Ce este logopedia

Logopedia este o disciplină psihopedagogică care se ocupă cu educarea şi , in

special, cu reeducarea limbajului.

Ce face logopedul?

Identifică problema de limbaj, elaborează planul de recuperare şi supervizează

activităţile de recuperare care se impun in funcţie de diagnostic

Depistarea, examinarea si diagnosticul logopedic

Depistarea este o examinare simplă , de suprafaţă şi se referă la prima

interacţiune dintre logoped şi logopat

Examinarea complexă şi corectă urmăreşte punerea in lumină a unui diagnostic

corect şi diferenţiat, care va facilita elaborarea unei terapii adecvate

I. Comportamentul socio- afectiv( e dezinvolt sau timid, ne priveşte in ochi,

cum se comporta in timpul evaluării- e agitat, are răbdare
II. Comportamentul cognitiv (asemanări, deosebiri, categorii de obiecte,
conceptul de număr)
III. Comportamentul motric (motricitatea generală, motricitatea fină)
IV. Comportamentul verbal
 Examinarea limbajului rostit

1.Nivelul de inţelegere a vorbirii

joc :o papusa, o masinuta, o lingura, o farfurie, o perie, o minge…obiecte din

mediul familiar al copilului…ii cerem sa aleaga unul din obiecte sa il puna in
cosulet sau un camion de jucarie si sa ni-l dea…daca copilul nu intelege sarcina I se
arata cum trebuie sa faca.

Se notează:- dacă găseşte imediat obiectul sau ezită

-cȃt de repede invaţă jocul

-cu ce gesturi impinge coşul sau masinuta

-daca stie să caute obiecte din afara razei sale vizuale stricte

- daca mȃnuieşte obiectele cu indemanare

2. Comenzi verbale: Ridica-te, Vino la mine, Pune creionul in cutie…

2. Examinarea auzului

- probe de inţelegere a vorbirii

-observaţii asupra conduitei: copilul repetă intrebările in timp ce ii dăm indrumări;

intelege greşit :” Du-te la uşă!”- el inchide şi deschide uşa; copilul priveşte
incordat mişcarea buzelor logopedului; are tendinţa să intoarcă capul dupa locul
de unde vine sunetul.

-trebuie sa stabilim dacă copilul nu aude sau nu inţelege: dacă e nonverbal ii dăm
sarcina cu glas cȃnd tare, cȃnd incet; ii cerem o jucărie in şoaptă şi apoi lăsăm să
cadă o legătura de chei şi observăm reacţia la zgomot; dacă reacţionează la
zgomote şi poate repeta cuvintele spuse de noi , ne poziţionăm intr-o poziţie in
care să nu ne vadă buzele.

Neinţelegerea vorbirii in şoaptă pȃnă la 4-6 m =hipoacuzie uşoară; 1-4m

hipoacuzie medie; 0-1m hipoacuzie gravă

3.Examinarea articulării verbale

 Examinarea aparatului articular

- Sistemul labio-comisural: simetria, integritatea, mobilitatea şi forţa
- Aparatul dental: integritatea, forma, muşcătura,dacă exista prognatism
superior sau inferior
- Limba: forma, mobilitatea in plan transversal şi longitudinal, mărimea,
frenul
- Palatul dur: forma, amplitudinea bolţii
- Palatul moale: mobilitate, forma şi mărime
 - Omuşorul- mobilitate, integritate, mărime, aşezare
- Sistemul nazal: inflamări acute sau cronice, malformaţii

Pentru examinarea aparatului articular se pot folosi urmatoarele tipuri de

exerciţii:

- Deplasarea limbii in diferite zone ale palatului dur

- Deplasarea şi mobilitatea linguală: sus-jos, dreapta-stȃnga, in formă de
lopată, de sageată, de jgheab
- Exerciţii de ridicare si coborȃre a vălului palatin (pronunţăm “a” cu gura
deschisă şi apoi alternativ “a”-“n” cu lăsarea in jos a vălului palatin)
- Mobilitatea mandibulei
- Sonorizare si desonorizare cu palparea laringelui
- Examinarea buzelor: rotunde- intinse, zȃmbet forţat, mişcarea
alternativă a buzelor

