La aproximativ 20 de luni este faza gramaticald opust din punct de vedere al sensului cuvéntului-fraz4; expriménd o constatare, copitul se indic& pe sine la persoana a treia etc, La inceputul celui de-al treilea an apar elementele esenfiale ale strecturii sintactice, ins mai exist® inc& sting&cii, deformari care dau limbajului copilului un aspect hazliu, acestea elimindndu-se de la sine dac& adultul nu fe fixeaz4 prin “baby- talk”. La 3 ani este si “a dous varsti a intrebarilor”, este varsta fui “pentru ce?”, cdind copilul doreste s& afle nu atét numele obiectelor, cét scopul lor de a fi. Acest “pentru ce?” are o functie dubla: intelectuald, dar $i afectiva, pentru c& il ajutd pe copil si-si alunge frica gi nelinistea Limbajul format de copil prezint& trei aspecte diferite: + insofeste toate activitatile copitului, fiind “umbra actiunii”; * are un aspect de comunicare sociala: copilul dorind sa fie ascultat, 48 ordine celorlalti (mai ales parinjilor), # aspectulinifiat de joc vocal nu dispare integral. P. Osterrieth (“Introducere in psihologia copilului”, Buc. 1976) afirma cé limbajul contribuie Ia “obiectivarea universului si a individului”, permiyand reconstituirea trecutului si anticiparea viitorului, prin interiorizarea sa treptatd contribuie la structurarea gandirii pe care o formeaz8 conform normelor colectivitaii care-| emite, deci limbajul este si un important factor de socializare, Existé doi factor’ deosebit de importanji aflaji in contact direct, care determina si influenteazé aparitia yi dezvoltarea limbajului: realizarea posibilitiqilor proprii speciei umane si influenta actual’ a mediului gi a civilizatiei Acesti doi factori, in conditii normale, depind unul de celalalt. Funcfia simbolic8 a gindirii copilului il ajuta s4 infeleags limbajul adultulwi Realizarea acestei functii simbolice presupune abilitafi care tin de specia umand, transmise genetic, dar si de viaja sociala in mediu uman, Funcfia limbajutui este, in mod esential, cea de comunicare, Dobandirea limbajuiui presupune indeplinirea a dou’ condijii, dupa p&rerea lui M. Vincent (M, Debesse ~ “Psihologia copilului de ta nastere la adolescenia”, 1970): prima condijie este elaborarea materialului fonetic iar cea de-a doua este rTeprezentats de aparitia si dezvoitarea functiei simbolice,Materialul fonetic. Este constituit din discriminarea auditiva s{ posibilitatea emisiunii de sunete. Aceste elemente sunt indispensabile penis achizifionarea limbajului, La inceput apare ginguritul care este ca un exercitiu motor si mu este controlat de functia auditiva (se observa la inceput gi la surzi). Curand se vor stabili legaturi intre serzatiile auditive si senzajiile musculare gi vibratorii, copilul descoperind concomitenja acestora si incercdnd s& le adapteze. Aceasta activitate realizatd de c&tre copil este dependentd de mediul inconjurdtor, find redust sau intarit8 de limbajul auzit, Copilul “raspunde mediului” prin fenomenul de “contagiune emofionald si acompaniament” descris de Wallon Copitul apoi, auzind un sunet, tinde si-1 emité, cv conditia ca acest sunet si fack parte din repertoriul obignuit. Aceasta este prima fazd a imitati |, spune Vincent, care nu este formativA, dar care pregateste asimilarea fonemelor limbii. Imitatia consti in 2 stépani fonemele, prin descoperirea gi fixarea ansamblurilor de contractii musculare care permit emisia acestora, Aceastd activitate se realizeaza prin controlul auzului, prin corectar Functia simbolica La varsta de 10 luni copitul infelege semnificatia cuvintelor pe care le asociazd cu ceea ce se petrece in jurul séu, pronunta primele cuvinte prin care doreste si se fac infeles, cere sau refuzd ceva. Nu se poate stabili cu precizie momentul aparitiei primei semnificatii in limbajul oral al copilului ‘Acum se observa primele incercari intentionate de comunicare, aproximativ in acelasi timp cu aparitia primelor cuvinte “Iuate” din limbajul adultului care se pot identifica. Limbajul adultului este model, dar si stimulent pentru copil Pentru a se adapta realitajii “torale”, copilul incepe prin a face leg&tura intre semn gi obiect. Nu se stie dac& acesta numeste abiectul atunci cénd stie s&-| distings sau viceversa, dacd numele obiectului fi d& acestuia individualitate Limbajul apare concomtent cu reprezentarea. Reprezentarea i functia simbolica sunt foarte apropiate,Etapele asimilarii limbajului up plrerea lui M. Cohen asimilarea limbajului presupune patru etape: prima ctapa este aparifia primelor elemente de comunicare, a dova o constituie tmultiplicarea elementelor de comunicare folosite izolat, a treia este apariia sintezefor iar a patra aparitia formelor gramaticale ale limbajului adult Intrarea in scoala face ca dezvoltarea gi perfectionarea limbajului s4 se fack sub influenja mediului social. Dup& varsta de 6 ani, datorit& soris-cititului, copilul capSt& constiinga limbajutedCAPITOLUL IL MECANISMELE LIMBAJULUL ORAL Jn comunicarea verbald participé atat sisteme aferente, ct gi sisteme eferente a c&ror activitate, la oamenii normali, asigurd emiterea si recepfionarea vorbiri Sistemul aferent este format din -analizatorul auditiv, cu rol in recepfionarea vorbirii; -analizatorul vizual, cu rol predominant la surzi; -analizatorul tactil, pentru perceperea limbajului scris la orbi; -analizatorul kinestezie, cu rol tn vorbire, dar si in scriere. Sistemul eferent este alcatuit din elemente motrice. Acestea pun in functiune aparatul de emisie, atat pentru vorbirea oralA, edt gi pentru vorbirea interna (limbajul intern). Aceste elemente pun in functiuse i mugchii mainii in vederea scrieri. Aparatele periferice sunt coordonate de ctajele superioare ale sistemului ‘nervos central si ale scoarfei cerebrale. Din punct de vedere morfo-functional, aparatul periferie al producerii limbajului oraf este format din. cavitatea bucala cu componentele sale: limba, dintii, buzele, bolta palatini si arcadele dentare, faringele, Jaringele, nasul si traheea, acestea indeplinind totodata si funclii organice, senzoriale sau instinctuale. Sistemul periferic al receptionarii vorbirii este format din: aparatul auditiv (ureche, c&i de conducere a impulsurilor auditive, centri auditivi din cortex), eparatul vizuel si aparatul tactil Aparatul vizual si cel tactil au un rol insemnat in cazurile de deficienta senzoriali, dar si in percepjia vorbirii la omul normal, N. [. Jinkin opineaz& c& aparatul periferic al vorbirii sonore are trei componente: energetic, generatoare si rezonstoare. Componenta energetics Este reprezentati de energia aerului expulzat din plimani, care trece apoi prin trahee, cavitatea nazala si bucalaVorbirea sonora normal se realizeaz8 numai in timpul expiratiei, in timp ce in cazurile de balbaiald si de dislatie grava, subiectul se poticneste, emifand sunetele si in timpul inspiratiei Componenta generatoare este format din laringe si corzile vocale, pe de o parte, $i de bolta palating, pe de alta parte Componenta rezonatoare este alc&tuitd din cavitatea toracic’, gura, faringele i ramificatitie sale, cavitatea nazala $i nazo-faringiald. Anumite anomalii ale organului periferic de producere a vorbirii determin’ dislalii mecanice accentuate, iar rinolal le (urmare a malformafiilor congenitale labio-maxilo-palatine) av un rol negativ asupra vorbirii, dar mai ales asupra dezvoltanii psihice generale gi a formarii personalitati Activitatea de vorbire se realizeaza sub influenta impulsului efector ce rezulta in urma stimularii neuronilor motori de catre impulsurile aferente Centrii nervosi situati pe traiectul encefalului pun in miscare, datorité impulsurilor efectoare, muschii aparatului fonoarticulator. Rolul hotarator in realizarea si coordonares activitajii vorbirii il are scoarta cerebrala (centrii limbajului se afla in Jobii frontal si parietal din emisfera sting) Producerea limbajului ins, nu se poate realiza in condifii normale, in afara receptiei vorbirii, recepfie care se face prin intermediu! auzului. Auzul determin’ analiza si sinteza vorbirii intensitate, frecvenja, succesiunea sunetelor si a cuvintelor. Aceste operafii se elaboreazi si se dezvalt& pe parcursul evolutiei ontogenetice Pentru perceptia vorbirii, cuvintele trebuie sa aiba o anumitd intensitate peste valoarea prag a analizatorului auditiv si si poati fi diferentiate fajA de fond. Intensitatea sunetelor in cadrul cuvantului nu este uniforms, vocalele avand intensitate mai mare decat consoanele Din punct de vedere al frecventei, unele cuvinte sunt inalte (vocalele), altele medii (consoanele deschise), iar altele joase (guturalele “g", “h” mai ales), Perceptia vorbirii se face si in functie de coeficientul de descifrabilitate (rezistenja percepjiei auditive la influentele care 0 pot deranja). - M, Golu “Principii de psihologie cibernetica” In ontogeneza, elementele de receptare si infelegere a vorbirii se dezvoltd inaintea capacitafii de a vorbi independent.Caracteristicile fonemelor Al, Rosetti afirma ci vocatele se formeaza in laringe, iar consoanele in cavitatea bucala Exist& patru categorii de sunete: vocale, consoane, lichide (au caracteristicile comune ati vocalelor, c&t si consoanelor) si globale (nu sunt in totalitate nici vocale, nici consoane ~“h” aspirat de exemplu) Dupa Al. Graur in limba romana sunt 47 de foneme: 7 vocate si 40 consoane. Vocalele au 0 intensitate mai mare decét consoanele, dar o frecven{& mai mic Durata vocalelor este mai mare decdt durata consoanelor, freeventa Jor in limba romand find de 49%. in emisia vocalelor, curentul de aer iese liber fra s4 intampine rezisten{d, in timp ce in cazul consoanelor, au loc inchiderea si deschiderea brusca a canalului de emisie. Dupa modul in care particip& organele periferice la emisia fonemelor, acestea se pot clasifica in mod diferit. Al, Rosetti clasific’ vocalele, dupa cum spune E. Verza, astfel L In functie de locul de articulatie: -anterioare si prepatate (¢,i) -mediale (8,8) -postpalate (u,o) -vocali neutra (a) IL Dupa gradul de inchidere/deschidere -deschise: -semideschise: 0, ¢, 8, & -inchise: u, i, Consoanele erau clasificate astfel ‘Dup& modul de articulare: -fricative (u, 2, fj. 5, 8, h) -ocluzive (b, ¢, d, g, p, t) -semiocluzive (africate: c-cer; g-ger) -laterale (I) -vibrante (r) Dup& modalitatea vibrajiilor laringiene: sonore (b, 4, 8 ¥. 