Sunteți pe pagina 1din 12

UNIVERSITATEA BUCURESTI – FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE

EDUCATIEI

O ANALIZA CRITICA A TERAPIEI ABA SI ALTE


FORME DE TERAPIE IN TRATAREA AUTISMULUI

NUME : DEMIAN OANA


ORASANU ALINA

MASTER: TERAPIA LOGOPEDICA IN TULBURARILE DE


LIMBAJ SI COMUNICARE , ANUL II

DISCIPLINA: METODE SI TEHNICI DE CERCETARE IN


PSIHOPEDAGOGIE
PROF.UNIV.DR. VERGINIA CRETU
Sa fii autist inseamna sa fii neuman. Inseamna sa fii un strain. Inseamna ca ceea ce este
normal pentru mine, nu este normal pentru altii. Sub anumite aspecte, eu sunt foarte
prost echipat pentru a supravoetui in aceasta lume, precum un extraterestru esuat fara
un manual de orientare....Acordati-mi demnitatea de a ma cunoaste in terminii mei-
recunoasteti faptul ca suntem in mod egal straini unii de altii, ca felul meu de a fi nu este
doar o versiune defecta a felului vostru de a fi. Suspendati pentru o clipapropriile
voastre prezumtii. Definiti-va propriii termeni. Lucrati cu mine pentru a construi punti
intre noi.

Jin Sinclair (1992), persoana cu autism

CE ESTE AUTISMUL?
Autismul este o tulburare psihocomportamentală de aspect pervasiv care
reuneşte aspecte ale mai multor etiologii şi are un caracter invalidant relaţional şi social.
Afecţiunea se manifestă prin deficienţe mintale şi comportamentale, care afectează în
mod curent abilitatea de a comunica, formele de relaţionare cu ceilalţi şi capacitatea de a
răspunde adecvat la stimuli externi. Deşi persoanele cu autism nu au exact aceleaşi
simptome şi dezorganizare, tabloului clinic specific i se adăugă anumite elemente sau
forme individuale specifice. În general, sunt prezente problemele de socializare,
comunicare, motorii şi senzoriale. De aceea persoanele cu autism, şi în special copiii,
manifestă întârzieri grave de limbaj, apar ca fiind închişi, inabordabili, încapsulaţi în
comportamente repetitive şi pattern-uri cognitive rigide şi chiar ca fiind retardaţi mintal.
Caracteristicile principale ale unui copil cu autism sunt : lentoare in intelegerea
mesajelor, probleme de intelegere a limbajului receptiv si expresiv, probleme in sfera
senzoriala, comportamente nepotrivite din punct de vedere social sau comportamente in
exces ( autostimulari, tipete etc.), incapacitate sau greutate in stabilirea contactului vizual,
probleme de somn, miscari ciudate implicand diferite parti ale corpului sau tot corpul, in
cazuri severe copilul poate ajunge chiar sa se raneasca singur, insensibilitate la durere sau
dimpotriva o sensibilizare exagerata.
Exista o multitudine de interventii si tehnici imaginate pentru a lucra cu copiii
afectati de autism, motiv pentru care deseori, mai ales la inceput, parintii se confrunta cu
problema: care terapie este cea mai buna pentru copilul meu?
Printre cele mai cunoscute metode de interventie in cazul copilului cu autism se
afla metodele educationale si comportamentale, dietele fara gluten si cazeina, chelarea
(Proces fizico-chimic de captare a io-nilor pozitivi multivalenti (calciu, cupru, plumb,
mercur, fier, crom) prin fixarea lor intr-o molecula complexa (*chelator sau complexon)
sub forma neionizata.).
Tehnicile educationale cele mai populare sunt: Applied Behavior Analysis (ABA),
Treatment and Education of Autistic and related Communication handicapped Children
(TEACCH), Developmental Individual-Difference Relation-Based Intervention (DIR sau

2
“Floortime”), Daily Life Therapy (DLT), Miller Method (MM), Relational
Developmental Intervention (RDI).

