Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Universitatea din București

Studiu de caz

CURS PSIHOLOGIA LIMBAJULUI ȘI A

COMUNICĂRII

Stoia Cristina Andreea

Programul de studiu : Terapia Logopedică în procesele de comunicare

Anul I, Master

București

2020
 Introducere

Autismul este o tulburare des întâlnită în zilele noastre dar în ceea ce privește tratamentul
și recuperarea acesta rămâne o enigmă.

Persoanele cu tulburare din spectrul autist nu reușesc să își exprime nevoile de cele mai
multe ori și să comunice adecvat cu membrii familiei. Primul semn pe care părinții îl remarcă în
dezvoltarea anormală a copiilor lor este lipsa limbajului sau întârzierea acestuia.

Limbajul este adesea atipic sunt folosite cuvinte sau expresii din jargon sau când se referă
la sine vorbește la persoana a III- a, exemplu ,,Andreea, vrea mingea” , ,, Andreea, vrea
bomboane”. Alte caracteristici includ difuzarea anormală a vorbirii (prozodiei), adică voce
neobișnuită, viteză, volum sau ton. Oricare ar fi abilitățile lingvistice prezente, schimburile
reciproce de conversație tind să fie dificile, în special dacă subiectul conversației este limitat la
interesul narativ / circumscris și repetitiv al individului afectat.

În DSM V, publicat în 2013 de Asociația de Psihiatrie Americană este specificat faptul că

la copilul cu autism deficiența verbală și inadaptarea comunicării sociale se manifestă diferit de la
un copil la altul, unii dintre ei pot avea întârzieri ale limbajului sau limbajul nu va fi achizitionat
niciodată, pe cand alții pot avea o înțelegere redusă a limbajului sau ecolalie. La unii copii cu
autism limbajul poate să fie intact la nivel de vocabular și gramatical dar nu se pot folosii de limbaj
la nivel social, în relațiile cu cei din jur, nu pot iniția dialoguri sau răspunde în propoziții complexe
dacă nu au fost învățate în terapie aceste lucruri. Limbajul este folosit de cele mai multe ori pentru
a face cereri sau a denumii obiecte și nu pentru a face schimb de informații sau de a comenta
acțiuni sau evenimente, este prezentă o deficiență la nivelul socio- emoțional, fiind foarte greu
pentru ei să își exprime gândurile și sentimentele. Autistul încearcă să comunice din necesitate și
se exprimă prin comportamente agresive, autostimulări, tandrum, pentru a-și exprima dezacordul
în participarea la anumite activități, față de anumite persoane.

O mare parte a copiilor cu tulburare din spectrul autist manifestă întârzieri în dezvoltarea
abilităților de comunicare, în jurul vârstei de 3-8 luni, copii tipici dezvoltă o serie de
comportamente intenționate în scopul de a obține anumite beneficii din partea adultului (
Bogdashina, 2005), plânsul are rolul de a transmite mesaje, iar copii învață aceste comportamente
și le manifestă ori de câte ori resimt un disconfort, în cazul copiilor cu autism, mamele acestora nu
pot remarca atunci când copilul nu este în regulă, acesta nu transmite mesaje în sensul decodificării
lor și de manifestare a nevoilor acestora. Olga Bogdashina (2005) spune în sens metaforic că în
etapa timpurie de dezvoltare a abilităților de comunicare, bebelușii autiști vorbesc o ,,limbă
străină” pe care și mamele lor sunt incapabile să o decodifice sau să o înțeleagă.

În etapa gânguritului, la copii cu autism aceasta se manifestă mai târziu fiind mult mai
săracăcioasă în sunete, pattern-urile vocale nu se sincronizează cu cele ale mamei sau cu ale
persoanelor din jur. Ricks (1979) a surprins acest lucru prin studiile sale, urmărind expresivitatea
vocalizărilor la copii autiști, utilizând stimuli care produc stări de emoție diferite (placere,
frustrare, surpriză, necesitate), urmând apoi ca părinții să decodifice din înregistrări emisiile
vocale. Părinții au recunoscut cu succes vocalizările propriilor copii, însă nu au putut distinge
corect mesajele acestora. Stone și colaboratorii săi (1990) au remarcat că o mare parte dintre copii
cu autism au o rată scăzută a abilităților de imitare vocală, prezintă deficiențe ale abilității de
imitare a unor sunete și au un repertoriu restrâns de vocalizări.