 Examinarea articulării propriu-zise

-Vorbirea reflectată: i se cere copilului să repete dupa logoped(sunete, silabe,

cuvinte uzuale, propoziţii)

- Vorbirea independentă: citirea de ilustraţii, recitarea, cȃntecul, povestirea liberă

4.Examinarea vocii

-sonoritatea

-tonalitatea

-nuanţa

-răguşeala

-astenia vocală
-rezonanţa

-disfonia

-rinolalia- tendinţa de nazalizare

-intensitatea vocii- afectata in cazul tulburărilor de auz

-melodicitatea vorbirii- lipseşte la hipoacuzici

-vorbirea sacadată-tempoul lent indica afecţiuni cerebrale centrale

5. Examinarea structurii gramaticale

-folosirea corectă a singuralului si pluralului

-acordul subiectului cu predicatul

-acord numar-gen

-folosirea timpurilor verbale

-relaţii temporale simple

-folosirea corectă a pronumelui personal şi a celui demonstrativ

6. Examinarea vocabularului activ

Observăm volumul cuvintelor folosite in povestire şi in vorbirea independentă, a

substantivelor, verbelor şi adjectivelor
TERAPIA CU CARACTER GENERAL

1. EDUCAREA RESPIRAŢIEI

In mod normal la copii respiraţia este de tip diafragmatic, ea transformȃndu-se

treptat in respiraţie toraco-abdominală, iar la pubertate se diferenţiază in
respiraţie de tip toracic la fete şi costo-abdominală la băieţi.

Respiraţia copilului este ritmică, dar ritmul respirator nu e uniform.

OBIECTIVE:

Educarea echilibrului inspir-expir

Mărirea capacităţii respiratorii

Obţinerea unei respiraţii lungi, fara efort

Obţinerea unui ritm respirator uniform

TIPURI DE EXERCIŢII:

Exerciţii pentru expiraţie:

-suflă nasul in batistă

- suflă aerul pe dosul mȃinii

- stinge lumȃnarea

- umflă balonul

- suflă in apă cu paiul

Exerciţii pentru inspiratie:

-mirosim o floare

-cȃinele la vȃnătoare
-inspirăm alternativ pe o nară şi pe cealaltă

-inspirăm pe gură -expirăm pe nas

2. EDUCAREA MIȘCĂRILOR ARTICULATORII

EXERCITII GENERALE

-mişcări ale umerilor, gȃtului şi rotirea capului

-mişcări ale braţelor şi rotirea braţelor

-imitarea spălatului pe mȃini

-imitarea aplaudatului

MOBILITATEA APARATULUI FONO-ARTICULATOR

EXERCIŢII DE MOBILITATE A MAXILARELOR

-exerciţii de inchidere şi deschidere a gurii

-exerciţii de alternare a maxilarului inainte- inapoi

-muşcătura

EXERCIŢII PENTRU BUZE

-buzele ţuguiate

-buzele rotunde

-buzele intinse (zȃmbim larg)

-buza de sus peste buza de jos şi invers

-vibrarea buzelor- “motoraşul”

EXERCIŢII PENTRU OBRAJI

-umflăm obrajii

-sugem obrajii

-umflăm obrajii şi spargem balonaşe cu degetele

-plimbăm aerul dintr-un obraz in altul

EXERCIŢII DE MOBILITATE A LIMBII

-limba intră şi iese repede- “pisica bea lapte”

-limba se mişcă dreapta-stȃnga

-limba iese sub formă de săgeată

-limba iese sub formă de lopată

-limba sub formă de căuş

-limba şterge dinţii/buzele

-mişcarea limbii in jos şi in sus cu gura deschisă

-limba şterge cerul gurii

-tropăitul calului

EXERCIŢII DE MOBILITATE A VĂLULUI PALATIN

-exerciţii de imitare a căscatului, inghiţitului, tusei

Aceste exerciţii se fac in faza iniţială, inainte de articularea sunetelor, iar apoi se
vor folosi numai acele exerciţii care sunt necesare impostării sunetului. In cazuri
grave de pareză şi semipareză a limbii, buzelor se impune şi masajul organului
afectat.
 3. DEZVOLTAREA AUZULUI FONEMATIC

Auzul fonematic este o particularitate a auzului fizic prin care sunetele vorbirii
sunt percepute ca elemente semantice sau foneme.

