Parerile tuturor specialistilor pe care ii contacteaza un parinte care a aflat despre o posibila

problema a copilului sau, creeaza confuzii deoarece dintre toate variantele expuse, parintele nu
stie cum sa o aleaga pe cea mai buna.
Voi incerca sa fac o succinta descriere a modelului de terapie care s-ar potrivi unor diagnostice
date si mai ales a particularitatilor problemei pe care este posibil sa o aiba un copil. Claudia
Matei, terapeut psihopedagog

Cele mai frecvente diagnostice sunt : autism, tulburare din spectrul autist, note autiste, tulburari
de dezvoltare, intarziere de dezvolatare, retard, ADHD, hipekinetism, intarziere de limbaj,
sindrom Down.

Cele mai putin cunoscute sunt tulburarile de integrare senzoriala, sindroamele (Williams,
Noonan, Sindrom X fragil, Turner etc, despre care veti gasi informatii in articolul Sindroame
genetice si terapie.

In multe cazuri, diagnosticul pus unui copil este ambiguu, inadecvat sau nespecific,
reprezentand doar primul pas in constientizarea problemei. Din acest motiv, inceputul
interventiilor terapeutice este reprezentat de o anamneza completa a problemei, prin discutia cu
parintii si apoi prin observarea copilului si realizarea unor teste prin lucrul efectiv si jocul cu
copilul.

Daca se observa ca terapeutul sau coordonatorul echipei nu urmareste acest prim obiectiv, va
trebui sa ii solicitati sa o faca. Doar in acest fel, un specialist care doreste sa inceapa terapia isi
poate da seama de dezvolatarea actuala a copilului si de dificultatile pe care acesta le are. Altfel,
in cazul in care terapeutul nu stie nimic despre copil, poate incepe gresit terapia.

Terapia ABA nu se va aplica intr-o maniera rigida, ci in functie de copil si caracteristicile

acestuia de invatare. Rigiditatea terapeutilor poate determina frustrari, excese comportamentale
negative si rezultate proaste.

Cel de-al doilea pas consta in contactarea unor terapeuti cu sau fara experienta (acestia din
urma, avand nevoie de un training complet in ceea ce priveste forma terapeutica ce urmeaza sa
se aplice).

Numarul terapeutilor depinde de forma de terapie aplicata, de numarul de ore si de zile in care
se aplica, de disponibilitatea lor de lucru si de posibilitatea financiara a parintilor. Atat in cazul
coordonatorului echipei, cat si cazul terapeutilor, recomandarile sunt esentiale. Terapia poate fi
aplicata de un terapeut sau de mai multi. De obicei, se opteaza pentru un numar mai mare de
terapeuti deoarece numarul de ore de terapie ABA este destul de mare (de la 4 ore pe zi, pana la
8 ore pe zi) si pentru a evita posibilitatea intreruperii terapiei daca cel care lucreaza cu copilul
renunta. Problemele debutului terapiei
Ce terapie sa aleg?
1. Ce este Analiza Comportamentala Aplicata (ABA)?

Metoda ABA este un studiu terapeutic al comportamentului, manifestat in moduri diferite la

copiii cu autism si alte disfunctiuni asemanatoare.

1
In cazul aplicarii terapiei comportamentale aplicate la copiii din spectrul autist, trebuie
consolidata o echipa de terapeuti, coordonata de un psiholog specializat in terapia
comportamentala, terapia facandu-se mai multe ore pe zi (20 30 ore pe saptamana), iar pentru
fiecare terapeut o sesiune este cuprinsa intre doua trei ore cu pauze. Echipa de terapeuti
trebuie sa urmeaze si un program de instruire in aceasta forma de terapie.

Metoda ABA ajuta copilul cu autism in urmatoarele arii:

- creste frecventa aparitiei comportamentelor dezirabile prin recompensare;

- invata copilul abilitati noi (prin invatare sistematica si recompensare preda abiliati de
autoservire, comunicare, relationare sociala);
- mentine anumite comportamente necesare adaptarii la mediul social;
- generalizeaza sau transfera comportamentele dintr-o situatie in alta sau de la un anumit mod
de raspuns la altul, mai complex ( scopul este de a generaliza si transfera tot ceea ce invata in
camera de lucru la gradinita, scoala, mediu social);
- reduce comportamentele interferante, care pot ingreuna invatarea si relationarea;
- modifica mediul de invatare pentru ca aceasta sa se realizeze cat mai eficient, insa pe termen
lung se urmareste ca persoana sa se poata descurca in orice situatie.

Caror tipuri de probleme se adreseaza ABA?

In ultimii 30 de ani, sute de studii au relevat eficienta ABA in mai multe domenii:
- copiii si adulti cu anumite tulburari mentale;
- tulburari de dezvoltare;
- tulburari din spectrul autist;
- comportament ( social, academic, streotipii, agresivitate, limbaj etc.);
- se poate aplica si cu scopul de a imbunatati relatiile din anumite grupuri sociale: familie,
scoala, institutii, spitale si chiar la birou.

2. Ce este Trapia Cognitiv Comportamentala?

Terapia cognitiv comportamentala, o abortare terapeutica limitata ca timp de interventie cu

scopul de a modifica gandurile irationale, emotiile distructive, si comportamentele nepotrivite s-
a dovedit a fi eficienta in tratarea Tulburarilor anxioase la copii.

Acest tip de terapie este aplicabila si copiilor cu Sindromul Asperger sau Autism inalt functional
cu anumite modificari. Terapia cognitiv comportamentala aplicata persoanelor cu aceste
tulburari sufera modificari datorita faptului ca acesti subiecti au un profil cognitiv diferit de cel
al persoanelor care se incadreaza in normal.

Copiii si adulti cu Sindromul Asperger sau Autism inalt functional pot beneficia mult in urma
terapiei insa terapia trebuie sa se bazeze pe intelegerea naturii Sindromului Asperger si
Autismului, in special a abilitatilor persoanelor cu aceste tipuri de tulburari de a intelege
propriile ganduri si ale celorlalti si abilitatile de a comunica.
Terapia personelor cu aceste tulburari cere ca terapeutul sa cunoasca ultimele cercetari de
psihologie cognitiva in cazul personelor cu SA si Autism, in special teoria mintii si cercetarile

2
asupra functiei executive si slabei coerente centrale.
S-ar putea ca in cazul persoanelor cu SA sau Autism sa se dezvolte o perspectiva teoretica si
psihoterapeutica cu totul noua, bazata nu pe abilitati, experiente si ganduri ale copiilor tipici ci
pe un prfil diferit al abilitatilor, experientelor si gandurilor copiilor cu SA si Autism.

In cazurile prezentate mai sus terapia trebuie sa se axeze pe urmatoarele aspecte:

Educatia afectiva
Distorsionarile cognitive
Teoria mintii

3. Ce este terapia ocupationala?

Terapia ocupationala este un tratament ce se concentreaza in a ajuta oamenii pentru a dobandi
independenta in toate zonele de activitate pe care le desfasoara. Terapia ocupationala ofera
copiilor metode variate, activitati placute, distractive, pentru a imbogati deprinderile cognitive,
fizice si motorii si pentru a spori increderea in sine.
Cu ajutorul terapiei ocupationale, un copil cu probleme in dezvoltare va invata sa interactioneze
cu membrii familiei si sa dezvolte relatii sociale cu alti copii si parteneri de joc.

Caror tipuri de probleme se adreseaza terapia ocupationala?

- copii cu probleme senzoriale
- copii cu probleme de invatare
- copii cu autism
- copii cu tulburari de dezvoltare
- copii cu tulburari mentale sau de comportament
- copii cu probleme fizice si motrice
- copii cu boli cronice

Terapeutul poate lucra si pentru dezvoltarea coordonarii motrice fine, cat si a coordonarii dintre
mana si ochi cum ar fi implicarea in jocurile de aruncat la tinta fixa, jocul cu mingea, scrisul.

Terapia ocupationala este necesara atunci cand este afectata performanta in mai multe domenii:
Abilitati de motricitate fina: miscarea si dexteritatea muschilor mici din maini si degete.
Abilitati de motricitate grosiera: miscarea muschilor mari din brate si picioare.
Abilitati vizuo-motrice: deplasarea unui copil pe baza perceptiei informatiilor vizuale.
Abilitati oral-motorii:miscarea muschilor din gura, buze, limba si maxilar, incluzand suptul,
muscatel, mestecatul si linsul.
Abilitati de auto-ingrijire: imbracat, hranit si mersul la toaleta.
Integrare senzoriala: abilitatea de a primi, sorta si raspunde la informatiile primite din mediu.
Abilitati de planificare motorie: abilitatea de a planifica, implementa si imparti secventele
sarcinilor motorii.
Alte informatii:

Recuperarea prin terapie ocupationala imbraca mai multe forme: terapia prin invatare,
ludoterapia si ergoterapia. Ergoterapia sau activitatile de tip lucrative sunt un mijloc de
exprimare, permitand persoanei sa creeze in realitate ceea ce a vazut, trait sau imaginat.
Activitatile ergoterapeutice implica gandire, planificare, presupunere si alegere, pentru ca la

3
finalul activitatii, persoana cu handicap sa fie mandra ca a creat o jucarie, un panou decorativ,
sau un obiect util. Acest lucru le da un sentiment revigorant si le confera un simt al realizarii si
increderii in sine, contribuind la structurarea statutului si rolului persoanei, recunoscute din
punct de vedere social.

Activitatile ergoterapeutice cu ajutorul uneltelor, ajuta la dezvoltarea membrelor superioare si

contribuie la progresul capacitatilor de coordonare. In general, prin activitatile de ergoterapie se
obtine progresul si nu regresul personalitatii umane, fie ea cu handicap sau nu.

Obiectivele pentru activitatile de ergoterapie sunt:

dezvoltarea deprinderilor manuale
dezvoltarea respectului fata de rezultatele muncii lor
consolidarea deprinderilor tehnice (ex. taiat, lipit, indoit, bobinat, insurubat si formarea unor
noi deprinderi- impletitul, imbinarea
consolidarea abilitatilor de a finaliza lucrul inceput si disciplina pastrarii materialelor in ordine

educarea rabdarii, respectarii regulilor, cooperarea cu alte persoane in vederea realizarii unor
lucrari de grup
familiarizarea persoanelor cu dizabilitati cu diferite materiale, pe care incep sa le analizeze in
timp ce le folosesc: forma, marime, culoare, consistenta.

Activitatile ergoterapeutice pun accentul pe reeducarea gestualitatii, a indemanarii, invatarea

unor deprinderi noi, utile, dezvoltarea expresivitatii, readaptarea/ adaptarea la efort. Activitati ca
desenul, pictura, modelajul sunt foarte importante in dezvoltarea proceselor gandirii, pentru o
mai buna coordonare oculara si manuala, pentru dezvoltarea motricitatii fine (dactilo-pictura si
modelaj).