Și la nivelul limbajului nonverbal există o deficiență, în intecțiunea socială contactul vizual

este redus, gesturile și expresiile faciale sunt sărace și când apar sunt exagerate ( bucuria și tristețea
sunt afișate fără reținere chiar dacă anumite situații cer discreție), zâmbesc mult mai rar la expresia
facilă a celorlalți și reacționează selectiv la auzul propriului nume, manifestându-se o deteriorare
a atenției, copilul nu arată obiecte, nu le prezintă și nu le împărtășește cu ceilalți. Copilul cu tsa nu
folosește în mod spontan gesturi prin care să își exprime sentimentele, dar pot învăța cum să
reacționeze într-o anumită situație. De asemenea, deficiențele de împărtășire a atenției și de
manifestare a interesului față de partenerii sociali sunt alți indici ce conturează problemele de ordin
comunicativ specific copiilor cu TSA. Distanța față de interlocutor nu este nici ea respectată, acesta
se plasează fie prea aproape, fie prea departe.

Limbajul din perspectiva lui Skinner (1957) este privit ca un comportament învățat și
dobândit, considerând că orice răspuns este un comportament verbal luând în considerare și
gesturile, mimica, plânsul în cazul copiilor mici, aplaudatul, dar limbajul privit din perspectivă
lingvistică reprezintă un sistem de simblori și reguli gramaticale care are rolul de a asigura
schimbul informațional și de comunicare.
 Funcțiile limbajului sunt multiple și se prezintă astfel într-o clasificare realizată de Anca în
2001 și de Munteanu în 2005:

- Funcția comunicațională această funcție asigură transmiterea de informații, de

relaționare cu mediul social și de comunicare a propriilor nevoi
- Funcția socială înlesnește procesul de formare al relațiilor interumane, a legăturilor
dintre aceștia, având o mare importanță în procesul terapeutic, aici putem face
referire la copii cu tulburări din spectrul autist deoarece funcția socială a limbajului
este vizibil afectată
- Funcția cognitivă. Limbajul prin bogăția sa și prin caracterul simbolic și abstract
pune sub semnul întrebării în cazul tulburărilor de limbaj dacă subiectul se
confruntă și cu o dizabilitate intelectuală.
- Funcția reglatorie a limbajului are rolul de a permite oferirea de feedback, de
exteriorizare a emoțiilor, de reglare și de autoreglare. (Terapia Tulburărilor de
limbaj. Structuri deschise, Carolina Bodea Hațegan, 2016)

Procesul de comunicare este în sine un fenomen dinamic și complex, copilul încă de la

vârste fragede învață să transmită mesaje, realizează și decodează comportamente comunicaționale
care joacă un rol important în procesul relaționării sociale ale copilului cu cei din jur. În condițiile
tulburărilor din spectrul autist tulburările de comunicare și întârzierea limbajului au conotații
negative asupra vieții acestor indivizi dar și a familiei acestora. Așadar aproximativ o treime până
la 50% dintre copii diagnosticați cu autism nu dezvoltă un limbaj verbal funcțional și se remarcă
dificultăți ale dezvoltării limbajului încă din primul an primul an de viață.

La nivelul comunicării în majoritatea descrierilor copiilor cu tulburări din spectrul autist

regăsim caracteristici precum: evită să privească în față persoana cu care interacționează, evită
orice formă de comunicare, par să nu audă și nu răspund atunci când sunt strigați sau când li se
pune o întrebare, cei care vorbesc au un limbaj bizar, folosesc tonuri înalte sau joase ale vocii, se
amuză și de cele mai multe ori folosesc puține cuvinte, nu pentru a comunica ci pentru a face o
anumită cerere.

Copilul cu autism prezintă dese ori un atașament intens față de obiecte și de stimuli: învârte
o roată și privește cum aceasta se mișcă, urmărește luminile și nu are nici o problemă să se uite
direct la acestea, fascinația pentru elementul sonor etc. Atunci când un copil cu autism va dorii să
transmită o nevoie, sau o emoție aceasta se va rezuma dese ori la un simplu țipăt, intenția de
comunicare fiind prezentă dar modul de manifestare este inadecvat, neștiind cum să comunice,
acesta nu caută privirea celor din jur și nu inițiază conversații, rare ori i se întâmplă să se asigure
de disponibilitatea partenerului căutându-i privirea. (Comunicarea Aspecte generale și particulare,
Mariana Popa, 2006)

Unul dintre primele semne care alarmează părintele în dezvoltarea normală a copilului său
este întârzierea limbajului sau lipsa totală a limbajului, copilul cu autism nu articulează cuvinte,
nu imită sunete sau onomatopee, nu caută contactul social cu cei din jur și de asemenea nu își poate
exprima dorințele și nevoile și astfel copilul cu TSA și întârziere în dezvoltarea limbajului
manifestă frecvent crize de furie, plâns.