Obiective:

-formarea capacităţii de diferenţiere fonematică prin distingerea şi discriminarea

sunetelor şi cuvintelor

-formarea percepţiei fonematice corecte sau conştienizarea fonologică

-analiza fonematică care poate face trecerea sistematică de la propozitie spre

cuvȃnt, pană la silabă şi sunet

-educarea pronunţiei ritmice

-educarea pronunţiei melodice

Exerciţii

Regulă: Inainte de a-l invăţa pe copil să pronunţe corect trebuie făcute exerciţii de
analiză auditivă a respectivului sunet

 Imitarea sunetelor din natură şi onomatopee- in şoaptă sau tare, in ritm

staccato şi prelungit
 Analiza fonetică cu indicarea primului si ultimului sunet dintr-un cuvȃnt
sau indicarea poziţiei sunetului la inceputul, la mijlocul sau la sfȃrşitul
cuvȃntului
 Pronuntarea unor serii de silabe opuse : pa-ba, pe-be, pi-bi, po-bo,
pu-bu
 Diferenţierea consoanelor surde de cele sonore: s-z, ş-j, f-v, p-b, c-g
 Diferenţierea sunetelor cu punct de articulare apropiat: s-ş, z-j, ţ-ce-ci,
r-l
  Cuvinte paronime
 Pronunţarea ritmică

TERAPIA DISLALIEI

CE ESTE DISLALIA

Dislalia este tulburarea de pronunţie provocată de afecţiuni organice sau

funcţionale ale organelor periferice ale vorbirii şi care constă in imposibilitatea
emiterii corecte a unuia sau mai multor sunete

In aceasta situaţie copilul nu poate articula corect unele sunete, care pot fi omise,
alterate sau inlocuite cu alte sunete

CAUZE

Probleme in funcţionarea unuia sau altuia dintre organele vorbirii:

buzele

limba

poziţia dinţilor

palatul dur şi cel moale

Insuficienta dezvoltare a auzului fonematic şi a capacităţii de a recepta corect

cuvintele

Greşeli de educaţie:

imitarea pronunţiei copilului

vorbirea rapidă şi neclară a parinţilor

defecte de vorbire la adulţii din mediul apropiat copilului

SIMPTOMATOLOGIE

1. Dupa modul de afectare a aparatului verbo-motor:

- Dislalie organică, datorată anomaliilor organelor periferice ale vorbirii
- Dislalia funcţională, datorată neexersării muşchilor limbii, buzelor etc
sau al traseului greşit pe care il ia curentul de aer expirat sau
insuficienţei in dezvoltarea atenţiei auditive.
2. Dupa gradul de extindere:
- Dislalie monomorfă- este afectat un sunet sau o singură grupă de
articulare
- Dislalie polimorfă- sunt afectate mai multe grupe de foneme
3. In funcţie de sunetele afectate :
- Betacism
- Capacism
- Fitacism
- Mutacism
- Rotacism
- Sigmatism (S, Z, Ţ, Ș, J, CE, CI, GE, GI)
- Nutacism
- Pitacism
- Tetacism
- Zitacism

4. Dupa modul in care se produce există cateva forme de sigmatism si de

rotacism:
- Sigmatism interdental
- Sigmatism lateral sau bilateral
- Sigmatism strident
- Rotacism lingual lateral sau dorsal
- Rotacism velar
- Rotacism uvular
- Rotacism bilabial
FORME CLINICE

In funcţie de cele trei zone de articulare:

1. Tulburări de pronunţie din prima regiune de articulare

- Sunt afectate consoanele labiale P, B, M, F, V
- Pitacismul: alterarea lui P
- Betacismul: alterarea lui B
- Mutacismul: alterarea lui M
- Datorate insuficientei inchideri a buzelor la pronunţie
- Fitacismul si vitacismul: alterarea lui F, V din cauza malformatiilor buzei
superioare (prea scurta), ale incisivilor superiori, sau a muscaturii
deschise
2. Tulburări de pronunţie din a doua regiune de articulare reprezentată prin
arcada dentară şi regiunea medio-palatală, aici se pronunţă:
Sunt afecatate sunetele linguo- dentale T,D, N, S, Z, africate , prepalatale
- (Linguo-dentalele T, D, N, S, Z
- Africatele Ţ
- Prepalatalele Ș, J, L, R)
- Tetacismul
- Deltacismul D este inlocuit fie cu L, fie cu N
- Nutacismul: N poate fi inlocuit cu L, D şi chiar M
- Sigmatismele: tulburări in pronunţia lui S,Z, Ţ,Ș,J,CE,CI,GE,GI datorate
locului gresit de articulare
3. Tulburările sunetelor din a treia regiune de articulare- sunt afecate sunetele
ocluzive C, G si fricative H

La ce vȃrstă mergem la logoped?