4. Ce este logopedia?

Logopedia este disciplina psihopedagogica ce se ocupa cu educarea si, in special, cu reeducarea

(terapia corectiva) limbajului. Logopedia studiaza natura si formele de manifestare ale
defectelor, tulburarilor de limbaj si de vorbire, propunand metode si procedee de corectare
adecvate.

Atat la copii normali, cat si la cei cu diverse handicapuri senzoriale, tulburarile de limbaj
survenite din diverse cauze impiedica intelegerea, receptionarea si transmiterea mesajului
verbal. Comunicarea prin limbaj este cea mai importanta cale de integrare scolara si sociala a
copilului.

Prin tulburarile limbajului intelegem toate abaterile de la limbajul normal, standardizat, de la

manifestarile verbale tipizate, unanim acceptate in limba uzuala, atat sub aspectul reproducerii
cat si al perceperii, incepand de la dereglarea diferitelor componente ale cuvantului si pana la
imposibilitatea totala de comunicare orala sau scrisa (M. Gutu, 1975) .

Caror tipuri de probleme se adreseaza logopedia?

4
 Tulburari de pronuntie:

- dislalie;
- disartrie;
- rinolalie.

Tulburari de ritm si fluenta a vorbirii:

- balbaiala;
- logonevroza;
- tahi/bradilalie, etc. Tulburari de voce:

- afonie;
- disfonie;
- fonastenie.
Tulburari ale limbajului citit-scris:
- dislexie-alexie;
- disgrafie-agrafie.

Tulburari polimorfe:
- afazie-alalie

Tulburari de dezvoltare a limbajului:

- mutism psihogen-electiv sau voluntar;
- retard in dezvoltarea generala a vorbirii.

Tulburari ale limbajului pe baza unor disfunctii psihice:

- dislogii;
- ecolali;
- jargonofazii;
- bradifazii, etc.
Care sunt sarcinile logopedului?

Terapia Tulburarilor de Limbaj este o propunere de cadru metodologic si o insumare de

programe corespunzand principalelor dezordini de limbaj.

Iata cateva din atributiile logopedului evidentiate in fisa postului a logopedului:

- depistarea si diagnosticarea elevilor (copiilor)

Practic prima vizita la logoped consta in testarea copilului, ca logopedul sa depisteze problema.
Dupa o prima constatare a tulburarilor de limbaj, copiii logopati sunt programati pentru terapia
logopedica. Primul moment al terapiei tulburarilor de limbaj il constituie examinarea complexa
a copilului depistat.
- alta sarcina la fel de importanta in terapia logopedica este elaborarea si aplicarea programelor
de recuperare si terapie logopedica in functie de diagnostic.
- de asemenea, logopedul stabileste diagnosticul si supervizeaza activitatile de terapie cognitiva,
ludoterapie, terapia psihomotricitatii si abilitate manuala, organizarea si formarea autonomiei

5
personale si sociale.

Claudia Matei,
terapeut psihopedagog

http://autismterapie.wordpress.com/category/terapie-si-recuperare/ce-terapie-alegem/

MODIFICAREA CLASEI DE GRADINITA

PENTRU A INTEGRA COPII CU AUTISM.

6
Manual pentru educatori

Dragi educatori,
Multumesc pentru rabdarea si initiativa de a citi acest manual. Acesta a fost conceput pentru a
va pune la dispozitie un rezumat al rapidei dezvoltari a autismului, si pentru a va pune la
dispozitie strategii pentru a va ajuta la integrarea nevoilor speciale ale acestor copii in clasa
dumneavoastra. Dupa cum veti vedea in acest manual, integrarea este legea si functioneaza.

Ca educator, si ca parinte al unui copil cu autism am fost tot timpul intrebata Cum e sa cresti
un copil cu autism?. Ani de zile m-am intrebat care ar fi raspunsul potrivit la aceasta intrebare.
Chiar daca a creste un copil cu autism este singura mea experienta in domeniu, cred ca a creste
un copil cu autism nu este atat de diferit de a creste orice copil. A fi parinte este o experienta
provocatoare. Toti parintii sunt ingrijorati de bunastarea copilului lor. Vrem ca cei mici sa fie
sanatosi si fericiti. Vrem ca ei sa aiba prieteni si sa se bucure de viata. Suntem in stare sa
contestam pe oricine si orice care ne priveaza copilul de drepturile si privilegiile lui. De-a
lungul timpului, am avut zile mai bune si zile mai rele. Am avut lectii grele si lectii usoare. Am
avut parte atat de momente de glorie cat si de momente de dezamagire. Suntem ingrijorati de
greselile pe care le-am facut in trecut si de cele pe care le vom face inevitabil in viitor. Facem ce
avem de facut si speram ca nu doar facem ce trebuie ci si ce e cel mai bine pentru copilul
nostru. Ne iubim mult si nu ne putem imagina viata unul fara altul.

Ca si plan, cresterea unui copil cu autism nu e foarte diferita de crestera oricarui copil. Si ca
educator, cred ca predarea unui copil cu autism nu ar trebui sa fie foarte diferita de predarea
oricarui copil. Fiecare clasa de gradinita ar trebui sa fie creata pentru a satisface nevoile
individuale ale copilului. Fiecare copil isi aduce experientele culturale in clasa dumneavoastra.
Fiecare copil se dezvolta intr-un ritm diferit. Fiecare copil nva n mod diferit. i fiecare copil
are nevoie sa simt ca este acceptat i ca aparine grupului.

V mulumesc. Scer s gasii informaiile din acest manual folositoare pentru clasa
dumneavoastr, copii dumneavoastr i familiile lor.

Ca fiinte umane, datoria noastra este sa ii ajutam pe oameni sa isi dea seama cat de rar si
vulnerabil este fiecare dintre noi, ca fiecare dintre noi are ceva ce nu mai are nimeni si nici nu
va mai avea vreodata ceva launtric ce este unic in toate timpurile. Este datoria noastra sa ne
incurajam sa descoperim aceasta unicitate si sa gasim modalitati de exprimare a acesteia.

Fred Rogers

7
CE ESTE AUTISMUL?

Definirea autismului
Autismul este o tulburare de dezvoltare momentan diagnosticata la unul din 150 de copii
( Centrul de Control al Bolilor, 2007). Societatea pentru Autism din America (ASA, 2007)
raporta autismul ca fiind cea mai raspandita tulburare de dezvoltare pasiva iar numarul celor
diagnosticati cu autism continua sa creasca. Tot din statisticile lor resiese ca in timp ce autismul
nu este predominant in nicio categorie rasiala, etnica sau educationala, e de 4 ori mai raspandit
la baieti decat la fete. Cercetari de la Institutul Kennedy Krieger au demonstrat ca un numar
mare de copii cu autism pot fi diagnosticati inca de la paisprezece luni.

Caracteristici de baza ale autismului

Cei care sunt familiarizati cu autismul, sunt familiarizati si cu fraza: Daca stii o persoana cu
autism, stii o persoana cu autism. Nicicare doua persoane cu autism nu au aceleasi experiente
sau abilitati. Totusi, persoanele cu autism pot avea puncte comune. Acestea includ:
interactiune sociala deficitara
comunicare defectuasa
imaginatie bogata
comportamente/activitati restrictive, repetitive si stereotipe
probleme senzoriale
si inabilitatea de a intelege perspectiva unei alte persoane, la care se face referire ca fiind
teoria mintii

8
Cinci categorii de diagnistic a Sindromului Autismului
Datorita unei largi game de abilitai si talente ale celor cu autism, referirea la aceasta tulburare se
face printr-un spectru de tulburari. Spectrul de autism contine cinci diagnostice ale tulburarii.
Aceste cinci diagnostice includ:
(1) Tulburarea sutistica
(2) Sindromul Aspenger
(3) Sindromul Heller
(4) Tulburarea Rett - CDD
(5) Tulburare pervaziva de dezvoltare-nespecificata - PDD-NOS

Diagnosticarea duala in autism

Fiecare tulburare din spectru este deseori asociata cu alte probleme mentale sau dizabilitati de
dezvoltare. De exemplu, nu este neobisnuit pentru un copil cu autism sa aiba deasemenea si
probleme de invatatre, retard mental, tulburari obsesiv compulsive, deficit de atentie, sindromul
Tourette, probleme de integrare senzoriala, tulburari bipolare sau oricare combinatie a acestora.
Aceste diagnostice asociate poarta denumirea de boala multipla.

Autismul inalt functional si putin functional

Cand descriu un copil cu autism, sunt foarte des intalniti la specialisti, termenii de autism inalt
functional sau autism putin functional. Ca regula generala, cei cu autism inalt functional, au un
IQ mediu, pot vorbi in propozitii scurte si sunt relativ cooperanti. O persoana e deseori
considerata ca avand autism putin functional, daca boala se asociaza cu retard mintal, foloseste
limbaj minimal sau este necomunicativ si are probleme serioase de comportament.

De ce integrare?

Aceasta este legea

Organizatia Individuals with Disabilities Education Improvement Act (IDEA), a mandatat, ca
toti copii care au disabilitati care ii impiedica in procesul educational, au dreptul la servicii
educatie speciale. Autismul este definit ca o disabilitate in DSM IV, publicat de Asociatia
Psihiatriei Americane, deci rezulta ca persoanele cu autism au dreptul la servicii de educatie
speciale. In plus, orice copil cu o dizabilitate are dreptul la un program individualizat de
invatamant in familie, daca are intre 3 si 5 ani, sau un program educational individualizat pentru
copii din scolile de stat. In lege este stipulat ca un copil trebuie sa fie scolarizat intr-un mediu
cat mai putin restrictiv, in mediul lui natural. Aceasta inseamna ca un copil cu o dizabilitate,
trebuie inclus in medii cu alti copii, fie ca asta inseamna acasa, in centre specializate sau la
scoala. In conformitate cu IDEA, copii trebuie inclusi in orice mediu si deasemenea au dreptul
la servicii specializate prin intermediul guvernului, a scolii sau a unei agentii.

Functioneaza
Centrul de Control al Bolilor, anunta ca autismul este a doua cea mai raspandita dizabilitate de
dezvoltare dupa retardul mintal. Acesta subliniaza importanta constientizarii populatiei asupra

9
aparitiei din ce in ce mai dese a autismului si sfatuieste interventii cat mai timpurii pentru copii.
Studiile arata ca pentru copiii cu autism care primesc tratament inainte de 5 ani, exista o
probabilitate mai mare de a face progrese astfel incat sa fie inclusi in invatamantul de stat.
Pentru un copil diagnosticat, despre care specialistii apreciaza ca este pregatit pentru experienta
normala, includerea intr-un program de invatamant prescolar, alaturi de indivizi de aceeasi
varsta, este o oportunitate a experientei de viata si ii pune la dispozitie o alternativa viabila intr-
un mediu mai putin restrictiv si educational.

