Logopedie pentru copiii cu implant cohlear / proteze auditive

Un copil care se naşte cu hipoacuzie sau care o dobândeşte pe parcurs, îşi poate recăpăta
funcţia auditivă prin intermediul implantului cohlear sau al aparatelor auditive convenţionale,
în funcţie de pierderea de auz pe care o are. Fără funcţia auditivă nu se poate achiziţiona sau
dezvolta limbajul. Odată recăpătată, copilul va trebui prin metode specifice să înveţe mai întâi
să audă, apoi să descifreze ceea ce aude, ca mai apoi să fie capabil să-şi însuşească limbajul.
Terapia limbajului copilului hipoacuzic este diferită faţă de cea a unui copil auzitor cu
deficienţe de vorbire.
Mulţi părinţi care au copii cu implant cohlear sau cu proteze auditive, se întreabă cât de mult
va dura terapia limbajului (logopedia). Nu se poate da un răspuns exact, deoarece copiii
hipoacuzici sunt la fel de diferiţi unii de alţii precum copiii auzitori. 
Copiii îşi dezvoltă vorbirea şi limbajul în mai multe etape. Ei primesc implantul cohlear sau
aparatele auditive la vârste diferite, deci la nivele diferite de dezvoltare a limbajului.
Copilul va trebui să treacă prin anumite stadii, fără de care dobândirea limbajului ar fi
imposibilă. Pentru a decodifica specificitatea unui sunet, copilul va trebui mai întâi să fie
atenţionat de prezenţa lui, să-l localizeze, să-l discrimineze, să-l identifice, să-l proceseze şi în
final să-l înţeleagă. Acestea ar fi etapele obligatorii prin care copilul cu implant cohlear sau cu
proteze auditive trebuie să treacă. Pentru un copil auzitor, ele sunt parcurse în primele luni şi
în primii ani de viaţă în mod natural, însă copilul hipoacuzic va trebui să depună un efort
susţinut pentru a le depăşi. Apoi, va începe parcurgerea stadiilor necesare dobândirii
limbajului: expresiile faciale, vocalizarea, lalalizarea, imitarea, pronunţia cuvintelor simple şi
a onomatopeelor, apoi a celor mai complexe, a propoziţiilor, a frazelor şi a structurilor
gramaticale.   
Progresul unui copil în ceea ce priveşte limbajul depinde de mai multe variabile: vârsta
biologică, vârsta auditivă, modul de comunicare, stilul de învăţare, deficienţele asociate,
suportul familial, etc. Aceste variabile trebuie luate în considerare atunci când se stabileşte
planul de recuperare individualizat. 
Atât în funcţie de vârsta biologică a copilului cât şi în funcţie de vârsta la care acesta a primit
implantul cohlear sau aparatele auditive, progresele vor fi mai mult sau mai puţin scontate.
De reţinut că familia este cea care, pe tot parcursul terapiei, va trebui să se implice în acest
proces. Vor fi ani de muncă asiduă şi continuă, la care copilul împreună cu familia vor trebui
să fie pregătiţi să facă faţă. La început, şedinţele de logopedie vor avea o frecvenţă mai mare,
urmând ca pe parcursul anilor, ele să se rărească. De asemenea, trebuie avut în vedere că
obiectivele terapeutice trebuie susţinute atât de şcoală sau grădiniţă cât şi de mediul familial.
După o evaluare atentă, terapeutul îi va prezenta părintelui un plan de recuperare care să fie în
concordanţă cu aşteptările realiste care trebuie avute faţă de copil, atât acasă cât şi în
colectivitate (grădinţă sau şcoală). Acest plan poate fi modificat în funcţie de achiziţiile şi
progresele copilului pe tot parcursul recuperării logopedice.