Metode terapeutice (ABA, PECS, logopedie, terapie ocupationala, art-

terapie)

Parerile tuturor specialistilor pe care ii contacteaza un parinte care a aflat

despre o posibila problema a copilului sau, creeaza confuzii deoarece dintre
toate variantele expuse, parintele nu stie cum sa o aleaga pe cea mai buna.
Voi incerca sa fac o succinta descriere a modelului de terapie care s-ar potrivi
unor diagnostice date si mai ales a particularitatilor problemei pe care este
posibil sa o aiba un copil. Claudia Matei, terapeut psihopedagog

Cele mai frecvente diagnostice sunt : autism, tulburare din spectrul autist,
note autiste, tulburari de dezvoltare, intarziere de dezvolatare, retard, ADHD,
hipekinetism, intarziere de limbaj, sindrom Down.

Cele mai putin cunoscute sunt tulburarile de integrare senzoriala, sindroamele

(Williams, Noonan, Sindrom X fragil, Turner etc, despre care veti gasi
informatii in articolul †œSindroame genetice si terapie†•.

In multe cazuri, diagnosticul pus unui copil este ambiguu, inadecvat sau
nespecific, reprezentand doar primul pas in constientizarea problemei. Din
acest motiv, inceputul interventiilor terapeutice este reprezentat de o
anamneza completa a problemei, prin discutia cu parintii si apoi prin
observarea copilului si realizarea unor teste prin lucrul efectiv si jocul cu
copilul.

Daca se observa ca terapeutul sau coordonatorul echipei nu urmareste acest

prim obiectiv, va trebui sa ii solicitati sa o faca. Doar in acest fel, un specialist
care doreste sa inceapa terapia isi poate da seama de dezvolatarea actuala a
copilului si de dificultatile pe care acesta le are. Altfel, in cazul in care
terapeutul nu stie nimic despre copil, poate incepe gresit terapia.

Terapia ABA nu se va aplica intr-o maniera rigida, ci in functie de copil si

caracteristicile acestuia de invatare. Rigiditatea terapeutilor poate determina
frustrari, excese comportamentale negative si rezultate proaste.

Cel de-al doilea pas consta in contactarea unor terapeuti cu sau fara
experienta (acestia din urma, avand nevoie de un training complet in ceea ce
priveste forma terapeutica ce urmeaza sa se aplice).

Numarul terapeutilor depinde de forma de terapie aplicata, de numarul de ore

si de zile in care se aplica, de disponibilitatea lor de lucru si de posibilitatea
financiara a parintilor. Atat in cazul coordonatorului echipei, cat si cazul
terapeutilor, recomandarile sunt esentiale. Terapia poate fi aplicata de un
terapeut sau de mai multi. De obicei, se opteaza pentru un numar mai mare
de terapeuti deoarece numarul de ore de terapie ABA este destul de mare (de
la 4 ore pe zi, pana la 8 ore pe zi) si pentru a evita posibilitatea intreruperii
terapiei daca cel care lucreaza cu copilul renunta. Problemele debutului
terapiei
Ce terapie sa aleg?
1. Ce este Analiza Comportamentala Aplicata (ABA)?

Metoda ABA este un studiu terapeutic al comportamentului, manifestat in

moduri diferite la copiii cu autism si alte disfunctiuni asemanatoare.

In cazul aplicarii terapiei comportamentale aplicate la copiii din spectrul

autist, trebuie consolidata o echipa de terapeuti, coordonata de un psiholog
specializat in terapia comportamentala, terapia facandu-se mai multe ore pe
zi (20 †“ 30 ore pe saptamana), iar pentru fiecare terapeut o sesiune este
cuprinsa intre doua †“ trei ore cu pauze. Echipa de terapeuti trebuie sa
urmeaze si un program de instruire in aceasta forma de terapie.

Metoda ABA ajuta copilul cu autism in urmatoarele arii:

- creste frecventa aparitiei comportamentelor dezirabile prin recompensare;

- invata copilul abilitati noi (prin invatare sistematica si recompensare preda
abiliati de autoservire, comunicare, relationare sociala);
- mentine anumite comportamente necesare adaptarii la mediul social;
- generalizeaza sau transfera comportamentele dintr-o situatie in alta sau de
la un anumit mod de raspuns la altul, mai complex ( scopul este de a
generaliza si transfera tot ceea ce invata in camera de lucru †“ la
gradinita, scoala, mediu social);
- reduce comportamentele interferante, care pot ingreuna invatarea si
relationarea;
- modifica mediul de invatare pentru ca aceasta sa se realizeze cat mai
eficient, insa pe termen lung se urmareste ca persoana sa se poata descurca
in orice situatie.

Caror tipuri de probleme se adreseaza ABA?