E cel mai bun exercitiu

Integrarea e cel mai bun exercitiu pentru educatia din copilaria timpurie, care se bazeaza pe
educatia copiilor mici ca indivizi unici. Asociatia nationala pentru educatia copiilor mici,
descrie cele mai bune exercitii ca predare individualizata este posibila prin: (1) ceea ce stie
educatorul despre dezvoltarea copilului; (2) ce stie educatorul despre fiecare copil din grija sa;
(3) ceea ce stie educatorul despre cultura si contextul soial in care copilul traieste si invata.

O clasa de gradinita exemplara

Organizatia Circle of Inclusion, care militeaza pentru integrarea copiilor cu dizabilitati,
subliniaza ca o clasa de gradinita exemplara(perfecta) este o clasa gandita sa satisfaca nevoile
oricarui copil, fie ca are o dizabilitate sau nu. Cand nevoile unui copil nu sunt satisfacute,
programul ar trebui adatptat pentru a integra acel copil. Educatorii ar trebui sa fie flexibili
pentru diferite tipuri de predare si diferite nevoi individuale ale copiilor.

Limbaj si Comunicare
Dictionarul American Encarta defineste comunicarea ca schimbul de informatii intre oameni,
prin vorbire, scriere sau prin folosirea unui sistem comun de semne si comportamente.

Limbajul si comunicarea in gradinite

Intr-un proces normal, limbajul si comunicarea necesita abilitatea de a auzi sunete si fraze si de
a le intelege sensul. In plus trebuie sa existe dorinta de a te angaja intr-un proces de
comunicare/conversatie cu altii. In timpul anilor de gradinita (intre 2 si 5 ani), copii mici cu
dezvoltare normala, de obicei nu au vocabularul format sau nu inteleg cum sa impartaseasca sau
exprime sentimete. Dar cu fiecare an care trece, copii dobandesc un vocabular nou, creste
lungimea propozitiilor lor si incep sa foloseasca limbajul logic si imaginativ. Pana la varsta de 5
ani, copii dobandesc majoritatea structurilor propozitionale ale limbii lor, fiind capabili sa
comunice cu indivizi de varsta lor sau cu adulti, sa ceara, sa comenteze sau sa aleaga in functie
de subiectul abordat, limbajul adecvat.

Limbajul si comunicarea in autism

Intarzierea pragmatica a limbajului. Limbajul si comunicarea sunt adevarate provocari pentru

copiii cu autism. Pentru ca exista un spectru larg al abilitatilor, copii cu autism pot varia de la
non-verbali pana la verbali. Totusi, exista pareri cum ca din specrul abilitatilor persoanelor cu

10
autism, cea mai deteriorata dintre abilitati este abilitatea pragmatica a limbajului, sau folosirea
limbajului in contextul social.

Teoria mintii. O problema obisnuita a persoanelor cu autism este inabilitatea de a intelege

perspectiva altei persoane, cunoscuta drept teoria mintii. Inabilitatea de a intelege perspectiva
altei persoane, face participarea persoanelor cu autism la comunicare, greoaie.

Comunicarea functionala. Alaturi de intarzierea pragmatica a limbajului si de teoria mintii, copii

cu autism folosesc deseori limbaj care nu are legatura cu subiectul convesatiei sau cu situatia
respectiva. Acest tip de comunicare fara inteles este denumita non-functionala, deoarece nu
are ca scop schimbul de informatie. Unii copii din specrtul autismului, folosesc un tip de
comunicare non-functionala cunoscuta ca ecolalie. Ecolalia se refera la copii cu autism care
repeta ceea ce tocmai au auzit. De exemplu, educatoarea le spune copiilor Luati-va hainele si
mergeti afara. Copilul cu autism, nu neaparat constient de exprimarea sa, s-ar putea sa repete
continuu fraza, Luati-va hainele si mergeti afara. Luati-va hainele si mergeti afara.... Ecolalia
poate fi o incercare a copilului cu autism de a folosi vorbirea spontana si chiar sa il ajute sa
asimileze limbajul.

Limbajul receptiv si expresiv. Exista mari diferente intre limbajul receptiv (de intelegere) si cel
expresiv (verbalizarea) la copii autisti, la fel ca si sistemul atentiei. Unii copii cu dizabilitati
asociate autismului, au nevoie ca instructiunile verbale sa fie argumentate de gesturi, imagini
vizuale sau de repetare, in timp ce alti copii au doar nevoie de mai mult timp pentru procesare.

Comunicarea reciproca. Unii copii cu autism au dificultati in a initia o conversatie daca nu au

nevoie de ceva sau nu sunt foarte motivati in vreun fel. Rar, copii cu autism comunica sau
initiaza o conversatie pentru a socializa. Pentru ca o conversatie sa fie inteleasa de unii copii cu
autism, trebuie sa fie concreta si literala. Din cauza inabilitatii lor de a descifra semnele sociale,
situatiile noi si limbajul abstract, copii cu autism deseori se confrunta cu provocari din punct de
vedere al comunicarii reciproce.

Exemplu de deficit de limbaj/comunicare a unui copil cu autism

Joey este un copil cu autism in varsta de patru ani. A fost inscris la gradinita de stat la inceputul
anului scolar. E foarte comunicativ si are un vocabular bogat. Are probleme de limbaj si
comunicare in teoria mintii (intelegerea perspectivei altei persoane), de comunicare functionala
(comunicare ce nu serveste niciunui scop si uneori include si ecolalia), si atat de limbaj
expresiv(ce spune) cat si de limbaj receptiv (ce aude). Ii plac dinozaurii, asa ca educatoarea a
pus jucarii in forma de dinozauri si carti cu dinozauri la indemna, pentru ca Joey sa aiba
oportunitatea comunicarii reciproce, avand la baza cunostintele si interesele sale. Ceilalti copii
din clasa, sunt constienti de cunostintele lui Joey in materie de dinozauri. Deseori acestia iau
figurinele din plastic si il intreaba numele fecarui dinozaur. Joey raspunde repede din cap, cu
informatii clare si la subiect, nu numai numele dinozaurilor, dar si despre perioada de viata,
daca e carnivor sau ierbivor, dimensiunile exacte si cu ce dinozauri e asociat. Apoi, in loc sa se
angajeze in conversatiesau sa ii invite pe altii sa se joace, Joey revine la jocul lui solitar, imitand
personalitatea si vocea fiecarui dinozaur pe care il ia in mana.
In aceasta dimineata, dupa ce l-am privit pe Joey jucandu-se o peioada, David l-a intrebat daca
poate a se joace si el cu diozaurii. Joey a dat din cap fara prea mare tragere de inima ca da si a

11
tras cativa langa el ca si cum ar fi zis Acestia sunt ai mei. In timp ce isi schimba vocea de la
dinozaur la dinozaur, David s-a oprit, l-a privit si l-a ascultat. Dupa putin timp a inceput sa rada
si a spus Esti haios!.Joey a inceput imediat sa panga si l-a lovit pe David. Cand educatoarea a
vrut sa afle ce s-a intamplat, Joey i-a spus A spus ca sunt haios. Nu e frumos sa zici asa. El a
spus ca sunt haios. Joey a luat cuvintele lui David ad literam si nu a inteles ca David nu a vrut
sa il jigneasca. Educatoarea l-a rugat pe David sa stea langa Joey in timp ce ii explica ca ea
crede ca Joey incerca sa ii spuna ca ii placea sa il asculte pe Joey imitand vocile haioase si nu
ca David ar fi crezut ca Joey era haios. David, cu ochii inlacrimati a dat din cap ca da si Joey a
ridicat din umeri, a spus Bine si s-a asezat pe podea sa se joace. Educatoarea si-a pus mana pe
umarul lui Joey si i-a amintit ca l-a ranit pe David cand l-a lovit si ca ar trebui sa mearga sa
vada daca e bine. Joey s-a ridicat si educatoarea i-a pus mana lui Joey pe umarul lui David. Joey
astepta si educatoarea l-a indemnat: Intreaba-l daca e bine. Joey a spus Esti bine?, David a
dat din cap ca da si s-a dus sa se joace. Joey s-a asezat si a continuat sa se joace singur. Tinand
cate un dinozaur in fiecare mana, repeta Esti bine? Esti bine? Esti bine? Da. Sunt bine.

STRATEGII IN CLASA DE GRADINITA

Puneti la dispozitie suport vizual

Suportul vizual:
Face parte din sistemul oricui de comunicare
Poate atrage si mentine atentia elevilor
Ii va face pe elevi sa se concentreze pe mesaj si va reduce nerabdarea acestora
Face concepele abstracte mai concrete pentru elevi
Il ajuta pe elev sa isi exprime gandurile
Indicatiile prin imagini pot fi generalizate in clasa de gradinita si pot fi folosite pentru orare
vizuale, liste cu cantece, jocuri si alte optiuni oferite elevilor in timpul zilei.

Orarele vizuale Copii de varsta prescolara raspund mai bine la rutina zilnica. Orarele vizuale
ajuta la deprinderea scrisului si a cititului si la deprinderile secventiale. Orarele vizuale cresc
independenta, ajtuta tranzitia si informeaza copilul dinainte de posibilele schimbari in orarul
zilnic.

PECS(Picture Exchange Comunication System) Sistemul de comunicare prin schimbul de

imagini

12
Este subliniat faptul ca deseori copii cu autism nu deprind abilitatile de comunicare in ritmul
celor de varsta lor cu dezvoltare normala. In clasele exclusiv cu elevi autisti, pentru copii non-
verbali, specialisti folosesc adesea Sistemul de comunicare prin schimbul de imagini (PECS).
PECS sunt imagini pe care elevul i le prezinta educatorului in loc sa vorbeasca. In timp ce
copilul invata sa foloseasca cartonasul imagine ca sa indice un obiect, el poate invata sa
combine cartonasele pentru a exprima propozitii intregi. PECS este deasemenea un mod de
interventie comportamentala care ii invata pe copiii mai putin comunicativi cum sa comunice
din proprie vointa cu altii, utilizand imaginile.