In primii ani de dezvolare greşelile de pronunţie sunt foarte frecvente, dar sunt
considerate fiziologice şi se atenuează treptat pe măsură ce copilul creşte.

Dacă aceste greşeli de pronunţie se menţin dupa vȃrsta de 5 ani putem vorbi de o
dificultate propriu-zisă.
Excepţie fac cazurile de anomalii ale aparatului articulator sau de alte tulburări
asociate

DIAGNOSTICUL

Asigurăm un mediu in care copilul să comunice cu plăcere şi să fie interesat să

vorbească

Notăm sunetele pe care copilul nu le poate articula izolat şi in cuvinte

Incercăm sa determinăm cauza dificultăţilor- eventuale tulburări organice sau

funcţionale ale organelor fonoarticulatorii

Diagnosticarea se realizează atȃt in vorbirea independentă, cȃt şi in vorbirea

reflectată.

PROGRAM TERAPEUTIC COMPLEX

Principii

Respectarea particularităţilor de vȃrstă , a tipului şi a gradului de deficienţă

Respectarea succesiunii etapelor de corectare

Aplicarea psihoterapiei pe tot parcursul activităţii

Implicarea familiei in procesul activitaţii terapeutice

Trecerea corectării prin planuri acţionale diferite: de la imagine la fonem, de la

fonem la grafem si invers

Folosirea jocului

Introducerea permanentă a progreselor in contextul normal de comunicare

Programul terapeutic

I. Etapa pregătitoare

Cunoasterea copilului, anamneza, diagnosticul complex

Inlaturarea negativismului faţa de vorbire

Crearea increderii in forţele proprii

Familiarizarea cu mediul cabinetului

Crearea increderii in posibilitatea corectării

II. Etapa terapiei recuperatorii

A. Terapia generală
- Educarea respiraţiei
- Dezvoltarea mobilităţii corporale legate de limbaj
- Dezvoltarea mobilităţii fono-articulatorii
- Antrenarea auzului fonematic

B. Terapia recuperatorie specifică

1. Obţinerea şi exersarea sunetului deficitar prin demonstraţie şi imitaţie
sau prin derivare din alte sunete

Sunetele bilabiale P,B, M

o P: Inchiderea buzelor şi lipirea lor de dinţi, a.ȋ. să nu existe spaţiu gol intre
buze şi dinţi; limba este in repaus la sunetul izolat, dar impreună cu o
vocală ia poziţia vocalei :; buzele se desfac sub presiunea aerului exploziv,
numai la mijloc, nu pe toata lăţimea; coardele vocale nu vibrează; copilul
imită pronunţia şi simte curentul de aer cald pe mȃnă.
o B: La fel ca P, dar buzele nu sunt la fel de strȃnse , presiunea aerului e mai
slabă, iar coardele vocale vibrează; prin derivare din M prin strȃngerea
maxilarelor in timpul emisiei
o M: Buzele sunt inchise fără incordare şi se deschid fără explozie; limba are
poziţia vocalei care urmează, iar palatal moale e lăsat in jos, lăsȃnd liberă
trecerea aerului numai prin nas; coardele vocale sunt inchise si vibrează.
Sunetele labio-dentale F si V

o F: buza superioară este uşor ridicată; dinţii de sus pe buza de jos; coarde
vocale nu vibrează
o V: la fel ca F si in plus vibrează coardele vocale

