Tulburările de limbaj la preșcolar

Prof. Înv. Primar Anca-Nicoleta Gașpar

Școala Gimnazială „Spiru Haret” Bacău

Vorbirea este un mijloc de comunicare specific omului. Ea nu apare spontan la copii, ci

constituie un lung și dificil proces de învățare, presupunând un efort îndelungat din partea
individului, în decursul dezvoltării ontogenetice. Articularea sunetelor, respectarea formei
gramaticale au devenit acte automatizate la adult. La copil, însă, până la învățarea și formarea
tuturor mecanismelor necesare vorbirii, până la automatizarea acestui act complex, vorbirea este
în permanență supravegheată de conștiință.
Experiența de viață a copilului se dezvoltă si se îmbogățește pe baza comunicării verbale
cu adulții, ceea ce duce la perfecționarea comunicării verbale și la însușirea unor modalități de
gândire și de activitate..Un element esențial în dezvoltarea vorbirii este si cel educativ, respectiv
influența directă a mediului social. Atunci când unele dintre aceste condiții lipsesc, se instalează
tulburările de limbaj.
Prin tulburare de limbaj înțelegem toate abaterile de la limbajul normal, standardizat,
de la manifestările verbale tipizate, unanim acceptate în limba uzuală, atât sub aspectul
reproducerii cât si al perceperii, începând de la dereglarea componentelor cuvântului si până la
imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă (M.Guțu,1975).
Tulburarea de pronunţie cu frecvenţa cea mai mare este dislalia atât în cazul subiecţilor
normali din punct de vedere psihic, cât şi la cei cu deficienţe de intelect şi senzoriale.Unele din
tulburările de pronunţie dispar odată cu înaintarea în vârstă a persoanei, dar sunt şi forme care au
tendinţa de a se stabiliza şi consolida în timp, ceea ce face ca activitatea de cercetare să fie cu
atât mai dificilă, cu cât terapia este concepută mai tardiv.Dislalia este o tulburare de pronunţie ,
articulaţie, care se manifestă prin: deformarea, omiterea, substituirea, înlocuirea şi inversarea
sunetelor. În cazurile grave de dislalie aceste fenomene se produc şi la nivelul silabelor şi chiar al
cuvintelor.
 STUDIU DE CAZ

SUBIECTUL: G. R.-A., 5 ani

DIAGNOSTIC LOGOPEDIC: Dislalie polimorfă gravă

1.1. PREZENTAREA CAZULUI : -relaționare mai dificilă cu proprii colegi datorită

tulburărilor de limbaj; inadaptarea școlară (refuză să meargă la grădiniță);

1.2. ISTORICUL EVOLUŢIEI PROBLEMEI

G. R-A.provine dintr-o familie legal constitută, în care ambii părinți lucrează, cu un mediu
familial ce generează un climat afectiv favorabil, plăcut.Familia este alcătuită din 4 membri
(părinții și cei 2 copii).În cadrul familiei se comunică foarte mult și se desfășoară , pe cât este
posibil, multe activități împreună (ieșiri în parc, excursii, vizionări de filme, jocuri). G. R-A.
are un aspect fizic plăcut; este normal dezvoltat fizic pentru vârsta lui; este sociabil, vorbăreț,
grijuliu cu frățiorul, tolerant, ambițios, energic, își exprimă punctul de vedere și ține la părerea
lui, puțin încăpățânat.

1.3.PLAN de interventie pentru corectarea tulburarilor de limbaj

Sunetul f
1. Cunoaşterea subiectului

- Au fost completate fişe de observaţie, s-a discutat cu logopedul şi s-a întocmit planul de
intervenţie

2. Stabilirea diagnosticului

- Din fişa de examinare a logopedului și discuțiile cu mama s-a stabilit diagnosticul dislalie –
polimorfă gravă: omiterea sunetelor r, s și ș, (asta = ata, ăștia=ătia Andrei = Andei),
înlocuirea sunetelor f, j, v,s,z cu sunetul h (floare= hoae , vară=hală, jos=hos, suc=huc)
atunci când unetul se află la începutul sau în interiorul cuvântului

3. Educarea respiratiei nonverbale.

- Executarea unor exerciţii pentru obţinerea unei respiraţii lungi,fără efort,pentru educarea
echilibrului între expiraţie şi inspiraţie.
- S-au executat exerciţii:

a) pentru antrenarea mobilităţii faciale – exemple: umflarea alternativă a obrajilor, imitarea

râsului şi a surâsului, feţe triste, mirate, încruntate;

b) pentru antrenarea motricităţii labiale – exemple: vibrarea buzelor, întinderea şi/sau rotunjirea
lor, diferite alte jocuri;

c) pentru antrenarea motricităţii linguale – exemple: scoaterea în formă de săgeţică şi/sau

retragerea limbii din/în gură, mişcarea limbii spre dreapta şi stânga.

Copilul a executat cu plăcere aceste exerciții.După exemplificarea doamnei profesor logoped,

Rareș a realizat cu ușurință aceste exerciții.

4. Dezvoltarea mobilităţii fonoarticulatoare.

- Prin exerciţii corespunzătoare, subiectul îşi va forma capacitatea de diferenţiere şi percepţie

fone-matică corectă.

- Este necesară repetarea ciclului de pronunţie-demonstraţie-imitaţie după model, în faţa oglinzii.

5. Obţinerea, exersarea și consolidarea sunetului deficitar „f”

Obținerea și exersarea sunetului „f” s-a realizat prin următoarele exerciții

a) Introducerea sunetului afectat în cuvinte monosilabice, în care fonemul se va afla în pozitie

inițială urmat de o vocală.(fiecare cuvânt se repetă de 2-3 ori). În general se începe cu repetarea
silabelor ce conțin sunetul afectat, însă, având în vedere, că subiectul este un copil inteligent, s-a
început cu repetarea cuvintelor monsilabice ( au sens) și a dat rezultatele dorite.

FUG, FUM, FUR, FUS, FAC, FOC, FOI, FUGI, FÂN, FIU

b) Introducerea sunetului afectat în propoziții a căror cuvinte încep cu sunetul„f”

FAC FOC.

FIECARE FOC FACE FUM.

FATA FIERBE FASOLE.

c) Exerciții de pronunție a unor cuvinte care conțin sunetul „f” în poziție inițială, dar și în
interiorul acestora.

Fac o prăjitură Și-i dau foc încet.

Cu făină albă fină. Apoi mă duc afară.

O pun la cuptor Telefon, casetofon, calorifer, girafă

d) Exerciții de identificare a sunetului „f”

Denumește fiecare imagine și spune dacă sunetul „f” se aude la începutul cuvântului.
Alcătuiește propoziții cu aceste cuvinte.

Desparte cuvintele în silabe.

Spune și alte cuvinte care încep cu sunetul„f” .
6.Automatizarea sunetului „f”
- Se fac exerciţii: povestire după imagini, se reţin poezii, ghicitori etc.

Bibliografie:

1.Avramescu, M.-D., (2007), Defectologie și logopedie, (pp.184-186).București:Editura

Fundației România de Mâine

2.Hărdălău, L. (2011),Culegere de jocuri logopedice,( pp.54-58).Oradea: Editura Primus

3.Novac, C., (2007), Tulburări de limbaj la preşcolar. În Gherghina, D., Oprescu, N.,
Dănilă, I., Metodica activităţilor instructiv-educative în învăţământul pre primar, (pp.43-44).
Craiova : Editura Didactica Nova

4.Verza, F.-M., (2007), Defectologie și logopedie, (pp.78-81).București:Editura Credis