1. ANALIZA APLICATA A COMPORTAMENTULUI (Applied Behavior


Analysis)

ABA este o stiinta a comportamentului uman. Este un proces de aplicare


sistematica a interventiilor bazate pe principiile invatarii cu scopul de a imbunatatii
comportamentele adaptative si achizitiile necesare adaptarii le mediu. Analiza
comportamentala aplicata este o tehnica prin care se evaluaza mediul in care traieste o
persoana, apoi se fac anumite schimbari cu scopul de a produce imbunatatiri
semnificative in comportamentul uman, in sensul adaptarii acestuia la cerintele mediului
social. Include observarea directa, analiza functionala a relatiei dintre mediu si
comportament.
ABA utilizeaza antecedentele si consecintele unui comportament pentru a
produce modificari dezirabile ale acestuia. Se bazeaza pe ideea “comportamentul uman
este influentat de experientele trecute si prezente dar si de structura genetica a
individului”.

In ultimii 30 de ani, sute de studii au relevat eficienta ABA in mai multe domenii:
o copiii si adulti cu anumite tulburari mentale;
o tulburari de dezvoltare;
o tulburari din spectrul autist;
o comportament ( social, academic, streotipii, agresivitate, limbaj etc.);
o se poate aplica si cu scopul de a imbunatati relatiile din anumite grupuri sociale:
familie, scoala, institutii, spitale si chiar la birou.

Metoda ABA este un studiu terapeutic al comportamentului, manifestat in moduri


diferite la copiii cu autism si alte disfunctiuni asemanatoare.
In cazul aplicarii terapiei comportamentale aplicate la copiii din spectrul autist,
trebuie consolidata o echipa de terapeuti, coordonata de un psiholog specializat in
terapia comportamentala, terapia facandu-se mai multe ore pe zi (20 - 30 ore pe
saptamana), iar pentru fiecare terapeut o sesiune este cuprinsa intre doua – trei ore cu
pauze. Echipa de terapeuti trebuie sa urmeaze si un program de instruire in aceasta
forma de terapie.
Copilul cu autism poate avea comportamente in exces (autostimulare, automutilare,
agresiune, hiperkinetism, comportamente obsesive, comportamente stereotipe) dar si
comportamente deficitare (limbaj, abilitati sociale, abilitati de joaca, abstractizari si
autoservire), scopul terapiei fiind acela de a descreste comportamentele excesive, de a
creste comportamentele deficitare si de a modela altele noi .
Tratamentul comportamental pune accent pe controlul intaritorilor. Scopul
tratamentului este de a preda un numar mare de comportamente adaptive (congnitive,
lingvistice, sociale, etc.) prin intarirea aproximarilor comportamentelor tinta si a
discriminarilor tot mai complexe intre situatii. Terapia se adreseaza tuturor ariilor de

3
dezvoltare: cognitiv, motric, social, autosevire si comunicare si limbaj. De asemenea,
terapia vizeaza si principalele probleme legate de comportamentele neadecvate.
Este foarte important sa intelegem ca la varsta mica toti copii invata din consecintele
comportamentului lor. Consecintele pot fi pozitive sau negative. Orice comportament/
actiune/intrebare a copilului trebuie sa aiba o consecinta, asfel copilul va invata care
comportamente sunt eficiente si cum trebuie sa se poarte atunci cand vrea sa obtina ceva.
Relatia dintre comportamente si mediul inconjurator este descrisa de principiile
conditionarii operante care are 3 componente:
ANTECEDENT – situatia in care a aparut comportamentul respectiv (unde era
copilul, cu cine, ce facea copilul sau ce i s-a cerut sa faca, daca a fost intrerupt din vreo
activitate etc);
COMPORTAMENT – actiunea intreprinsa ca reactie la antecedent;
CONSECINTA – ce s-a intamplat imediat dupa aparitia comportamentului problema
(ex. copilul a inceput sa tipe pentru ca vrea o jucarie iar mama i-a dat jucaria respectiva).
Pentru a dezvolta programe care sa schimbe cu succes comportamentele copiilor
este foarte important de inteles cum anume influenteaza antecedentele si
consecintele comportamentele si cum opereaza acestea.

De ce ABA? / Rezultatele terapiei

Rezultatele cercetarilor in urma aplicarii ABA arata ca daca terapia este inceputa
destul de devreme - inainte de varsta de 4 ani, este destul de intensiva - 20-30 chiar 40 de
ore de terapie pe saptamana si este continuata pana la doi ani, intre 20 si 47% dintre
copii pot fi recuperati. Toti acesti copii pot duce vieti mai productive si mai implinite din
punct de vedere social.