25.8) -surde (p.1,¢, f,8, 8, 1,6, h)Dupa existenta/absenta vibratiilor nazale: -nazale (n, m) -orale (b, d ete.) Dupé locul unde sunt articulate: -bilabiale (b, m, p, u) -labio-dentate (f, v,!) -apico-dentale (4,1, }.n) -alveolare (s, $, 8.6, &.2) -dorso-palatale (c-chin, g-ghem) Dup’ locul limbii stabil in contact cu o anumiti regiune din cavitatea bucalé antero-linguale (4, u, t), medio-linguale, dorsate (j, s, ¢,g) si postero-tinguale (c, g) Dupé existenta/inexistenfa unui contact accesoriu intre limba si bolta palating consoanele sunt de dous feluri: dure (m,n...) si palatizate Grupurile fonetice formeaza silabe-unititi ale pronungirii, La emiterea lor participa cele trei sisteme periferice: yenerator, rezonator yi energetic. Combinarea silabelor duce Ja alcBtuirea cuvantului ce formeaz unitiji mai mari— sintagmele. Limbajul este un sistem deschis cu autoreglare care se perfectioneazi si se echilibreaza in functie de starea inten a celui ce comunicd, emitatorul (E), dar gi de capacitatea de recepfionare si infelegere a interlocutorului, receptorul (R) Relatia lirobaj-comportament Limbajul a constituit si constituie obiectul de studiu al unor discipline psihologice, dar 5i al lingvisticii, psiho-lingvisticii, ciberneticii Datorita limbajului, oamenii se integreaza in societate comunicand intre ei, isi transmit experientele din generafie in generafie, acesta fiind un bun ce apartine tutusor oamenilor. Prin limbaj omul isi regleaz4 propriul comportament, dar §i pe cel al celui ce recepfioneaz4 informatia transmis’, deoarece limbajul are un rol foarte important in reglarea proceselor psihice Ombredane vorbeste de cinci funcfii ale limbajului, ce se dezvolt8 odati cu evolugia acestuia: functia afectiva, functia ludicd, functia practica, functia dialectic& si functia reprezentativaMarx si Engels afirmau despre relatia dintre limba} si constiin{&: “Limba e la fel de veche ca gi constiinja: limba ¢ constiinga real8, practica gi existent pentru alti ‘oameni”, ins& limba pu se confunda cu limbajul Comunicarea verbal& (limbajul expresiv) gi recepfionarea informatiilor (imbajul impresiv) reprezint4 o caracteristicé comportamentalé proprie fiectrui individ. Insusi comportamentul este 0 modalitate de comunicare. Ca manifestare a comportamentului, limbajul se exprimd sub diferite forme, cea mai frecvent folosita fiind vorbirea, care, conform opiniei {ui T. Slama-Cezacu, reprezint4 “realizarea verbalé a comunicari’™. Prin vorbire se exprima o atitudine, 0 parere personala, se influenjeaza receptorul (auditoriul) si comportamentul acestuia. Receptorul isi poate forma o parere personala despre vorbitor, parere ce poate corespunde sau nu realititit in general, conduita verbald se modificd in functie de evolujia psibicd a omului, de nivelul dezvoltirii sale, de varsti, sex, motivate insd cele mai importante relajii sunt cele care se dezvoltd intre conduita verbala gi dezvoltarea psihicd generalé si intre conduita verbalé si gradul de normalitate al vorbiri (sau tulburdrile sale). Tulburirile timbajului influenteaz in mod negativ condvita verbal. Vorbirea este influenfatd in mare masura de gradul de cultura al omului sau de relatia dintre vorbitor si interlocutor. Ea exprim& toate particularitatile personalitatii, insusirile caracterului, ale temperamentului si ale aptitudinilor verbale ale vorbitorului Prin vorbire se dezvaluie tulburarile mecanismelor logice operante. in cazurile de balbdial’ si dislalie grav, tulburdrile de vorbire pot fi ascunse de c&tre vorbitor in timpul desftigurtirii unui dialog, monologul evidentiindu-e J. Piaget afirma ci aceasta conduit’ verbalé este superioari conduitei senzorio-motorie si se deosebeste de aceasta din urma prin urmatoarele caracteristici: poate introduce scheme de operajii anticipative, 44 posibilitatea gandirii s& se extinds in timp si spatiu netimitat iar cu ajutorul limbajului géndirea cuprinde ansambluri de relatii simultane, ale actiunilor gi efectelor probabile Copilul, in cursul dezvoltarii sale psihice, igi insugeste noi modele de conduit verbala, la inceput spontan si apoi in scoald, cnd are loc aga-zisa “culturalizare” a conduitei verbale,Tulburarile de limbaj in general schimba conduita verbald, schimbari care nv sunt profunde, ins are foc 0 crestere a tensiunii nervoase datoraté constientizarii acestor tulburan. Conduita verbal exprima sentimentele, trairtle emofionale, motivatiile noastre la un moment dat si este supus& unui control riguros a} constiinfei Factorii ce influenjeaz’ conduita verbal sunt. a) Mediu! social in care traieste individul. b) Ambianja in care se manifest’ (poate fi stimulativa sau inhibitorie). ©) Predispozitile individvale, aptitudinile pentru limbaj 4) Caracteristicile specifice sexului (Intr-un experiment facut se evidentiaz faptul €& la fete conduita verbala confine un numar mai mare de cuvinte fajé de conduita verbala a baictilor, intr-o situatie identica), Conduita verbal este reglata de latura calitativl a informatiei, din punet de vedere semantic, dar si pragmatic. Cuvantul cu inedreatura sa semanticd si pragmaticé reprezint& instrumentul de bazi in seglarea comportamentuluiCAPITOLUL Ht COMUNICAREA FORMA DE RELATIONARE A COPILULUI CU CEILALTL Activitatea mainilor este primul mod de stabilice a relafiifor dintre om gi obiectele din jurul siu, este forma primara de comunicare. Limbajul s-a constituit ca un sistem de comunicare pluridimensional si multiform. CC. Paunescu in “Limbaj gi intelect” (Buc. 1973) afirma ca limbajul articulat ~ instrument al progresului - este unicut sistem de transmitere a unei informatii esentializate ce rezultd din cunoastere si creativitate (pag. 12). inainte de teoria functiei semiotice a [ui J. Piaget, in filosofia veche indiana a existat 0 teorie a logosului “Sphata” — cuvantul, fraza este un singur simbol seminificant. Personalitatea umand trebuie si plece de la limbaj ~ “comportamentul verbal este mijlocul cel mai frecvent utilizat pentru a trece de la comportamentu} particular la cel colectiv” (S.A Miller ~ “Langage et communication”, P.U.F, Paris, 1956 pag. 8) Abordarea fimbajului ca sistem de comunicare determind punerea in Interrelatic @ celor patru planuri ale acestuia: planul energetic, planul informational, planul semantic si planul pragmatic, Mesajul se transmite printr-un cod. in comunicarea interumand codul principal este cel verbal O limba (instrumentul comunicarii) reprezintd 0 colectie de elemente de tipul sunetelor, semnelor grafice, care sunt unitiile limbii respective. Ele formeazi multimea R — repertoriul limbii. Unitatile ce apartin multimii R se combina, determina texte (enunturi), Copitul are dificultati in a se adapta la mediul inconjurdtor, la viaja socio-culturald, datorité unor tulburdri sau deficienge de comunicare nedepistate si nerezolvate la timp Fiinja umana relajioneazA cu mediul prin comunicare, cerinja umana fundamental’, cum spun E, Vrasmag si C. Stinics, autoarele lucririi “Terapia tulburdrilor de timbaj. Interventii logopedice” (EDP, Buc, 197)“Comunicarea, in spefii este un proces complex de schimb de energie, substanta, informatie cure ancoreazi omul in determinantele sale de sistem complex bio-psiho-social”. Comunicarea mamé-copil este timpurie, reprezintd prima sursa a relatiei socio-afective, $i influenteazd hotirator relatiile dintre cei doi Comunicarea interpersonala se va desdvarsi odati cu aparitia si dezvoltarca limbajului de Ja cel mimico-gestual spre cel verbal articulator i apoi grafic. Limbajul verbal este cel mai ugor de obdservat si identificat prin caracteristicile emisici sale (articulare, forma, sens, ton, directie, semnificatie et.) gi recepfici sale (compatibilitatea de limbaj, integritatea analizatorilor, dispozitia de receptie etc.) ‘Comunicarea intermodald este o altd forma a comunicarii care se formeaza si se dezvolta la copil pe masurd ce acesta face cunostinga si cucereste lumea obiectelor sia naturii, lumea material’. in primul an de viat4, comunicarea nonverbalé (CNV), format din gestica, mimicd gi atitudine corporala se conjuga treptat cu comunicarea verbal’ Ganguritul este materia prima a vorbirii, Vocabularul cuprinde mai intéi cuvinte neclare care apoi devin clare. Procesul lalafiunii (in jurul varstei de 5 tuni) — faza superioard a gdnguritului — este “o expresie articulatd gi consid intr-o emisie de repetitii de silabe (reactie circular)” (U. §chiopu, E. Verza — “Psihologia varstelor — ciclurile viefii” Buc. 1995). Spre sfarsitul lunii a 10-a apar primele cuvinte “molecule ale vocabularului”, reduse ca material fonetic. CAnd exista disonanta intre comunicarea verbal si CNV én familie sau crest, dezvoltarea limbajului sia intelectului copifului manifest8 stagnéri Comunicarea verbala determina conduite noi Ia copil, cum ar fi simpatia si antipatia; = evaluarea “cah” (-) si “gigea”’ (+); - gelozia, - timiditatea ; - simularea, - imitatia la cerere.