CENTRUL DE ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ ŞI SOCIALĂ ,,OPORTUNITATE ,, IDNP

1014620001405 ,e-mail: cojocanj65@mail.ru

Culegerea de articole și texte
,, FORMAREA CONTINUĂ.ABORDĂRI CONCEPTUALE,,
Coordonator publicație Angela Cojocaru ,Președinte AO,,OPORTUNITATE,,
Expert Gh.Șalaru expert Drepturile Omului,formator ,expert PNUD
Pregătit pentru editare decembrie 2023
TATIANA VREMERE , CADRU DIDACTIC, MANAGER CENTRU DE
DEZVOLTARE,, NIKOKIDS" NICOLETA VREMERE , MEMBRU VOLUNTAR
AO,,OPORTUNITATE,,
JOCUL TERAPEUTIC IN TULBURARILE DE SPECTRU AUTIST
ADNOTARE
Analiza literaturii de specialitate pe problema în studiu a arătat că cercetarea
științifică modernă a studiat global structura abilităților comunicative, etapele de dezvoltare
și conținutul comunicării copilului în dezvoltarea ontogenetică normală
Analiza teoretică a arată că categoria TSA reprezintă un grup de tulburări pervazive
de dezvoltare, incluzând un set de trăsături de personalitate și trăsături comportamentale
care constituie nucleul tulburării autiste, ale căror manifestări clinice pot fi aliniate de la
forme severe la forme mai ușoare.
Studiul examinează diferite abordări ale definirii conceptului și structurii abilităților
de comunicare. Sintetizând datele analizate, înțelegem abilitățile comunicative ca un set
stabil de trăsături individual-psihologice ale persoanei, existente pe baza unor premise
comunicative și care determină succesul stăpânirii activității comunicative.
Cuvinte-cheie - tulburări de spectru autist, abilități de comunicare, autismul infantil,
deficit cognitiv.
 ANNOTATION

The review of the literature on the issue under study revealed that modern scientific
research has comprehensively studied the structure of communicative skills, developmental
stages and content of child communication in normal ontogenetic development
Theoretical analysis has shown that the ASD category represents a group of pervasive
developmental disorders, including a set of personality and behavioural traits that constitute
the core of autistic disorder, whose clinical manifestations can be aligned from severe to
milder forms.
The study examines different approaches to defining the concept and structure of
communication skills. Synthesising the data analysed, we understand communicative skills
as a stable set of individual-psychological traits of the person, existing on communicative
premises and determining the success of mastering communicative activity.
Keywords - autism spectrum disorders, communication skills, childhood autism,
cognitive impairment.
Jocurile joacă un rol important în educația psihică a copiilor. Aceste jocuri au conținut
gata făcut și reguli clare. Însuși numele (didactic) sugerează că aceste jocuri au ca scop
dezvoltarea psihică a copiilor și, prin urmare, pot fi considerate ca un mijloc direct de educație
mentală.
Conţinutul jocurilor interdisciplinare este foarte divers, la fel ca şi sarcinile mentale pe
care le conţin. Așadar, jocul cu jucăriile didactice populare (turulețe, păpuși cuib, butoaie etc.)
contribuie la dezvoltarea abilităților senzoriale ale copilului, formarea de idei despre diverse
calități senzoriale (culoare, mărime etc.).
Copiilor autiști le place să manipuleze obiecte. Toți copiii trec prin această etapă de
cunoaștere a lumii obiectelor la o vârstă fragedă. Cu toate acestea, în mod normal, în următoarea
etapă de dezvoltare a copilului, preocuparea pentru lumea obiectelor se diminuează și alte
valori, și anume lumea relațiilor sociale, trec în prim plan. În mod normal, o persoană este
întotdeauna semnificativă pentru copil, doar stilul și intensitatea comunicării se schimbă odată
cu vârsta. Spre deosebire de colegii normali, copiii cu autism se "blochează" mult timp în etapa
de învățare a lumii obiectelor.
Principalul motiv care stă la baza manipulării obiectelor și jucăriilor de către aceștia sunt
proprietățile senzoriale atrăgătoare: culorile strălucitoare ale cuburilor, suprafața netedă lăcuită
a unei păpuși matrioșka, sunetul unei păpuși care cade pe podea... Dorința de a extrage o
varietate de efecte senzoriale din mediul înconjurător este cea care explică interesul activ al
unui copil autist pentru obiecte: atingerea, răsucirea, aruncarea, aruncarea, căderea pe podea,
mirosirea, gustarea.