Copiii care incep terapia ABA dupa varsta patru ani isi pot dezvolta abilitatile
sociale, anumite abilitati academice si mai important, abilitati de viata. Isi pot imbunatatii
abilitatile de autoajutorare necesare, cum ar fi sa stie sa faca cumparaturi, sa ia autobuzul
si sa tina curat si ordine in casa. Pe scurt, ei pot sa devina, in multe cazuri, relativ
independenti si nu trebuie sa traiasca in institutii specializate.

Metoda ABA ajuta copilul cu autism in urmatoarele arii:


o creste frecventa aparitiei comportamentelor dezirabile prin recompensare;
o invata copilul abilitati noi (prin invatare sistematica si recompensare preda
abiliati de autoservire, comunicare, relationare sociala);
o mentine anumite comportamente necesare adaptarii la mediul social;
o generalizeaza sau transfera comportamentele dintr-o situatie in alta sau de la
un anumit mod de raspuns la altul, mai complex ( scopul este de a generaliza
si transfera tot ceea ce invata in camera de lucru - la gradinita, scoala, mediu
social);
o reduce comportamentele interferante, care pot ingreuna invatarea si
relationarea;
o modifica mediul de invatare pentru ca aceasta sa se realizeze cat mai
eficient, insa pe termen lung se urmareste ca persoana sa se poata descurca
in orice situatie.

4
In orice tip de terapie progresele difera de la un client la altul, factorul principal
care duce la progres este potentialul fiecarui individ in parte.
In ceea ce priveste terapia ABA rezultatele vor fi cu totul diferite in cazul unui
copil care incepe terapia la 2 - 3 ani si altele vor fi progresele unui copil care incepe
terapia la 5ani.
Un alt aspect foarte important este severitatea autismului si daca mai sunt
prezente si alte afectiuni asociate.Modul in care se dezvolta un copil cu autism este
similara dezvolatarii oricarui copil. Insa un copil cu autism se dezvolta in mod inegal in
diferite arii: social, cognitiv, limbaj, motor. De exemplu, poate fi dezvoltat normal din
punct de vedere motor insa dezvoltarea limbajului sa fie mult in urma celorlalti copii de
varsta lui. Sau, in cazul copiilor cu autism inalt functional limbajul sa se dezvolte
aproximativ normal insa abilitatile sociale sa fie lacunare.
Socializarea si comunicarea au cel mai mult de suferit in cazul copiilor cu autism.
Un copil cu autism care nu are retard mintal va invata cu succes materialul care se refera
la cunostinte academice, dar va vorbi in continuare intr-un mod specific si va avea in
continuare dificulati in ceea ce priveste relationarea si intelegerea emotiilor celorlalti. Se
poate sa invete sa urmeze anumite reguli in ceea ce priveste interactiunea sociala insa o
va face intr-un mod superficial si ii va lipsi spontaneitatea in relatiile cu ceilalti. Un copil
cu autism care are si retard mintal va invata mai greu, va avea un limbaj limitat, si va fi
mai putin constient de lumea in care traieste.
Indiferent din care categorie face parte trebuie sa avem grija sa-i oferim
oportunitatea de a invata cat mai mult posibil si de a face progrese atat cat ii permit
abilitatile. Cu cat il vom provoca mai mult si ii vom oferi oportunitati de a invata din
mediu cu atat vom avea succese mai mari in ceea ce priveste progresul.
Trebuie sa ne folosim de fiecare situatie care apare pentru a-l invata ceva. Va fi
nevoie de multe repetitii dar orice copil cu autism poate invata in timp si nimic din ceea
ce facem nu va fi inutil.
Ceea ce trebuie avut in vedere atunci cand se incepe un program de tarapie este ca
progresele nu vor aparea dintr-o data. Este nevoie de multa munca, rabdare, implicare.
Procesul terapeutic este de durata si este foarte important sa fim atenti la orice progres,
fie el cat de mic pentru a prinde incredere si a continua drumul care uneori poate fi destul
de lung.
Trebuie sa avem in vedere ca terapia ABA nu se aplica in acelasi mod la toti
copiii. Exista reguli, insa regulile sunt facute pentru a ne putea ghida. Fiecare copil este
diferit si reactioneaza in modul lui specific la programele de terapie. Terapia este flexibila
si se ghideaza dupa nevoile copilului. Exista programe standard ca in orice alt tip de
terapie insa depinde de abilitatile fiecarui psiholog in parte de a le adapta nevoilor
copilului. Trebuie sa avem grija sa nu il suprasolicitam dar nici sa nu-i subestimam
capacitatile; in ambele cazuri copilul va ajunge sa refuze terapia si sa nu mai fie
cooperant. Asa ca ne revine datoria de a urmari copilul cu foarte mare atentie, de a
empatiza cu el si de a-l simti. Principiul de la care ar trebui sa porneasca terapia este
AJUTA-M A SA FAC SINGUR SI NU UITA SA MA RESPECTI.
Indiferent ca este autist sau nu copilul trebuie sa inteleaga de ce vrem sa faca
anumite lucruri pentru noi si trebuie respectat. NU avem voie sa-i cerem lucruri doar de
dragul de a-i cere ceva – in timp va refuza sa ne mai raspunda. In terapie trebuie sa fim