‘in prima copilarie (de Ja 1 la 3 ani) se invatd comunicarea verbald, Existd trei feluri de limbaj in aceasta perioad& Limbajul “mic” face \egatura dintre copil si cei din jurul sau si contine onomatopee, holofraze; Limbajul situativ conjine cuvinte concrete insotite de exclama(ti numeroase gi de CNV. Acest limbaj exist dupa varsta de 2 ani si se menfine pang la 5-6 ani. La 2 ani limbajul “mic” se transforma in limbaj situativ. Limbajul contextual evolueazi paralel cu cel situativ pe care mai apoi fl va domina Treptat se vor verbaliza senzatifie olfactive, gustative cu evalua: bun, réu etc, apoi se verbalizeaz’ mirosurile, scalele rudimentare ale evaluarii: mie-mare, usor-greu, cald-rece. Verbalizarea cuforilor se produce treptat, mai intai se percep si se denumesc culorile vi ‘Acum se verbalizeaza $i senzajiile auditive din punct de vedere al sursei (pisica a mieunat), dar si serafiile interne (“pe Nelu il doale bultica”) Vocabularul copilutui la 3 ani conjine aproximativ 1100 de cuvint. Cei doi autori, U. Schiopu si E. Verza, afirma c& exist dou’ principit ce actioneaza in structurile de pronuniie: Principiul economiei — inlocuirea articulasilor dificile cu cele ugor de pronuntat si principiul tendinjei de repetitie, mai ales in tendinfa de repetitie a silabei accentuate a cuvintelor A doua copilarie (de la 3 la 6 ant) ~ perioada prescolara Limbajul face in aceasta perioads numeroase progrese. Unii autori (Ch, Buhler, W. Stern} clasific’ vocabularul in medi, maxim si minim la copiii pana la 6 ani astfel 3 ani-maxim circa 1000 de cuvinte ‘mediu circa 700-800 de cuvinte ‘minim circa 400 de cuvinte 6 ani-maxim 2500 de cuvinte mediu 2000 de cuvinte minim 1500 de cuvinte Se complica structura propozifiilor, se folosesc numeroase adjective. incepe si se alcdtuiascd contextul, propozitiile devin mai lungi si mai complexe,Defectele de vorbire (de pronuntie) din aceast& perioad’ cer tratament logopedic. Ble sunt dislalii, tulburari de ritm si de debit, defecte de rezonanta gi motricitate verbala (bradi si tahilalin). Apar si anumite forme ale mutismului electiv, logofobii, afonii, A treia copilfrie (de la 6 1a 10-11 ani) — perioada scolara La intrarea in scoald, gradul dezvoltarii timbajului copittor diferd din punct de vedere al nivelului exprimarii, al laturii fonetice a limbajului oral (dialecte, jargoane), al structurii vocabularului, nivelului expriméi litesare si gramaticale, Mai pot aptirea si neinjelegeri partiale sau totale ale sensului cuvintelor, nesesizarea sensului figurat, omisiuni de litere, inlocuiri, dezacorduri, dificultSji in probleme de ‘omonimie. Competenta lingvisticd este mai dezvoltats decat performanta verbal, Vocabulary! copilului (activ si pasiv) cuprinde aproximativ 1500-2500 de cuvinte, la inceputul perioadei scolare. La sfGrsitul perioadei scolare vocabularul activ va ajunge Ja 1500-1600 de cuvinte, iar cel total 1a 4000-4500 de cuvinte Distorsiunile comunicrii determina tulburari, perturbari ale relatiilor cu cei din jur si cu natura, ducdnd la deformarea imaginii de sine gi la pierderea inoredesii in propriile forfe, a respectului pentru sine. Comunicarea trebuie si indeplineasct 0 conditie principal, si anume integritatea organic& si functional a sistemelor principale de relafie ale copilului Astfel, in acest proces sunt implicate anumite componente ale dezvoltarii psihice precum: componenta senzorialé (auditiva, vizual8, kinestezica), componenta operatorie si de comprehensiune, componenta socio-afectivé. Aceste componente sunt antrenate de limbaj care reprezint& suportul comunictrii jin construirea pe etape a limbajului, de la cel mimico-gestual la cel verbal si apoi la cet grafic, comunicarea se realizeazX prin interdependenta celor trei componente menfionate mai sus. Dificultai si tulburari de comunicare O tulburare de limbaj, oricare ar fi ea, constituie o barier& in comunicare. ‘Terapia limbajului se circumserie terapiei comunicarit Comunicarea antreneaza acte si scheme operaionale de la simplu la complex, afirma cele dous autoare, E, Vrigmas si C. Stinica (“Terapia tulburtcilor de limba.Interventii logopedice”, Buc.1997). Astfel, precizeazé ele, pentru identificarca mecanismelor de comunicare exist urmatoarele conduite -simple ~ in funcjie de analizatorii implicali: viz, auz, tact, migcare, miros, gust; -complexe, precum: -a privi sia gasi cu privirea obiectele, -a manipula obiectele; a alege comportamente adecvate diferitelor obiecte; -a indeplini mai multe sarcini;, -a injelege pozitia obiectelor; -a recunoaste si infelege sunetele; -a imita actiuni; -a imita sunetele rostite, -a folosi jocul de imaginatie -care cer operatii intelectuale: -a injelege sensul cuvintelor, -a crea cuvinte; -a infelege sensu} limbajului; -a produce expresii complexe de limbaj: -a se exprima prin limbajul nonverbal etc. Aceste conduite, in mod obisnuit, se formeazi la copil pe la 2,5 ani. O serie de autori identifica dificultatite de comunicare cu cele de invatare, alfii considera c& aceste dificultdti constituie doar o parte a dificultsfilor de tnvatere. in zilele noastre exist parerea conform careia in dificultatile de comunicare intra: deficientele de limbaj, vorbire gi auz Prima forma de comunicare a copilului este prin migcare, la inceput haotica si apoi din ce in ce mai organizata. Evaluarea comunicar Instrumentele de evaluare ~ fisa de observare Figa de observare se bazeaz4 pe observatia direct& $i indirecté. Informatiite fumizate de aceasta pot fi culese direct de cétre terapeut sau indirect, din discujiile cu parinjti sau cu cei ce-l au in grija pe copilAcest instrument se aplicd fie la varste mici, fie in cazul deficientelor foarte rave (severe), cAnd limbajul nu este structurat. Structura figei de observatie se constituie pe patru domenii: primul domeniu il constituie relafiile copilului cu activitatea si jocul, al doilea este format din relafiile copilului cu obiectele, al treilea din relafiile copilului cu ceilalti (adulti si copii), iar ultimul din retatiile copilului cu sine Inregistrarile in aceasta fis trebuie si rispunda mai ales Ja intrebiiri ca: “Ce poate face?"/Cum face?” copilul Direcfiile in care se realizeaz8 insernnsrile sunt Din punct de vedere intelectual’ -ce stie gi cum foloseste ceea ce stie; -cum rezolvi diferite probleme (curiozitate, stil de abordare, metoda de Invafare, limbajus verbal si nonverbal, cum infelege, analizeaza, sintetizeaz4, memoreaz3, ordoneazs ete.) Din punct de vedere fizic: migcari grosiere $i fine, coordonare vizuala si motorie, coordonare ochi-mand etc. Din punct de vedere socio-emojional -sfera rebatiilor cw alfi copii gi cu adult, -nivel de dependen|&/interdependent’ comportamentala, -autocontrolul si frustrarile; -imaginea de sine i increderea in fortele proprii, -capacitate de cooperare si intrajutorare Modalitati de observare Figa de observatie se poate construi si in functie de o serie de indicatori observationali, un ansamblu de condvite precum: atitudinea copilului fata de propria activitate, relefia copilului cu obiectele si mediul inconjurdtor, relatia copilului cu alfii $i relafia copilului cu sine. ‘Atitudinea copilului fats de propria activitate se exprima prin -activitati preferate/refuzate; Cat de grew/usor se decide; cum finalizeaza i cat timp participa la o activitate, cat este de atent si de hotarat, -cum priveste;-cum aude; -cum asculta; -cAt este de ordonat etc. Relatia copilului cu obiectele si cu mediu! inconjurdtor se observa prin: -modul cum apuci, cum manuieste, cum identificd diferite obiecte, -cum recunoaste obiectele, -cum le foloseste; cum le ingrijeste etc. Relatia copilului cu alii se exprima prin: -felul cum comunica verbal cu ceilalti copii; -cum se adreseazs; -cum comunic nonverbal; cum exprimé atitudinea fafa de ceifali Relatia copitului cu sine se evidentiaz prin anumite conduite precum: -felul cum se situeaz din punct de vedere cronologic si spatial (varstd, adres); -maniera in care se prezinta pe sine; -modalitatea de recunoastere a st8rilor psihice; -dac manifest autorespect etc. Un alt mod de structurare a figei de observatie ar fi in funcfie de principalele domenii de dezvoltare a copilului Dezvoltarea fizicd — trasiturile dezvoltirii fizice Miscarile si folosirea corpului: cum se miscd (repede/incet), dacd isi stipaneste sau nu migcarile; expresivitatea corpului; felul in care igi exprima sentimentele fajé de corp. Expresitle faciale: dac& chipul exprima trdirile afective, daca igi exprima ‘numai trdirile puternice; dact are momente de inexpresivitate Vorbirea: ~dact isi exprima propriile trliri prin ton si voce; realizeaz4 un control al vocii (modulari ale acesteia sau inexpresivitate), daca vorbirea este fluent& sau prezint& probleme de articulere. Reactii emotionale: cum isi manifest supirarea, fericirea, furia; are un control exagerat sau prea slab echilibrat asupra trdirilor afective. Activitatea de joc Nevoi de baz — care sunt acestea in principal (obiceiuri alimentare, sexuale, de somn, metabolism etc.)2» Portretul socio-emotional — se realizeazi pe baza unor aspecte precum: -inifierea unei activitapi -stabilirea aten|iei, -curiozitates; -toleranfa la frustrare; -relajiile cu adultul; -acceptarea regulilor si a limitelor; -interacjiunea cu alti copii Ghidul de observatie Folosirea fiselor de observatie presupune respectarea unui ghid de observajie care trebuie st indeplineasca anumite conditi -s& aiba un scop; sf aib’ un mode! adecvat scopuls -s% aleaga un spajiy pentru notarea informatiilor, -s8 identifice lipsa unei deprinderi sau comportament; si existe claritatea observatiilor, -SB inregistreze obiectiv informatiile si concluziile, Terapia comunicsrii E. Vragmas si C, Stanicd (Bucuresti 1997) afirma ca aceasta terapie este complex, este 0 terapie globald care se referd atat la terapia limbajului, cat gi la cea 2 tulburdrifor organice sau functionale care apar ta copil J. Piaget in 1928 identifica ase stadii ale comunicarii la copilul mic: Dezvoltarea perceptiei vizuale si construirea permanenjei obiectului Dezvoltarea mijloacelor pentru intervenjie si modificarea mediului