SPORIREA INDEMNURILOR VERBALE

Copii cu autism nu invata prin simpla observatie si au nevoie de indemnuri clare si directe. E
important sa dati indemnuri verbale alaturi de a gesticula si a folosi vizualul si repetitia si de a
acorda timp suficient pentru procesare si raspuns. Copii cu autism au sisteme de atentie
contradictorii, uneori definiti ca supraselectia stimulilor.Aceasta inseamna ca in timp ce
raspund sau nu la auzul numelui lor, s-ar putea ca imediat sa raspunda la o melodie cunoscuta
sau altceva ce ii motiveaza mai mult. Aceasta tulburare de atentie intarzie raspunsurle, deci
educatorii tebuie sa se gandesca si sa acorde cpilului cu autism timp in plus pentru a procesa
informatia si a reactiona pozitiv la primirea raspunsurilor. Reactia pozitiva la primirea
raspunsului, motiveaza toti copii si este foarte important pentru viitoarele realizari ale copilului
cu autism.

Dati indemnuri de lucru pentru toate tipurile de invatare

Dati indcatii verbale, kinestetice sau vizuale, pentru ca fiecare copil cu orice combinatie de
tipuri de invatare, sa aiba oportunitatea de a participa.

Asigurati-va ca toti copii participa si sunt implicati in activitate

Multi copii cu autism au atenia combinata deficitara, ceea ce inseamna, coordonarea atentiei
intre un obiect si o persoana, intr-un context social. Se accentueaza imporanta exercitiilor de
atentie combinata pentru comunicare si invatarea mediului cu o alta persoana. Cand se preda
intr-o clasa, educatorii ar trebui sa se asigure ca toti copii participa si sa acorde timp suficient.
Daca cel mic este atent in alta parte, nu va retine informatia. Din cauza atentiei combinate
deficitare si a privirilor fixe, copii cu autism au nevoie in mod special de timp de procesare a
informatiei.

Jucati-va

Jucati jocuri care presupun asteptarea randului si incurajati copii sa foloseasca cuvinte pentru a
cere randul si pentru a indica unii pentru altii cand este randul altcuiva. Sa imparta, este adesea
greu pentru cei care sunt la inceput si deseori nu inteleg conceptul de timp de asteptare. Puteti
folosi clepsidre, astfel incat copi sa poate negocia intre ei.

13
Folositi muzica pentru a comunica

Muzica ii motiveaza pe cei mici. Folositi melodii cunoscute si inregistrati cuvinte peste ele
atunci cand doriti atentia copiilor. Folositi acele melodii cunosute, alaturi de rutine de gesturi
pentru a-i incuraja pe copii cu autism sa imite gesturi. Puneti pauza pentru a le da copiilor
posibilitatea de a completa cuvintele melodiei. Folosind cartonase imagine PECs pentru
melodiile din clasa si dati-le voie copilor sa aleaga melodia pe care vor sa o cante ceea ce ii face
pe cei mici sa inceapa sa ia decizii. Melodiile pentru curatenie sau alte tranzitii, nu doar atrag
atentia copiilor, dar ii si ajuta sa se pregateasca pentru urmatoarea activitate.

CITITI! CITIT!CITITI!

Cititul este elementar, prin cititul cu voce tare si prin incurajarea copiilor sa citeasca singuri, ei
vor citi mai bine, vor asculta mai bine si vor fi elevi mai buni. Citirea cu voce tare ajuta
deasemenea la construirea vocabularului si a abilitatilor de limba, si ii ajuta sa adune cunostinte
despre lumea din jurul lor. Se recomanda si ca educatorul sa citeasca cu voce tare:
El citeste incet cu intonatie, folosind diferite voci pentru diferite personaje.
Urmareste cu degetul cuvintele in timp ce citeste.
Arata imaginile si spune numele obiectelor si culorile.
Le cere copiilor sa descrie imaginile, sa repete fraze din poveste si sa ghiceasca ce se va
intampla mai tarziu.
Isi aloca timp sa raspunda intrebarilor copiilor.
Ar trebui sa citeasca diferite carti.

Manipulative, marionete si umor

Folositi tablite si marionete pentru a insoti orele si discutiile, pentru a incuraja comunicarea.
Studiile arata ca orice copil invata mai bine cand are suport vizal si concret ce insoteste lectia.
Este adevarat si pentru copii cu autism. Infoliati imagini pentru a insoti povestile si pentru a le
permite copiilor sa urmareasca pe tablite sau sa potriveasca imaginile pe tabla de perete (cu
imagini asemanatoare), sau sa redea povestea in imagini. Se mai subliniaza faptul ca cei mici
raspund bine la umor, deci educatorul trebuie sa se prosteasca si sa fie amuzant pentru a-i tine
pe copii angajati in lectie.

Cateva consideratii importante in comunicarea cu copii

Spunetile copilor exact ca doriti sa faca, in loc sa le dati indicatii la negativ. De exemplu, daca
doriti ca ei sa mearga incet si ei incep sa alerge, spuneti Ne plimbam. Daca spuneti Nu
alergati!, le ia mai mult timp sa proceseze opusul a ceea ce ce doriti sa faca, deci vor raspunde
mai intarziat decat daca le dati indicatia directa.

Spuneti-le Dupa ce .... vom. De exemplu, mai bine spuneti Cand terminati de strans
cuburile, vom merge afara, decat sa spuneti Daca nu strangeti cuburile nu vom merge afara.

14
De cele mai multe ori, orarul indica faptul ca veti merge afara indiferent daca fac sau nu ceva,
deci prin ultima negatie, sunteti in situatia de a minti.

In loc sa le spuneti Liniste!, invatati-i diferenta intre afara si inauntru, nivelul vocilor si a
zgomotelor. Apoi va fi mai simplu sa le reamintiti sa foloseasca nivelul vocii pentru interior sau
pentru exterior.

Copii cu autism au probleme cu privirea fixa. Deseori nu se vor uita in ochii unei persoane in
timpul unei conversatii. Fara contact vizual, ei par sa nu participe, sa nu fie interesati sau sa nu
il auda pe vorbitor. William Sillman, un adult de succes cu sindromul Aspenger, explica
dificultatea multor persoane cu autism de a se concentra asupra unei conversatii daca trebuie sa
mentina vontactul vizual. Sunt atat de distrasi de trasaturile fetei si alte lucruri ce se intampla in
jurul lor, incat pierd firul conversatiei. William subliniaza cat de nepotrivit i se parea, mic fiind,
cand cineva il lua de barbie pentru a se uita direct la aceata. Probabil ca cel mai bun mod da a
verifica daca un copil va asculta, este pur si simplu, sa intrebati Ce m-ai auzit spunand?.
Aceasta nu doar raspunde la intrebarea M-ai auzit?, dar si daca poate sa repete ce a auzit, veti
sti deasemenea ca a si inteles ce ati spus.

Aptitudini sociale

Relatiile sociale sunt un context important pentru invatare. Fiecare copil are puncte tari si
interese care contribuie la functionarea grupului. Cand copiii au posibilitatea de a se juca
impreuna, sa lucreze la proiecte in grupuri mici si sa vorbeasca cu alti copii sau adulti,
dezvoltarea lor si invatarea este sporita. Interactiunea cu alti copii, in grupuri mici, ofera un
context pentru copii de a actiona la limita capacitatilor lor in curs de dezvoltare. Mediul de
invatare sporeste copiilor capacitatea de intelegere prin interactiunea cu adultii si alti copii.

Abilitatile sociale la prescolari

Reciprocitatea sociala. Reciprocitatea sociala este un tel foarte important pentru toti copii
prescolari. In timpul gradinitei, copii invata cum sa faca parte dintr-un grup, isi fac prieteni,
invata reguli si rutine, invata sa isi arate compasiunea, cum sa urmeze indicatii si invata cum sa
se isi adapteze comportamentul. Este foarte important ca educatorul sa stie ca fiecare copil isi
manifesta in clasa propriul si unicul talent.

Atentia combinata si comunicarea sociala. Coordonarea atentiei intre un obiect si o persoana

intr-un context social, se numeste atentie combinata. Exercitiile de atentie combinata sunt
necesare pentru ca elevii sa comunice si sa faca schimb de informatii si de continut emotional
cu prieteni si ingrijitori. De-a lungul anilor copilariei, copii invata majoritatea abilitatilor sociale
si atitudinile cand sunt modelate de adulti si alti copii.

Citirea informatiei sociale. Prin limbajul trupului, tonul vocii si expresiile fetei, cei mai multi
dintre copii cu dezvoltare normala, pot interpreta cum se simte o alta prsoana. Ultimele cercetari
arata ca exprimarea emotionala e vizibila la nastere, inclusiv zambetul reciproc, vizibil in
primele trei saptamani de viata. Pana la sapte luni, copii zambesc la vederea unor fete

15
cunoscute, rad si exprima precautie la vederea unei persoane straine.

Aptitudini sociale la autism

Reciprocitate sociala. Reciprocitatea sociala este o deficienta care pune probleme pentru un
copil autist. Deoarece copii cu autism de obicei nu invata prin observatie si prin modele, ei au
nevoie de indemnuri directe pentru a-si dezvolta aptitudinile necesare pentru interactiunea
sociala. Deoarece cel mai important scop al educatorilor de gradinita este sa-i ajute pe cei mici
sa invete cum sa se integreze intr-un grup, cum sa-si faca prieteni, sa invete reguli si rutine, cum
sa exprime compasiunea, cum sa urmeze indicatii si cum sa-si adapteze comportamentul, sa
plaseze copii cu autism intr-un mediu unde sa poata primi indrumare de la acesti educatori si
direct de la de la colegi de aceeasi varsta, le ofera reteaua sociala benefica pentru cresterea
emotionala a oricarui copil.

Atentia combinata. Copilul cu autism este provocat sa isi coordoneze atentia intre un obiect si o
alta persoana intr-un context social, denumit atentie combinata. In timp ce copiii cu
dezvoltare normala invata aptitudin sociale si atitudini cand sunt modelate de adulti sau alti
copii, copiii cu autism tind sa nu invete prin observatie. Acestia au nevoie de indrumare clara si
directa.

Citirea informatiei sociale. Deficitul in cazul privirii fixe si alte moduri de a comunica si
schimba informatii non-verbal, sunt tipice pentru copii cu autism. Prin limbajul trupului si
expresiile fetei, cei mai multi dintre copii cu dezvoltare normala pot inerpreta cum se simte o
alta persoana. Pentru ca ei nu inteleg si nu participa la comunicarea prin limbajul trupului si
expresiile fetei, unii copii cu autism, nu pot citi informatiile sociale si multi au nevoie de ajutor
pentru a le interpreta.