Sunetele linguo-dentale S, Z, Ţ, T, D, N, L, R

o S: vȃrful limbii este in spatele incisivilor inferiori; dinţii sunt apropiaţi, fără
a fi complet inchişi; buzele sunt foarte bine intinse; la emisie aerul iese pe
mijlocul gurii şi este rece; coardele vocale nu vibrează; “cum face şarpele
ssss…”; S interdental se corectează folosind o scobitoare pentru a forma
şanţul median pe unde se scurge aerul; la S lateral se strȃng uşor obrajii
copilului pentru a nu lăsa aerul să iasă pe lateral
o Z: La fel ca S, in plus vibrează coardele vocale; “cum face albina bzzz…”
o Ţ: La fel ca la S, doar că limba se sprijinaăpe incisivii superiori; aerul iese
exploziv şi nu continuu; se invaţă uşor prin derivare din T-S
o T: Limba e uşor bombată, iar vȃrful se lipeşte de gingia incisivilor superiori;
buzele nu se implică; palatal moale se ridică; curentul de aer trece repede
intre limbă şi gingie; coardele vocale nu vibrează
o D: La fel ca T, in plus vibrează coardele vocale
o N: Poziţia este aceiaşi ca la T si D; aerul expulzat trece prin nas, iar vălul
palatin se lasă in jos; se poate deriva din M interlabial, sau din T cerȃnd
copilului să sufle aerul prin nas; dacă N e inlocuit cu L se corectează prin
atingerea cu vȃrful limbii a alveolelor dinţilor de sus; pronunţia se poate
uşura dacă ducem arătătorul copilului la una din nările noastre apoi la a lui,
pentru a simţi vibraţia.
o L: buzele sunt deschise; limba e incordată, varful limbii este ingustat şi
atinge gingia dinţilor superiori; raădăcina limbii este ridicată; coardele
vocale vibrează
o R: se invaţă cel mai greu, este singurul sunet care nu se poate invaţa prin
imitaţie; buzele sunt deschise ca si la L; limba ia forma unei linguriţe,
 marginile ei sprijinindu-se pe molarii superiori, iar marginea din faţă se
ridică spre alveole şi vibrează sub presiunea aerului; este importantă
gimnastica linguală şi exerciţiile pentru vibrarea corectă a limbii; prin
derivare de la pronunţarea rapidă şi repetata a sunetelor T-D, trecȃndu-se
in R; derivat din L, se pronuntă LA-LA-LA… in timp ce se apasă pe bărbie
făcȃnd-o să vibreze ; derivat din Z pronunţat cu limba in spatele dinţilor de
sus, in timp ce se bate uşor cu dosul palmei sub bărbia copilului.

Sunetele prepalatale: Ș J, CE- CI, GE- GI

o Ș: vȃrful limbii este ridicat şi intors spre cerul gurii; dinţii sunt apropiaţi;
buzele sunt rotunde; la emisie aerul este cald; coardele vocale nu vibrează;
“facem linişte- şşş..”; sunt cazuri in care este necesară o spatulă pentru a
ridica vȃrful limbii şi a-l poziţiona corect; daca Ș este inlocuit cu S se
realizează strȃngerea buzelor şi rotunjirea lor
o J: la fel ca Ș, in plus vibrează coardele vocale şi tot maxilarul inferior; “bate
vȃntul- vjjj…”
o CE-CI: prin derivare din T-Ș-E si T-Ș-I.
o GE-GI: prin derivare din D-J-E SI D-J-I

Sunetele guturale: C, G, H

o C: buzele si dinţii se deschid cȃt o cere vocala care urmează dupa C; vȃrful
limbii atinge palatul, iar rădăcina se ondulează lipindu-se de palat; palatal
moale se ridică, despartind cavitatea nazală de cea bucală; se invaţă prin
derivare din T, in timp ce se pronunţa T limba se impinge cu o spatulă sau
cu degetul copilului spre cerul gurii
o G: la fel ca la C, diferenta fiind in poziţia coardelor vocale; mecanic,
impingȃnd limba spre cerul gurii pornind de la D
o H: organele vorbirii au aceiaşi poziţie ca la C si G, diferenţa constă in poziţia
limbii- partea ei dorsală atinge cerul gurii, lăsȃnd la mijloc o contracţie prin
care iese aerul expirat şi provoacă un zgomot caracteristic; se invaţă prin
demonstraţie şi imitaţie sau prin derivare din C.
Diftongii OA si EA redusi la A: se pronunţă uşor prelungit prima vocală, urmată de
cea de-a doua.