inconjurator. Dezvoltarea imitatiei vocabularului gi gesticii Dezvoltarea cauzalititii operajionale Construirea relatiilor dintre obiecte in spatiu Dezvoltarca schemelor corespunzatoare obiectelor. Terapia comunicarii se refers si la organizarea instrumemelor de bazi ale comunicarii care sunt: limbajul, relajia social, psiho-motricitatea, motivatia si emotiile.» CAPITOLUL V HANDICAPUL DE LIMBAJ Handicapul de limbaj afectenz& transmiterea unui mesaj, receptarea acestuia, incapacitatea decodificarii lui, deci comunicarea in general. De asemenea este afectata si comunicarea scrisa precum si cititul. intr-un cuvant tulburarea de limbaj afecteazd toate palierele vielii copilului, mai ales comportamentul si personalitatea Handicapul de limbaj se poate clasifica in functie de mai multe criterii etiologic, simptomatologic, psihologic, morfologic si lingvistic. Criteriul etiologic Cauzele care determina handicapul de limbaj se impar in rei categorii: cauze ccare acfioneazs in timpul sarcinti mamei (incompatibilitatea factorului Rh), cauze care actioneaz& in timpul nasterii gi cauze care acjioncazd in primii trei ani de viata (copii cu constitujie anatomo-fizilogica vulnerabiié: handicapuri de intelect, surzi etc.). Existd de asemenea mai multe tipuri de cauze: = cauze organice ce afecteaz& impresivitatea i expresivitatea limbajului de natura centrala ( este afectatd intelegerea limbajului) si perifericd (este afectats pronunia), bolile primei copildrii, anomslii ale aparatului de pronunjie (vél palatin, dinfi, buze), ~ cauze functionale care afecteazé compartimentul sensorio-motor: dereglari ale sistemului nervos, boli de nutritie etc - cauze neurologice ~- cauze psihosociale Sunt tulburari de limbaj primare (apar de sine stétdtor) si secundare (pe fondul altor handicapuri), senzoriale gi motorii Criteriul simptomatotogic Pot fi: dislalii si disfonii, tulburari de ritm (balbdiala si bolboroseala), de pronunfie (dislalia), de fonatie si de simbolizare.30 Criterivl lingvistic Sunt deficienje fonetice (este afectat numai pronuntia nu si auzul), deficienje fonetico-fonematice (deficienfe ale pronuntiei si ale auzului) precum gi deficienfe fonetico-fonematice-lexico-gramaticale (retard de limbaj) Tipurile handicapului de limbaj Tulburari de pronuntie: dislatia, rinolalia, dizartria Tulburari de ritm si cadenté a vorbirii; balbéiala, logonevroza, tahilalia, dradilalia, tulburarile coreice, afongia si tumultus sermonis. Tulburari ale seris-cititului: totale (agrafia si alexia) si parliale (disgrafia si dislexia) Tulburdri de voce: afonia, disfonia, fonastenia ete. Tulbur&ri polimorse de limba; alalia si afazia Tulburiiri de dezvoltare @ limbajului: retardul de limbaj, mutismul psihogen (voluntar sau electiv) Tulburiiri de limbaj bazate pe disfuncfii psihice: dislogii, ecolalii, jargonoafazii DISLALIA Dislalia (pelticia) este o tulburare freeventd a vorbirii copilului prescotar, cu varsta cuprinsi intre 4 si 7 ani, afirma C. Paunescu Constd in: imposibilitatea de a pronunfa unele sunete precum: r,s, 1 §, ci, ce; inlocuirea sunetelor ce nu pot fF pronunfate cu altele: r cu 1, p cub, v cu pronuntarea incorecta a anumitor sunete: 5, z cu limba intre dinfi, de exemplu si inversiunea sunetelor sau silabelor sau eliminarea lor. Specificul distaliei Dislalia poate fi sari - dislalic simp! sau monomorfa const in tulburari ce se manifests. Ja nivelul unor sunete izolate (cele ce se promun}a mai tArziu de obicei, in ontogeneza);a — polimorfa - tulburarile se manifesta la nivelul mai multor sunete; — general (totala) - sunt afectate toate sunetele. in acest caz vorbirea este greu accesibila, individul are dificultaqi in exprimarea propriilor ganduri, iar in cazurile grave nu infelege vorbirea celor din juru) siu, pentry cd are un vocabular sirac, in general Freeventa dislalillor difera in functie de: nivel de dezvoltare psihica, anturaj, conditii de educatie, conditii economice. Unii autori afirmé ca freevenfa dislaliilor scade odata cu varsta. Etiologia distaliei Cauzele ce determina dislalia sunt foarte variate: fie imbolnavirile din prima copilarie (primii trei ani de via), fie imbolnaviri ale sistemului nervos sau ale organelor de auz, fie boli infecto-contagioase (rujeol, scarlatina), bronhopneumonii, accidente in timpul nasterii, rahitism etc. intarzieri ale vorbirii se semnaleaza atunci cand bolile infecto-contagioase apar in perioada formarii acesteia (8 luni-3 ani). Alte cauze, si ele foarte importante, sunt deficienjele aparatutui fonoarticulator (implantarea vicioasa « incisivilor superior’ sau inferiori, lipsa dingilor din fos, dinjii cariafi, sugerea degetelor), imitarea de catre parinfi a vorbirii peltice fiziologice a copilului mic. De alifel, cauzele dislafiei sunt combinate. Unele cercetari mai recente fac o legiturd intre dislalie, tulburdrile de ritm (balbaiala, tahilatia, braditalia, tumultus sermonis) si tulburarile scris-cititului (dislexo-disgrafia) pe de o parte, $i stdng&cie sau contrarierea stingicici pe de alti parte (limbajul este o functie puternic Jateralizata, sealizandu-se in emisfera stinga la dreptaci si dreaptd la stangaci, deci, datorité lateralizarii drepte prezente la stangaci rezulté 0 serie de dificuhayi functionale ce determing anumite tulburdri la nivelul conduitei verbale). in studiul efectuat de M. Golu si E. Verza ,,Consideratii metologice in legatura cu fenomenul lateralitafii si influenfa fui asupra dezvoltarii limbajului” se atesti ch cele mai frecvente tulburari dislalice sunt determinate de stingacie (sigmatismele si rotacismele). M. Seeman afirma ca dislaliile grave au caracter ereditar, mai ales pe finie paterni.n Corectarea vorbirii copilului se face in raport cu varsta acestuia, Trebuie s8 se intervind atunci cand existé forme usoare de pelticie, cand copilul modifica dows, trei sunete, si mai ales atunci cand dezvoltarea lui psihicd este normala. Exercitiile de corectare trebuie aplicate cu grid, copiilor sanatosi din punct de vedere fizie, Nu se recomandi exersatea dupa perioade de boald, cand copiii sunt obosii sau plictisigi Corectarea vorbirii de ciitre parini se face sub stricta supraveghere a logopedului. Copitul mu trebuie constrins si facd exercitiile de corectare, iar dacé incepe s& manifeste teama, trebuie intrerupte. Este necesar ca unul din cei doi paringi (cel care are mai multa rabdare, tact si (© mai mare autoritate morala in fata copilului) sB facd exercijiile de corectare, si nu bunicii, frafii mai mari Corectarea se face insemnand pe un caiet sunetele pe care copilul nu le poate pronunfa sau fe pronunfa gresit Sigmatismele si parasigmatismele E.Verza in lucrarea sa “Dislatia gi terapia ci” (Buc. 1977) afirma cB acestea reptezinté primul loc in categoria tulburdrilor dislalice pentru cA sifiantele si suierdtoarele apar mai tarziu in vorbirea copilului gi emiterea lor necesita migcari mai fine ale aparatului fonoarticulator, auz fonematic mai bine dezvoltat. Ele sunt frecvente la copiii de varsta prescolard. Sunetele siflante gi suieratoare: s,s, 2, j, c€, ci, ge, gi sunt inlocuite intre ele, dar si cu alte sunete, t sau d mai ales. O mare frecven{a au omisiunile si deformarile sunetelor respective. Conform tuturor autorilor, cauzele producerii sigmatismelor sunt deficienjele de auz fonematic. Cu cat acestea sunt mai accentuate, cu atét tulburarile dislalice sunt mai grave si se extind asupra mai multor sunete. Alté cauz3 importanta ar fi imitarea unor modele gresite de pronuntie sau metode gresite de educatie. Anomaliile dento-maxilare gi despicdturile de val palatin gi buze sunt gi cle cauze ale sigmatismului, precum gi ~ ctesterea deficitara a dinjilor — lipsa acestora; ~ mugedtura deschisé si oblica;2 prognatismul; = macro $i microglosia; nbuza de iepure” si ,,gura de lup” Toate acestea pot determina diferite forme ale sigmatismului din cauza fixarii incorecte a aparatului de pronuntie si devierea de la normal a jetului de aer. in functie de aceste cauze exist mai multe forme de sigmatism: Sigmatimul interdental este determinat de pronunfia unor sunete siflante cu limba intre dinti. Conform cercetirilor, acesta este cea mai frecventé forma de sigmatism. Ea apare foarte des la copii mici datorita lipsei dintilor din ff si dispare, de obicei, odata cu cresterea acestora, Poate apiirea si din cauza vegetatiilor adenoide sau rigiditafii limbii, fenomen descris de Froschels. ‘Sigmatismul lateral ia nastere prin iesirea jetului de aer, fie in dreapta- dexter, fie in stnga- sigmatism lateral sinister sau bilateral sigmatism bilateral. Sigmatismul addental ~ varful limbii se sprijind pe dint, iar jetul de aer nu poate iesi prin spatiul dintre acestia. Acest tip de sigmatism apare datoritt prognatismului sau deficienfelor de auz fonematic sau hipoacuzii Sigmatismul_palatal ~ retragerea varfului fimbii mult spre bolta palatina, rezultind astfel un sunet suierdtor (fricativ). De exemplu: sala” in loc de ,,sala”, dial” in loc de ,,ziar”. Cauzele aparitiei sigmatismului palatal sunt asemandtoare cu cele ale sigmatismului addental Sigmatismul strident — sonoritatea sunetelor este prea mare, cle sunt articulate prea putemic. Sigmatismul _tabia! si labio-dental — cazuri mai rare in logopedie, cand ronuntia se realizeazS fie cu participarea buzelor fara sprijinul incisivitor inferior’ si rezulté un fel de g sau f, fie cind producerea siflantelor se face cu ajutorul incisivilor superioni. Sigmatismul nazal determina tcansformarea sunetelor siflante intr-un fel de wong”, Poate fi: partial - orificiul faringo-nazal se inchide doar partial si total - jetul de aer se scourge doar prin nas Sigmatismul nazal poate fi determinat fie de despicdturile palatului, fie de imobifitatea acestuia (un palat prea scurt, de exemplu), Sigmatismul_laringeal