O trăsătură caracteristică a interesului unui copil cu autism pentru lumea obiectelor este
modificarea pragurilor senzoriale: copilul este atras de o varietate de obiecte și materiale
diferite, uneori nepotrivite - gustă pasta de dinți și detergentul de rufe, medicamentele lichide
și detergentul de vase, începe să mestece boabe de plastilină. În acest caz, copilul are adesea o
dorință pasională de a pune mâna pe un obiect - parfumul și cremele mamei sale; pastile,
amestecuri și vitamine; un ciocan etc.
Dar un copil cu autism refuză adesea să acționeze cu obiectele în conformitate cu scopul
lor funcțional, deoarece scopul social al obiectului este mai puțin important pentru el decât
proprietatea sa senzorială individuală. De exemplu, un copil aruncă un ciocan în aer, dar este
categoric că nu vrea să "bată cuie"... Întoarce paginile unei cărți cu un sunet de foșnet, fără să
încerce să citească... Același lucru se întâmplă și cu jucăriile: copilul rostogolește inelele din
piramidă, dar nu vrea să o asambleze, aruncă cuburile și constructorul în jur, refuzând să le
construiască și să le asambleze.
În același timp, un copil cu autism poate fi învățat adesea să acționeze cu obiectele și
jucăriile în conformitate cu semnificația lor (să asambleze o piramidă, să construiască un turn
din cuburi, să înșire mărgele), dar el nu este atras de aceste activități; îi place să obțină diverse
efecte senzoriale în timp ce manipulează jucăriile.
Cu toate acestea, nu trebuie să vedem doar aspectele negative ale acestei atitudini față
de obiecte și jucării. Accentul pus de copil pe anumite proprietăți senzoriale care îi sunt plăcute
este baza desfășurării cu el a jocurilor senzoriale, care, fără îndoială, oferă noi oportunități
pentru dezvoltarea copilului (a se vedea p. 32). elemente ale jocului de rol Jocul de rol Jocul de
rol este cea mai înaltă formă de joc de dezvoltare a copilului. Prin intermediul acestui tip de
joc, copilul mic își poate asuma diferite roluri și poate experimenta o varietate de situații sociale.
Dezvoltarea deplină a jocului de rol în copilăria preșcolară este esențială pentru socializarea
viitoare. Jocul și jocul de rol în situații de v
Nu numai atât: atunci când copiii cu sindromul autismului sunt acceptați într-un joc, ei
încep să își pună în scenă propriile idei, perturbând jocul. Reacția negativă a celorlalți copii,
care probabil va urma imediat, este traumatizantă pentru copilul cu autism. De asemenea, este
dificil să se folosească obiecte de substituție în jocurile de rol. Pe de o parte, un copil poate avea
o anumită funcție atribuită multor obiecte care nu au un scop fix (bețe, cutii, mingi) și nu este
de acord să folosească obiectul într-un mod diferit.
 De exemplu, el folosește bețele doar pentru a le înfige în pernele canapelei în timpul
jocului său stereotip, dar refuză să le folosească pentru a face o acadea din plastilină sau o
acadea dintr-un baton de ciocolată. Pe de altă parte, copilul folosește adesea obiectele și jucăriile
nu în funcție de scopul lor funcțional, ci pe baza propriei logici și preferințe, și persistă în acest
sens. De exemplu, el pune un tencuială pe perete, dar refuză să lipească "o rană pe laba unui
ursuleț de pluș"; rostogolește o tobă pe podea, dar nu vrea să o lovească cu bețe. În ciuda
ciudățeniei și inadecvării acțiunilor copilului autist, nu ar fi corect să spunem că lumea
oamenilor și a relațiilor dintre ei nu îl interesează deloc.
El se apropie de oameni și are reacții vii, copilărești. În exterior, însă, el poate părea
apatic, fără să manifeste interes pentru ceea ce se întâmplă în jurul său (de exemplu, pe terenul
de joacă se joacă "de unul singur", părând că nu are nevoie de un partener). Cu toate acestea,
un adult care îl cunoaște îndeaproape pe copil poate vedea ce se ascunde: curiozitate, interes și
dorința de a se alătura jocului.
Pentru a-l ajuta pe copil, un adult apropiat ar trebui să explice semnificația fiecărei
situații apărute, sugerându-i în același timp copilului posibile căi de acțiune. Și, bineînțeles, o
mare varietate de situații de viață ar trebui să fie redate în joc. Dezvoltarea activităților de joc
de rol pentru un copil cu autism are o serie de particularități.