In ultimii 30 de ani, sute de studii au relevat eficienta ABA in mai multe
domenii:
- copiii si adulti cu anumite tulburari mentale;
- tulburari de dezvoltare;
- tulburari din spectrul autist;
- comportament ( social, academic, streotipii, agresivitate, limbaj etc.);
- se poate aplica si cu scopul de a imbunatati relatiile din anumite grupuri
sociale: familie, scoala, institutii, spitale si chiar la birou.

2. Ce este Trapia Cognitiv Comportamentala?

Terapia cognitiv comportamentala, o abortare terapeutica limitata ca timp de

interventie cu scopul de a modifica gandurile irationale, emotiile distructive, si
comportamentele nepotrivite s-a dovedit a fi eficienta in tratarea Tulburarilor
anxioase la copii.

Acest tip de terapie este aplicabila si copiilor cu Sindromul Asperger sau

Autism inalt functional cu anumite modificari. Terapia cognitiv
comportamentala aplicata persoanelor cu aceste tulburari sufera modificari
datorita faptului ca acesti subiecti au un profil cognitiv diferit de cel al
persoanelor care se incadreaza in †œnormal†•.

Copiii si adulti cu Sindromul Asperger sau Autism inalt functional pot beneficia
mult in urma terapiei insa terapia trebuie sa se bazeze pe intelegerea naturii
Sindromului Asperger si Autismului, in special a abilitatilor persoanelor cu
aceste tipuri de tulburari de a intelege propriile ganduri si ale celorlalti si
abilitatile de a comunica.
Terapia personelor cu aceste tulburari cere ca terapeutul sa cunoasca ultimele
cercetari de psihologie cognitiva in cazul personelor cu SA si Autism, in
special teoria mintii si cercetarile asupra functiei executive si slabei coerente
centrale.
S-ar putea ca in cazul persoanelor cu SA sau Autism sa se dezvolte o
perspectiva teoretica si psihoterapeutica cu totul noua, bazata nu pe abilitati,
experiente si ganduri ale copiilor tipici ci pe un prfil diferit al abilitatilor,
experientelor si gandurilor copiilor cu SA si Autism.

In cazurile prezentate mai sus terapia trebuie sa se axeze pe urmatoarele

aspecte:
Educatia afectiva
Distorsionarile cognitive
Teoria mintii

3. Ce este terapia ocupationala?

Terapia ocupationala este un tratament ce se concentreaza in a ajuta oamenii
pentru a dobandi independenta in toate zonele de activitate pe care le
desfasoara. Terapia ocupationala ofera copiilor metode variate, activitati
placute, distractive, pentru a imbogati deprinderile cognitive, fizice si motorii
si pentru a spori increderea in sine.
Cu ajutorul terapiei ocupationale, un copil cu probleme in dezvoltare va
invata sa interactioneze cu membrii familiei si sa dezvolte relatii sociale cu alti
copii si parteneri de joc.

Caror tipuri de probleme se adreseaza terapia ocupationala?

- copii cu probleme senzoriale
- copii cu probleme de invatare
- copii cu autism
- copii cu tulburari de dezvoltare
- copii cu tulburari mentale sau de comportament
- copii cu probleme fizice si motrice
- copii cu boli cronice

Terapeutul poate lucra si pentru dezvoltarea coordonarii motrice fine, cat si a

coordonarii dintre mana si ochi cum ar fi implicarea in jocurile de aruncat la
tinta fixa, jocul cu mingea, scrisul.

Terapia ocupationala este necesara atunci cand este afectata performanta in

mai multe domenii:
Abilitati de motricitate fina: miscarea si dexteritatea muschilor mici din maini
si degete.
Abilitati de motricitate grosiera: miscarea muschilor mari din brate si
picioare.
Abilitati vizuo-motrice: deplasarea unui copil pe baza perceptiei informatiilor
vizuale.
Abilitati oral-motorii:miscarea muschilor din gura, buze, limba si maxilar,
incluzand suptul, muscatel, mestecatul si linsul.
Abilitati de auto-ingrijire: imbracat, hranit si mersul la toaleta.
Integrare senzoriala: abilitatea de a primi, sorta si raspunde la informatiile
primite din mediu.
Abilitati de planificare motorie: abilitatea de a planifica, implementa si imparti
secventele sarcinilor motorii.
Alte informatii:
Recuperarea prin terapie ocupationala imbraca mai multe forme: terapia prin
invatare, ludoterapia si ergoterapia. Ergoterapia sau activitatile de tip
lucrative sunt un mijloc de exprimare, permitand persoanei sa creeze in
realitate ceea ce a vazut, trait sau imaginat. Activitatile ergoterapeutice
implica gandire, planificare, presupunere si alegere, pentru ca la finalul
activitatii, persoana cu handicap sa fie mandra ca a creat o jucarie, un panou
decorativ, sau un obiect util. Acest lucru le da un sentiment revigorant si le
confera un simt al realizarii si increderii in sine, contribuind la structurarea
statutului si rolului persoanei, recunoscute din punct de vedere social.
Activitatile ergoterapeutice cu ajutorul uneltelor, ajuta la dezvoltarea
membrelor superioare si contribuie la progresul capacitatilor de coordonare.
In general, prin activitatile de ergoterapie se obtine progresul si nu regresul
personalitatii umane, fie ea cu handicap sau nu.