descris de S. Borel-Maisonny consti in rostirea sunetelor intre coardele vocale cu o rezonanja guturald,M Rotacismul si pararotacismul Inseamna deformarea, omisiunea sau inversarea sunetului r cu alte sunete, Sunetul r, din punct de vedere ontogenetic, apare mai tarziu in vorbire, dup sunetele siflante §i suieratoare si are 0 pronunjie dificilé deoarece presupune o dezvoltare a aparatului fonoarticulator si sincronizarea find a migcérilor acestuia Are o frecventi mare in vorbire gi se sesizeaz4 foarte ugor mai ales 1a copii anteprescolari gi scolari mici Pararotacismul inseamnd inlocuirea lui x cu alt fonem, La majoritatea copiilor, pe masura ce cresc, isi corecteazé rotacismul. Dacd acesta persist dup’ patru ani, se impun exercitii logopedice Sunetul r se poate omite, deforma sau inlocui cel mai adesea cu I, dar gi cu alte sunete ca: d, h, v, mai rar cu i gi. Cauzele rotacismului pot fi ~ anomalii anatomice i functionale ale limbii: fren prea scurt sau prea mare, micro sau macroglosie ete ~ defectiuni ale boltei palatine; — deficienfe ale auzului fonematic si/sau fizic; imitarea unor modele gresite de pronunjie: = factori de naturd psiho-social& care conduc la formarea unor deprinderi gresite si crearea unor complexe ce se reflects in dezvoltasea intregii personalitai. Din punet de vedere simptomatologic si etiologic, in literatura de specialitate exists peste 30 de forme de rotacism. Dislalicii vorbitori de limb romén’ prezinta doar cdteva forme ale rotacismului, precum Rotacismul interdental se produce prin vibrarca varfului timbii sprijinit de incisivii superior’ sau uneori atingerea buzei superioare cu limba — sunetul r se poate produce chiar lateral in acest caz si este suicrat sau ssa Rotacismul labial - r se produce prin vibrarea buzelor, iar limba are un joc sor. Rotacismul {abiodental ~ vibreaz buza superioard, atingand incisivii inferiori sau vibreazd buza inferioara gi atinge incisivii superior’as Rotacismul apical ~ limba este strns lipitl in timpul pronuntiei de alveolele dentare sau varful timbii este curbat in timp ce se sprijina pe bolté gi vibrapile nu se produc in zona potrivitd, iar sunetul r va avea caracteristicile sunetelor fricative. Rotacismul velar ~ nu vibreaza varful limbii, ci bolta patatina, Rotacismul nazal ~ orificiul palato-faringian se inchide complet si se produce un f strident cu caractenstici nazale. Rotacismul uvular se produce prin vibrarea uvulej si nu a varfului Jimbii sprijinit pe alveolele incisivilor superiori, Acest tip de rotacism are o frecvenfa mare in limba roman’, Necorectarea lui, precum $i a celui nazal si velar poate duce la producerea fonoasteniei Rotacismul bucal ~ aerul se scurge printre fimba si obraji care vibreaza Alte tulbucéri dislalice, dar cu o freevenga mai mic, sunt; Lambdacismul_si_paralambdacismul - deformarea, omiterea si inlocuirea sunetului |, Forme mai frecvente ale lambdacismului sunt: = interdental - format prin introducerea varfului limbii intre dingi, = nazal - coborirea valului palatin ce determina iegirea aerului pe nas, frecvent in despicaturile palatine; — afon - coardele vocale participa putin sau deloc Ia emiterea sunetului. in paralambdacism sunetul | este infocuit prin dublarea vocalei care fl urmeazA in cuvant sau eu sunete ca: n,t, i, d, gr Betacismut si parabetacismul ~ este afectat sunetul b. pacismul si paracapacismul — este afectat sunetul c. Gamacismul si paragamacismul — este afectat sunetul g Deltacismul si paradeltacismul — este afectat sunetul d Fitacismul si parafitacismul — este afectat sunetul f Nutacismul si paranutacismut — este afectat sunetul n. Mutacismul gi paramutacismul — este afectat sunetul m. Hamacism si parabamacism — este afectat sunetul h. Tetalcism si paratetalcism — este afectat sunetul t ‘Vitacism si paravitacism ~ este afectat sunetul v. Pentru ultimele patru sunete, tulburirile dislalice sunt cauzate pe de o parte de nesincronizarea inspirajiei si expirafiei, iar pe de alta parte, de deficientele de ocluziune, rezonanfa si sonarizare,36 in anumite situafii, dislalia se accentueazA prin ,,deficien{ele de sonorizare a consoanelor”, atunci cand dislalicul emite in focul consoanelor sonore (4, b, V, g,j.2) consoane surde (t, p, f, ¢, §, §) $i se ajunge la 9 vorbire afon’. Acest fenomen de inlocuire se produce mai rar, in dislalia gravi, dizartrie, in cazurile de hipoacuzie $i debilitate mintala, Relatia dintre dislalie si deficienfele limbajului ser Sigmatismul si parasigmatismul, rotacismul si pararotacismul, lambdacismul si paralambdacismut sunt forme ale dislaliei partiale care se reflects cel mai adesea in timbajul scris-citit Transpunerea fenomenelor distalice in limbajul scris-citit se realizeazS pe baza principiilor asemanarii, apropierii si contagiunii. Astfel, inlocuirile, omisiunile gi inversiunile se produc prin asemanare in limbajul scris-citit, ins& doar la uni distalici Transpunerea fenomenelor distalice in scris are ioc mai ales in dictari, dar gi in copierea textelor. Dacé dislalia este mai grav, se manifest pregnant in scris gi citit. Unii autor’ consider ci la niste copii normali greselile de transcriere a limbajului oral in limbajul scris se produc in proporjie de 40-50%, dar nu sunt afectate toate cuvintele ce contin foneme pronunjate gresit. Principalele fenomene de transpunere a greselilor din limbajul oral in limbajul scris-citit omisiuni de sunete, litere, silabe, mai ales a sunetelor s, j, r, I,m, t, 0, a, n, i, s, zi la grupurile ae si ea, ~ omisiuni de cuvinte, propozifii, sintagme aparute mai ales spre sférsitul compunerii sau dictarii, ca urmare a fenomenului de oboseala, — contopiri de cuvinte (mai ales in dictari), = substituiri de foneme gi grafeme, mai des substituindu-se u cu 4, i cue, o cuu,ecui,tcus.xcug,feup, — substituiri gi deformari de cuvinte; — adiugiri de foneme si cuvinte (adiugarea grafemului la sfargitul cuvantului, atunci cénd acesta se gaseste gi in cuvantul urmator),37 = inlocuirea cuvintelor sau comprimarea lor, caz Intalnit mai rar, = confuzii de foneme si litere ca urmare a asemanarii lor din punct de vedere acustico-optic: d cu p, d cub, §cus, mewn, i cua, ce cu ci; = disortografii: dezacorduri gramaticale, omisiuni ale semnelor de punctuatie, lipsa literei mari la inceput de fraz8 sau propozitie ~ texte incoerente, ilogice Metode si procedee folosite pentra corectarea dislaliei Acestea sunt metode generale si metode specifice conform opiniei autorului lucrarii “Dislalia gi terapia ei”, £. Verza. Metodele generale sunt cele care actioneaza in mod indirect asupra corectarii pronunfiei, atunci cénd dislalicul este pregatit din punct de vedere psihologic si fiziologic pentru activitatea logopedicd de corectare a tulburarilor sale Metodele specifice sunt exercitiile logopedice specifice Aplicarea, atét a metodelor generale, cat si a celor specifice, trebuie s& (ind cont de’ —_ simptomatologie (manifestarea dislaliei care este foarte diferita de la individ la individ, chiar cand existA acelasi diagnostic), — temperament, rezonanta afectiva, personalitatea indivigului in general; = comportament si manifestArile lui, = cauzele ce au determinat distalia (in functie de acestea se impun metode gi procedee generale si particulare de corectare a tulburarilor); ~ varsta si nivelul de dezvoltare psihic& (adoptarea unor metode potrivite ce pot fi injelese §i asimilate gi care determin& rezultate rapide), — gradul de dezvoltare al limbajului in general, a capacitagii de exprimare i asimilare a informatiilor, ~ condifii de via’ gi activitate ale logopatului; = existenfa unor deficiente ale auzului fizic si/sau fonematic; = deficienfa de pronunjic se datoreaz4 unei tulburari de limbaj sau exist& in paralel cu acesta Este necesar ca dislatia s& se corecteze in perioada pregcolaré deoarece se previne astfe] instalarea unor deprinderi gresite de pronuntic, iar pe de alté parte se38 previne aparitia unor tulburari de personalitate provacate de deficientele de limbaj, precum: rejinere in vorbire, blocaje psihice, negativism, insuccese scolare repetate, dificultaji de integrare, dezorganizarea totald a personalit&jii chiar, cum afirma E.Verza. in perioada scolara, deficientele de pronuntie pot provoca dislexie, disgrafie gi balbaiala, Pentru corectarea dislaliei se aplica la inceput metode cu caracter general, in functie de gravitatea tulburdrii, apoi se aplic& exercitiile logopedice specifice. A. METODE $1 PROCEDEE GENERALE UTILIZATE iN CORECTAREA DISLALIBI 1. Gimnastica si miogimnastica corpului_si a organelor_ce_particip& la pronuniie: exercifii de relaxare-incordare a musculaturii aparatului de emisie, exercifii de dezvoltare a expresivitatii faciale, exercitii de motricitate linguala, mandibular, labiala 2, Educarea respiratiei si a echilibrului expis-inspir. Cateva exemple ar fi — suflarea in spirometry pentru misurarea capacitffii toracice si evidentierea Progreselor, dacé acestea exist’, ~ suflarea in lumdnare, in alte obiecte (jucdirii, bucajele de hartie); — inspiratie pe nas, expiratie pe guré si viceversa prin aburitea oglinzii in scopul ‘obfinerii controlului vizual Aceste exercifii se pot efectua culcat, gezdnd sau in picioare, apoi in mod treptat se asociazé cu pronunfarea unor silabe, cuvinte, propozitii, care si se fact printr-o singura expiratie. Este necesar ca vorbirea s& se realizeze numai pe expir. Presiunea inspir-expir se modified in functie de sunet, astfe! ci, pentru consoanele surde presiunea expirajiei este mai accentuat& decit fa pronunjarea consoanelor sonore La distalici musculatura este insuficient dezvoltata datorité lipsei de exersare natural’, respiratia nu se realizeaza ritmic gi nu exist& o diferenjiere neta intre cele doua tipuri de respirajie caracteristici fiecdrui sex (respiratie