Să evidențiem particularitățile jocurilor terapeutice:
1. Jocul terapeutic nu se planifică dinainte, el se desfășoară în funcție de necesități.
Această necesitate apare în legătură cu schimbările spontane ale stării copilului, astfel încât
psihologul trebuie să fie pregătit să desfășoare un astfel de joc.
2. Jocul terapeutic necesită un psiholog conducător, care, jucându-se alături de copil,
trăind împreună cu acesta anumite emoții, comentând ceea ce se întâmplă, îl învață treptat pe
copil să își dea seama de propriile emoții și să le controleze în viitor.
3. Într-un joc terapeutic există un obiect spre care sunt îndreptate acțiunile copilului:
poate fi vorba de materiale - cereale, vată, apă și obiecte - cuburi, un constructor, ziare.
4. Jocul terapeutic trebuie să se desfășoare într-un mediu liniștit - acasă sau într-un
centru de învățare. Atunci când apare necesitatea unui joc terapeutic, psihologul evaluează
situația și decide dacă situația și mediul sunt potrivite pentru un astfel de joc sau nu. În cazul în
care nu este posibilă organizarea unui joc terapeutic, este necesară calmarea copilului. Acest
lucru se poate face în diferite moduri: treceți-l la un joc stereotip, distrageți-l, mutați-l în altă
cameră.
 5. Jocul terapeutic este caracterizat de principiul repetiției. După ce a învățat acest joc
ca modalitate de "legalizare" a propriilor reacții emoționale, copilul se va oferi să îl joace data
viitoare când va simți nevoia de tonifiere sau de eliberare emoțională.
În primul rând, de obicei nu are loc fără o organizare specială. Este necesară formarea
și crearea unor condiții speciale pentru joc. Cu toate acestea, chiar și după o pregătire specială,
pentru o lungă perioadă de timp există doar acțiuni de joc coagulate - iată că un copil aleargă
prin apartament cu un balon; când vede un urs, își îngroapă repede "picături" în nas, dând glas
acțiunii: "A pune pe nas", și aleargă mai departe; aruncă păpuși într-un bol cu apă cu cuvintele
"Piscină - înot", apoi începe să toarne apă într-o sticlă. În al doilea rând, jocul de rol se dezvoltă
foarte treptat, iar în dezvoltarea sa trebuie să treacă prin mai multe etape succesive. Jocul cu alți
copii, așa cum se întâmplă de obicei în mod normal, nu este inițial disponibil pentru copilul cu
autism. În etapa inițială a educației speciale, un adult se joacă cu copilul. Abia după o muncă
îndelungată și minuțioasă, copilul poate fi implicat în jocul altor copii.
Situația de interacțiune organizată trebuie să fie cât mai confortabilă pentru copil: un
mediu familiar și copii familiari. Din nefericire, procesul de comunicare cu semenii este afectat
la copilul autist
Tacticile adultului pentru jocul terapeutic implică următoarele modalități:
Organizarea îndeplinirii dorinței copilului, controlând în același timp întreaga
desfășurare a jocului. Raționalitatea alegerii acestei modalități este confirmată de faptul că forța
dorinței copilului autist este mare, iar particularitățile psihicului său nu-i vor permite să uite pur
și simplu de ea.
Copiii sănătoși dau dovadă, de asemenea, de o ingeniozitate minunată în atingerea
obiectivelor lor. Dar, în acest caz, ei sunt conduși în primul rând de motivul plăcerii; dacă
dorința este dificil de îndeplinit, copilul uită în cele din urmă de ea.
Copilul autist simte în primul rând disconfort: dorința de a scăpa de tensiune este pentru
el motivul pentru a realiza ceea ce dorește. În același timp, el nu uită de dorință, ci și-o poate
aminti ani de zile. În plus, dacă unui copil sănătos i se poate explica de ce dorința sa nu poate
fi îndeplinită (copiii sunt înzestrați cu o imaginație vie, nu sunt încă supuși la oportunitatea
totală a adulților, deci nu trebuie să își dorească luna de pe cer sau o baghetă magică reală, ca
într-un basm) și va accepta o astfel de argumentare, este imposibil să i se explice unui copil
autist. În același timp, copilul autist nu are fantezii, iar dorințele sale se îndreaptă în principal
către lumea obiectelor, de multe ori el vrea să arunce lucrul dorit și să vadă ce va ieși din el.
