LOGOPEDIE

Corectarea pronunţiei sunetului S

Pentru pronunţia sunetului S copilul este pus să zâmbească cu buzele cât mai întinse (ca un elastic).

Distanţa dintre buze este cam de 2 mm.Limba ia poziţia,,lopată,,şi se suflă uşor aer peste buze, emiţând un
sssss prelung.Limba trebuie să fie bine sprijinită de dinţii din faţă în aşa fel încât să nu permită nici un spaţiu între ea
şi maxilar.

I se cere copilului să verifice dacă simte aer rece pe dosul palmei.

Exerciţiile iniţiale se execută în şoaptă.Foarte bune sunt onomatopeele:

-sssssss      -sâsâitul sarpelui

-sâ-sâc      -a face în ciudă

-ploeosc   -ceva care cade în apă

-piss   -pisss-a chema pisica

-uups   -surprindere, greşeală

La fel ca şi în cazul celorlalte sunete supuse corectării sunetul S se  introduce în silabe directe , indirecte, logatomi,
grupuri consonantice, cuvinte mono, bi şi multisilabice.

Modele de exerciţii pentru exersarea sunetului  S

sssa, ssse, sssi, ssso, sssu, sssă

asss, esss, isss, osss, usss, ăsss

asssa,esse, isssi, ossso, usssu, ăsssa

sssasss,sssesss, sssisss, sssosss, sssusss

sssasssa, sssessse, sssisssi,sssossso, sssusssu

soi              său             soc             sac          sub            sun       sul

sar             ser             soţ             sur          suc           sui          sus

semn   stă     stuf    stop   stea    scop  scor   scap    slab     sloi  surd      

1
sală       sapă     sare    sate   sere   sete    sită   soră   sobă   supă   sună

salam  salut     secat   sărat   sirop  singur   senin  seară   semne  sobar

semnal    sertar   surdă    supărată    salată   serată    suferă  surâde  sârmă   

serenadă   seminţe   surzenie   silabă   sufocată  supusă  suge

masă      casă    vase    lasă   nisip   coase   oase   plasă   deasă   fisă   desen

pastă   muscă    pistol  prosop  viscol   mustos   gustos    găsit   pescar

pasăre  fasole   nasture  fustă   cusută  mireasă   miroase   făinoase  creste

 vis   nas   dos   vas   ras   dus   las   pas   fâs   ras   tos  gras   gros  bis

voios   miros   ploios  curajos  rămas   glas   pios  vârtos  haios  miros

pufos   jos   găunos  mieros  frumos  puls   compas  urs  tuns   vărs

Pun sare în supă.

Silvia desenează.

Sabina este somnoroasă.

Sorina scrie.

Costin sare.

Silvia soseşte.

Simion se spală.

Pisica se ascunde.

O muscă stă pe biscuit.

Sorin este la baschet.

Salata este din castraveţi cu usturoi.

Vasile pescuieşte.

Sorin iese afară.

2
Corectarea pronunţiei defectuoase a sunetului R
Pâna la vârsta de 3-4 ani, pronunţia “defectuoasă” sau înlocuirea sunetului R este “normală”, fiziologică si nu
necesită exerciţii logopedice.
Important este ca cei din jurul copilului să pronunţe corect cuvintele şi de asemenea, copilul să nu sufere de o
deficienţă auditivă.

La articularea corectă a sunetului „R” participă intens doar vârful limbii. Buzele şi dinţii sunt întredeschişi. Partea
posterioară a limbii, în formă de lopată, atinge cu marginile laterale dinţii de sus, până la canini, iar partea anterioară
este ridicată spre alveolele dinţilor incisivi de sus. Limba este fixată, cu excepţia vârfului ei, iar la expulzarea aerului,
ea vibrează rapid între alveole şi dinţii superiori. Este, prin urmare, foarte important ca vibraţia să fie localizată
g>la nivelul vârfului limbii. Dacă vibraţia este localizată la nivelul coardelor vocale, ca în limba franceză, sau dacă
emiterea se face fără vibrare, ca în limba engleză, sunetul se emite incorect. Mare atenţie la localizarea vibraţiei!