Grupurile consonantice : PL, FL, BL, SL, TR, CR, SC, ST, SP….etc: se corectează prin
pronunţia primei consoane legată prin vocala Ȋ pronunţată prelungit de consoana
urmatoare, printr-un exerciţiu de descompunere a fonemelor (pȋȋȋ…loua)

2. Consolidarea sunetului

2.1. Introducerea sunetului in silabe

-silabe directe şi inverse (Exemplu: sa, se, si , so, su; as, es, is, os, us)

-structuri reversibile ( Exemplu: sa-as, se-es, si-is..)

-logatomi (silabe cu sens sau fără sens: sas, ses, sis, sos, sus, sar, sac, sat, sap, vas,
pas)

2.2. Introducerea sunetului in cuvinte

- fonemul in poziţie iniţială, mediană , finală

-fonemul precedat sau urmat de o consoană

-cuvinte in care poziţia fonemului deficitar este constantă ( ca-să, ma-să, pa-să, la-
să)

-structuri verbale reversibile: sar-ras, cos-soc

Se incepe exersarea sunetului in cuvinte simple, monosilabice, apoi se trece la

cuvinte tot mai complexe, bisilabice şi polisilabice, cu structuri consonantice.

2.3. Exersarea sunetului in propoziţii.

 Supa e pe soba. Supa n-are sare. Pune sare in supă! Suna soneria. Savu iese
afară….Costumul acesta este scump. Sandu stă ascuns in spatele scaunului. Se
aude apa susurȃnd.

3. Diferenţierea sunetelor

Diferenţierea se face intre sunetele care au acelaşi punct de articulare (exemplu

consoanele sonore de consoanele surde) sau intre sunetele pe care copilul le
confundă (R-L, S-Ș, Z-J, CE-ȘE, CI- ȘI, S-Ţ, CE-ŢE, L-N)

3.1.Diferenţierea la nivelul silabelor- se folosesc silabe directe şi indirecte

sa-şa, se-şe…as-aş, es-eş….

3.2.Diferenţierea la nivelul cuvintelor:

cuvinte paronime: soc-şoc, sale-şale, peste-peşte, musca-muşca, desert- desert,

creste-creşte, cocos- cocoş

cuvinte in care sunt prezente ambele sunete: şase, şosea, şosete, saniuş, serveşte,
sfeşnic, socoteşte

propoziţii: Suişul s-a sfȃrşit. La masă se serveşte şuncă. Cocoşul roşu s-a ascuns in
desiş. Poştaşul va sosi peste şase zile. Mama ma scoală ca să merg la şcoală.

4. Automatizarea sunetului

Exersarea sunetului corectat in scurte texte, povestiri după imagini,

memorizari, ghicitori.
TERAPIA LOGOPEDICA LA COPIII CU INTARZIERE IN DEZVOLTAREA LIMBAJULUI

• Retardul de limbaj este un blocaj al ritmului evolutiei, care se abate de la

normal

• Copilul care pana la 3 ani foloseşte un numar redus de cuvinte, pe care le

pronunţa alterat şi care nu poate forma propoziţii simple, deşi are auzul
bun şi organele fono-articulatorii normal dezvoltate

Cauze

• Factori neurogeni: din perioada peri si postnatala de genul tulburarilor

hipoxice, hemoragiilor difuze, care intarzie mielinizarea zonelor motorii sau
de receptie, care participa la actul vorbirii

• Factori somatogeni: boli cronice cu evolutie indelungata, boli infectioase

care se succed la scurt timp

• Factori psihogeni: mediu nestimulativ de vorbire (abandon, parinti cu

tulburari de vorbire); factori nevrozanti- suprasolicitare verbala, exigente
exagerate, atitudini brutale care diminueaza dorinta de comunicare; socuri
emotionale

• Factori constitutionali: inabilitatea verbala poate fi ereditara pe linie

paterna si e mai frecventa la baieti

Simptomatologie

Examenul vorbirii indica o mare variabilitate de manifestari:

 • Fonetice: Vocalele sunt prezente. Consoanele dificile sunt omise sau
inlocuite. Grupurile consonantice sunt reduse la o singura consoana.
Diftongii sunt redusi la o vocala. Silabele sunt eludate in special la finalul
cuvantului

• Semantice: Cuvintele apar dupa 2 ani- 2 ani si jumatate. Vocabularul

cuprinde in jur de 20-30 de cuvinte.