Adică, putem vorbi despre stereotipismul și primitivitatea dorințelor sale;
 Trecerea copilului la jocul stereotip. Această cale este singura posibilă, dacă copilul
dorește ceva care îi pune în pericol viața, complet inacceptabil din punct de vedere social.
Desigur, copilul nu va fi imediat de acord cu refuzul, va reveni la această situație din nou și din
nou. în acest caz, adultul trebuie să spună: "Nu!" și să fie ferm în decizia sa; cea mai mică
ezitare pe care o poate simți copilul este inadmisibilă. În plus, revenirea la jocul stereotip va fi
sfârșitul obișnuit al oricărui joc terapeutic. Motivul pentru aceasta este faptul că copilul autist
este incapabil să își controleze comportamentul; din cauza lipsei unui astfel de control arbitrar,
el nu se poate opri de obicei, mai ales atunci când se află în culmea excitației emoționale. Prin
urmare, este necesar un control extern din partea unui adult, care nu trebuie să permită copilului
să fie supraîncărcat de emoții;
- Realizarea unei singure linii de educație . În cazul în care un copil să spună mai întâi
"nu", și după cereri lungi spune brusc "da", copilul nu își va forma idei clare despre ceea ce este
cu adevărat posibil, și ceea ce nu este. El începe să creadă destul de sincer că totul este posibil,
dar pentru a obține, trebuie să plângi, să strigi etc. Acest lucru este deosebit de periculos pentru
un copil cu autism: el sau ea nu poate lua în considerare subtilitățile psihologiei umane și va
dezvolta un sistem distorsionat de percepții
Jocuri cu cereale Ploaie, grindină
Acest joc se datorează texturii materialului - dimensiunile mici, sunetele caracteristice
produse la cădere, senzațiile tactile deosebite când îl ridicați. a probabilitatea ca un copil să
împrăștie crupele este foarte mare. Cunoașterea acestui tipar vă permite să vă pregătiți din timp:
alegeți un loc potrivit pentru a vă juca cu cerealele (mai bine jucați-vă în bucătărie), iar în
momentul în care jocul senzorial se transformă în terapeutic, denotați imediat verbal acțiunile
copilului: "Oh, plouă!" (hrișcă, orez), "Oh, plouă!" (hrișcă, orez), "Oh, plouă!" (hrișcă, orez),
"Oh, plouă cu grindină!". (mazăre, fasole). Atunci când se desfășoară un astfel de joc, există
pericolul ca de acum înainte copilul să insiste să folosească crupele doar în această calitate care
îi place. fiecare caz particular va trebui să decidă asupra celei mai bune tactici:
- să permită aruncarea cerealelor, punând la cale un joc familiar;
- să nu se folosească boabele de cereale în jocuri pentru o perioadă de timp;
- să ofere o varietate de utilizări. De exemplu, oferiți crupele în cantități foarte mici
pentru a "hrăni păsările". Ați putea lua o pungă cu o cantitate mică de griș cu dvs. la plimbare
pentru a hrăni păsări adevărate.
Jocuri aplicate în dezvoltarea copiilor cu autism sau cu elemente de autism
1. Jocul ,,Ghemul,,1.Copiii sunt aşezaţi în cerc.
 Un copil primeşte un ghem de aţă pe care îl prinde la un capăt. - În timp ce ţine capătul aţei
dă ghemul la alt copil şi-l roagă să ţină aţa din punctul care a ajuns la el, dând apoi ghemul
mai departe, pană când toţi copii vor ţine aţa, în aşa fel încât să se formeze o reţea, ca o
pânză de păianjen.
 Copiii vor lăsa aţa din mână rând pe rând, până când toată aţa ajunge să fie ţinută de un
singur copil.
 Copiii sunt întrebaţi în ce fel simbolizează acest joc relaţiile care există între oameni.
 Discuţia este condusă spre a convinge că pentru a avea relaţii bune cu un grup de persoane,
fiecare dintre persoanele implicate trebuie să depună efort pentru a menţine relaţia.
 Dacă nu, se întâmplă ca atunci când unul câte unul, copiii renunţă să mai susţină pânza de
păianjen, aţa devine încâlcită şi nu mai are frumuseţea pânzei de păianjen.