Exemplu de copil cu autism si deficitul de abilitati sociale

Drew este un copil de cinci ani, recent diagnosticat cu sindromul Asperger. Face parte din
gradinita de stat de doi ani. In fiecare dimineata ajunge la gradinita si urmeaza aceeasi rutina, isi
pune toate lucrurile in dulapior, isi agata jacheta si merge sa se joace cu magnetii din centrul de
stiinta. Educatoarea stie ca este fascinat de gravitatie, spatiu si forte magnetice. Deseori intreba
cate un coleg daca vrea sa mearga cu ea si cu Drew intr-unul din centrele alese de el. Desi Drew
este intotdeauna bucuros sa aiba un prieten cu el, de multe ori nu stie ce sa faca. Educatoarea ii
simte nelinistea si intelege ca are nevoie de instructiuni in jocul cu colegii.
Intr-o zi, educatoarea l-a rugat pe Mark sa i se alature in centrul de stiinta. Drew s-a jucat atat de
mult cu magnetii, incat ii poate arata colegului sau, Mark, cum sa ii faci sa se atraga sau sa se
respinga. Multumita de progresul pe care Drew il facuse in conversatie, educatoarea a plecat si
i-a lasat pe cei doi sa se joace. Dupa cam cinci minute de joc asemanator, Drew a inceput sa
arunce magnetii tot mai tare, facandu-i sa se respinga din ce in ce mai tare, in timp ce repeta
incet Buf!, Buf!, Buf!. Vazand reactia magnetilor, Mark si-a aruncat gramada lui de magneti
in cea a lui Drew. Magnetii au inceput sa se respinga si sa pice de pe masa, in timp ce cei doi
baieti repetau : Buf!, Buf!, Buf!. Nu dupa mult timp, piesa dupa piesa, sarea din centrul de
stiinta si ajungea in diferite locuri din clasa. Nivelul sunetului a crescut repede o data cu rasul
necontrolat al lui Mark si cu tipetele, rasul si urletele lui Drew: Buf!, Buf!, Buf! in timp ce isi

16
flutura mainile. Educatoarea a intervenit, amintindu-le sa foloseasca vocile de interior. Le-a mai
spus sa inceapa sa adune jucariile din clasa. Drew a continuat sa rada si a incercat sa ajute la
adunatul jucariilor. Totusi, continua sa repete Buf!, Buf!, Buf!, mai degraba aruncand jucariile
decat sa le puna la loc. La un moment dat a luat un cub de lemn si l-a aruncat de podea. Cubul a
ricosat din podea si a lovit-o pe una dintre colege in cap, iar aceasta a inceput sa sa tipe si sa
planga. In clasa s-a facut brusc liniste. Cei mai multi dintre copii s-au oprit din ceea ce faceau si
se uitau la educatoare. Initial, distras de linistea brusca, Drew s-a oprit. Totusi, chiar daca
motivul pentru care fetita plangea era evident, el a continuat sa sara aruncand jucarii, repetand
Buf!, Buf!, Buf!.... Educatoarea si-a pus mana pe umarul lui Drew si l-a intrebat daca stia ce
se intamplase. Drew a chicotit si a raspuns Am aruncat-o. Educatoarea a continuat pe un ton
calm, aratand catre fetita, Da ai aruncat-o. Dar ea a sarit si a lovit-o pe Laura. Uite ea plange.
O doare.. Drew s-a uitat intr-acolo si continua sa chicoteasca. Lipsit de grija, s-a uitat prin
clasa ca sa vada ce facea prietenul; sau Mark, in timp ce soptea Buf!, Buf!, Buf!. Educatoarea
a continuat, Drew, daca cineva ar arunca cu un cub in tine si te-ar lovi la cap, ce crezi ca s-ar
intampla?. Drew s-a enervat si a raspuns M-as supara si as plange!. Sperand ca s-a facut
inteleasa, educatoarea l-a indrumat pe Drew sa aiba grija de prietena lui si sa se asigure ca e
bine.

Strategii in clasa

Povestiri sociale

Povestiri sociale in invatamantul de stat. Exista multe tipuri de povestiri sociale. In clasa de
gradinita de stat, povestile sociale pot fi prezentate intr-o maiera fictiva pentru a se adresa unor
arii sociale importante. Publicatiile pentru copii, ofera o serie de povestiri sociale care
subliniaza modul de a imparti; modul in care sa alaturi in joc; in care se asteapta randul sau se
asteapta la coada; importanta de a pastra lucrurile curate; moduri de a-si adapta comportamentul
si de a recunoaste deosebirile.

Povesti sociale pentru copii cu autism. Povestile sociale pot fi scrise pentru a ajuta copii cu sau
fara dizabilitati sa invete rutine; sa exrime probleme de comportament, pentru a-i deprinde cu
abilitati sociale, pentru a-i invata lucruri teoretice intr-un cadru social, si pentru a descrie o
situatie sociala. Copii care au probleme de procesare auditiv sau de limbaj, de gandire abstracta
sau care au dificultati in mentinerea atentiei, de multe ori ii ajuta sa scrie impreuna povesti in
clasa, care sa contina mai multe informatii specifice copiilor. Odata ce educatorul
constientizeaza o anumita problema, poate dezvolta povesti sociale cu instructiuni pas cu pas
pentru copii ce isi dezvolta acele aptitudini sociale. Ideal este, ca povestirea sociala sa contina
fotografii ale copilului caruia ii este adresata povetirea. Deoarece copiii cu autism nu invata prin
exemple, au nevoie de instructiuni mai concrete. Povestirile sociale, ii dau educatorului
posibilitatea de a oferi instructiuni clare sub forma de poveste. Povestirile sociale il ajuta pe
copilul cu autism sa anticipeze comportamentul altora in situatii sociale, tot asa cum il invata sa
stie ce asteptari au ceilalti de la el intr-o anumita situatie.

Atentia combinata.

Coordonarea atentiei intre un obiect si o alta persoana intr-un context social, denumita si atentie

17
combinata, este o aptitudine necesara copiilor pentru a-si impartasi experientele. A face
interactiunea sociala inteligibila si gasirea modurilor de a motiva copilul, sunt elemente critice
ale atentiei combinate. Deoarece clasele de gradinita contin nenumarate jucarii pentru varsta
copiilor, jocuri si activitati, aceasta este un loc bun pentru a-i invata pe copii sa se joace
impreuna si sa faca schimb de informatii. Educatorii pot sa faciliteze atentia combinata pentru
copii cu autism prin urmarea intereselor copilului si prin indicarea directa a altor interese. Se
recomanda sa nu se puna la indemana copilului autist, obiectele de mare interes, astfel incat
acesta sa fie nevoit sa le ceara folosind cuvinte sau limbajul non-verbal. Pentru a incuraja
interactiunea sociala intre colegi, educatorul poate sa il indemne pe alt copil sa il ajute pe
copilul cu autism, daca acesta vrea ceva. Aceasta initiaza atentia combinata intre colegi. Gesturi
non-verbale, ca aratatul cu degetul, intinderea spre ceva si datul din cap, ar trebui utilizate
frecvent pentru a facilita, indemna toti copii si a le oferi oportunitatea de a raspunde.

Intercatiunea sociala intre colegi

Interactiunea sociala si raspunsul dat altora ar trabui gandite si incurajate la toti copii. Jocul
intre colegi trebuie sa se bazeze pe interese comune. Deoarece copilul cu autism rar va initia
jocul, educatorul trebuie sa observe interesele copilului si tebuie sa le potriveasca cu cele ale cel
putin unui alt l din clasa. Educatorul poate facilita jocul prin invitarea unui copil sa se joace,
alaturi de el si alt copil. Poate crea intrebari si conversatii si il poate instrui pe copilul cu o
dezvoltare normala sa converseze cu cel cu autism. Este sugerat ca aceasta trecere de la
educator ca initiator la coleg ca initiator, ajuta mai tarziu in interventia limbajului adecvat
varstei, social si aptitudinilor de joc pentru copii cu autism.

Citirea indiciilor sociale

In timp ce copii cu o dezvoltare normala, pot citi indiciile sociale primite de la alte persoane,
deseori nu stiu cum sa-si exprime propriile sentimentee. Din cauza deficientelor in teoria mintii
si lipsa contactului vizual, copii cu autism nu citesc informatia sociala. De aceea, educatorul
poate facilita interactiunea sociala pentru toti copii prin oferirea de cuvinte cu care sa isi
exprime sentimentele, si invatandu-i sensul conversatiei non-verbale. De exemplu, in cadrul
unei povesti sociale despre emotie, educatorul poate arata catre copilul suparat si sa le ceara
tuturor copiilor sa faca o fata suparata, si sa se uite unii la altii ca sa vada cum arata o fata
suparata.

Mediul din clasa

Asociatia Nationala pentru Educatia Copiilor, subliniaza importanta recunoasterii clasei ca fiind
o comunitate de invatacei. Aceasta elaboreaza importanta comunitatii prin afirmarea ca:
Intr-o comunitate calda de invatatei, toti simt ca
Apartin locului.
Sunt in siguranta aici.

18
Conteaza si fiecare din grup conteaza.
Cand avem probleme, le rezolvam.
Impreuna putem face lucruri mari

Mediul clasei pentru prescolari

Aranjarea fizica. Primele componente recunoscute din clasa, sunt caracteristicile fizice. Aceste
caracteristici includ marimea si folosirea spatiului clasei, aranjarea clasei, disponibilitatea
materialelor clasei si mobilierul clasei.
Centre de invatare. Centrele de invatare ar trebui sa ofere un mediu bogat pentru a invata.
Spatiul clasei ar trebui impartit astfel incat sa faciliteze activitatile in grupuri mari si cele in
grupuri mici. In timp ce spatiile mari dau posibilitatea activitatilor fizice, centrele mai mici,
puncteaza oportunitatea copiilor de a se angaja in jocul social si in converstie. Spariile pentru
jocul galagios ar trebui sa fie in vecinatatea spetiilor pentru activitati similare, asa cum spatiile
linistite ar trebui invecinate cu alte centre linistite. Ar trebui sa existe un spatiu al clasei
amenajat special pentru momentele in care copii au nevoie sa fie singuri.

Materialele clasei Materialele clasei ar trebui sa fie sigur accesibile copiilor. Materialele ar
trebui sa fie suport pentru jocul de a pretinde, sa faciliteze angajarea in interactiune sociala intre
copii si trebuie sa fie specifice varstei. Cand sunt introduse noi materiale sau jocuri, care
necesita un set de instructiuni si reguli, educatorul ar trebui sa ofere instructiuni despre cum sa
se joace corect cu materialele.

Intarirea conceptului de calsa ca si comunitate. Pentru a sublinia conceptul de clasa ca si

comunitate, copii ar trebui sa aiba fiecare un loc cu lucruri personale, pentru a-si tine obiectele
ce sunt transportate acasa sau de acasa. Copii ar trebui de asemenea sa fie incurajati sa creeze
obiecte de arta, imagini si lucrurile pe care le-au facut sa fie puse pe perete sau in diferite
centre. Fotografiile copiilor aranjate prin clasa ajuta de asemenea la insuflarea sentimentului de
aparteneta la comunitatea clasei.

