Comunicarea la copiii cu tulburări din spectrul autismului

Tema cercetării

Cercetarea de față abordează un subiect de o mare actualitate la nivel național și

internațional. Aceasta este orientată predominant pe stabilirea gradului de eficiență a unei metode
proprii elaborate, care urmărește dezvoltarea unor competențe de comunicare funcționale menite
să faciliteze o bună integrare a copilului în medii și contexte diferite. Caracterul interdisciplinar al
subiectului abordat acoperă domeniul psihopedagogiei speciale, cu conotații în sfera domeniului
educațional, a evaluării și intervențiilor, a psihologiei limbajului și comunicării, a dezvoltării
atipice a copilului sau a psihologiei cognitiv-comportamentale, în situații critice de
disfunctionalitate a procesului de comunicare.
Dificultățile legate de limbaj și comunicare au fost mereu considerate o caracteristică
specifică pentru autism. Scala abilităților legate de limbaj este largă, iar dacă se ia în considerare
autismul ca întreg, este clar că problema fundamentală este cea a comunicării, și nu cea a limbajului
în sine.

Documentarea teoretică în domeniul temei

Comunicarea este activitatea sau procesul prin care o persoană își exprimă ideile,
sentimentele sau prin care oferă altora informații. Ea implică numerose forme de a trasmite mesaje
celor din jur prin limbaj, gesturi sau alte modalități. Muraru O. este de părere că limbajul este mai
mult decât actul vorbirii și îl definește ca un sistem semantic complex cu ajutorul căruia se
realizează comunicarea într-un anume context social, cultural.

Daca se ține cont doar de intelecul restrâns al termenului “limbaj”, anume abilitatea de a
vorbi, adică de a produce sunete și cuvinte, rolul pe care îl au deficiențele de limbaj în contextul
simptomatologiei autiste ar fi mai puțin întelese. Este adevărat că mai bine de jumătate dintre copiii
autiști nu vor reuși niciodată să vorbească. Însă există și autiști, aproximativ 25%, care sunt
capabili să facă acest lucru, adică să rostească cuvinte, iar între ei există o minoritate care face
acest lucru într-o manieră funcțională, ce le permite într-o oarecare măsură să comunice și să
înțeleagă ceea ce li se comunicaă. Chiar și în cazul acestora din urmă, deficiențele identificabile la
nivele superioare ale comunicării, care trec dincolo de simpla producere și înțelegere de enunțuri,
constituie o importantă piedică în calea integrării lor sociale.

Deoarece autismul este o dizabilitate de origine biologică afectând funcționarea cerebrală,

este foarte probabil ca ceea ce a cauzat autismul, să fi cauzat și alte dezechilibre în funcționarea
creierului, iar autismul “pur”, fără alte dizabilități asociate, va fi foarte rar întalnit. Astfel multe
persoane cu autism vor avea și alte probleme care duc în continuare la dificultăți de limbaj.
Dificultățile severe de învățare sau dificultățile specifice de limbaj asociate, adesea înseamnă că
dezvoltarea generală a limbajului este mult întârziată și într-o minoritate semnificativă de cazuri,
individul ramane mut. Aceasta poate apărea, deoarece copilului îi lipsesc mecanismele înnăscute
pentru a învăța, structura limbajul. Cu toate acestea, cel mai adesea sunt dificultăți în achiziția
limbajului la toate formele sale, inclusiv limbajul semnelor. Cazurile în care limbajul este
achiziționat, o dezinvoltură legată de structură și formă, poate sa conducă în mod eronat un
ascultător naiv spre o falsă impresie a ceea ce înțelege de fapt persoana. (Muraru, O., 2005)

V. Predescu precizează faptul că tabloul clinic al autismului se caracterizează prin trei

simptome principale:

- perturbarea comunicării interpersonale (izolarea autistă);

- tulburarea limbajului vorbit;

- stereotipurile. (V. Predescu, 1989)

E. Verza grupează principalele anomalii ale autismului astfel:

a) dificultăţi de limbaj şi comunicare;

b) discontinuitate în dezvoltare şi învăţare;

c) deficienţe perceptuale şi de relaţionare;

d) tulburări acţionale şi comportamentale;

e) disfunctionalităţi ale proceselor, însuşirilor şi funcţiilor psihice. (Verza, E., 1996)

 Ѕi mpto mе lе  a u ti ѕmu lu i  ѕu nt, dе  o bi се i , o bѕе rva tе  ma i  întâi  dе  сătrе  pări nţi  ѕa u  dе  a ltе 
pе rѕo a nе  în pri mi i  trе i  a ni  dе  vi a ţă a i  сo pi lu lu i . Dе şi  a u ti ѕmu l е ѕtе  prе zе nt dе  la  na ştе rе , ѕе mnе lе 
a се ѕtе i  tu lbu rări  po t fi  di fi сi l dе  i dе nti fi сa t ѕa u  dе  di a gno ѕti сa t în ti mpu l сo pi lări е i  ti mpu ri i .