5
cat mai spontani, creativi, sensibili la nevoile copilului, sa-i vorbim pe un ton cat mai
normal (nu este nevoie sa folosim un limbaj artificial si rigid ci doar FERM, SCURT SI
LA OBIECT). Programele de terapie trebuie sa decurga intr-un mod cat mai natural si cat
mai putin artificializat; daca copilul invata din context este minunat, nu trebuie sa mai
facem o lectie speciala pentru a-i preda abilitatea respectiva.
Trebuie sa avem mare grija in a nu artificializa si rigidiza terapia astfel incat
copilul sa perceapa lumea intr-un mod distorsionat. Copiii cu autism pornesc in lume cu
un mod de a percepe lumea diferit de al nostru asa ca ne revine datoria de a le arata cat
mai corect realitatea. Sa nu uitam ca ceea ce fac ei in camera de lectii este doar o
pregatire pentru lumea reala nu si realitatea. Este un fel de “laborator” care ii pregateste
pentru ce se afla “dincolo”.
Fiecare copil poate face progrese in terapie, pentru ca ABA este un sistem de
invatare, un program de invatare prin care isi propune sa modifice comportamentul
copilului in mod sistematic si intensiv. Sistemul are obiective clar formulate, impartite in
sarcini mici, astfel incat evolutia copilului sa poata fi masurata permanent. Intarirea
comportamentului se face prin recompensare, intreg sistemul functionand pe baza acestor
intaritori, fie materiali, fie sociali. Obiectivele sunt impartite in pasi mici, pe care fiecare
copil sa-i poata atinge, si daca cerinta este prea mare, se da un pas inapoi pana cand
copilul poate reusi apoi trecem la pasul urmator.

Succesul in terapie depinde de 4 factori MAJORI:


1. Varsta copilului la intrarea in program;
2. Nivelul cognitiv, stabilitatea atentiei, capacitatea de intelegere a abstractului
si autostimularile;
3. Gradul de implicare al familiei;
4. Profesionalismul echipei si coordonatorului.

2. METODA P.E.C.S. - (Pictures Exchange Comunication System)

Metoda PECS a fost dezvoltata in 1985 ca o metoda unica alternativa si


augmentativa ce ii invata pe copiii si adultii cu autism dar si cu alte deficiente de
comunicare sa initieze comportamentul de comunicare. Protocolul de predare este bazat
pe principiile conditionarii operante (B.F.Skinner) astfel incat comportamente operante,
functionale, verbale sunt invatate sistematic, folosind strategii de prompting si intarire ce
vor duce la insusirea unui comportament de comunicare independent. Nu sunt folosite
prompturi verbale, acest lucru conducand la initiativa imediata si la evitarea dependentei
de prompt. PECS este o metoda in special eficienta daca este asociata cu elemente ale
analizei comportamentale. Acest sistem ii ajuta sa ajunga la o comunicare functionala.
Prin P.E.C.S., copiii sunt incurajati sa-si comunice spontan dorintele, nevoile, senzatiile,
sa isi caute partenerii de comunicare si sa initieze comunicarea.
Pictogramele utilizate simbolizeaza actiuni, sentimente, obiecte, persoane, feluri
de mancare etc. si pot fi usor de confectionat si folosit. In prima faza, adultul identifica ce
anume ii place copilului. Toate alimentele si obiectele preferate de copil sunt apoi