Timpul si mediul clasei. Copii depind de rutine pentru a procesa structura zilei. Orarul clasei ar
trebui sa le ofere o lista de activitati ce trebuie sa apara pe orarul zilnic. Copii ar trebui sa fie
informati despre schimbarile importante din orar cu mult inainte de a se produce aceste
schimbari. La fel, atunci cand copiii sunt angajati in activitati ce le ofera o experienta cu multe
lucruri de invatat, e important ca educatorul sa fie flexibil si sa faca schimbarile necesare in
orar, pentru a facilita acele experiente. Educatorii ar trebui sa ii anunte pe copii inainte, despre
urmatoarele activitati, spunandu-le cat timp mai au pentru joaca.

Mediul social. Mediul social in clasele de gradinita, ofera o atmosfera care influenteaza felul in
care copii se percep, in care isi percep prietenii si educatorii. Educatorii ar trebui sa faca eforturi
pentru a intampina fiecare copil, si sa ii ajute sa se instaleze confortabil in clasa. Copii trebuie
sa stie ca sunt in siguranta, sunt ingrijiti si bine veniti imediat ce intra in clasa, zilnic.

Mediul clasei pentru copii cu autism

Copii cu autism finctioneaza bine intr-un mediu de clasa de gradinita bine structurat. Aranjarea

19
fizica, ce include si alegerea centrelor, accentuarea clasei ca si comunitate, stabilirea orarului
zilnic, regulilor clasei, si accentul pe care il pun educatorii pe ajutorul fiecarui copil ca sa isi
dezvolte valoarea sinelui, sunt toate elemente fundamentale ale unui program de gradinita
exemplar, care ii ajuta pe copiii cu sau fara autism. Totusi, copiii cu autism sunt deseori distrasi
si sunt usor suprastimulati de nivelul crescamd al zgomotului, schimbarea orarului, si nelinistea
incercarii de a da sens mediului social. De aceea, strategiile de acomodare trebuie facute astfel
incat acestia sa functioneze confortabil in mediul clasei.

Exemplu de dificultati pe care la intalneste un copil cu autism la adaptarea la mediul clasei

Martin e un copil de patru ani cu tulburati pervasive nespecifice de dezvoltare. Parintii lui l-au
inscris a o gradinita particulara, cu program cinci zile pe saptamana. Merge si la o gradinita
alaturi de alti copii cu autism dupa amiaza. Deoarece inca nu e obisnuit sa se desparta, tatal sau
petrece un sfert de ora in fiecare dimineata si il ajuta sa se acomodeze in centrul de invatare ca
si ceilalti copii care vin.
In dimineata respectiva, dupa ce tatal sau a plecat, Martin statea cu ochii in lacrimi in centrul in
care se pastreaza linstea, intr-un colt al bibliotecii clasei. Stie ca poate merge in acest centru
oricand are nevoie sa fie singur. Dupa aproximativ 10 minute a scos o carte de pe raft si a
inceput sa intoarca paginile. Educatoarea s-a dus incet la Martin. Marin se uita la ea. S-a asezat
langa el si l-a intrebat daca pot citi impreuna. Martin a dat din cap. Educatoarea stie ca daca e
supart, Martin gesticuleaza si nu vorbeste decat rar. Ea s-a asezat jos si a inceput sa citeaca
aratandu-i pozele si asteptand reactiile lui Martin, dandu-i destul timp sa raspunda. Tocmai cand
incepuse sa zambeaca si sa se simta confortabil, a inceput sa sune alarma de incendiu. Zgomotul
l-a speriat. A luat-o pe esucatoare de mana, si-a pus mainile la ochi, a stigat dupa tatal lui si a
tasnit catre usa. Una dintre educatoare l-a urmat, incercand sa il calmeze, in timp ce cealalta
educatoare aduna ceilalti copii ca sa iasa din cladire. Pana cand au iesit toti din cladire, Martin
tipa asa de tare, cu atata durere incat nimeni nu ii putea distrage atentia. Afara, educatoarea a
incercat sa il tina in brate, in timp ce tipa. Alarma s-a oprit, iar Martin s-a oprit putin sa asculte,
apoi a reinceput sa planga. Educatoarea il tinea in brate, asigurandu-l ca totul este in ordine,
spunandu-i ca stie ca e zgomot prea mare. Directorul le-a spus ca pot intra in clasa atat elevii cat
si eucatorii.Martin s-a hotarat sa nu mai intre in clasa. Inca remura si plangea. In timp ce ceilalti
copii s-au intors inauntru, educatoarea continua sa il asigure ca totul e in regula, si i-a spus sa
mearga sa bea apa pentru ca s-ar putea sa se simta mai bine. A fost de acord, dar a intrat in
cladire cu retinere. Toata ziua, fiecare mic sunet il facea pe Martin sa tresara. Mai tarziu cand a
venit tatal sau, a inceput iar sa planga. In timp ce tatal lui l-a luat in brate, eucatoarea i-a
povestit evenimentele din dimineata aceea. Martin se tinea strans de tatal sau si plangea. Tatal
sau l-a batut pe spate si a spus: Trebuie sa fi fost infiorator, a fost atat de tare.. Martin a dat
din cap. Educatoarea i-a spus lui Marin ca asteapta sa il vada a doua zi, ca sa termine de citit
cartea pe care o incepusera. Martin a dat din cap ca da.

20
Strategii in clasa

Factorii perturbatori din clasa

Se sugereaza definirea centrelor de invatare cu ajutorul imaginilor. Deoarece copii cu autism

sunt deseori usor de perturbat si suprastimulat, este recomandat ca celalalte afise de pe pereti sa
fie pastrate in numar minim si sa serveasca ca ajutor pentru lectia curenta.

Materialele clasei

Accesibilitatea materialelor. Materialele clasei trebuie sa fie accesibile in siguranta pentru copii.
Totusi, se sugereaza punerea obiectelor care ii motiveaza pe copiii cu autism, usor mai departe,
pentru a avea mai multe optiuni, sa foloseasca cuvinte, sau comunicarea non-verbala pentru a
cere obiectele. In plus, pentru ca elevul cu autism sa nu fie coplesit si suprastimulat de prea
multe optiuni, este recomandat ca materialele cu mai multe piese, sa fie pastrate in recipiente
marcate clar, cu capace, pentru a putea fi folosit doar un recipient o data si, din nou, sa ii oferiti
oportunitati multiple pentru a-si comunica alegerile.

Materiale pentru diversitatea culturala. Pentru a sublinia clasa ca o comunitate, materialele

clasei trebuie sa reflcte diferite culturi. In locurile pentru arta trebuie sa fie hartie si creioane cu
diferite culori pentru desenarea pielii si ar trebui sa ii incurajeze pe copii sa invete din
comunitatile lor. Ariile cu cuburi si cele pentru constructii ar trebui sa contina vehicule,
reprezentand diferite tipuri de slujbe, diverse materiale de constructii si diferite animale rare.
Cartile ar trebui sa fie multifunctionale si ar trebui sa fie scrise in limile care sa reflecte limbile
vorbite acasa de copii. Aria de casa ar trebui sa contina papusi multirasiale, mancaruri din
diferite culturi si recuzita si imbracaminte pentru papusi care sa reflecte culturi si dizabilitati.
Muzica in clasa trebuie sa reflecte mai multe culturi, iar aria pentru stiinte ar trebui sa includa
imagini cu plante si animale, sau chiar plante si animale adevarate din diferite parti ale lumii.

Timpul si mediul clasei

Copii cu autism sunt in mod special depenti de rutinele zilnice. De multe ori nu se adapteaza la
schimbari si trebuie sa stie dinainte despre activitatile alternante, pentru a putea procesa

21
schimbarea, la fel ca sa se pregateascapentru schimbare. Problema timpului este dificila pentru
copii mici, deoarece inca nu si-au dezvoltat conceptele de minute si ore. Multi dintre
distribuitorii scolilor au clepsidre cu nisip cu marcaje de 1, 3 sau 5 minute. Investind intr-o
clepsidra pentru clasa, le va oferi copiilor mici o trecere vizuala a timpului. De exemplu,
clepsidra poate fi plasata pe masa si educatoarea poate anunta Mai avem cinci minute de joaca.
Cand se scurge nisipul din clepsidra va trebui sa strangem!. Clepsidrele le dau de asemenea,
copiilor o idee despre cat mai au de asteptat pentru atunci cand impart o jucarie, Va veni randul
tau sa mergi cu bicileta cand termina Joyce. Joyce va merge cu ea trei minute. Va fi randul tau
cand se termina clepsidra.

Mediul social

Aria de odihna. Asa cum a fost subliniat in capitolul despre aptitudinile sociale, reciprocitatea
sociala este o provocare penru copilul cu autism. Deoarece copii cu autism nu invata de obicei
prin observatie sau prin modele, ei au nevoie de idicatii directe pentru a-si dezvolta aptitudinile
necesare interactiunii sociale. Copii cu autism, nu stiu cum sa se alature jocului imaginativ, nici
nu inteleg cum sa se angajeze in jocul social, sau sa citeasca indicatiile sociale. Aceste deficite
sociale fac foarte dificila integrarea copilului cu autism intr-un mediu social. Doar prin faptul ca
sunt inclusi intr-un mediu al unei clase, ii face pe copiii cu autism sa munceasca tot timpul
pentru a se integra intr-un mediu social. Va puteti imagina cat da obositor poate fi. De aceea este
important pentru acesti copii sa inteleaga ca exista un loc in clasa unde se pot separa da grup
oricand au nevoie de un moment pentru ei insisi.

Sarcinile in clasa. Copiilor le place sa participe activ in mediul activ. Cum a fost subliniat mai
devreme, un spatiu pentru lucrurile personale, ii ajuta pe copii sa realizeze ce fiecare apartine
clasei. Un alt mod de a creste in comunitatea clasei este sa va asigurati ca fiecare copil din clasa
are o sarcina pentru ziua respectiva. Sarcinile pot fi alese din nenumaratele lucruri ce trebuie
facute peste zi, incluzand: ajutorul la masa, tinutul steagului, ajutorul educatorului,
responsabilul cu vremea, ajutorul la crearea tabelului, ajutorul la crearea orarului, anuntul
momentului pentru curatenie, conducatorul de rand, ajutorul cu scaunele, conducatorul de joc in
grup, sau orice alta sarcina de rutina zilnica. Este important ca fiecare copil sa aiba o sarcina in
fiecare zi, pentru ca fiecare copil sa simta ca poseda si apartine comunitatii clasei. Pentru
copilul cu autism, daca ii dam sa faca o sarcina cu un alt coleg, este de ajutor atunci cand are
nevoie de indrumare.