2. Jocul ,,Maşina de spălat,,. Acest joc poate fi utilizat în zilele posomorâte, zile care îi
fac pe unii copii să fie trişti fără un motiv anume, sau în zilele în care copiii sunt tensionaţi din
diverse motive (iminenţa unui test, de exemplu). Vom utiliza trei cartonaşe rotunde pe care am
desenat o faţă zâmbitoare, o faţă tristă şi o faţă care plânge cu lacrimi. Lipim cartonaşele pe
perete şi îi rugăm pe copii să se încoloneze în dreptul cartonaşului care exprimă cel mai bine
starea lor emoţională din acel moment.
Copiii care se aşază în dreptul feţei zâmbitoare sunt cei care vor alcătui maşina de spălat,
iar mâinile lor vor fi paletele care învârt hainele în maşina de spălat. Hainele sunt copiii din
dreptul cartonaşului cu faţa care plânge. În funcţie de situaţie, copiii aşezaţi în dreptul feţei triste
pot fi ori maşina de spalat ori haine, învăţătorul fiind cel care poate decide cel mai bine acest
lucru.
Copiii care formează maşina de spălat se aşază pe două rânduri, faţă în faţă. Hainele vor
trece una câte una printre ei şi vor fi atinse de paletele maşinii de spălat, primind câte un sfat, o
apreciere sau o vorbă bună de la colegii veseli în ziua respectivă.
Dacă acestea au avut efect, vom vedea la o nouă încolonare a copiilor în dreptul celor
trei cartonaşe cu feţe. În funcţie de rezultat, putem repeta jocul sau putem apela la alte metode.
3. Jocul ,,Mergi cum îţi spune cântecul!,, Putem folosi acest joc atunci când copiii par
somnoroși, la prima oră din zi. Avem nevoie de mai multe stiluri de muzică mixate pentru mai
multe feluri de deplasare: mers normal, alergare uşoară, sărituri ca mingea, mers pe vârfuri şi
în tăcere, galop, patinaj etc.
Pe parcursul derulării melodiei, învăţătorul le cere copiilor să execute diferite feluri de
mers (în concordanţă cu muzica), rugându-i să reţină fiecare stil de mers corespunzător unui stil
de muzică. Exerciţiul se reia pe acelaşi mixaj de muzică, însă fără indicaţiile învăţătorului,
copiii executând din memorie diferitele feluri de mers.
4. Jocul ,,Spune-mi, ce ai mai făcut?/ Noutăţi... ,, Fiecare copil va prezenta grupului
ceva nou sau interesant ce i s-a întâmplat din ziua precedentă până în momentul sosirii la
grădiniță (a avut un musafir drag, a vizitat un muzeu, a cumpărat ceva deosebit etc.).
Pentru a înveseli atmosfera, se poate folosi o minge micuţă. Cel care are mingea în mână
vorbeşte primul, apoi o dă unui alt copil care va vorbi ş.a.m.d. Acest exerciţiu poate fi folosit
solicitând copiilor să spună colegilor câte un lucru pe care aceştia nu îl ştiu despre ei.
5. Jocul ,,Un gând bun,, La fiecare început de săptămână (sau chiar şi în fiecare zi),
copiii pot propune un slogan, un gând bun, un citat pentru săptămâna în curs. Acesta poate avea
legătură cu un anumit eveniment, cu o unitate de învăţare sau poate fi ales aleator. Se poate face
o programare a copiilor, astfel încât fiecare să ajungă să facă o propunere măcar o dată, sau se
poate face sub formă de concurs cu voturi din partea colegilor.
6. Jocul ,,Observă şi ţine minte!,, Sunt aleşi doi (sau trei) copii care vor veni în faţă
pentru a fi observaţi de către colegii lor. Apoi vor ieşi din grup pentru câteva momente, timp în
care restul copiilor vor fi aşezaţi pe două (sau trei) şiruri cu spatele la cei doi (sau trei) colegi
pe care i-au observat cu puţin timp înainte şi care vor intra în grup pentru a asculta ce se întâmplă
în continuare.
Educatorul va solicita pe rând copiii să spună ce culoare are părul unuia dintre colegii
observaţi, cu ce este încălţat un altul, ce culoare au pantalonii colegului, cum are aşezat părul
etc. Se poate întocmi chiar şi un clasament pe grupe pentru a stimula copiii să fie cât mai exacţi
în descrieri. Deoarece ne începem în acest mod dimineţile, copiii sunt mai bine dispuşi, mai
receptivi şi mai cooperanţi în cadrul activităților, ajung să se cunoască mai bine şi aşteaptă
fiecare dimineaţă cu nerăbdare pentru a veni la grădiniță... să se joace.