6
reprezentate prin imagini. La cerere si cu ajutor, copilul inmaneaza adultului imaginea cu
un anumit aliment/obiect. Copilul va invata apoi sa foloseasca din proprie initiativa
imaginile prin care isi va comunica dorintele. Se pot folosi pictograme izolate sau in
combinatii simple, mergand pana la forme mai complexe, ajungandu-se la propozitii.
Simbolurile P.E.C.S. pot fi desene simple sau fotografii. Treptat, copilul invata sa
dea raspunsuri mai lungi, combinand imaginea pentru « eu vreau » cu cea a obiectului
dorit, mai tarziu adaugandu-se si alte cuvinte aditionale.Astfel, de la o propozitie de genul
« vreau bomboane », copilul va invata sa comunice «vreau doua bomboane rosii »

3. METODA T.E.A.C.C.H. (Treatment and Education of Autistic and related


Communication Handicapped Children)

Creata de Schopler, opereaza cu simboluri accesibile, usor de memorat si


recunoscut. Este utilizata in tratamentul si educatia autistului, a celor hiperkinetici si cu
dificultati de comunicare, dar si in alte deficiente. Aceasta metoda este foarte structurata,
bazata pe imagini si un mediu educational foarte bine organizat. Este folosita atat acasa,
cat si in unitatea de invatamant. Se folosesc imagini pentru a explica conexiunea orarului
zilnic si a ceea ce se asteapta de la ei. Copiii, prin imaginile prezentate sunt ajutati sa faca
legaturi cu ceea ce se va intampla in ziua respectiva. Imaginea este o metoda foarte buna
de comunicare pentru copiii/persoanele cu autism. Metodele vizuale ajuta la organizarea,
structurarea si claritatea imaginii, le confera sentimentul de control asupra mediului.
Este indicat ca aceasta metoda sa se foloseasca in locuri de munca fara banci, cu ateliere
de lucru, inconjurate de ecrane pentru a nu li se distrage atentia, sau in locul de
desfasurare a activitatii pot exista 2 mese, iar in fata lor un paravan.
Aceasta metoda se foloseste atunci cand se lucreaza individual, nu in munca desfasurata
in grup. Metoda da rezultate si cu cei hiperkinetici. Nu se vor face schimbari in sala de
clasa a copilului si nici in randul pedagogilor/profesorilor, iar daca acest lucru se
intampla, copiii autisti vor fi instiintati din timp si se va mentiona ca profesorul este
bolnav si se va intoarce cand se va insanatosi. Metoda contine imagini vizuale a orarelor
cu activitatile pe care urmeaza sa le desfasoare. La terminarea fiecarei activitati imaginea
va fi luata de pe orarul unde sunt afisate activitatile . Astfel, copilul autist stie ce activitati
mai are de facut. Fragmentarea are ca rezultat asigurarea succesului. Orarul este prezentat
copilului la inceputul programului de lucru si afisat la vedere.
La copilul autist trebuie mentionat cand o activitate incepe, cat tine si cand se
termina-luarea imaginii de pe orar. Imaginile folosite vin in ajutorul copiilor fara limbaj.
In desfasurarea unei activitati trebuie sa existe o zona de tranzitie de unde copilul sa isi
pregateasca materialele de lucru pentru activitatea urmatoare. Aceasta zona de tranzitie il
ajuta pe copilul autist sa inteleaga ca urmeaza sa desfasoare alta activitate. Tot aici, copiii
vor consulta si orarul afisat. In aceasta zona, totul este schimbat :mesele, covorul de alta
culoare. Aici doar exista depozitate materialele de lucru in cutii de aceeasi culoare pentru
obiectele unei activitati, de ex.materialele folosite la ora de matematica au culoarea rosie
si sunt in cutia rosie sau au lipite pe ele simbolul care se afla pe orar sau pe masa, in
timpul activitatii, in fata copilului. Copilul trebuie sa faca legatura dintre imaginea de pe
orar si cutie, dintre orarul zilnic si ceea ce asteptam de la el.