22
Joaca

Nu exista reguli arhitectonice pentru castelul construit din nori

Jocul pentru prescolari

Adultii umplu lumea copiilor cu indicatii comportamentale, rutine zilnice specifice, inteactiuni
de limbaj si sociale. In timpul jocului, copii pot sa se joace spontan fara supravegherea sau
indicatiile unui adult. Copiii folosesc ce invata si aplica in toate domeniile jocului lor. Cele mai
eficiente experiente ale jocului, din care copiii invata despre lumea din jurul lor, sunt acele
experiente alese de copil. Experientele jocului trebuie sa fie placute pentru copii, sa fie angajati
in acestea, sa fie flexibile, imaginative si schimbatoare. In timpul unui asfel de joc, copiii isi
stabilesc reguli, le schimba si ei decid ce este real sau imaginar.

Jocul si obligatia. Jocul faciliteaza procesul de obligare, atunci cand copiii sunt angajati in
activitati pe care le aleg ei. In timpul jocului, educatorul poate observa dezvoltarea in anumite
domenii a unui copil.

Jocul si dezvoltarea. Studiile indica faptul ca jocul favorizeaza dezvoltarea creativitatii,

rezolvarea problemelor si cresterea intelectuala. Jocul, de asemenea ajuta dezvoltarea sociala si
abilitatile emotionale. Educatorii ar trebui sa actioneze pentru a usura jocul pentru a oferi
optiuni.
Jocul de asemena intareste dezvoltarea in timp ce ofera si oportunitati pentru experiente noi de
invatare. Teoreticianul copilariei timpurii, Jean Piaget, spunea ca jocul este cea mai importanta
ruta spre invatare, intrucat copiii isi creaza singuri felul propriu de a intelege ce se intampla in
loc de a se baza pe instructiunile unui adult. Piaget crede ca jocul este invatat in etape ca o parte
a procesului de dezvoltare. Acesta sugereaza urmatoarele etape de joc:

Etapa 1: Jocul ca exercitiu, care include activitati senzoriale motorii simple ca suptul, bagatul
in gura, deschiderea si inchiderea mainii, mangaierea, atingerea si lovirea cu piciorul. Copiii se
afla in etapa 1 a jocului de la nastre si pana la doi ani.
Etapa 2: Jocul simbolic sau prefacerea, care consta in crearea de scenarii prin care sa se
prefaca, in insusirea altui rol sau personalitate, cum ar fi a unui supererou, sau rolul de adult,
cariera acestiua, sau folosirea recuzitei pentru a reprezenta. Copii sunt in aceasta etapa de la doi
ani pana la unsprezece sau doisprezece.
Etapa 3: Jocurile cu reguli, care este cea mai avansata etapa de joc. Copii incep sa se joace
jocuri cu reguli in jurul varstei de unsprezece, doisprezece ani. In aceasta etapa jocurile se joaca
dupa reguli, sau dupa regulile stabilite de grup. Dupa varsta de unsprezece, doisprezece ani,
jocurile sunt facute cu regului. Aceasta este etapa de joc care face tranzitia spre maturitate.

Jocul social. Teoreticianul Lev Vygotsky credea ca tot ceea ce se invata, se invata in cadrul unui
context social. Tot el credea ca cei mici invata atunci cand adultii le ofera gidare cu ajutorul
sugestiilor, ideilor si a timpului indelungat acordat pentru aplicarea ideilor si a abilitatilor in
jocul lor. Impartasirea experientelor si comunicarea lor, altora, forteaza copilul sa gandeasca
logic si sa vorbeasca clar, astfel incat sa fie inteles. Educatorii por ajuta invatarea sociala a
copiilor prin oferirea diferitelor oportunitati de a lucra si a se juca impreuna.

23
Jocul pentru copii cu autism.

Jocul si dezvoltarea. Copii cu autism, nu respecta calea normala in dezvoltarea jocului, care este
imbinat cu limbajul, abilitatile sociale si cunoasterea. Aceasta este de iteles, deoarece limbajul si
abilitatile sociale sunt doua arii deteriorate la copiii cu autism, si autismul este o tulburare a
dezvoltarii. De aceea etapele 1 si 2 dunt descrise diferit pentru copii cu autism, dupa cum
urmeaza:
Etapa 1: Jocul ca exercitiu, care include activitati senzoriale motorii simple ca suptul, bagatul
in gura, deschiderea si inchiderea mainii, mangaierea, atingerea si lovirea cu piciorul. Copii cu
dezvoltare normala sunt in etapa 1 a jocului de la nastere pana pe la 2 ani. Acest tip de joc este
obisnuit la copii cu autism, care sunt mai interesati de manipularea obiectelor si de explorarea
simturilor lor, prin bagarea in gura, invartit si alinierea obiectelor. De multe ori deprind un tipar
inadecvat de joaca cu o anumita jucarie. De exemplu, un copil se poate juca cu camioane si
masini, dar sa le rastoarne cu rotile in sus si sa le observe cum se invart. Aceste moduri de joaca
trec la alergat, sarit, invartit si tasnit si de multe ori continua mult dupa varsta de 2 ani.
Jocul simbolic sau prefacerea, care consta in dezvoltarea unor scenarii, interpretarea rolului
sau a personalitatii altora, cum ar fi supereroi sau rolul si cariera adultilor, sau folosirea
recuzitei pentru a reprezenta materiala (un cub de lemn poate deveni un telefon celular).Copiii
cu dezvoltare normala sunt in etapa a 2-a a jocului de la 2 ani pana la unsprezece, doisprezece
ani. Copiii cu autism nu se angajeaza spontan in jocul simbolic sau in prefacere. Cu toate ca ei
se pot juca cu camioane sau papusi, jocul lor este deseori acelasi, cu aceleasi jucarii si in acelasi
centru de invatare. Inabilitatea de a se angaja spontan in jocul prefacerii, poate fi o combinatie a
inabilitatii unor copii cu autism de a intelege perspectiva unei alte persoana, denumita si teoria
mintii, din lipsa motivatiei, comunicarea defectuasa si aptitudini sociale inadecvate.

Jocul social pentru copiii cu autism. Deoarece multi copii cu autism percep literar vorbirea, de
multe ori nu inteleg cand alti copii se angajeaza in jocul prefacerii. S-ar putea sa nu stie sa intre
in jocul imaginativ. Copiii cu autism, in general nu impartasesc experientele, nu ii imita pe altii
sau raspund la emotii. Problemele de dezvoltare care intervin in jocul social, pentru un copil cu
autism includ lipsa motivatiei, abilitati de comunicare deteriorate si abilitati sociale inadecvate.

Exemplul dificultatilor in joc ale unui copil cu autism

Matthew este un copil de trei ani care trece la o gradinita de stat dupa ce un an a beneficiat de
servicii de la stat. Matthew are tulburari autiste. Limbajul sau s-a dezvoltat normal pana la 2
ani. De atunci a incetat sa mai spuna altceva decat cateva cuvinte,Mama, pentru mama lui, Ta
pentru tatal lui si CU atunci cand vrea ceva de baut sau de mancat. Acum foloseste un pic
limbajul semnelor. Familia lui si asistentii sociali, spera ca integrarea intr-o clasa cu colegi de
varsta lui, il va incuraja sa vorbeasca si sa dezvolte unele abilitati sociale.
Ca in majoritatea zilelor, in aceasta dimineta, Matthew s-a jucat in centrul cu jocuri
manipulative, alaturi de doi colegi. A inlocuit puzzle-lul pe care educatoarea l-a lasat pe masa
cu un set de roti dintate de plastic, spre nemultumirea colegilor sai. Una dintre cele doua fetite
s-a uitat la Matthew si a zis: Mat, de fiacare data scoti rotile. Eu vreau sa ma joc cu puzzle-
lul!. Matt continua sa construiasca acelasi patrat din roti dintate pe care il construieste de
fiecare data cand se joaca in acest centru. Cele doua fetite au vrut sa plece, cand educatoarea a

24
intervenit. Matthew, a spus ea, hai sa ne jucam cu puzzle-lul acesta impreuna!,Matthew a
continuat cu rotile ca si cum nici nu ar fi auzit. Hai sa facem puzzle-lul acesta, si cand
terminam, vom construi cu totii din rotile dintate ceva mai mare decat puzzle-lul acesta..
Matthew s-a oprit din ce facea, a luat fiecare piesa si a pus-o inapoi in cutie si apoi pe raft.
Educatoarea a scos puzzle-lul si fetele s-au intors la masa. Matthew s-a uitat la ele cum fac
puzzle pana cand educatoarea i-a pus doua piese in mana. L-a ajutat sa gaseasca loocul pieselor,
si au terminat puzzle-lul. Imediat dupa ce au pus puzzle-lul inapoi, Matthew a scos cutia cu roti
si a construit acelasi patrat cu roti invartindu-se. Educatoarea a mai adaugat doua patrate. El a
ezitat, dar a continuat sa invarta modelul sau initial. Alti doi copii s-au alaturat la construit.
Matthew s-a dat mai in spate si continua sa invarta patratul sau, si s-a jucat in paralel cu cei doi
colegi, in timp ce ei adaugau roti si alte elemente constructiei. Intr-un efort pentru a-i arata cum
sa adauge la modelul sau, educatoarea a adaugat o roata care sa ii invarta modelul. El a scos
roata pentru a putea sa se joace cu modelul sau, singur.

Strategii in clasa

Jocul social

Cum am aratat mai devreme, in sectiunea cu abilitati sociale a acestui manual, reciprocitatea
este un tel educational foarte important pentru toti copii prescolari. Pe de alta parte,
reciprocitatea sociala este un deficit care provoaca probleme unui copil cu autism. Deoarece
copii cu autism, nu invata de obicei prin observatie sau prin modele, ei au nevoie de instructiuni
directe pentru a-si dezvolta abilitatile necesare pentru interactiunea sociala sau jocul social.
Plasarea lui intr-un mediu care sa-l includa, unde pot fi indrumati de educatori, sau direct de
colegii de aceeasi varstale ofera celor cu autism reteaua sociala necesara pentru cresterea
emotionala a fiecarui copil. Daca un copil este nou in clasa, ganditi-va cine ar fi un coleg bun
pentru acest copil, pentru a-l ajuta sa se familiarizeze cu clasa, cu ceilalti copii si cu rutinele din
clasa.