Prin caracterul său practic, jocul mijloceşte cunoaşterea directă a lumii şi, mai ales,
cultivă deprinderi, trăsături complexe de caracter, convingeri şi puternice trăiri emoţionale.
7. Jocul ,,A vorbi de bine pe la spate,,. Nivel de dificultate: Puţin solicitant; Rezultate
aşteptate: o să reacţioneze pozitiv; o să-i respecte pe ceilalţi; o să se gândească la consecinţele
vorbăriei dăunătoare
Desfăurarea jocului: Copii sunt împărţiţi în grupuri (3 4 persoane). Li se cere să spună
lucruri pozitive despre persoanele din alt grup, în aşa fel încât aceştia să nu audă. După 5-8
minute, li se cere copiilor să discute în aceleaşi grupuri mici despre cum a fost exerciţiul. În
grupul lărgit se discută despre exerciţiu: este uşor să obţii un feedback pozitiv, dar e mai uşor
să obţii un feedback negativ dacă spui chestiuni negative. Ar trebui discutat şi despre cum să
faci apecieri negative în moduri constructive.
După aceasta se poate exersa pe perechi cum să faci aprecieri negative la moduri
constructive. Spre exemplu, dacă cineva te-a rănit, cum să exprimi aceasta. La final, educatorul
poate spune că acesta a fost un exerciţiu de a învăţa să se răspundă pozitiv.
8. Jocul ,,Tehnica scaunului,,. Nivel de dificultate: uşor. Desfășurarea jocului:
Educatorul pune un scaun în mijlocul copiilor şi spune că acesta reprezintă starea pozitivă din
interiorul grupului. Apoi le cere tuturor să meargă atât de aproape de scaun pe cât de bine se
simt în grup. Întrebările pot fi, desigur, diferite, în funcţie de subiectul pe care educatorul vrea
să-l descopere. Scaunul reprezintă încrederea, prietenia, distracţia în interiorul grupului.
Fiecare perioadă monitorizată a presupus completarea planificării individuale a
asistențelor, a fișelor individuale ale educatoarelor, a fișelor de asistență, completarea fișelor cu
concluziile în urma efectuării asistențelor, discuții în cadrul activităților metodice, atât cu întreg
colectivul, cât și individual asupra celor constatate, dar și asupra aspectelor ce necesită a fi
îmbunătățite sau promovate ca exemple de bune practici.
În utilizarea jocului didactic la grupa mare am avut în vedere faptul că acum se
conturează caracterul ormative al proceselor psihice ,mai ale la memorare și imaginație și pe
măsură ce se lărgește orizontul intereselor ,încep să se închege primele atitudini .
M-am folosit și de avantajele pe care le oferă metodele interactive ,având în vedere
încurajarea participării și a inițiativei copiilor ,a creativității acestora ,stabilirea unui climat de
încredere care duce la luarea de decizii și independența în gândire.
Metodele interactive le utilizez des la activități deoarece sunt formative pentru
copii,eficiente și le dezvoltă imaginația creatoare
 Am experimentat această diversificare într- un context complex și anume :
 Modificările care au loc în societate și ritmul alert al lor –
 Schimbările și exigențele crescânde pentru procesul de învățâmânt –
 Modernizarea procesului de învățământ –
 Finalitățile și achizițiile din științele educației –
 Alternarea cercetării științifice cu activitatea instructive – educativă –
 Formarea și dezvoltarea accentuată de priceperi și deprinderi practice și intelectuale
la preșcolari –
De asemenea am constatat că trebuie să țin cont de faptul că preșcolarul trebuie să fie
activ și interactiv în propria sa formare și informare.
 Am ținut cont și de dezvoltarea capacităților de a opera cu informațiile dobândite ,de a
aplica noile cunoștințe și de a căuta soluții la problemele puse.
. Să-nvăţăm o poezie
Materiale necesare: carte de poezii sau ghicitori
Metodei: jocul
Desfăşurare:
Terapeutul/părintele va citi copilului o poezie sau o ghicitoare. Aceasta trebuie să fie
relativ uşoară, distractivă şi interesantă pentru copil. După ce poezia/ghicitoarea a fost citită se
va discuta pe marginea acesteia şi se va încerca memorarea ei împreună cu copilul.