Întârzierea în dezvoltarea limbajului la copilul cu autism se manifestă atunci când până la

vârsta de 3 ani copilul folosește un număr redus de cuvinte, nu formează la nivel semantic
propoziții, cel mai des folosește un singur cuvânt pentru nevoile sale, aparatul fonoarticulator este
dezvoltat corespunzător, nu prezintă un QI scazut sau o formă ușoară de retard mintal.

La copii cu autism apariția limbajului este întârziată avand mai mult rolul de reproducere
a cuvintelor și mai puțin folosirea adecvată în comunicare, predomină ecolalia dar și folosirea
inadecvată a pronumelui personal. Râsul, zambetul și plânsul nu sunt folosite în contextele
adecvate, de cele mai multe ori acesta poate râde sau plânge fără motiv. ; Emil, Florin Verza (2007),
Fundamentele psihopedagogiei speciale, Bucureşti, pag 203-207

În cazul copiilor cu autism dificultățile legate de limbaj și de comunicare au fost

întotdeauna ușor de sesizat devenind o caracteristică specifică acestora, însă dacă se ia în
considerare tulburarea ca întreg observăm faptul că problema fundamentală este cea legată de
comunicare și nu ține neapărat de limbaj fiind afectate atât formele nonverbale ale comunicării cât
și utilizarea într-un mod adecvat a limbajului în relațiile cu cei din jur.

În prezent, mulți copii cu tulburări din spectrul autist continuă să demonstreze un nivel de
competențe lingvistice cu mult mai slab dezvoltat decât al colegilor lor de acceași vârstă atât în
limbajul expresiv, care este folosit cel mai frecvent în comunicare dar și la nivel receptiv.

În literatura de specialitate găsim informații puține despre evoluția limbajului și a

comunicării înaintea vârstei de 3-4 ani atunci când se pune diagnosticul de tulburare din spectrul
autist. Studiile orientate în acest sens sunt bazate pe relatările familiei și probele audio-video din
perioada de dinaintea diagnosticării. Informațiile acestea demonstrează faptul că pe parcursul
formării abilităților de comunicare este afectat și limbajul non-verbal ceea ce denotă dificultăți la
nivelul tranzitării dinspre comunicarea preintențională și cea intențională ,de la cea pre-simbolică
la cea simbolică, cum se întâmplă în cazul copiilor tipici.

În diagnosticarea copilului cu autism se urmărește obținerea unui scor de 6 sau mai multe
răspunsuri pozitive din cele 3 secțiuni, A, B și C din DSM V, publicat în 2013 de Asociația de
Psihiatrie Americană, elementele care susțin diagnosticul sunt afectarea profundă a comunicării
sociale, care pot varia de la o abordare socială necorespunzătoare și eșec în dialogul cu ceilalți
(Criteriul A), activitățile repetitive, comportamentele repetitive, ritualizarea modelelor de
comportament verbal sau nonverbal, interesul crescut și atașamentul excesiv pentru obiecte,
hiperactivitatea la stimulii senzoriali cum ar fii fascinația anormală pentru lumină sau mișcare,
reacții adverse la anumite sunete sau texturi, mirosirea sau atingerea excesivă a obiectelor (
Criteriul B) dar și faptul că tulburarea apare în copilăria mică și afectează funcționarea normală (
Criteriul C) .
Prezentarea cazului

Nume: G.R.

Vârstă: 4 ani și 8 luni

Data nașterii: 11.02.2015

R. s-a prezentat la cabinetul logopedic împreună cu mama și cu tatăl său. Evaluarea s-a
realizat pe parcursul a două ore, câte o oră în două zile diferite.

Motivul prezentării fiind acela că R. are unele dificultăți de pronunție și nu este coerent în
povestire și repovestire.

În orele petrecute cu acesta am putut observa atât preferințele pentru anumite jucării, cât
și problemele legate de pronunție, dificultățile de înțelegere și de interacțiune socială.

Anamneză :

Istoric medical

R. este diagnosticat cu tulburare din spectrul autist și hipotonie musculară. De-a lungul
timpului acesta a suferit de răceli ușoare și specifice copilăriei. În trecut a avut otită seroasă. În
ultimul an, i-a fost testat auzul de către un medic, nu a fost testată vederea și nici limbajul.

Istoric de tratament

R. a urmat și urmează și în prezent diferite metode de terapie (ABA), kinetoterapie,

ludoterapie, neurofeedback.