Obiectivele pentru activitatile de ergoterapie sunt:

†˘ dezvoltarea deprinderilor manuale
†˘ dezvoltarea respectului fata de rezultatele muncii lor
†˘ consolidarea deprinderilor tehnice (ex. taiat, lipit, indoit, bobinat,
insurubat si formarea unor noi deprinderi- impletitul, imbinarea
†˘ consolidarea abilitatilor de a finaliza lucrul inceput si disciplina pastrarii
materialelor in ordine
†˘ educarea rabdarii, respectarii regulilor, cooperarea cu alte persoane in
vederea realizarii unor lucrari de grup
†˘ familiarizarea persoanelor cu dizabilitati cu diferite materiale, pe care
incep sa le analizeze in timp ce le folosesc: forma, marime, culoare,
consistenta.

Activitatile ergoterapeutice pun accentul pe reeducarea gestualitatii, a

indemanarii, invatarea unor deprinderi noi, utile, dezvoltarea expresivitatii,
readaptarea/ adaptarea la efort. Activitati ca desenul, pictura, modelajul sunt
foarte importante in dezvoltarea proceselor gandirii, pentru o mai buna
coordonare oculara si manuala, pentru dezvoltarea motricitatii fine (dactilo-
pictura si modelaj).

4. Ce este logopedia?

Logopedia este disciplina psihopedagogica ce se ocupa cu educarea si, in

special, cu reeducarea (terapia corectiva) limbajului. Logopedia studiaza
natura si formele de manifestare ale defectelor, tulburarilor de limbaj si de
vorbire, propunand metode si procedee de corectare adecvate.

Atat la copii normali, cat si la cei cu diverse handicapuri senzoriale, tulburarile

de limbaj survenite din diverse cauze impiedica intelegerea, receptionarea si
transmiterea mesajului verbal. Comunicarea prin limbaj este cea mai
importanta cale de integrare scolara si sociala a copilului.
€ œPrin tulburarile limbajului intelegem toate abaterile de la limbajul normal,
standardizat, de la manifestarile verbale tipizate, unanim acceptate in limba
uzuala, atat sub aspectul reproducerii cat si al perceperii, incepand de la
dereglarea diferitelor componente ale cuvantului si pana la imposibilitatea
totala de comunicare orala sau scrisa†• (M. Gutu, 1975) .
Caror tipuri de probleme se adreseaza logopedia?

â—Š Tulburari de pronuntie:

- dislalie;
- disartrie;
- rinolalie.

â—Š Tulburari de ritm si fluenta a vorbirii:

- balbaiala;
- logonevroza;
- tahi/bradilalie, etc. â—Š Tulburari de voce:

- afonie;
- disfonie;
- fonastenie.
â—Š Tulburari ale limbajului citit-scris:
- dislexie-alexie;
- disgrafie-agrafie.

â—Š Tulburari polimorfe:

- afazie-alalie

â—Š Tulburari de dezvoltare a limbajului:

- mutism psihogen-electiv sau voluntar;
- retard in dezvoltarea generala a vorbirii.

â—Š Tulburari ale limbajului pe baza unor disfunctii psihice:

- dislogii;
- ecolali;
- jargonofazii;
- bradifazii, etc.
Care sunt sarcinile logopedului?

Terapia Tulburarilor de Limbaj este o propunere de cadru metodologic si o

insumare de programe corespunzand principalelor dezordini de limbaj.

Iata cateva din atributiile logopedului evidentiate in fisa postului a

logopedului:

- depistarea si diagnosticarea elevilor (copiilor)

Practic prima vizita la logoped consta in testarea copilului, ca logopedul sa
depisteze problema. Dupa o prima constatare a tulburarilor de limbaj, copiii
logopati sunt programati pentru terapia logopedica. Primul moment al terapiei
tulburarilor de limbaj il constituie examinarea complexa a copilului depistat.
- alta sarcina la fel de importanta in terapia logopedica este elaborarea si
aplicarea programelor de recuperare si terapie logopedica in functie de
diagnostic.
- de asemenea, logopedul stabileste diagnosticul si supervizeaza activitatile
de terapie cognitiva, ludoterapie, terapia psihomotricitatii si abilitate
manuala, organizarea si formarea autonomiei personale si sociale.