2. Să spunem o poveste
Materiale necesare: carte de poveşti
Metode: jocul
Desfăşurare:
La începutul activităţii va citi o poveste la alegere, după care va cere copilului să
reproducă povestea integral sau să răspundă la întrebări legate de unele acţiuni sau însuşiri ale
personajelor (de exemplu: Ce culoare avea părul Albei ca Zăpada?).
3. Unde se ascunde perechea
Materiale necesare: 8 cartonaşe cu imagini perechi
Metode: jocul
Desfăşurare:
Activitatea începe prin prezentarea regulilor jocului. Am să pun pe masă cu faţa în jos,
opt cartonaşe cu imagini perechi. Tu va trebui să întorci un cartonaş cu faţa în sus, după care
vei ridica un al doilea cartonaş pentru a vedea dacă este perechea primului.
Dacă sunt perechi, cartonaşele vor rămâne cu faţa în sus, dacă nu, le vei întoarce şi vei
ridica alte două cartonaşe. Vei proceda la fel până vei descoperi toate cartonaşele perechi. Se
urmăreşte memorarea de către copil a poziţiei cartonaşelor deja ridicate, pentru a le găsi
perechea şi se va evita ridicarea aleatoare a cartonaşelor.
4. Colorează aşa cum îţi aminteşti
Materiale necesare: 2 fişe de colorat identice, creioane colorate
Metode: jocul
Desfăşurare:
Educatorul îl va ruga pe copil să coloreze prima fişă de lucru.. După ce a terminat de
colorat, terapeutul/părintele îl va antrena pe copil într-o discuţie (cu o temă aleatoare) pentru a
nu se mai gândi la ce sarcină a avut.
 După o perioadă de timp (pe care o alege terapeutul/părintele în funcţie de
particularităţile de dezvoltare ale copilului) se va cere copilului să coloreze a doua fişă de lucru
ţinând cont de culorile utilizate în prima etapă.
5. Cum este îmbrăcat?
Materiale necesare: –
Metode: jocul
Desfăşurare:
Psihologul va spune copiilor să se privească atenţi unii pe alţii, după care un copil va
trebui să închidă ochii şi să descrie îmbrăcămintea colegului său (de exemplu: Cu ce este
îmbrăcat colegul tău? Ce culoare are cămaşa lui? Dar adidaşii?).
I.Joc de dezvoltare a memoriei narative
Se vor prezenta copilului o imagine sau două dintr-o poveste, fie cunoscută de către el,
fie nu, iar adultul îi va spune (crea) o poveste pe baza acestor ilustraţii. Apoi copilul va fi
îndemnat să spună şi el povestea încă o dată. Dacă va avea dificultăţi, adultul va spune încă o
dată povestea, rugându-l pe copil să fie cât mai atent. După finalizarea acestei etape copilul va
fi rugat să spună şi el povestea iar dacă nu va reuşi va fi ajutat de către părinţi prin întrebări.
II. Joc de dezvoltare a memoriei verbale.
Joc 1- Propoziţia elastică
Adultul va spune o propoziţie simplă la început iar copilul va trebui să adauge un cuvânt,
reluând exact propoziţia spusă de către adult.
De exemplu:
• Eu sunt mare.
• Eu sunt mare şi deştept.
• Eu sunt mare şi frumos.
• În cea de-a doua parte a jocului adultul, fie va prezenta aceeaşi propoziţie, fie
alta la fel de simplă dar copilul va avea voie să adauge două cuvinte.
• În cea de-a treia parte a jocului părintele va prezenta copilului o frază la care
copilul va adăuga mai mult de două cuvinte.
De exemplu:
• Eu sunt fericit pentru că am multe jucării.
Copilul: Eu sunt fericit că am multe jucării pe care le iubesc şi îndrăgesc foarte mult.
Joc 2Adultul va spune copilului un set de cuvinte: „casă, masă, bucătărie, scaun,
fereastră, frigider, lumină”. Apoi i se cere copilului să repete acele cuvinte exact în aceeaşi
ordine. Dacă el nu reuşeşte va fi ajutat de către părinte până va reuşi. Jocul se va repeta şi cu
alte seturi de cuvinte:
„scaun, mobilă, covor, roşu, televizor, ceas, canapea, fotoliu”;
„baie, cameră, chiuvetă, săpun, apă, uşă, duş, perie”.