Educatorii pot facilita interactiunea sociala, prin initierea si indrumarea activitatilor specifice si
jocuri bazate pe preferintele de joaca ale copilului. In cartea Predand copiilor mici cu autism,
sunt facute urmatoarele sugestii pentru predarea strategiilor de joc unui copil cu autism:
Introduceti o jucarie sau activitate o data. Prea multa schimbare poate fi coplesitoare.
Aratati-i fiecare pas. Apoi cereti-i sa repete dupa dumneavoastra.
Incepeti cu perioade scurte de joc structural. Apoi prelungiti perioadele, pe masura ce copilul
incepe sa tolereze activitatea.
Discutati despre activitate si folositi un nivel al limbajului adecvat fiecarui copil. Fiti voiosi,
folositi o abordare vesela, spunand lucruri ca Wow, imi place atat de mult sa rostogolesc

25
mingea catre tine! sau Ai construit asa un turn inalt! Nu e diatractiv?
Cand predati o abilitate noua, folositi numele copilului si spuneti-i ce se va intampla.
Apoi, aratati-i sau modelati-i pasii din cursul activitatii, si incurajati copilul sa incerce
activitatea de unul singur.
Aveti grija ca fiecare activitate de joc sa fie DISTRACTIVA si recompensatoare pentru copil.
Nu uitati ca motivul principal pentru care copii se joaca este distractia!

Indrumarea

Copii nostri nu sunt roboti ce trebuie controlati. Ei sunt copii ce trebuie sa invete cum sa se
inteleaga in lume. Au nevoie de abilitati de a comunica in moduri care ii vor face sa isi satisfaca
nevoile.Si trebuie sa ii ascultam ce ne spun. Comportamentul lor nu trebuie sa fie perfect. Nici
nu trebuie sa se asemene cu copmortamentul altor copii.Copiii cu dizabilitati fizice se misca
altfel decat ceilalti si nu ne deranjeaza. Atunci sa nu ne deranjeze nici cand copiii cu dizbilitati
comportamentale se poarta altfel decat ceilalti copii.

Indrumare pentru prescolari

Problemele despre indrumare par sa domine interesul majoritatii educatorilor. Prezenta este
intotdeauna numeroasa la cursurile de dezvoltare profesionala pe partea de studiul
comportamentului aplicat, strategii disciplinare pozitive, variatiuni pentru pauza ca pedeapsa, si
un, doi , trei, magic. Multi copii mici se angajeaza in comportamente problema in timpul
dezvoltarii normale. Uneori, totusi va fi un copil care nu raspunde la interventie. Specialistii in
dezvoltare, definesc comportamentul problema ca fiind:
Orice comportament care impiedica procesul de invatare al copilului, de dezvoltare si de
joaca.
Comportamentul are este daunator copilului, altor copii sau adultilor.
Comportamentul care creaza riscul unor ulterioare probleme sociale sau esecuri la scoala.

Mai precis, problemele de comportament includ lovirea, ciupirea, muscarea, lovirea cu piciorul,
scuipatul, devastarea, cicaleala, ingnorarea regulilor, excluderea altor copii, injuratul,
distrugerea proprietatii, sau actiuni ma des intalnite ca si refuzul de a imparti sau criza de
temperament. Studiile arata ca agresiunea fizica incepe pe la 9 luni, si atinge un varf , intre 27 si
29 de luni. Pe la varsta de trei ani, copii trebuie sa fi invatat sa foloseasca metode adecvate
pentru a-si satisface nevoile. Normal, majoritatea copiilor prezinta probleme de comportament
cand sunt mai mari, daca le e frica, sunt tristi, nervosi, nerabdatori sau deranjati in vreun fel. In
general copii nu se comporta cum ar trebui daca vor ceva sau vor sa evite ceva.

Indrumare pentru copii mici cu autism

Intarzierea in dezvoltare si indrumare. Invatarea folosirii unor metode adecvate pentru a-si
satisface niste nevoi, se dezvolta in jurul varstei de trei ani.Deoarece exista intarzieri de
dezvoltare, copiii cu autism prezinta un risc mai mare sa aiba probleme comportamentale. Este
subliniat faptul ca prezinta aceleasi comportamente ca si colegii lor, dar la copiii cu autism,
crizele pot dura mai mult sau ractia comportamentala poate fi mai intensa decat cea a colegilor.
Totusi, asta nu inseamna ca problemele de comportament sunt evidente la toti copiii cu autism.

26
Integrarea senzoriala si indrumare. De multe ori, copiii cu autism prezinta comportamente
neobisnuite, cum ar fi fluturatul mainii, invartitul, acoperitul urechilor si tipatul, care ii supun
mai mult riscului problemelor sociale. Unii copii cu autism au probleme de integrare senzoriala.
Studiile subliniaza ca pentru copiii cu autism apare problema ca nu au abilitatea de a integra noi
informatii senzoriale, destul de bine pentru a alege ce stimul sa urmeze. De aici si imaginea
stereotipa despre copilul cu autism care isi acopera urechile si tipa. Un sunet anume, poate
reprezenta o experienta dureroasa. Unii copii cu autism sunt de asemenea linistiti si prefera sa
nu fie atinsi sau luati in brate. Temple Gradin, un adult cu sindromul Asperger spune:
Stimularea tactila, pentru mine si multi copii autisti, este o situatie din care nu poti catiga.
Corpul nostru tanjeste dupa cuntact uman, dar cand acesta apare, ne retragem in durere si
confuzie. Abia pe la 25 de ani, am putut sa dau mana cu cineva direct.
Educatorii trebuie sa stie foarte bine despre deficientele senzoriale de integrare pe care le are un
copil aflat in grija lor, deoarece multe probleme comportamentale sunt de fapt un raspuns al
acelei deficiente..

Teoria mintii si indrumare. Pentru ca au deficiente in teoria mintii sau de intelegre a

perspectivei unei alte persone, copiii cu autism nu isi dau seama cand fac o greseala sau cand
fac lucruri inadecvate. Deoarece, deseori ei nu citesc indiciile sociale, s-ar putea sa nu inteleaga
ca cineva este suparat sau s-ar putea sa intreca o limita. Copii cu autism sunt deasemenea literali
si s-ar putea sa interpreteze incorect ceva ce le-a spus cineva si sa actioneze repede in apararea
lor. Aceste deficiente pot duce la comportamente inadecvate si sa ii supuna unor riscuri sociale.

Comunicarea si indrumare. Multi copii cu autism au deficiente de comunicare. Cand de chinuie

sa verbalizeze si nu pot sa isi comunice suficient nevoile, s-ar putea sa devina frustrati si sa se
poarte inadecvat.

Exemplu de comportament inadecvat in autism

Annie este un copil de trei ani cu tullburare pervasiva de comportament. A primit asistenta
sociala acasa in ultimul an, dar familia ei si echipa care se ocupa de educarea ei cred ca ar trebui
sa beneficieze de experienta gradinitei, pentru a fi printre colegi de aceeasi varsta.
Annie este la gradinita de o luna. In acest timp ea a prezentat cateva comportamente problema,
variind de la lovirea cu piciorul, lovirea, aruncarea jucariilor si plecarea din clasa
nesupravegheata. Comportamentul ei nu e razbunator, dar are multa energie si foloseste
comunicarea verbala la minim. Deasemenea este foarte sensibila la nivelul ridicat al zgomotelor
din clasa. Cu cat creste nivelul zgomotului, cu atat creste activitatea ei. Mama ei, ii comunica
orarul de dimineata si imbracarea poate fi deseori o problema. Sosetele trebuie puse intr-un
anumit mod pentru a nu se aduna, pantofii trebuie legati intr-un anumit fel si tricourile si
lenjeria trebuie sa nu aiba etichete. In aceasta dimineata, Annie fuge in clasa invartindu-se cu
rochia cea noua pentru a o vedea toti prietenii. Era ziua in care se facea poza si era bucuroasa ca
putea sa poarte rochia cea noua. Dimineata a decurs bine, cu rutina zilnica, pana cand Annie a
aflat ca nu vor merge afara, pentru ca locul de joaca era cu norori si toti erau imbracati frumos
pentru ziua in care se facea poza. Annie a plans un pic. Ii placea sa se joace afara. Mai tarziu,
stiind bine orarul, Annie a facut ordine si isi lua cutiuta cu mancarea de pranz din dulapiorul ei.

27
Educatoarea a zambit si i-a spus:Annie, sti ca asta facem cand mancam pranzul. Azi e altfel.
Astazi facem poze si apoi ne intoarcem in clasa sa mancam. Annie a plans putin. Educatoarea a
ajutat-o sa puna cutiuta inapoi si i-a spus ca si ei ii e foame, dar nu va dura mult fotografierea.
Cand au ajuns jos pentru poze, li s-a spus ca fotograful intarzie putin, si ca va mai dura cam 15
minute inainte sa poata sa inceapa. Asa ca educatoarea i-a asezat pe copii intr-o alta clasa si le-a
citit cateva povesti. Annie era confuza. De cateva ori, in timpul povestilor, s-a ridicat,
infasurandu-si parul pe deget, uitandu-se nelinistita la blitz-ul din camera alaturata. Educatoarea
a adus-o inapoi in cerc. Annie nu putea sta linistita. A inceput sa il loveasca usor cu piciorul pe
baiatul de langa el. Cand acesta s-a mutat, ea s-a mutat langa el, si l-a lovit mai tare. Aceasta a
continuat pana cand cei doi erau in picioare, baiatul incercand sa se mute, iar Annie il urama
indeaproape. Educatoarea a intervenit si l-a pus pe baiat sa stea intr-o parte a sa si pe Annie in
cealalta. Fotograful era acum pregatit pentru clasa, asa ca cei mici s-au mutat in acea clasa si s-
au asezat pe jos, fiecare asteptandu-si randul. Annie s-a asezat si imediat a inceput sa isi
rasuceasca parul pe deget si leganandu-se nelinistita, se uita la fotograf. La fiecare blitz, se
oprea si isi acoperea ochi cu mainile. Cand educatoaea a anuntat-o ce era randul ei sa faca poza,
Annie s-a dus impotrivindu-se si s-a asezat pe scaun. Fotograful repeta Uita-te aici, uita-te la
mine., in timp ce Annie se uitat nelinistita la toate echipamentele din spatele lui. Neputand sa ii
atraga altfel atentia, fotograful a mers la Annie, a-o luat de barbia si a asezat-o pentru poza, iar
Annie l-a muscat de mana.

De ce acest comportament?

Cum s-a subliniat mai sus, copii se comporta inadecvat pentru a evita ceva pentru ca vor ceva.
In exemplul anterior, ziua lui Annie s-a abatut de la orarul obisnuit, deci si-a inceput ziua cu
putina neliniste. Avea nevoie de organizare. Nelinistea ei a crescut cand l-a vazut pe fotograf
care manuia toate echipamentele neobisnuite care nu aratau deloc ca si aparatul de foto
_________________
Rares, 5 ani, autism infantil
Resurse multimedia - terapie in autism
http://blog.gamara.ro/

28