Exercitiile pentru impostarea sunetului R sunt:

– umflarea obrajilor si suflarea aerul afara cu putere;
– limba rotunda/ascutita alternativ;
– limba rotunda intre dintii;
– limba rotunda intre buze, vibrarea varfului limbii;
– limba sus, in spatele incisivilor superiori, imitarea tropaitului calului;
– lmba sus, in spatele incisivilor superiori si articularea: bruuummm.

Onomatopee pentru fonemele L, R:

– senzaţia de frig (brrr)
– mârâitul ( mrrr)
– ursul ( mo ursul ( morr)
– porcul ( groh)
– cioara ( crra)
– greiere ( cri-cri)
– galop ( trop)
porumbelul ( grrru)
– motorul ( brrum)
– ceasul ( ţârrr)
– raţa ( lipa-lipa)
– clopoţelul ( cling-cling)

Sunetul “R” se poate obtine prin derivare din alte sunete: pronuntarea sunetulu iZ cu varful limbii îndreptat spre
alveolele superioare, pronuntarea sunetului J prelung, concomitent cu usoare impulsuri sub barbie, pronuntarea din
ce în ce mai rapida a succesiunii T-D, sau D-T-L.
Cand sunetul nu poate fi obtinut prin derivare atunci este necesara interventia cu spatula logopedica. Odata obţinut,
sunetul R va fi alaturat altor sunete pentru a fi pronuntat în silabe, apoi în cuvinte.

3
Cum poate fi ajutat copilul acasa
CUM POATE FI AJUTAT COPILUL ACASA

• Petreceţi mult timp comunicând cu copilul dvs.- vorbiţi, cântaţi şi încurajaţi imitarea sunetelor şi a gesturilor.
• Citiţi-i copilului dvs. – începând mai devreme de 6 ani. Nu trebuie să terminaţi o carte întreagă, dar căutaqţi o carte
potrivită cu vârsta sau o carte cu poze şi încurajaţi copilul să privească, în timp ce denumiţi pozele. Încercaţi la
început cărţi cu animale sau cărţi cu imagini decupate, pe care copilul poate să le atingă cu mâinile. După ce copilul
mai creşte, lăsaţi-l să recunoască imaginile singur. Apoi, continuati cu povestiri scurte, cărora copilul ar putea să le
anticipeze finalul. Copilul va începe să reţină povestirile care îi plac mai mult.
• Folosiţi-vă de orice situaţie – pentru a întări şi dezvolta limbajul copilului. Vorbiţi continuu cu el, explicându-i ce
cumpărături faceţi, numiţi produsele (ex. lapte, zahăr, ouă etc.), explicaţi-i la ce le folosiţi, cum le veţi prepara.
Atrăgeţi-i continuu atenţia asupra sunetelor din jur (foşnet defrunze, claxoane). Puneţi-i întrebări şi cereţi-i să vă
răspundă. Păstraţi lucrurile la un nivel simplu, dar nu utilizaţi niciodată vorbirea deformată “ca a unui copil mic”.

• Vorbiţi-i copilului. Copilul învaţă cuvintele şi utilizarea lor ascultându-i pe cei din jur. El îşi modelează limbajul după
ceea ce aude la dvs. De aceea, ceea ce souneţi şi modul cum spuneţi este important. Dialogul este normal în orice
moment al zilei, la micul dejun,la baie şi în timp ce se îmbracă. Prin repetare, copilul se familiarizează cu limbajul
foarte repede.

• Încurajaţi-vă copilul să pună întrebări, să facă alegeri şi răspundeţi-i la întrebări la nivelul limbajului său. Obişnuiţi
copilul să folosească cuvintele în loc să plângă si să ţipe, atunci când trebuie să-şi satisfacă nevoile de bază (sete,
foame, frig etc.).
• să-şi satisfacă nevoile de bază (sete, foame, frig etc.).

• Ascultaţi-vă copilul. Încurajaţi-l să vă povestească şi povestiţi-i la rândul dvs.