7
Scopul final al acestei metode este acela da a anticipa, de a sti cand incepe si cand
se termina o activitate. Fiecare activitate are un timp de desfasurare semnalizat prin
imagini, simboluri, gesturi sau ceas care suna ori clepsidra pentru « start » si « stop ».
Dupa terminarea unei activitati, simbolul/imaginea ei este pusa in cutia pentru activitati
realizate. Parintii pot folosi si ei aceleasi metode pentru durata activitatii, chiar si in cazul
copiilor fara deficiente. Orice copil trebuie sa cunoasca timpul acordat invatarii si numai
dupa aceea lasati in alte activitati de tip liber.

In aceasta terapie exista patru aspecte de care trebuie sa se tina cont:

• ce trebuie sa faca ? ( orarul )


• cat de mult trebuie sa se desfasoare munca – cantitatea in munca? (cutia sau cosul
cu obiecte)
• cat timp se desfasoara activitatea? (cronometrul)
• ce activitate se va desfasura dupa aceea? (orarul)

4. METODA MIFNE

Centrul The « Mifne » Approach a dezvoltat o metodă de depistare precoce a


autismului cu posibilitatea unei intervenţii timpurii care conduce la o recuperare mai
rapidă, cu rezultate pozitive de integrare completă a persoanelor cu autism, dar nu în
ultimul rând implicarea familiei. Programul de intervenţie timpurie este un proces
secvenţial care include trei segmente :

• primul segment se referă la o perioadă de 3 săptămâni în care familia aflată în


rezidenţă este implicată să participe complet la tratament. Dinamica tratamentului
include punct cu punct relaţia familiei cu copilul, dialoguri, discuţii şi sesiuni
intensive de lucru. Tratamentul se adresează deprinderilor cognitive şi sociale
exersate cu copilul şi pentru el ;
• al doilea segment cuprinde tratamentul de bază, care este efectuat independent, la
domiciliu, de către familie. Pentru aceasta familia este supervizată clinic numai
de către un terapeut. Din această etapă se consideră că pentru familie nu mai este
necesară o asistenţa sistematică şi constantă din partea specialiştilor Centrului
The « Mifne » Approach. Familiile continuă terapia individuală cu copilul lor
până când acesta se integrează cu succes atât ca achiziţii de cunoştinţe cât şi în
plan social ;
• al treilea segment se referă la integrarea în şcoală cu îndepărtarea obstacolelor şi
centrarea pe efortul pe care trebuie să-l realizeze copilul.

De remarcat că în cadrul acestui program implicarea familiei reprezintă punctul


central de orientare a centrului pentru ca, în final, să se realizeze o integrare cât mai
completă în sistemul de educaţie normală a copiilor cu autism.

8
5. TERAPIA OCUPATIONALA:

Terapia ocupationala este un tratament ce se concentreaza in a ajuta oamenii


pentru a dobandi independenta in toate zonele de activitate pe care le desfasoara. Terapia
ocupationala ofera copiilor metode variate, activitati placute, distractive, pentru a
imbogati deprinderile cognitive, fizice si motorii si pentru a spori increderea in sine.
Cu ajutorul terapiei ocupationale, un copil cu probleme in dezvoltare va invata sa
interactioneze cu membrii familiei si sa dezvolte relatii sociale cu alti copii si parteneri de
joc.

Caror tipuri de probleme se adreseaza terapia ocupationala?


- copii cu probleme senzoriale
- copii cu probleme de invatare
- copii cu autism
- copii cu tulburari de dezvoltare
- copii cu tulburari mentale sau de comportament
- copii cu probleme fizice si motrice
- copii cu boli cronice

Terapeutul poate lucra si pentru dezvoltarea coordonarii motrice fine, cat si a


coordonarii dintre mana si ochi cum ar fi implicarea in jocurile de aruncat la tinta fixa,
jocul cu mingea, scrisul.