Hrănirea

R. a fost alăptat cu lapte matern până la vârsta de 9 luni și a băut cu biberonul până la
vârsta de 3 ani și 4 luni.

Modalitatea de alimentare: mănâncă încet, mâncarea este în formă normală, nu este

pasată sau tăiată cubulețe, mestecă, salivația este normală, mănâncă variat, de temperaturi și
gusturi diferite. Apare constipația atunci când nu mestecă bine mâncarea.
 Evaluarea limbajului

Evaluarea a fost realizată prin observare clinică și testare directă:

Abilitățile verbale (conversație, structură, vocabular) în timpul evaluării:

• A fost interesat de mașini și s-a îndreptat preponderent către ele:

- A cerut mașina

- A pus întrebări de tipul De ce pe tema vehiculelor

- A folosit atribute precum mare-mic, a vorbit despre culori

- A vorbit în propoziții folosind deseori structura: x stă în/pe.....
- A făcut o afirmație la afirmația mea

• Ne-am uitat pe carte și am vorbit despre animale:

- În conversația despre pisică, nu a existat o reciporocitate în a pune întrebări și a face

afirmații despre subiect(animale de companie).

- A răspuns la întrebările adresate

Limbajul funcțional este subdezvoltat în raport cu vârsta: cerințele și comentariile nu au

fost foarte variate

- Nu are în exprimare o mare varietate a substantivelor, verbelor și adjectivelor.

În ceea ce privește comportamentul am observat următoarele: - Se poate

observa o latență în răspuns și în reacție - Pe parcursul conversației a avut un
contact vizual scăzut - Spontanetitate și inițiativă scăzută, preferă ceea ce este
cunoscut, familiar.

Abilități de povestire

Evaluarea a fost realizată prin testare directă:

 [R]: Cei trei purcelusi [R]: Cei trei purcelusi...erau trei purcelusi [R]: A fost o
dată trei purcelusi [R]: Primul purcelusi a facut o casa din paie [R: Al doilea a
facut o casa din lemn [Rareș]: Al treilea a facut o casa din caramizi [R]: A
venit lupul si a suflat [R]: Lupul a suflat si casa s-a daramat [R]: Purcelusul
(aproximări de cuvinte noninteligibile)...la casa fratelui său [R]: Lupul...
(aproximări de cuvinte noninteligibile) [R]: Lupul a căzut în foc [R]:
Purcelusul a urcat și el în pat [R]: A fost în pat și a făcut nani. [R]: I-a pus un
plasture, de ce i-a pus un plasture la cap? [Logoped]: La obraz. [R]: De ce i-a
un plasture la obraz? [Logoped]: Poate s-a lovit. Tu ce crezi? [R]: A făcut
bubița de la foc. [Logoped]: Aha, asta crezi tu, că a făcut buba de la foc?
[Logoped]: Dar de ce crezi că-i dă sirop, purcelușul mare? [R]: Păi ca să se
facă bine. [Logoped]: Așa este. [Logoped]: Mai vrei să mai zici ceva? [R]:
Nu.
Repere în dezvoltarea narațiunii la copii Vârsta Structură narativă 2- 3 ani

Abilități narative în prezent

Copilul începe sa coreleze informațiile. Apare un personaj central, o tema sau un cadru al
poveștii. Tinde sa fie o descriere a unui eveniment fara relație cauzala sau elemente temporale.
3- 4 ani
Poveștile conțin un personaj central, o tema sau un cadru.
Pot include elemente de structura ( început, acțiune, consecințe) și vorbește des despre
emoțiile și expresiile personajului. Poate folosi cuvinte simple pentru a lega idei (și, apoi).
4 ani- 4 ani și 6 luni
Povestea reprezinta o serie de evenimente care au legatura
logica sau exista între ele o relație de tip cauza-efect. Povestea are legatura de la o secvența la
alta dar nu de la început pâna la final. Copilul poate folosi cuvinte de legatura precum ”dar” și
”pentru ca”.
4 ani și 6 luni- 5 ani
 Abilități narative potrivite vârstei
Poveștile conțin un personaj principal și au o succesiune logica de evenimente. Poveștile
au evenimente de tip cauza-efect sau conțin informații temporale dar intriga nu expune însușirile
și motivațiile personajului. Finalul poate fi brusc.
6 ani + Poveștile se focuseaza în jurul unui incident. Este o narațiune
adevarata, se dezvolta personajul și succesiunea evenimentelor. Problema din poveste are o
rezolvare la final.