costo-abdominald caracteristicd sexului masculin 5i respirafia toracic& la sexul feminin)9 Exercigiile de respiratie se fac in functie de varsta dislalicului si pot f fnsotite de vorbire sau executate concomitent cu ea, individuale sau de grup. 3. Edvearea auzului fonematic si aparatuly fonoarticulator. ,O articulare claré gi inteligibila necesit4 organe puternice, ins& suficient de elastice care s& permitd efectuarea unor migcéri coordonate rapid gi diferentiat RAr8 a fi insofite de efort fonator.” — afirm& E, Verza in ,.Dislalia si terapia ei” Pentru realizarea acestui scop sunt necesare exercifii pentru antrenarea aparatului fonoarticulator precum: umflarea gi dezumflarea simultan’ a obrajilor, juguierea buzelor, ridicarea gi cobordrea ritmicd a sprincenelor, vibrarea buzelor, imitarea surasutui, acoperirea unei buze cu cealalts, ridicarea si coborarea limbii in cavitatea bucal, limba ..sigeata”/,,cupa”, clitirea gurii, imitand gargara. Auzul fonematic reprezinti ,,capacitatea de a identifica si diferentia sunetele unei limbi, de a distinge intre sunet gi liter, intre sunet si reprezentarea sa grafica”, spune autorul lucr&rii mai sus menjionate Cateva exemple de exercitii sunt: pronunarea unor serii de silabe ca: sa, s¢, Se, 24, 2e, Zi, $4, $€, Si, j@, je, ji, ghicirea vooii celor din jur, inregistrarea pe banda a pronuntiei incorecte, ascultarea ei gi compararea cu pronunfia corecta a Jogopedului, recunoasterea unor zgomote si onomatopee. ‘Tulburdrile de aux duc ta incapacitatea diferentierii sunetelor pind la imposibilitatea perceperit cuvintelor. Pentru a pronunta corect, dislalicul trebuie s& realizeze 0 comparatic a pronuntiei sale cu cea a persoanelor din jurul sau si sa realizeze un autocontrol (pe baza auzului) asupra emisici vocale. Deficientefe auzului fonematic determin imposibititatea autocontrolului auditiv. Aceste exerci de dezvoltare a auzului fonematic il ajuta pe distalic sa-si detecteze propria tulburare si s& incerce s-o ink&ture 4, Educarea personalitatij trebuie s inlature negativismul la copiii scolari, mai ales la adolescen{i si la cei aflaji la pubertate, pentru cd altfel dislalia poate provoca devieri de comportament, delasare la inva{atur3, obsiznicie. Educarea. personalitatii necesité urmarizea unei serii de scopuri precum: redarea increderii in fortele proprii, crearea convingerii c& dislalia nu presupune deficit intelectual si c& este o tulburare pasagerdi ce se poate corecta, creasea increderii In logoped. Cele mai bune cezultate le objine psihoterapia care vizeaz’ simptomele dislaliei, dar mai ales inl&turarea fricii de a vorbi 5i a sentimentului de infesioritate. Ea poate fi aplicata individual sau in grup, sub forma unor sedinje bine planificate.40 La formarea grupurilor se fine seama de varsta subiecfilor, nivelul de culturd, inteligenti, tipul dislaliei si cauzele care au determinat-o Se pot folosi filme cu imagini linigtitoare, muzicé, sugestie sau hipnozi, wocul curativ logopedic” (folosit de R. Schilling) care inseamna substituirea actorilor, regizorilor de catre copii, discutia liberd sau pe baza unei teme date. Psihoterapia trebuie sa se adreseze $i familici dislalicului care trebuie si manifeste injelegere, receptivitate, rabdare. B. METODE $I PROCEDEE SPECIFIC LOGOPEDICE UTILIZATE PENTRU CORECTAREA DISLALIEL Formarea pronuntiei corecte a sunetului afectat si introducerea Sui in cuvinte si propozifii este metoda ou cele mai rapide rezultate in corectarea dislatiei Pentru pronuntia izolatS sunetului se folosese mijloace ajutétoare ca: oglinzi, sonde, spatuld, trusd logopedica (folosita mai des la subieeti cu anomalii organice precum: macro/microglosii, despicaturi de buzd si val palatin, prognatism, deficiente senzoriale). in primul rand se corecteazi fonemele din categoria lui s, apoi lichidele r sil, consoanele sonore (b, d, g, n) si in finat consoanele f, c, p, t Cel mai greu se corectea7a rotacismul si pararotacismul, apoi sigmatismele gi parasigmatismele (sunt mai frecvente decat rotacismele) Corectarea sigmatismelor si parasigmatismelor Trebuie si se efectueze exercifii premergatoare rostirii sunetului s: plasarea limbié ta nivelul incisivilor inferiori, concentrarea suflului de aer spre mijlocul limbii, imitarea sdsditului sarpelui, chemarea pisiei, apoi se folosese cuvinte care si conjind s, exercifii cu silabe, s intervocalic (isi-ese-asa), s intre consoane, exercitii de pronunfie prin acoperitea foselor nazale cu mana pentru sigmatismul nazal, pronunfarea lui s in cuvinte monosilabice: sac, sat, sol, sub, alcdtuirea de propozitii cu aceste cuvinte, pronunjarea unor cuvinte in care s se afl& la inceput: soba, sit, intre vocale: pisicd, mas, coasd, Vasile, intre consoane: gsc, basma, pastor, la final de cuvant: os, ros, gfsirea perechii corespunzitoare: ras-neras, cules-necules, ghicitori care il conjin pe s4 »Nu e furcd, nue fus $i totusi pe tors s-a pus (Pisicay” Corectarea rotacismelor si pararotacismelor Multi specialisti considera e& sunetul r apare la sfarsit in vorbirea copilului, iar lipsa lui face ca vorbirea s& aibé un aspect ,,pasaresc”, de exemplu: ,,eu vobesc cu Andei”, ,.veau sa meg fai”, Cei mai mulfi copii, neputnd sa-I rosteasc& pe rr, fl inlocuiese cu L Pentru aparijia sunetului r se fac miscar de gimnastica a maxilarclor, buzelor, limbii, ise araté copilului pozifia corectd a limbii, a maxilarelor far s8 i se ceard si-l pronunfe, apoi se execut jocuri distractive, cum ar fi: sforaitul calului, bate gongul, care se repetd de trei-patru ori pe zi Atunci cand copilul gi [-a insugit se fac exercifii de fixare a sunetului si introducerea lui in vorbire: rostirea unor cuvinte care-i contin pe r la inceput insojit de vocal: rac, rece, right, in interiorul cuvantului dup o consoands bral, tren, vrabie, intre vocale: mare, tare, sare si la sffrsit: car, sur, mar. Aceste cuvinte trebuie combinate in propozifii simple, in povestini scurte, Corectarea lambdacismelor si paralambdacismelor Poziia limbii si migcarile apasatului fonoarticulator se aseamand cu cele pentru r, de aceea copiful, atunci cand il pronunta pe r il pronunja usor si pe J. Se rostese cuvinte care-t contin pe | in diferite pozitii Corectarea pronuntiei sunetului Pronunfia acestui sunet este identicd cu cea a lui s si de aceea exercifiile pentru antrenarea aparatului fonoarticulator sunt asemandtoare cu cele descrise anterior, Pronunjia se face prin vibrarea corzilor vocale pe care copilul trebuie si le simta atingand gatul fogopedului. Se consolideazi prin jocuri de tipul: bazaitul albinei, rostirea cuvintelor care il confin pe 2 in diferite poziti2 Corectarea pronuntiei sunetului ¢ § se inlocuieste rar cu s. Se invafa prin exersarea suieratului care este primal exercitiu (dupa ce se face gimnastica buzelor gi a fimbit) cu limba lipita usor de cerul gurii. Intai trebuie pronuntat incet, apoi din ce in ce mai tare pe masurd ce se fixeaz& in vorbire. Se trece la pronunjarea cuvintelor care il conjin pe s in diferite pozitii, scheme gramaticale, cuvinte care il congin pe 5 comparativ cu cele care-l contin pe s. Corectarea pronuntiei sunetulu: j Pronunjia lui j se realizeazd printr-o pozitie a limbii asemanatoare cv cea din cazul lui §, dar limba este mai incordaté gi vibratia este mai intensa prin impingerea limbii inapoi gor cu o spatuld sau prin fixarea pozitici in fafa oglinzii. Se fac exercifii de pronunjie unor cuvinte ce il confin pe j, separat si in propoziti Corectarea pronunjiei sunetului § Sunetut { se rosteste printr-o articulare asemanatoare cu a sunetelor t gi plasarea varfului limbii la incisivii superiori, retragerea limbii spre coljuri si impingerii ei pe din{i si suflare putemic®. Se objine si prin pronunfarea rapida si repetatii a lui ts Corectarea pronuntiei grupurilor de sunete ce, ci Se realizeaza printr-o articulare asemanatoare cu a sunetelor t,§, objinéndu-se prin pronuntarea rapida a lui tse si tgi. Se fac exercitii de rostire a cuvintelor usoare ‘mai intdi: cere, circ, apoi formarea de propoziti cu ele. Corectarea pronuntiei grupurilor de sunete ge, gi Aceste grupuri reprezinti corespondentul sonor ale grupurilor ce, ci gi emiterea lor se face prin vibrafii ale limbii si laringelui. Se obfin prin derivarea din dje si ji. Se fac exercitii pentru pronuntarea grupurilor in cuvinte, diferentierea intre ce, ci gi ge, gi in cuvinte: rege/rece, gerlcer4 Corectarea pronuntiei sunetului b Pronunfarea corecti a lui b se face prin str4ngerea ndrilor cu degetul in timpul emisiei sunetufui m Corectarea pronuntiei sunetului f Se face prin pronuntarea corectd a lui p insofita de retragerea buzei inferioare. Coreetarea pronuntiei sunetului v Se face prin pronuntia lui fu ajutorul voeti Corectarea pronunji¢i sunetului h Dislalicul trebuie sé sufle cu gura intredeschisé asupra oglinzii reci, ea aburindy-se. Corectarea inlocuirii lui b cup Dislalicul trebuie s& simta pe dosul palmei c& ta p explozia aenslui este mai puteric’ si corzile vocale nu vibreaza ca la b. RINOLALIA Fste acea tulburare de limba) in care se realizeazd pronunjia pe nas a sunetelor-“fonfaiala”. Rinolalia se caracterizeazd printr-o tulburate @ rezonanjei sunetelor (nazalizarea Jor) asa-numita “voce fonfait intre rinolalie gi dislalie exist& atat elemente comune cat si elemente specifice. Aceste asemintri si deosebiri se analizeaza din punct de vedere al ctiologiei dar si din punct de vedere al simptomatologiei Unii autori inglobeazs rinolalia in dislalie iar alfi le consider& dous tulburéri distinete ale vorbirii44 E.Verza consideri cA intre cele doud se face distinctie, ele avind atat elemente specifice cat si comune, mai ales in ceea ce priveste articularea si emisia sunetelor. ELEMENTE SPECIFICE RINOLALIEL Formete rinolal Rinolalie aperta (deschisd) ~ aerul