-am amintit copiilor regulile discutate despre drepturile fiecaruia, despre
modul in care trebuie sa ne comportam unii cu altii. Fiind in grupuri de 4-5 copii, le-am cerut sa se
gandeasca si sa gaseasca solutii la incidentul produs. Notandu-le toate ideile in lista de opinii le-am citit
pe rand, le-am analizat impreuna, cautand solutia cea mai buna pentru toti. Cei care greseau isi
schimbau opiniile, acestea devenind pozitive.
 Povestile reprezinta un izvor de rezolvare a situatiilor conflictuale si abordare a lor din perspectiva
castig-castig. In acest sens am ales povesti cunoscute de copii, cu personaje pozitive si negative aflate
intr-un conflict permanent. Lucrand tot pe grupuri, copiii trebuiau sa identifice conflictul personajelor
negative. Ajutati de intrebarile: Cine este fericit/nefericit la sfarsitul povestii? De ce?; Au fost incalcate
drepturile vreunui personaj? De catre cine?,

Le-am cerut copiilor sa recreeze povestea din punctul de vedere al personajului negativ care este
pedepsit de obicei de catre autor. I-am incurajat sa explice atitudinea si comportamentul personajelor
negative ( de exemplu, toate animalele radeau de vocea groasa a lupului, bunicuta sforaia tare si de
aceea s-a hotarat lupul sa-i pedepseasca). Copiii trebuie sa gaseasca intotdeauna solutii de rezolvare
pasnica a tuturor situatiilor conflictuale astfel incat toate personajele sa fie multumite.

In acelasi timp, copiii constata ca oricine are dreptul la o a doua sansa si are dreptul sa se apere. Astfel
liderul grupului comunica rezumatul discutiilor si solutia pasnica adoptata de grup. De exemplu: Lupul
citeste iezilor o poveste cat timp mama lor este plecata dupa mancare; o ajuta pe Scufita rosie sa
culeaga flori si ciupercute pentru bunica, etc.

Desigur ca acestea sunt cateva exemple din activitatea noastra. Modeland copiii de la cea mai
frageda varsta avem avantajul ca anumite prejudecati invatate in familie pot fi diminuate, iar ideea de
apartenenta etnica nu este inca formata.

Dar, putem spune ca munca noastra a avut succes, daca se implica si familia in propria formare a
copiilor

La orice copil, in mod particular la copiii cu cerinte speciale, gradul de interes si de colaborare al
parintilor este direct proportional cu rezultatele si evolutia copiilor. Psihopedagogia moderna,
centrata pe copil, se bazeaza pe convingerea ca familia este primul educator si are cel mai mare
potential de modelare.

Rolul educatoarei este acela de a sprijini familiile sa aiba incredere in resursele proprii, sa faca fata
greutatilor cu care ele se confrunta.

In concluzie: daca avem intrebari in legatura cu copiii de la grupele noastre este bine sa ne adresam
organelor abilitate. Este mult mai bine sa cerem informatii si sprijin atunci cand este nevoie, decat sa
evitam copiii cu probleme sau mai grav, sa ii indepartam de la grupele noastre. Este bine sa ne alegem
cele mai eficiente strategii in activitatea instructiv - educativa tinand cont de particularitatile individuale
si de varsta ale copiilor.
Bibligrafie :

Csorba, Diana Scoala pentru diversitate, scoala pentru toti suport curs psihopedagogie speciala, Credis
2008

Ghergus, A. Psihopedagogia persoanelor cu cerinte speciale. Strategii de educatie integrata, Ed.

Polirom, Iasi, 2001

M.E.C., UNICEF, Ghid mamagerial-dezvoltarea practicilor incluzive in scoli, Bucuresti, 1999

Musu, I.,Taflan A.,Terapia educationala integrata', Editura Fundatiei Humanitas, Bucuresti ;1997

Popovici D.V.,- Elemente De Psihopedagogia Integrarii, Bucuresti, Ed. Pro-Humanitate, 1999.

Radu Gh.,- Psihopedagogia Scolarilor Cu Handicap Mintal, Bucuresti, Ed. Pro-Humanitate, 2000.

Ungureanu, D. Educatia integrata si scoala incluziva, Editura deVest, Timisoara, 2000

Verza E.- Tratat De Logopedie Volumul I, Editura Fundatiei Humanitas

Verza, E. Psihopedagogie speciala manual pentru cls. XIII scoli Normale, E.D.P., Bucuresti,1995

Vrasmas, T. Scoala si educatia pentru toti, Editura Miniped, Bucuresti 2004

 www.autism.ro

www.desprecopii.ro

www.didactic.ro

www.copilul.ro