III. Joc de dezvoltare a memoriei numelor
Joc 1Se aleg mai multe imagini cu copii (fete şi băieţi) şi adultul le va da câte un nume.
Apoi se va spune copilului: „Acesta este Mihai, acesta este Ionuţ etc.”. După aceea, copilul va
fi întrebat dacă mai ţine minte numele fiecărui copil. În situaţia în care copilul nu va şti un nume
el va fi ajutat de către părinţi până când acesta învaţă toate numele. După ce a învăţat o serie de
nume, adultul poate alege alte figuri de copii sau chiar adulţi şi se va proceda la fel (numire şi
învăţarea numelor).
Joc 2
Adultul înpreună cu copilul construiesc, din cuburi, un labirint prin care va merge o
maşinuţă de jucărie. Acel labirint va însemna un drum pentru maşină şi va avea mai multe staţii
de oprire, fiecare avand o denumire (parcări şi benzinării).
Adultul va spune: „Uite am construit un drum pentru masinuţa ta! Acum hai să mergem
cu maşina prin el, dar vezi că maşina trebuie să se oprească la statiile sau benzinariile X, Y, Z
ca să se odihnească sau sa se alimenteze.”
Jocul se poate complica mărind numărul de opriri.
IV. Joc de dezvoltare a memoriei vizuale
Se vor pune pe o masa mai multe obiecte (5-6).Copilului i se va cere sa inchida ochii,
timp in care parintele, fie va adauga un obiect, fie va lua un obiect. I se va cere copilului sa
spuna ce obiect a fost adaugat sau ce obiect lipseşte.
Din descrierea jocurilor devine clar că implementarea lor va fi o sarcină dificilă pentru
psiholog (sau profesor), va necesita răbdare, rezistență, control constant asupra desfășurării
jocului și asigurare a copilului. Și, poate, principala dificultate va fi controlul asupra emoțiilor
copilului, adecvarea manifestării lor.
Nu întotdeauna este posibil să se găsească o explicație acceptabilă din punct de vedere
social pentru acțiunile unui copil cu autism. De exemplu, copilul este obsedat de dorința de a
arunca jucării și obiecte pe fereastră sau aruncă borcane de sticlă și becuri pe podeaua de gresie,
aruncă un ciocan greu, care atinge candelabrul. Astfel de acțiuni ale unui copil sunt periculoase
atât pentru ceilalți, cât și pentru el însuși. Cum să acționăm în astfel de cazuri? Vă sfătuim să
acționați în funcție de situație, să căutați o cale de ieșire, pe baza particularităților acestei situații
particulare.
 Dar, mai întâi, încercați să excludeți momentele provocatoare, de exemplu, ascundeți
obiectele potențial periculoase (ciocane, ace, becuri de sticlă etc.) într-un loc inaccesibil pentru
copil. Desigur, este imposibil să previi totul, mai ales că, adesea, copiii au o intuiție uimitoare
și găsesc lucruri ascunse oriunde. În cazul în care comportamentul copilului în timpul jocului
depășește limitele, treceți la un joc stereotip.
O astfel de muncă psihoterapeutică produce următoarele rezultate:
- În cursul jocurilor terapeutice, copilul, cu ajutorul unui adult, poate scăpa de emoțiile negative,
treptat, fondul său emoțional se normalizează și, în general, devine mai pozitiv . o astfel de
muncă pornește de la ipoteza că, pe măsură ce emoțiile negative acumulate de copil sunt
neutralizate, jocurile terapeutice vor deveni mai puțin stresante și nevoia lor va apărea mai rar.
- În cursul unor astfel de jocuri, emoțiile profunde, inclusiv temerile, ies la suprafață,
manifestându-se astfel. Acest lucru vă permite să începeți să lucrați la depășirea lor.
- Confirmarea corectitudinii acțiunilor dvs. este reacția copilului: el are nevoie de ajutorul dvs.
și este recunoscător pentru sprijinul dvs. Acest lucru se manifestă prin faptul că, la următoarele
ședințe, copilul însuși se oferă să joace unul dintre aceste jocuri - de exemplu, el întinde o pernă
cu cuvintele: "Dă-o înapoi!". Iar dacă încetați brusc să mai participați la joc, cel mai probabil
copilul se va opri și va începe să vă caute cu privirea.
În cursul activității psihoterapeutice cu copilul, pot apărea jocuri care nu sunt descrise
aici. Nu ratați noi oportunități și acționați, ca întotdeauna, în interesul superior al copilului.