necesar pronunfiei sunetelor se scurge pe cale nazal Rinolatie clausa (inchis8) - unda de aer necesar& pentru pronunjarea sunetelor nazale m si m se scurge nu pe cale nazala ci pe cale bucalé. Accasta este de doud feluri anterioara (sunt blocate aarile) iar sonoritatea sunetelor m si n este stearsd gi este afectaté si respirajia gi posterioara (este blocat nazo-faringele) se omit sunetele m si n intocuindu-se m cub iarn cu Rinolalie mixa {mixts) — aerul se scurge alternativ pe cate nazala si pe cale bucala Etiologia rinolaliet Din punct de vedere ctiotogic existé cauze care provoacd exctusiv rinolalia sau dislatia dar gi cauze comune, Exist doua tipuri de cauze ale rinolalici: organice gi functionale. Cauzele organice ale rinolaliei deschise — anomalii fa nivelul valului palatin, insuficienta dezvoltare a acestuia ca urmare a unor boli infectioase, vegetatii adenoide sau polipi, paralizia sau atonia valului, despicSturi labio-maxilo-palatine. Cauze functionale: incapacitatea sau mobilitatea redusé a valulué si a muschilor faringo-nazali, imitarea vorbirii unor persoane rinolalice in perionda insusirii vorbirii de cite copil. Despicaturile palatului provoaca o serie de tulburdri rinolalice denumite palatolalii, care, conform opiniei unor autori, s-ar inscrie in categoria distaliei mecanice deoarece predomind deficienjele in pronunjarea sunetelor, Spre deosebire de dislatie unde sunt afectate mai ales consoanele, in rinolalia organicd deschisi sunt afectate atét vocalele cit si consoanele, mai ales cele4 explozive si cele surde care se intocuiesc cu sunete nedeslusite produse prin aga- numitul “coup de glotte” Mai pufin afectate sunt consoanele p gi b, t si d dar de multe ori b este inlocuit cu m iar d eu n, t lind omis, in palatolalie consoanele orale se pronunyé nazal sau sunt omise. Consoanele fricative sunt pronuntate prin suflu nazal accentuat (deperditie pazald cum 0 numeste E. Verza) La fel ca in dislalie, cele mai afectate sunt siflantele deoarece ele presupun un suflu putemic gi concentrat ce nu se poate realiza din cauza scurgerii aerului pe cale nazala, fiind astfel omise sau inlocuite cu sunete “sparte”, Spre deosebire de dislalie, in rinolalia deschisA sunt afectate si vocalele, mai ales i, u si mai putin vocala a. Cel mai putin afectate in cazul rinotaliei deschise sunt sunetele m gi n In cazul rinolaliei functionale sunt aceleasi fenomene ca in cazul cele organice dar amploarea si gravitatea lor sunt diminuate. Rinolalia inchisi — sunt afectate mai ales sunetele nazale m si n care fie sunt ‘omise, fie se inlocuiese cu b gid in rinolalia inchisa de tip organic aerul este impiedicat s& iasa pe cale nazais (total sau parfial) din cauza unor deficienfe ale cavitifii faringo-nazale (vegetatii adenoide, polipi, deviafii de sept) Rinolalia inchisa de tip functional apare in urma funcfiondrii defectuoase a muschilor i valului palatin. Rinolalia mixta poate fi determinata de asemenea, de cauze organice dar si functionale, combinand caracteristicile rinolaliei deschise cu cele ale rinolaliei inchise. ELEMENTE COMUNE RINOLALIEI $f DISCALIEL Tulburarile dislalice prezente in rinolalie sunt variate si depind de varsta, nivelul de dezvoltare psihica si mediul socio-cultural dar mai ales depind de cauza ce a provocat rinolalia, momentul intervengiei chirurgicale gi rezultatele ei dar si de personalitatea subiectului Cele mai frecvente fenomene care determina tulburari dislalice in rinolalie, sunt: zgomotul anormal a) glotei (afecteaza pronuntarea consoanetor p, J, b, t, §, Z.). suflul nazal in timpul pronuntiei, suflul régusit, nazonarea sunetelor etc.46 Terapia logopedic& a rinolaliei se poate face si inainte de interventia chirurgicalé dar are rezultate mai bune atunci cand se inlaturd/ametioreacs cauza care a provocat-o. Etapele corectarjj cinolaliei (M.Tomescu in “Particularitagile psihologice ale formarii deprinderii vorbirii corecte la copiii cu despicéturi de bolta si val pafatin”, Buc. 1969): Etapa pregatitoare const8 in aplicarea metodelor si procedeelor de pregatire psihicd pentru activitatea logopedics; Crearea unui tonus afectiv favorabil corectarii rinolaliei; Exercitii logopedice dupa principiul corectarié disialiei, pentru ametiorarea sunetelor afectate si consolidares tor in cuvinte. TULBURARI DE LIMBAJ CU SUBSTRAT NEUROLOGIC ALALIA E.Vragmas gi C.Stinicd in lucrarea for “Terapia tulburarilor de limbaj Interventii logopedice”(Buc. 1997) afirma c& aceasta este cea mai profunda tulburare de claborare, organizare $i dezvoltare a limbajului, intdlnité la copii ce nu au vorbit niciodata, Forme clinice ale alaliei sunt de trei feluni : cu predominan{A motorie, cu predominan{é senzoriasa gi cu predominanja senzo-motorie Alalia motorie Sinonimii afazie motorie congenital, afazie de expresie, dispraxie de limbaj ete. Simptomatologie Vorbirea spontand este redusa la trei-patru cuvinte sau este inexistenti iar vorbirca repetaté este imposibila, Injelegerea limbajului este aparent normala insa subiectul nu intelege in profunzime nofiunile abstracte si frazete mai lungia Vorbirea se realizeaz& cu dificultate, migcarile fonoarticulatonii fiind difuze si dezordonate. in functie de gradul incordarii organelor fonoarticulatorii pronuntia poate fi: hipertond, cénd nu se pot pronunta sunetele: i, s, z sau hipofond, cand pronuntia se aseaman vag cu modelul si nu se pot pronunja consoanele ocluzive (c) gi nici cuvintele intregi Copilul afalic motor nu stie si vorbeascé. El prezinté 0 dispraxie buco- Jinguo-facialé care exista independent de actul fonator si care determing o masticatie greoaie precum si imposibilitatea realizirii unor migedri, ca de exemplu: Inchidere/deschidere a gurii, scoaterea limbii, suflare etc. Nu poate realiza 0 miscare la cerere, nu se poate spala pe maini, nu se poate sterge, imbraca etc. Alalia senzorialé inonimii: surditate verbala congenitala, agnozie auditiva. Alalia senzoriala este 0 tulburare (disfuncjie) de percepere a mesajelor verbale gi a Infelegerii vorbirii, cu tulburari consecutive de exprimare. Simptomatologie Vorbirea spontand este inexistenta sau este redusii ta dout-trei cuvinte, iar vorbirea repetatd poate fi: imposibilé, aproximativa si ecolalica Vocea alalicului senzorial este sonord, Deficienja auditiva, desi exista 1a toi cei cu alalie senzorialé, nu reprezinté cauza imposibilitajii insusirii limbajului (subiectul prezinta oscilari in folosirea auzului). Caracteristice in alalia senzoriala sunt dificultajile in desprinderea formelor verbale de pe fondul sonot, subiectul nu identifica stimulii sonori si nu acorda 0 semmificafie mesajelor verbale. Diagnostic diferential Alalia se poate confunda din cauza absentei limbajului cu alte tulburdri precum: afazia, dizarria, mutismul electiv, autismal sau retardul de limba48 ‘Afazie | Alalic ‘Simptome neurologice pronunjate = ‘Tulburare dobandita ) Tulburare innascuta Dezintegrarea limbajului - Neintegrarea limbajulut TExisté vorbire automata, emofionala, } Vorbire inexistent& repetati, telegrafi Dizantrie Alalie in infirmitajile motor cerebrale | Nu exist infirmitaji motorit cerebrale ‘Apar Infirmitatea motricitajir _organelor | Necoordonare motorie fonatoare |e ee pageaneeecen cme: | Subiectul nu poate vorbi Subiectul nu stie S& vorbeasca Nu e afectat limbajul propriu-zis, ci | E afectat limbajul si centrul vorbirii } segmentul intermediar dintre organele periferice si centrul limbajului de pe scoarfa Mutism electiv Alalie Dobandit Innascut | Temporar, reversibil Permanent (dacd nu se face terapie) ‘Se manifesté in functie de persoane, | Nu se modific& comportamentul verbal in Jocuri, situatie functie de mediu Refuz& contactul cumediul ‘Nu refuzi contactul cu mediul ~—— ste determinat de factorul educativ ‘Nu este determinat de factorul educativ‘Autismul ‘Comportament inadecvat Limbaj cu earacter reproductiv 49 Alalie ‘Comportament adecvat Ecolalie de: conjinut Ecolalie de® continut intonatie intonatie inalgime hu exist imediata imediata intarziata nu exist Retard de limbai | Alalie E determinat de factori de educajie gi de mediu Blocaj in ritmul de evoiutic Nu e determinata de factori educativi gi de mediv Tn condifii propice se invata limbajul Limbajul poate atinge —_nivelul corespunzitor varstei Tulburare ce dureaza, rezistenté la watare Limbajul nu poate atinge nivelul corespunzator varstei ‘Surdomutitate Nu aude niciodata =—| Alalia serzorial’ Oseileazd in fe sired auz Nu reactioneazé la stimuli auditivi, | Reacfioneazi selectiy la stimuli in verbati functie de cunoasterca sensului si de | starea psihicd Vorbirea repetati e imposibilé fara | Vorbirea repetaté e posibila fara demutizare invajarea limbajului [Voce voalati, surda Voce sonori—50 ‘Terapia alaliei Obiectivele terapeutice pentry recuperarea alaliei sunt generale gi operationale Obiective terapeutice generale sunt: - elaborarea, organizarea si dezvoltarca limbajului ~ sistem fundamental al _viefii psihice; - activitate Jogopedicd, care inSbuenjeazs: disfuncyiile motorii/de receptie ce stopeaza dezvoltarea limbajului, dezvoltarea psihicd a copilului, cu consecinje asupra proceselor psihice prin cate se edifica limbajul (atenjia, memoria, gandirea); ~ formarea funcjiei de comunicare a fimbajului Objective terapeutice operational + deblocarea aparatului fonoarticulator, = pregatirea organelor fonoarticulatorii pentru pronuntie, - pregatirea copilului pentry recepfionarea vorbirii prin centrarea privirii asupra vorbitorului si formarea atentiei auditive, - invatarea componentelor limbii: foneticd, vocabular, structurd gramaticala - dezvoltarea coordonarii motorii; + invajarea orientarii in spativ si a schemei corporale. Elaborarea, organizarea si dezvoltarea limbajului presupune o serie de etape ‘A. Elapa fonematicd