• Încurajaţi-i jocul. Oferiţi-i obiecte şi jucării potrivite cu vârsta. Jucaţi-vă chiar dvs. cu aceste jucării pentru a-i atrage
atenţia cum trebuie folosite. Stabiliţi-vă un interval de timp foarte clar, în fiecare zi, pentru a vă juca cu copilul dvs.
Oferiţi- i şansa de a se juca şi cu alţi copii.
• Cântaţi-i sau puneţi-i să asculte muzică. Ajutaţi-vă copilul să înveţe cântece noi. În timp ce cântă, copilul învaţă
cuvinte noi şi propoziţii, memorează, ascultă, imită, reţine expresii şi sentimente exprimate prin cuvinte.

• Mergeţi în excursii sau ieşiri în aer liber. Limbajul se bazează pe idei şi experienţe. Vorbiţi despre noile experienţe
avute împreună.

• Citiţi-i copilului. Căutaţi cărţi potivite cu vârsta lui. Cititul îi oferă sansa de a învăţa cuvinte şi idei noi.

1-2 ani
• Activităţi care încurajează dezvoltarea limbajului
– încurajaţi primele eforturi atunci când spune cuvinte noi;
– vorbiţi cu copilul despre tot ceea ce faceţi în timp ce sunteţi împreună;
– vorbiţi-i în cuvinte simple, dar şi rar;
– vorbiţi-i despre situaţiile noi, înainte, în timpul şi la întoarcerea acasă;
– priviţi-vă copilul în timp ce vă vorbeşte;
4
– descrieţi în cuvinte ceea ce face copilul, ceea ce simte, ceea ce vede;
– lăsaţi copilul să asculte înregistrări audio pentru copii;
– premiaţi efortul copilului de a comunica.

2-3 ani
• Activităţi care încurajează dezvoltarea limbajului
– repetaţi mereu cuvintele noi;
– ajutaţi-vă copilul să asculte şi să urmeze instrucţiuni pentru a se juca: “aruncă mingea”, “atinge nasul tatălui”;
– luaţi-vă copilul în excursii şi vorbiţi-i despre acestea înainte de plecare, în timpul şi după excursie;
– lăsaţi-vă copilul să vă răspundă la întrebările simple;
– citiţi-i ceva în fiecare zi, poate înainte de culcare;
citiţi-i ceva în fiecare zi, poate înainte de culcare;
– descrieţi ceea ce faceţi sau aveţi de gând să faceţi;
– rugaţi copilul să transmită mesajele dvs. celor din jur (“spune-i tatei că îl rog să cumpere pâine”);
– purtaţi conversaţii cu copilul şi ceilalţi membri ai familiei;
– puneţi-i întrebări care să-i dea de gândit şi care să-l provoace să vorbească;
– arătaţi-i copilul că aţi înţeles ce spune, răspunzandu-i, zâmbindu-i;
– extindeţi ceea ce spune copilul, dacă el cere “mai mult suc”, repetaţi “Andrei mai doreşte suc”.

3-4 ani
• Activităţi care încurajează dezvoltarea limbajului
– vorbiţi despre asemănările şi deosebirile dintre obiecte;
– ajutaţi-vă copilul să spună poveşti după imagini;
– lăsaţi-vă copilul să se joace cu alţi copii;
– citiţi-i poveşti lungi;
– fiţi atent şi receptiv la copil atunci când acesta vă vorbeşte;
– vorbiţi-i despre locurile unde aţi fost sau urmează să mergeţi.

4-5 ani
• Activităţi care încurajează dezvoltarea limbajului
– ajutaţi-vă copilul să sorteze lucrurile (ex. alimente, animale etc.);
– învăţaţi copilul să utilizeze telefonul;
– lăsaţi copilul să vă ajute la planificarea activităţilor: de ex. “Ce pregătim pentru ziua de Craăciun?”;
– continuaţi să-i vorbiţi despre ceea ce îl interesează;
– citiţi-i poveşti lungi;
– lăsaţi-l şi pe el să vă spună poveşti;
– arătaţi-i că vă face plăcere când vine să vorbească cu dvs.;

5-6 ani
• Activităţi care încurajează dezvoltarea limbajului
– premiaţi copilul atunci când vorbeşte despre sentimentele
sale, gândurile, speranţele şi temerile sale;
– comentaţi despre ceea ce credeţi despre sentimentele şi gândurile sale.
5
– cântaţi, recitaţi poezii împreună;
– vorbiţi-i ca şi unui adult;
– priviţi împreună fotografiile de familie şi povestiţi poveşti de familie;
– ascultaţi când vă vorbeşte;

Educarea mişcărilor articulatorii

1. Mobilitatea aparatului fono-articulator :

A. Exerciţii de mobilitate a maxilarelor

-exerciţii de închidere şi deschidere a gurii;
-exerciţii de coborare şi ridicare a maxilarelor;
-exerciţii de alternare a maxilarelor înainte-înapoi;
-muşcătura .