A dе ѕе a  pări nţi i  dе vi n îngri jo ra ţi  a tu nсi  сând сo pi lu l lo r nu  vrе a  ѕă fi е  ţi nu t în bra ţе , сând
nu  pa rе  ѕă fi е  i ntе rе ѕa t dе  a nu mi tе  jo сu ri  şi  сând nu  înсе pе  ѕă vo rbе a ѕсă.

Dе  a ѕе mе nе a , pări nţi i  ѕu nt nе du mе ri ţi  în lе gătu ră сu  сa pa сi ta tе a  сo pi lu lu i  dе  a  a u zi .
A dе ѕе o ri , pa rе  сă u n сo pi l сu  a u ti ѕm nu  a u dе ; to tu şi  în a ltе  mo mе ntе , pa rе  сă a u dе  zgo mo tе  a fla tе 
la  di ѕta nţă, сu m a r fi  şu i е ru l u nu i  trе n.

Сu  a ju to ru l u nu i  tra ta mе nt a dmi ni ѕtra t prе сo се  şi  i ntе nѕi v, ma jo ri ta tе a  сo pi i lo r îşi 
îmbu nătăţе ѕс сa pa сi ta tе a  dе  a  rе la ţi o na  сu  a lţi i , dе  a  сo mu ni сa  şi  dе  a  ѕе  a u to îngri ji  pе  măѕu ră се 
сrе ѕс.

Obiectivele și ipotezele cercetării

Scopul cercetării de față constă în stabilirea nivelului de eficiență a metodei de stimulare a

limbajului și comunicării adresate copiilor cu autism prin elaborarea, implementarea și evaluarea
unor programe de intervenție personalizate, în vederea formării, dezvoltarii și generalizării
deprinderilor de comunicare funcțională în contexte cât mai variate.

Studiul de față va vea următoarele obeictive specifice:

1. Identificarea nivelului de dezvoltare a abilităților de comunicare a copiilor cu tuluburări

din spectrul autist din cadrul grupului studiat, prin intermediul unor instrumente specifice;
2. Identificarea nivelului de dezvoltare cognitivă a participanților la studiu, prin administrarea
unor instrumente de evaluare selectate;
3. Evaluarea eficienței metodelor, strategiilor și tehnicilor de dezvoltare a abilităților de
comunicare, încorporate în cadrul metodei de stimulare a limbajului și comunicării adresate
persoanelor cu tulburări din spectrul autist.
 4. Elaborarea programelor de intervenție personalizate care să se plieze cât mai adecvat pe
nevoile de comunicare ale copiilor cu autism.

Ipotezele cercetării

1. Se prezumă că, în situatia copiilor cu tulburari din spectrul autist de vârsta preșcolară, unde
realizarea unei comunicări de natură verbală este „blocată”, abilitățiile de comunicare
dobândite prin metode de stimulare a limbajului și comunicării determină „deblocarea”
comunicării si interacțiunilor sociale.

2. Se prezumă că, în cazul copiilor preșcolari non-verbali cu tulburări din spectrul autist,
utilizarea metodei de stimulare a limbajului și comunicării adresate copiilor cu autism în
cadrul programelor de intervenție psihopedagogică facilitează dobândirea abilităților de
comunicare funcțională fără a împiedica apariția și dezvoltarea limbajului verbal.

3. Se prezumă că, implementarea metodologiei comunicării totale în intervenția

psihopedagogică adresată copiilor cu TSA non-verbali de vârstă preșcolară, facilitează
generalizarea abilităților de comunicare funcțională în medii și contexte diferite.

Concepte cheie

În cadrul acestei cercetări se vor utiliza următoarele concepte:

CONCEPT STRATEGIE

Tulburări din spectrul autismului Acest concept este evaluat prin intermediul
observației reprezentând și variabila
principală a studiului.

Limbaj Acest concept va fi evaluat prin intermediul

observației și a unor instrumente specifice.
 Lotul de subiecți

Lotul de participanți este format din șase copii diagnosticați cu diferite

tulburari din spectrul autist, dintre care 3 băieți și 3 fete, cu vârsta cuprinsă între 3 ani și 4 ani.
O prezentare succintă a subiecților incluși în cercetarea-acțiune de față este realizată în
cadrul următorului tabel:

Nume/ inițiale Diagnostic Vârsta

A.C. • Retard ușor; 4 ani
• Întârziere a limbajului
expresiv.
P.E. • Tulburare pervazivă de 3 ani 8 luni
dezvoltare;
• Retard grav de limbaj;
• Retard psihomotor.
N.S. • Întârziere în dezvoltare 3 ani 6 luni
psiho-motrică;
• Retard grav de limbaj;
• Autism infantil.
Ț.F. • Retard al limbajului 3 ani 7 luni
expresiv;
• Hiperactivism.
V.G. • Întârziere severă în 3 ani 3 luni
dezvoltarea psiho-
motrocă și limbaj;
• Autism infantile.
P.D. • Autism infantil; 3 ani
• Retard grav de limbaj.
 Eşantionul de subiecţi a fost selectat astfel încât să existe omogenitate atât în ceea ce
priveşte categoriile de vârstă cât și genul.

