TULBURĂRI DE RITM ȘI

FLUENȚĂ A VORBIRII
BÂLBÂIALA
(BALBISM)
 Curpins:
1. Definiție;
2. Formele bâlbâielii;
3. Etiologia bâlbâielii;
4. Simptomatologie- caracteristici specifice în
bâlbâială.
Definiție
 Bâlbâitul este o tulburare de vorbire în care
fluența normală a vorbirii este întreruptă de repetiții
frecvente sau prelungirea unor sunete, silabe sau
cuvinte sau de inabilitatea individului de a începe
pronunția cuvântului.

Întreruperile în vorbire pot fi însoțite de clipiri

frecvente ale ochilor, tremuraturi ale buzelor sau ale
mandibulei sau alte comportamente care arată
strădania persoanei de a se exprima.
Frecvenţa
bâlbâielii
 • Bâlbâiala se întâlneşte mai des la băieţi decât la fete
(3/4 din cazurile de bâlbâială sunt băieți).

• Copiii ce trăiesc în mediul rural, bâlbâiala se

întâlneşte mai rar decât la copiii din mediul urban.

• Tulburările principale ale bâlbâielii apar în respirație,

mișcările palatului, laringelui,
vălului, buzelor,
tonalitate, fiind însoțite de o serie de sincinezii și modificări psihice.

• În 90% din cazuri, bâlbâiala apare între 3-6 ani.

 • Cele mai evidente sunt mișcările respiratorii
spastice, care tulbură ritmul respirator sau adeseori
îl fac să piardă mult aer înainte de a începe să vorbească.

• La nivelul laringelui, apare o închidere exagerată,

spastică, un tic al coardelor vocale.

• La nivelul aparatului fonator, apar contracții neregulate ale vălului,

buzelor, masticatorilor.

• Frecvent atenția se îndreaptă spre emiterea unor sunete și apare frica în fața lor
accentuând spasmele.

• Tonalitatea este de obicei dizarmonică, monotonă.

Formele
bâlbâielii
 II. Forma (bâlbâiala) tonică-
I. Forma (bâlbâiala) clonică- nu poate pronunța primul
vorbirea este întreruptă în sunet din cauza unor spasme
timpul pronunției unor sunete foarte puternice pe care cu
sau greu le poate învinge.
cuvinte din cauza unor spasme Spasmele pot fi de tip
care produc repetarea respirator, fonator, articulator.
unor silabe ; III. Forma (bâlbâiala)
mixtă- fie cu
predominanţă clonică
(balbismul clono-tonic),
fie cu predominanţă
tonică (balbismul tono-
clonic).
 Geneza și
evoluția
cercetărilor despre
bâlbâială
 • Primele informații cu privire la bâlbâială apar în scrierea
hieroglifică a monumentelor Egiptului, ca și în lucrările de
mai târziu ale unor filozofi și istorici din antichitate.
• Cea mai valoroasă lucrare poate fi considerată „Viețile
paralele” a lui Plutarh, o descrierea complexă, în oglindă, a
lui Demostene (384 ‐ 322) și Cicero (106 – 43);
• Metodele de corectare a tulburărilor de vorbire din antichitate, deși
bazate pe date empirice, ne‐au lăsat drept moștenire și unele lucruri
pozitive, care și‐au păstrat valabilitatea.
• „Canonul medicinii”, în care găsim descrise de către
Avicenna (980 ‐ 1037) exercițiile de gimnastică respiratorie
și vocală utilizate în tratamentul bâlbâielii, care se aplică cu
unele modificări și în prezent.
Etiologia
bâlbâielii
 Etiologia bâlbâielii este complexă și neelucidată total.
De-a lungul timpului, au fost formulate mai multe teorii explicative ale
cauzelor care declanșează bâlbâiala.
 • Factori ereditari: predispoziția spre bâlbâială se transmite
ereditar, mai repede pe linie maternă, dar presupune prezența unor
factori activi care să o declanşeze. Seeman (1951);
• Disfuncţia circuitelor de control ale limbajului: incriminează nu
structurile motorii cerebrale, ci pe cele receptorii, Pichon E. și
Borel‐Maisonny S. (1937) ;
• Tulburările de lateralitate şi organizare spațio– temporală;
stângăcia contrariată, Travis și Orton;

• Factori psiho-sociali, generatori sau agravanţi ai bâlbâielii: stările

de nevroză, greşelile de educaţie, așteptările prea mari ale părinților,
stările de stres, aprecierile greşite pe care le fac părinţii şi cadrele
didactice asupra vorbirii copiilor, etc. Johnson W.(1963) .
 În opoziție cu teoriile menționate se situează cele
„psihogenetice”, care caută explicații în afara disfuncției aparatelor
neurologice. Ajuriaguerra J. (1958) distinge două grupe:

• Teoriile care consideră bâlbâiala o „nevroză a vorbirii”:

alterarea vorbirii condiționează modificarea mai mult sau mai puțin
amplă a personalității.

• Teoriile care leagă bâlbâiala de o organizare nevrotică în

sensul psihanalitic al cuvântului: bâlbâiala ar fi un „simptom
nevrotic” cu valoare de apărare împotriva anxietății și de
compromis între anumite pulsiuni și frânele care se opun realizării
lor
 Simptomatologie-
caracteristici
specifice în bâlbâială
 • Repetiţii de sunete şi de silabe; (ma-ma-ma-mă, ba-ba-bana-na-na-nă,
co-o-o-pil);
• Prelungiri ale consoanelor, precum şi ale vocalelor; (ssstop,
aaaarbore, băăăutuuuură);
• Blocaje audibile sau silenţioase (pauze pline sau pauze goale
în vorbire);
• Fragmentarea cuvintelor (ex. pauze în interiorul cuvântului);

• Circumlocuţiuni (substituiri de cuvinte cu scopul de a evita

cuvintele problematice);

• Repetiţii de cuvinte întregi monosilabice. (E-e-e-e-e frig

afară).
 Toamna și ariciul politicos
Îîîîîntr-o toaaaamnă aaaaaurie, un arararici se plipliplimba lililiniștit
prin păpăpădure.
Cucucum mememergea el așa ppprintre frfrfrunzele usususcate care
îîîîîîîncepeau ssssă cacacadă din cococopaci, s-a înînîntâlnit cu o
veveveriță. Aaariririciul, ninici nu a ssstatatat pe gâgâgânduri șișiși aaa
sasasalutat-o:
- Bububună dimineața, vevecină veveveriță!
- Bububună dimineața, aaariciule! a rărărăspuns aceasta.
Mulțumim pentru
atenția acordată!
 Bibliografie:

1. https://www.logorici.ro/ce-este-balbaiala/;
2. INTRODUCERE ÎN LOGOPEDIE- NOTE DE CURS;
3. https://www.youtube.com/watch?v=y4P7DNWtDcs
 Introducere în logopedie
Participanți: Ciobanu Mălina- Maria
Băcăoanu Silvia- Maria
Moroșanu Alexandra
Universitate: Universitatea Alexandru Ioan Cuza
Facultate: Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Specializarea: Psihopedagogie specială
Anul: 2022- 2023, anul II
Grupa: grupa a II- a
Coordonator disciplină: dr. O. Tudorean