consta in intirirea sunetelos ce exist deja, imitarea sunetelor noi, emiterea unor onomatopee. B. Etapa denumirii In alalia motorie se denumesc cuvinte formate din silabe duble: mama, baba, papa, cuvinte cu silabe duble in care consoana se repetd si cu vocale pipa, pupa, cuvinte cu o silaba care incep cu o vocal gi se termina cu o consoana: am, an, ac etc, in alalia senzoriala terapia incepe cu acele cuvinte care desemneazi obiecte concrete, din jurul subiectului, ce fac parte din viata acestuia: parle corpului (cap, Ochi, nas, gurd), familia (mama, tata), jucdriile (cub, minge), alimentele pe care le mandned, pAsdri (pui, raja), animale (vaca, cal, pisica), obiecte de mobilier (mast, scaun, dulap).si Denumires se invafa cu ajutorul jucdriilor, imaginilor ete. C. Etapa sintezei constd in structurarea vorbirii in propozitii (dupa ce copilul a Invatat aproximativ 30 de cuvinte). D. Etapa extensiei propozitiei — invatarea structurii propozitiei: subiect-predicat- complement. E, Etapa_fimbajului_expresiv largit — invajerea prepozitiilor, pronumetor personale, substantivelor, verhelor. F. Etapa limbajului dialogat G. Povestirea dup imanini, diafilme H. Conyersatia liber Tehnici de recuperare Exercyjti de injelegere a semnificajrei vorbirii: s& acate parjile corpului, s& arate anumite abjecte, s4 execute sascini simple etc. Identificarea stmulilor sonori: s& recunoasci dupa auz (stand cu spatele) sursa sonora, recunoasterea vocii, a direcjiei din care s-a emis un sunet Structurile fonetice ~ exercijii cu vocale (indifimea, intensitatea, durata acestora), exercifii de diferentiere a vocalelor surde de cele sonore, exercitii de diferentiere a sunetelor care se confunda: ct, p-f s-t etc, Aceste exercitii se pot insofi de b&tAi din palme sau de muzicé si se adapteaz4 posibilitatilor copiilor. Dezinhibarea 31 educarea motorie const in exercitii de mobilitate buco- Jinguo-facialé, exercijii de educare a gesturilor simple, utile, exercitii de gimnastic& @ membrelor si a trunchiului TULBURARI DE LIMBAJ FARA SUBSTRAT NEUROLOGIC RETARDUL DE LIMBAS C.Vragmag gi E.Stanic& il considera drept blocajul ritmului de evolufie a Jimbajului, ce se abate de la normal. Un copil cu retard de limbaj pind la varsta de trei_ ani foloseste un numér redus de cuvinte, fe pronun{é gresit, mu formeaza propozitii simple ins& are auzul bun si organele fono-anticulatorii normal dezvoltate.2 Etiologie Retardul de limbaj poate {i cauzat de o serie de factori precum: = factori neurogeni (in perioada peri si postnatal’); = factor’ somatogeni(boli cronice indelungate, boli infectioase); = factori psihogeni (mediu care nu stimvleazé vorbirea, suprasolicitare verbal, exigenfe prea mari, atitudini brutale, socuri emojionale puternice); = factori constitufionali ~ “inabilitate verbala” ereditara pe linie patern4, mai frecventa la baiefi: Simptomatologie Existé o intarziere in dezvolfarea motricitatii generale (statica capului, trunchiului, mersul), Evolutia aparatului fonoarticulator stagneazi dup perioada lalatiunii, vocalele sunt prezente insi consoanele dificile sunt omise sau inlocuite, grupurile de consoane sunt inlocuite cu consoane mai usor de pronunat, diftongii sunt redusi a 0 vocala, silabele se redue spre sfarsitul cuvantului Aparijia cuvintelor are loc dupa doi-doi ani si jumatate, vocabularul fiind format doar din 20-30 de cuvinte. Copilul nu formeazd propozilii, nu diferenfiaz3 sunetele in cuvinte, are dificultapi la trecerea de la Simbajul intern Ja cel extern, nu cunoaste semnificayia multiplé a cuvintelor, uneori are tulburdri de lateralitate si manifesta un deficit al motricitatii fine (buze, limba, degete). Dezvoltarea intelectuala poate fi conform varstei cronologice, liminaré sav intérziat& din cauza absentei limbajului Comportamentul psiho-afectiv este dominat de timiditate, absenja dorinfei de comunicare, hiperkinetism si opozitionism. Formele clinice ale retardului de limba} pot fi de mai multe feluri Forma purd nu prezint& simptome somato-neuropsihice. Forma constitutionali in care sunt afectate toate faturile vorbirii Forma somatics insojeste distrofia, rabitismul si deficientele fizice. Forma psihogens3 ‘Terapia retardului de limbaj Obigctivele principale: imbogajirea vocabularului, activarea vocabularului pasiv, dezvoltarea corectitudinii si complexitatii vorbini, dezvoltarea expresivit&tii vorbirii, dezvoltarea capacitatii de a povesti intamplarile prin care trece. Etapele activititii terapeutice Psihoterapia care precede celelalte procedce si care se desfiigoara pe toatl durata terapiei. Aceasta urméreste: stabilirea echilibrului afectiv si neuropsihic al copilului, inlaturarea fixarii atentici copilului pe propria vorbire, dezvoltarea ‘motivatiei pentru comunicare verbala. Se poate folosi muzica in exercifiile fonetice. Modelul stimuldrit lingvistice: comunicare verbal permanenta parin|i-copil, claritatea, corectitudinea vorbirii, incrcdtura afectiva a vorbieii parintilor. Se inlaturd din jurul copilutui persoanele cu tulburari de limbaj, persoanele irascibile, nervoase, obosite. SINDROMUL DISLEXO-DISGRAFIC Tulburare a structurilor lexico-grafice ale limbajului Dislexia este dificultatea de a citi, manifestatd prin tulburairy la nivelul perceplici auditive, optice si kinestezice, mai general spus toate fulburarile ce intervin in achizijia cititului, in mecanismele acestuia (E Vrasmas, C.Stinicd “Terapia tulburdrilor de limba), Interventii logopedice”, Buc. 1997), Disgrafia, conform acelorasi autoare, const in incapacitate copilului dezvoltat normal din punctul de vedere al limbajului, auzului gi intelectului, de 2 invaja corect gi de utiliza sorisul in conditii normale: Clasificarea dislexiilor ‘A. Dupé tipul inabilitatii exista ~ dislexie fonematica - dislexie optica ~ dislexie Jiterala ~ dislexie verbal B. Dupé criteriul genetic:s4 + dislexie constituyionald dislexie de evolutie - dislexie afectiva Dup’ etiologie dislexie adevarata dislexie falsa (afectiva) paradislexie dislexie pura D. Dup’ criteriul prognozei (D.Hallgren} exist dislexie evolutiva dislexie constitutionala E. Dupa gradul de deficientii (R Muchielli, A Bourcier) dislexie lejer’ ~ dislexie minora dislexie medie sau. dislexie medie distexie grava = dislexie majora dislexie foarte grava Clasificarea disgrafiitor J. Dupa predominanja structurilor tulburate disgrafie auditiv’ disgratie verbala disgrafie optica disgrafie determinata de tabilalie disgrafie determinata de tulburari de ritm disgrafie cauzata de scrierea in oglind’ agramatismele U, Dupi etapa de aparitie, forma si evolujie (C Paunescu) perturbarea elementelor primare ale grafismului disgratie specifica (propriu-2ist) disgrafie de evolutic disgrafie motrica disgrafie de tip spatial (I1.Hecaen)55 - disortografia ~ disfonografia (erori ale transmiterii limbajului oral in cel scris) De cele mai multe ori disgrafia este insofité de dislexie, formand impreund. sindromul dislexo-disgrafic. Conform opiniei lui E.Verza, sindromul dislexo-disgrafic este si el de mai multe feluri si anume = dislexo-disgrafie specifica ~ dislexo-disgrafie de evolutie - dislexo-disgrafie spatiala ~ dislexo-disgrafie pura - dislexo-disgrafie liniara - dislexo-disgrafie mot Simptomatologie Se manifest tulburiri in lexia si grafia vocalelor si consoanelor, in desparjirea cuvintelor in silabe, tulburdri in lexia gi grafia cifrelor gi a numerelor naturale simple si a celor cu mai multe cifre. Existé confuzii intre consoanele surde gi cele sonore (p-b, t-d, c-g, fv), inversiuni fa nivelul sitabelor, fonemetor si grafemelor, omisiuni sau salturi de cuvinte/randuri in lexie si in grafic, omisiuni de prepozifii sau conjunctii, ritm lent al copierii si partial al citirit Terapia dislexo-disgratiei Obiective principale in terapia dislexiei |. Etapa premergdloare urmareste anumite obiective precum corectarea tulburarilor de schema corporal’; corectarea tulburarilor de lateralitate; corectarea tulburarilor de orgamizare si structurare spatio-temporal, dezvoltarea aptitudinilor necesare in actul lexic; ~ identificarea, discriminarea si memorarea fonemelor.56 2. Btapa literet are doua planuri: fonetico-auditiv gi grafo-fonetic, constand in recunoasterca si identificarea literei in cuvant (fonemul §i apoi grafemul) 3. Hapa silabelor consta in: operare cu silabe, recunoasterea fonemului cu graferul din carte, identificare, compunere (pronunfia silabei din dou’ foneme diferite), descompunere. 4, Etapa cuvinieloy - analiza gi sinteza cuvamtului (descompunerea cuvantului in silabele anterior invajate si compunerea silabelor in cuvinte), ~ recunoasterea cuvantului (recunoasterea silabelor ce alcdtuiese cuvantul), - _identificarea cuvantului (citirea lui); = operarea cu cuvinte S.Etapa propozyiilor consti in recunoasterea cuvintelor ce alcStuiesc propozijiile (analiza si sinteza propozitiilor — descompunerea propoziiilor tn cuvintele componente etc. Obiective principale in terapia disgrafiei 2. Faza desenului (mazgalitura, desen explicativ), b. Progatirea pentru scris consti in: muturizare motorie: motricitafe generald, coordonare oculo-motorie, motricitate find (mobilitatea méinii), lateralitate; maturizare cognitiva: nofiunea de forma (cere, dreapta, curba), notiuni spatiale (susljos, fafi/spate), nofiuni spajio-temporale (inainte/dups); maturizare afectiva (interes pentru seris), ¢. Inijiere in scriere — reproducerea semnelor grafice, insusirile acestora, elementele componente ale semnelor grafice, perfecjionarea semnelor scrise, intelegerea lor. Qbiective comune in terapia dislexo-diserafiei Precitire si pregrafism: formatea conduitei perceptiv-motrice de orientare, organizare si structurare spatio-temporal, formarea si dezvoltarea cdmpului lexico- grafic, formarea abilitajilor actului lexieo-grafic.