Instrumentele și metode de cercetare

• Convorbirea;
• Metoda observației;
• Metode de stimulare a limbajului și comunicării;
• Testul sociometric

Convorbirea, care se va utiliza în diverse ocazii, nu doar în scopuri de cercetare, ci

şi pentru provocarea opiniilor determinând argumentarea lor.
Convorbirea solicita din parte subiectului investigat răspunsuri, atitudini şi modalităţi de
a le exprima având avantajul că poate determina o cercetare cât mai focalizată. În funcţie de metoda
utilizată putem vorbi de:

● convorbire liberă;
● convorbire semi-dirijată;
● convorbire dinamică;
● convorbire reflexă;
● convorbire dirijată.

Observarea se va realize pe tot parcurusl cercetării, pentru a obține o înșegere mai

cuprinzătoare a persoanelor studiate.
Caracteristicile observației:
• Caracter felxibil;
• Focalizarea pe dimensiuni specifice sau generale;
• Structurarea variată de la un grad mare până la o acțiune liberă.
Timpul observației variază de la o simplă oră de observație la multiple observații. Cu cât avem
mai mult timp pentru observare, cu atât putem formula mai bine concluzii pe baza acestora.
 Metode de stimulare a limbajului și comunicării
Acestea constau într-o îmbinare a mai multor metode și sgtrategii, întâlnite în formă
dispersată la nivelul literaturii de specialitate și completată cu elemenete noi în situații în care au
fost identificate lacune. În acest context, tehnica elaborată se bazează pe : metode de stimulare a
limbajului receptive, o serie de elemente întâlnite în ABA (Analiza comportamentală aplicată).

La finalul investigației se va raeliza un plan de intervenție personalizat, în cadrul căruia se

va avea în vedere organizarea mediului în care copilul își desfășoară activitățile zilnice, astfel încât
să fie stimulat în dezvoltarea unor abilități și competențe din sfera limbajului expresiv și implicit
a interacțiunilor sociale, dar și a unor studii de caz.

Prezentarea rezultatelor estimate

Rezultatele obținute de-a lungul perioadei de intervenție prin analizarea și interpretarea