Concluzii:
- Modalitatea de povestire se încadrează la vârsta de 2-3 ani.
- În timpul activității nu și-a dat seama ce are de făcut, nu a înțeles cerința ” hai să
spunem povestea X”
- Nu urmează o structură de exprimare: A fost o dată/ Prima dată/ Într-o
zi....apoi/după aceea....la sfârșit/la final” - Narațiunea nu conține elemente temporale, elemente
de descriere și caracterizare (atribute) și nu vorbește despre gândurile, motivațiile și emoțiile
personajului.

Alte observații
Respirație:
- În majoritatea timpului petrecut în cabinet, respirația a fost orală
Pronunție:
- Dificultăți de articulare a sunetului Ș și S
Recomandări
Pentru o mai bună integrare a lui R. în comunitate și printre egali este nevoie ca
intervenția să se axeze pe dezvoltarea vocabularului, extinderea propozițiilor, calitatea
descrierii, abilitățile de povestire și abilitatea de a învăța independent prin adresarea
întrebărilor variate. Astfel că prioritare sunt elementele de limbaj expresiv, iar
corectarea sunetelor intervine ulterior, după ce ne asigurăm că a crescut cantitatea și
calitatea exprimării.

Recomandările au fost făcute în concordanță cu prioritățile

descrise:

• Examinare ORL pentru corectarea respirației orale.

• Atenționare pentru a ține gura închisă și a avea o respirație nazală.

• Terapie logopedică: 2 ședințe / săptămână (este important ca logopedul să fie

specializat în terapia ABA)

• Recomand ca poveștile să fie mai degrabă o descriere a imaginilor din carte (fără a

citi pentru că așa cum este scrisă povestea, poate conține arhaisme sau neologisme

uneori dificil de înțeles), folosindu-ne de acestea pentru a avea un reper vizual pe care

ulterior Rareș să îl folosească atunci când trebuie să repovestească narațiunea.

Materiale utile pentru încurajarea abilităților de povestire:

1. Cărți cu povești, ce au imagini nu foarte încărcate de stimuli sau culori.

2. Povești clasice împărțite pe secvențe.

3. Scevențe cu activitățile din zi pe care le-a avut Rareș și pe care seara să le

revadă și să descrie ce a făcut.

4. Secvențe cu descrierea unei activități în pași mici: cum facem un ceai, cum

facem cartofi prăjiți, cum construim un pod etc.

 5. Secvențe din materialele de la Autism Voice cutia cu Secvențialitate.

• Urmăriți dezvoltarea narațiunii adaugând pe rând următoarele particularități: (Pentru

a putea face o descriere consistentă și de calitate trebuie ca R. să aibă un model

de povestire. Este necesar ca persoana care lucrează aceste abilități să se
exprime urmărind următoarele elemente. Atunci când R. va folosi spontan în povestirea
lui elemente din atribute- de exemplu- poate fi momentul să avansați către a introduce
în narațiune și elemnte de structură și așa mai departe.)

1. Atribute: caracteristici ale obiectelor, animalelor personajelor (culori, texturi,

forme, adjective, funcția): Fata era frumoasă și locuia într-un castel mare, imens iar
părul ei era lung și moale.

2. Cuvinte de legătură și de structură: la, cu, și, despre, apoi, prima dată, a doua zi,
la sfârșit, a fost o dată ca niciodată etc.

3. Cauzalitate: Ursul și-a rupt coada pentru că apa era înghețată.

4. Noțiuni temporale: dimineața, prânz, seara, ieri, azi mâine.

5. Emoții, nevoi și gânduri: Era supărat pentru că se gândea că nu-l place nimeni.

• Încurajarea limbajului funcțional prin metoda verbal behavior.

1. Creați contexte în care R. să ceară informații punând întrebări:

-unde/cine/ce/câte/cum? atât cu membrii cunoscuți ai familiei cât și în exterior cu

persoane (copii sau adulți) mai puțin cunoscute.

2. Interacționați cu R. mai des prin afirmații pentru a încuraja

comentariile spontane. Descrieți ceea ce vedeți pe stradă, în parc, la TV pentru ca
R. să aibă un model de modalitate de exprimare.

• Învățarea unor structuri gramaticale de construcție a propozițiilor, necesare

în descrieri:

Omida este mică. Subiect+ este+atribut

 Fluturele are aripi colorate. Subiect+ are+ substantiv+ atribut.

• Varietate în conversație: este important ca exprimare să aibă o structură variată

- Afirmație la afirmație

- Întrebare la afirmație

- Negație la afirmație