B. Exercitii de mobilitate pentru limbă  

-limba iese si intră repede (ca la pisică când bea);
-limba mişcată de la dreapta la stânga (tic-tacul ceasului) ;
-limba iese în formă de lopată;
-limba iese în formă de sageată;
-limba şterge buzele;
-limba şterge dinţii de deasupra ;
-limba sterge dintii de dedesubt
-mişcări circulare ale limbii;
-limba ghemuită în fundul gurii;
-mişcările limbii în jos şi în sus cu gura deschisă.
-pronunţarea rapidă şi repetată a silabei ‘la’;
-limba la palat şi jos ;

C. Exerciţii pentru buze si obraji

-mişcări de sugere a obrajilor;
-mişcări de ţuguiere a buzelor ;
-mişcări de întindere a buzelor (zâmbetul);
-mişcări de rotunjire a buzelor ;
-mişcări alternative de întindere şi rotunjire a buzelor;
-mişcări de ţuguiere a buzelor pentru fluierat, suflat in lumânare, balon, morişcă ;
-miscari de aburire a oglinzii ;
-mişcări de umflare a obrajiilor ;
-vibrarea buzelor ;
-rictusul buzelor .

6
D. Exerciţii pentru vălul palatin
-exerciţii de imitare a căscatului ;
-exerciţii de imitare a înghiţitului, tusei ;
-mişcări de deglutiţie .

2. Educarea respiraţiei

A. Dezvoltarea respiraţiei nonverbale : educarea echilibrului între inspiraţie şi expiraţie

Exercitii pentru expiratie

– se suflă nasul in batistă;
– se suflă aerul pe dosul mâinii ;
-se ţine un fulg în aer ;
– se stinge lumânarea ;
-se umflă balonul ;
-se suflă în apă cu paiul .

Exercitii pentru inspiratie

-miroase florile ;
-câinele la vânătoare;
-miroase parfum, spirt, oţet etc.

B. Dezvoltarea respiratiei verbale :

Obţinerea expiraţiei mai lungi decât inspiraţia la pronunţie.

Vorbirea in expiraţie, fără efort, ritmat .

-exerciţii de pronunţie a vocalelor, prelung, rar, fară efort în timpul unei expiraţii ;
-exerciţii de pronunţie într-o expiraţie a unei consoane;
-exerciţii de pronunţie a unor grupe de vocale pe durata unei expiraţii (ai, ei, oi, ua, ue etc.) ;
-exerciţii de pronunţie a unor consoane însoţite de vocale, pe durata unei expiraţii (ba, be, bi, bo… ale, ele, ile…) ;
-exerciţii de pronunţie a unor silabe în care se găsesc grupuri de vocale sau grupuri de consoane, pe o expiraţie
(aie, oie, uie, stra, stre, stri, cra, cre, cri, tra, tre, tri);
-exercitii ritmice de respiratie insotite de miscari si cantec
-exerciţii de respiraţie (culcat pe canapea-cu un caiet pe  abdomen, caietul mişcându-se în ritmul diafragmei) : la
început nonverbal ; cu pronunţie de vocale, silabe, cuvinte ; cu recitare de poezii ; citire în această pozitie cu voce
tare .

EXERCIŢII PENTRU MOBILITATEA BUCO-LINGUO-FACIALĂ

-se arată dinţii ;

-se face trompa ;
-se suflă in hârtii, vată, morişti;
-se suge cu paiul un lichid ;

7
-se mestecă;
-se înghite;
-se apucă cu dinţii sau cu buzele un obiect aflat pe masă ;
-se umflă sau se sug obrajii ;
-sa reproduce prin mimică :râsul, plânsul, mirarea ;
-se fluieră;
-se scoate limba ;
-se indreaptă limba către : nas, bărbie, comisuri.