• Copiii nu pot formula propozitii. Adesea cuvantul are rol de propozitie sau
din propozitie sunt omise pronumele si liantele gramaticale. Cuvinte
parazite, repetari.

• Deficit motor care afecteaza miscarile fine ale degetelor, buzelor, limbii

• Uneori tulburari de lateralitate care pot fi consecinte ale acelorasi cauze

care au determinat intarzierea de vorbire

• Dezvoltarea intelectuala poate fi: corespunzatoare varstei cronologice,

intelect liminar sau intarziere datorata absentei comunicarii prin limbaj

• Comportamentul socio-afectiv: timiditate, retragere, lipsa motivatiei spre

comunicare; hiperkinetism si opozitionism

• Acuitatea auditiva este normala, dar deseori se constata dificultati in

discriminarea sunetelor datorate nedezvoltarii auzului fonematic. Absenta
auzului muzical.

• Organele fono-articulatoriii sunt normal conformate.

Diagnostic diferential

• Hipoacuzia

-copilul cu retard intelege vorbirea, executa ordine simple si recupereaza limbajul

in ritm rapid

• Audiomutitatea

-copilul cu retard recupereaza limbajul sub toate aspectele in ritm rapid

 • Mutismul psihogen

- Copilul cu mutism vorbeste in anumite conditii

• Autismul

-copilul cu retard de limbaj are comportament adecvat situatiilor, manifesta

atasament afectiv si nu prezinta automatisme sau preferinte obsesive pentru
obiecte sau aranjamente imuabile

Aspectele activitatii terapeutice

• Psihoterapia precede celelalte procedee si se exercita pe toata durata

terapiei urmarind:

- Echilibrul neuropsihic si afectiv

- Eliminarea sau diminuarea conflictelor existente in relatiile sociale ale

copilului

- Inlaturarea fenomenului de fixare a atentiei copilului asupra propriei vorbiri

- Imbogatirea relatiilor afective ale copilului

- Dezvolatrea motivatiei pentru comunicarea verbala prin antrenarea

copilului in activitati adaptate varstei

- Folosirea muzicii in exercitii fonetice

TERAPIA LOGOPEDICA LA COPIII CU AUTISM

Autismul este o tulburare de dezvolare care prezinta o larga varietate de

manifestari , presupuse a fi rezultatul unor disfunctionalitati de dezvolare a SNC
sau genetice. Se exprima prin deficit in evolutia psihica si a limbajului si
inadecvare a manifestarilor afective si comportamentale

Simptomatologie

• Aparitia limbajului este inarziata si are la inceput un caracter reproductiv-

imitativ, nu de comunicare: ecolalii, stereotipii, perseverari, folosirea
neadecvata a pronumelui personal

• Vocea copilului imita de obicei vocile celor din jur

• Nu e afectuos si atasat fata de mama. Nu protesteaza cand mama se

indeparteaza. Rasul, plansul si zambetul nu sunt adecvate situatiilor in care
e pus copilul

• Poate sa planga sau sa rada nemotivat. Nu manifesta frica fata de pericole

reale, dar se sperie de stimuli inofensivi

• Copiii cu autism manifesta tipare rigide si repetitive de comportament

si/sau interese restranse:

 Miscari motorii stereotipe sau repetate( fluturatul mainilor cand se

entuziasmeaza)

 Utilizarea sistematica si non-functionala a obiectelor (punerea in ordine sau

invartirea)

 Caracteristici ciudate de limbaj (repetarea cuvintelor unei alte persoane,

utilizarea unor expresii extraordinare)
 Folosirea ritualurilor( ia mai intai cartea de matematica, o aduce la masa, ia
apoi caietul, il aduce la masa..)