datelor preponderant calitativ dar și cantitativ oferă un material valoros în formularea unor
concluzii asupra cercetării. Lipsa informațiilor cu privire la particularitățile procesului de
comunicare și limbaj al copiilor cu autism, dar și a metodelor, strategiilor și mijloacelor specific
de intervenție la acest nivel pot determina erori în abordarea terapeutică.
În consecință, este deosebit de importantă încurajarea oricărei inițiative de comunicare a
copilului, chiar dacă, mai ales în fază incipient intervenției, dar și mai târziu, mesajul este greu de
decodat de către interlocutor. În acest sens, au fost constatate în cadrul observațiilor sistematice
realizate la nivelul cercetării, comportamente precum: cel provocator (agresivitate, mutilare),
comportament autostimulativ (învârtirea în jurul axei corpului, legănatul, joc vocal stereotip,
comportamente stereotipe și repetitive) sau utilizarea neologismelor („cuvinte” ce au
Semnificație doar pentru copil sau cei foarte familiarizați cu limbajul acestuia).
De asemenea, dacă în cazul evaluării inițiale participanții au indicat un nivel de dezvoltare
al abilităților de comunicare foarte scazut, la finalul studiului, nivelul atins de către aceștia a variat
între stadiul comunicării prin simboluri concrete (2 participanți) până la stadiul de
combinare a simbolurilor cu scopul de a formula o cerință (4 participanți). Astfel, la finalul
studiului, trei dintre participanți au indicat performanțe specifice stadiului convențional, doi
adecvate stadiului de comunicare prin simboluri concrete și doar unul a atins stadiul de combinare
a simbolurilor cu scopul de a formula un enunț.
Plecând de la aceste date, prima ipoteză a cercetarii se confirmă, respectiv prin
utilizarea metodelor de stimulare a comunicării la nivelul programelor de intervenție adresate
copiilor cu TSA non-verbali de vârstă preșcolară ce facilitează deblocarea comunicării și a
interacțiunilor sociale. Cu toate acestea este important de remarcat faptul că în cazul
participanților studiați diferențele dintre cele două categorii de abilități sunt semnificative
Analiza profilului general de dezvoltare al participanților la studiu a surprins o
serie de discontinuități în ceea ce privește evoluția acestora la nivelul ariilor de dezvoltare studiate.
De asemenea, s-a remarcat faptul ca nivelul de dezvoltare al limbajului expresiv și în mod special
al abilităților de comunicare verbala este semnificativ mai redus comparativ cu nivelul de
dezvoltare adecvat vârstei biologice la care participanții la studiu s-au aflat. Pentru a compensa
aceste deficițe, copiii au utilizat în cadrul procesului de comunicare și interacțiune social, abilități
funcționale. În aceste condiții cea de a doua ipoteză a cercetării se confirmă parțial în cazul
întregului lot de participanți la studiu, mai precis prin implementarea metodelor de comunicare și
stimulare la nivelul programelor de intervenție psihopedagogice, ce au facilitat dezvoltarea
abilităților de comunicare a participanților la studiu, fără a obstrucționa apariția
limbajului verbal. În schimb, conform datelor obținute abilitățile verbale s-au dezvoltat într-un
ritm mult mai lent raportat la nivelul general de dezvoltare al copiilor.
Pentru a acoperi acest deficit în cadrul programelor de intervenție corectiv-compensatorie,
s-a recurs la implementarea paradigmei și metodologiei comunicării totale. Prin această modalitate
de abordare, participanții la studiu au dobândit abilități de comunicare funcționale, realizate prin
diferite mijloace specifice (gesturi, mișcări corporale, semne manuale, a expresii faciale,
vocalizari) și în același timp s-a creat un context de învățare adecvat. Copiii au realizat asocieri
corecte între diferitele tipuri de simboluri cu semnificație identică, pe care ulterior le-au utilizat în
paralel întarind claritatea mesajului transmis. Analiza comportamentelor de comunicare spontană
au surprins faptul că cea mai mare parte a participanților la studiu (cinci dintre cei șase) au
manifesta o preferință constantă în utilizarea mijloacelor de comunicare prin simboluri concrete ,
indiferent de mediul și contextul de comunicare (școlar, familial, social). Aceste date confirma cea
de a treia ipoteză a cercetării, conform căreia implementarea paradigmei și metodologiei
comunicării totale utilizată în cadrul programelor de intervenție
bazate pe metode de comunicare și stimulare, facilitează dobândirea și generalizarea abilităților de
comunicare funcțională a copiilor cu TSA non-verbali de vârsta preșcolară, în medii și context
diferite.
Forma şi gravitatea deficienţei perturbă mai mult sau mai puţin funcţiile comunicării,
aceasta devenind „labilă, cu momente de stagnare şi cu dezvoltări progresive, lente, fapt ce se
corelează cu însuşirile dominante de personalitate prin executarea unor inter-influenţe reciproce,
ca apoi să se evidenţieze în comportamente globale ce au tendinţa de a se obiectiviza într-o formă
specifică pentru fiecare subiect în funcţie de condiţia de ansamblu a întregului psihism” (Radu
Gh., 2000, pg. 17-18).
Implicarea activă a familiei ca partener alături de echipa de intervenție în cadrul procesului
de formare și dezvoltare a abilităților de comunicare ale copilului, joacă un rol deosebit de
important în reușita procesului de terapie. În acest context, părinții vor contribui la luarea deciziilor
cu privire la sistemul de comunicare utilizat, dar și la modalitatile de realizare a activităților
terapeutice, prin facilitarea procesului de consolidare și generalizare a comportamentelor nou
formate în medii și context cât mai variate. Având la bază sugestiile și recomandările oferite de
către echipa de specialiști, părinții dobândesc abilități și competente necesare care să ofere
continuitate procesului de intervenție.

Limite și perspective ale cercetării

Una dintre cele mai importante limite ale cercetări este legată de eșantionul utilizat, care a
fost unul limitat. Mărirea numărului subiecților ar minimiza eventualul impact al erorilor ce pot
afecta evaluarea.
De asemenea, având un lot de subiecți atât de restrâns și care fac parte din cadrul aceluaiși
colectiv, ceea ce înseamnă că au și relativ aceeași vârstă împiedică realizarea unor diverse corelații
între vârste și etape de dezvoltare.

Bibliografie

1. Muraru, O., Aspecte generale ale patologiei autiste, Ed. Universităţii, Suceava, 2005
2.Predescu, V., Psihiatrie, Ed. Medicală, București, 1989
3.Radu, Gh. (2000). Psihopedagogia şcolarilor cu handicap mintal. București: Pro Humanitate
Publishing House
4.Vе rza , Е ., Pѕi ho pе da go gi е  ѕpе сi a lă, Е d. Di da сti сă şi  pе da go gi сă, Bu сu rе şti , 1996