Terapia ocupationala este necesara atunci cand este afectata performanta in mai
multe domenii:

• Abilitati de motricitate fina: miscarea si dexteritatea muschilor mici din maini si


degete.
• Abilitati de motricitate grosiera: miscarea muschilor mari din brate si picioare.
• Abilitati vizuo-motrice: deplasarea unui copil pe baza perceptiei informatiilor
vizuale.
• Abilitati oral-motorii:miscarea muschilor din gura, buze, limba si maxilar,
incluzand suptul, muscatel, mestecatul si linsul.
• Abilitati de auto-ingrijire: imbracat, hranit si mersul la toaleta.
• Integrare senzoriala: abilitatea de a primi, sorta si raspunde la informatiile primite
din mediu.
• Abilitati de planificare motorie: abilitatea de a planifica, implementa si imparti
secventele sarcinilor motorii.

9
6. METODA SON-RISE:

Ce diferente aduce programul Son - Rise?


Programul Son-Rise(SRP) a fost primul care a sugerat ca, copiii cu aceste
diagnostice au un potential extraordinar de tratare si crestere.
SRP a inovat o modalitate de tratament educatioal care includea alaturarea fata
de copil si nu actionarea impotriva lui. Programul plaseaza parintii in a fi profesori
cheie, terapeti si directori ai propriilor programe, utilizand casa ca pe cel mai adecvat
mediu de crestere in care sa-si ajute copii. Programul SRP a indraznit sa sugereze ca
respectul si purtarea de grija cea mai profunda ar fi cel mai important factor ce are ca
impact motivarea copilului sa invete, iar de la inceput face ca dragostea si acceptarea
sa fie o parte importanta a procesului de predare.
Avand aceasta atitudine, cauta sa creeze o legatura si un mediu sigur si apoi
aplica niste strategii educationale sigure, testate in timp, descoperite de acest program
Son Rise. Aceste principii raman o piatra de temelie a aprofundarii.

Cum ajuta principiile si tehnicile programului SRP copii cu nevoi speciale?

• alaturandu-se comportamentelor repetitive si rituale ale copilului reusim sa


descoperim cheia care dezleaga misterul acestor comportamente si faciliteaza
contactul vizual, dezvoltarea sociala si includerea altora in joaca;
• utilizand motivarea proprie a copilului, ajuta la avansarea invatarii si pune bazele
educatiei si abilitatilor;
• invatarea prin joaca interactiva este importanta pentru socializare si comunicare;
• folosind energie, etuziasm si incantare, angajam copilul in activitati si ii inspiram
o continua dragoste pentru invatat si interactiune;
• angajand o atitudine optimista si necritica, maximizam bucuria, atentia si dorinta
copilului

7. TERAPIA PRIN JOACA SAU LUDOTERAPIA

Terapia prin joc se bazeaza pe principiile dezvoltarii si astfel se asigura, prin joc,
modalitatile potrivite de exprimare si comunicare pentru copii. Astfel, calificarea in
terapia prin joc este un element esential pentru profesionistii ce se ocupa de sanatatea
mintala si lucreaza cu copii. Joaca terapeutica ofera copiilor oportunitatea de a se
exprima in mod liber si in ritmul lor propriu, fara teama, cu asigurarea ca vor fi intelesi
si acceptati.
Terapia prin joc este o modalitate bine planificata, conceputa filozofic, bazata pe
stadiile de dezvoltare ale copilului si sprijinita de ultimele cercetari in domeniu de a
ajuta copiii sa se confrunte cu si sa rezolve problemele pe care experimenteaza de-a
lungul existentei lor. S-a demonstrat ca terapia prin joc este un mod de abordare

10
terapeutic efectiv pentru o varietate de probleme ale copiilor.

Alte terapii
• meloterapia,
• psihoterapia de expresie,
• artterapia,
• terapia integrarii senzoriale,
• comunicarea facilitata,
• hipoterapia, terapia cu caini, terapia cu delfini,
• hidroterapia,
• Dieta.

11
Bibliografie:
 Copilul de la 1 an la 3 ani, cei mai importanti doi ani din viata copilului, Anne
Bacus, editura Teora, 2006;
 Copilul hiperactiv si incapatanat, Ghid de interventie pentru copiii cu tulburari
hiperchinetice si opozitionale, Manfred Dopfner, Stephanie Schurmann, Gerd
Lehmkuhl, editura ASCR, Cluj-Napoca, 2004;
 Descifrarea comportamentului uman, Hans Eysenck, Michael Eysenck, editura
Teora, Bucuresti, 1998;

www.asociatiatca.ro
http://autismul.wordpress.com
http://autismterapie.blogspot.com

12