 Atasarea fata de un anumit obiect ( o piatra, un snur…) pe care il tine

permanent in mana

 Persistenta in rutina si rezistenta la schimbare

 Comportamentul se caracterizeaza printr-o atitudine de izolare fata de

mediu, cu o totala indiferenta fata de persoanele din jur si cu reactii de
protest cand acestea se apropie de el

 Da impresia ca nu aude, nu-si fixeaza privirea asupra persoanelor din jur, nu

cauta contact vizual cu acestea

 Dovedeste o buna memorie pentru aranjamentele spatiale

 Manifesta o nevoie obsesiva pentru imuabil, are aversiune fata de

schimbari

 Prezinta atentie selectiva: e atras de obiecte lucioase sau in miscare

circulara sau pendulara

 Ii place muzica

 Studiaza obiectele ducandu-le la marginea campului vizual, pipaindu-le,

zgariindu-le sau gustandu-le

 Desi nu da atentie persoanelor din jur, da dovada de mare abilitate in a-i

manevra pe ceilalti pentru a-si satisface nevoile

 Jocul are caracter stereotip; evita contactul cu copiii

 Are o marcata tendinta spre hiperactivitate

 Se pot catara pe marginea ferestrei, sar in sus, se invartesc, penduleaza, dar

sunt neindemanatici si intampina greutati in asimilarea praxiilor

 De obicei au aspect atragator, cu corp proportionat si expresie inteligenta

Copiii cu autism proceseaza informatiile intr-un mod diferit fata de copiii tipici,
ei raspund diferit la informatiile senzoriale: pot fi fie prea sensibili, fie prea
putin sensibili.

Perceptia este afectata pentru cele 5 simturi principale (vaz, auz, gust, miros si
atingere) si pentru alte 2 simturi mai putin cunoscute:

 -vestibular( echilibru)

 -proprioceptiv (constientizarea propriului corp, de ex. cand “simtim” daca

mai este cafea in cafetiera)

Lumea este un haos pentru copiii cu autism, deoarece le lipseste abilitatea de

a integra toate informatiile de la toate simturile intr-un mod semnificativ
pentru ei. Au probleme in a face distinctia intre ceea ce este important si
detaliile irelevante. Detaliile pot deveni prea importante si nu pot vedea
intregul, percepand doar fragmente.

ASPECTELE ACTIVITATII TERAPEUTICE

1.Invatarea limbajului

• Se va realiza pe baza unui material intuitiv: lucios si in miscare

• Materialul verbal poate fi expus pe melodii

• Imaginile sa fie prezentate in aceeasi ordine, iar activitatile sa se desfasoare

in conditii neschimbate

• Tendintele perseverative vor fi folosite pentru a repeta materialul verbal

• Pentru a evita blocajele este bine ca logopedul sa il ajute, dand si

raspunsurile

• La inceput nu se insista pe corectitudinea pronuntiei

Ce trebuie facut/ Ce nu trebuie facut

• Verificati daca atentia este concentrata de dvs

• Folositi propozitii scurte, fara informatii irelevante

• Folositi mesaje pozitive

• Oferiti suport vizual

• Folositi informatii explicite si complete

• Vorbiti rar

• Acordati mai mult timp de gandire

• Nu folositi limbaj figurativ

• Nu folositi nume scurte sau porecle

• Nu utilizati sarcasmul “ Ai facut iar o treaba excelenta”

• Evitati mesajele negative si interdictiile

• Evitati intrebarile vagi, deschise “Cum te simti?”

• Evitati instructiunile in forma unor intrebari “ Ai putea sa iti tii lucrurile in

ordine?”

2. Sporirea bagajului de cunostinte

• E recomandat sa ne folosim de momentele din timpul zilei: plimbarile,

servirea mesei, imbracarea, debracarea, baia etc.

3.Formarea deprinderilor motorii

• Urmarim pregatirea copilului pentru a se descurca singur in situatii zilnice,

in mod acceptabil si cu minim de ajutor

• La inceput formarea deprinderilor se va face fara instruirea verbala, care

poate bloca invatarea prin neintelegerea mesajului

• Deprinderea se va descompune in secvente, care vor fi invatate separat. E

bine ca invatarea sa se desfasoare in aceeasi ordine si in aceleasi conditii
4.Modificarea comportamentului

• Se urmareste ameliorarea conduitei, pentru a fi acceptat de cei din jur,

chiar daca se mai mentin unele trasaturi bizare

5.Integrarea socio-afectiva

• Se folosesc mai multe tipuri de terapii, tinand cont de particularitatile

copilului autist, dar si de personalitatea terapeutului:

- Meloterapia

- Terapia ocupationala

- Psihoterapia de grup

- Psihoterapia familiala