Interventia logopedica la copiii cu tulburari pervazive de dezvoltare

Un copil poate oricand sa invete un adult trei lucruri: cum sa fie multumit fara motiv, cum sa nu stea locului
niciodata si cum sa cera cu insistenta ceea ce isi doreste (P. Coeho). La randul nostru avem datoria de a
ajuta copilul sa patrunda si sa se adapteze la conditiile si normele vietii sociale. Pentru a putea relationa cu
cei din jur atat adultii cat si copiii au nevoie de un sistem de comunicare . Prin intermediul comunicarii
fiecare dintre noi isi poate exprima nevoile si dorintele si astfel se pot evita anumite situstii ce pot devenii
frustrante. Deci comunicarea are un rol esential in dezvoltarea armonioasa a personalitatii individului.
Exista mai multe tipuri de a comunica si anume: comunicarea prin intermediul limbajului oral, comunicarea
prin limbajul gestual , comunicarea prin intermediul imaginilor. In functie de particularitatile de dezvoltare o
fiecarui copil ,el isi poate insusii unul din sistemele de comunicare mentionate anterior. Rolul parintilor si a
specialistilor este sa descopere ce tip de comunicare ii este accesibila copilului si sa-l ajute sa se
perfectioneze in utilizarea acseteia.
Daca copilului ii este accesibila comunicarea orala dar intampina dificultati in achizitionarea acesteia, este
necesara, alaturi de terapia ABA, si terapia logopedica. Aceasta interventie trebuie sa se realizeze timpuriu
pentru a evita ulterioarele decalaje ce pot aparea intre varsta cronologica a copilului si varsta limbajului.
Activitatea logopedica cupinde exercitii cu caracter general si exercitii cu caracter specific.
Dintre activitatile cu caracter general amintesc:
Educarea respiratiei si a echilibrului inspir-expir
- gimnastica generala, corporala
- exercitii respiratorii simple (inspirarea aerului pe nas si expirarea acestuia pe gura, formarea de valuri pe
suprafata unei ape prin suflare,aburirea unei oglinzi, suflarea intr-o lumanare aprinsa);
Imbunatatirea miscarii organelor fono-articulatorii
- exercitii speciale pentru muschii obraijlor (miscari de sugere-umflare a obrajilor),
- exercitii speciale pentru muschii limbii (scoaterea ritmica a limbii, stergerea dintilor cu limba , pozitionarea
limbii peste buza inferioara/superioara),
- exercitii speciale pentru muschii buzelor (tuguierea buzelor, vibrarea buzelor prin imitarea sforaitului,
acoperirea alternativ a unei buze prin cealalt, framantarea buzelor)
- exercitii speciale pentru muschii maxilarelor ( clantatinul dintilor,miscarea maxilarului inferior stnga dreapta)
Dezvoltarea muschilor fini ai mainii
- exercitii de gimnastica (imitarea picaturilor de ploaie, strangere si desfacerea succesiva a pumnului,);
- modelaj (lut sau plastelina);
- pictura, desen;
Optimizarea coordonarii oculo-motorii in vederea realizarii activitatii de scriere
- insirarea de margele pe un snur, punerea tintelor pe o plansa dupa un anumit model);
- decupari, lipiri pe un contur dat;
In ceea ce priveste exercitiile cu caracter specific, acestea variaza in functie de fiecare problema de limbaj in
parte si presupun elaborarea unui plan de interventie personalizat si adecvat la particularitatile de dezvoltare
ale fiecarui copil .
Conditiile de baza pentru ca un program logopedic sa demareze eficient sunt legate de faptul ca este
necesar ca, copilul sa stie sa imite, sa poata sustine contactul vizual si sa poata fi antrenat in activitate
pentru scurt timp.

De exemplu, daca avem de-a face cu un sigmatism (adica, copilul nu pronunta corect sunetul S ) avem de
parcurs urmatorii pasi:
se emite izolat sunetul urmarind asezarea corecta a aparatului fonoarticulator;
se lucreaza sunetul in silabe simple si in silabe repetate;
se lucreaza sunetul alaturi de diftongi;
se lucreaza sunetul, in pozitie initiala, in cuvinte monosilabice;
se lucreaza sunetul, in pozitie initiala, in cuvinte bisilabice;
se lucreaza sunetul, in pozitie initiala, in cuvinte polisilabice;
se lucreaza sunetul, in pozitie mediana, in cuvinte monsilabice;
se lucreaza sunetul, in pozitie mediana, in cuvinte bisilabice;
se lucreaza sunetul, in pozitie mediana, in cuvinte polisilabice;
se lucreaza sunetul, in pozitie, final in cuvinte monosilabice;
se lucreaza sunetul, in pozitie, final in cuvinte bisilabice;
se lucreaza sunetul, in pozitie, final in cuvinte polisilabice;
apoi se lucreaza sunetul in propozitii;
se lucreaza sunetul cu perechea lui sonora (Z)
In cazul in care este vorba de o nedezvoltare a limbajului, la toti pasii prezentati mai sus, se adauga si etapa
in care se emit izolat vocalele.
Aceste etape sunt necesare independent de varsta cronologica a copilului.
Tot in cadrul activitatii logopedice se urmareste si dezvoltarea abilitatilor de comunicare orala ale copilului
prin activitati de genul
Dezvoltarea vocabularului activ si pasiv, a limbajului impresiv si expresiv:
- formarea unui cuvant nou din ultima silaba (sau sunet) a cuvantului precedent (jocul de tip fazan);
- completarea cuvintelor cu prima silaba rostita de logoped;
- gasire de rime;
- povestiri pe diverse teme;
- invatare de poezii, proverbe, ghicitori;
Este important pentru ca procesul de recuperare sa se realizeze cu succes sa existe o buna colaborare intre
logoped-terapeut si parinti. Astfel, interventia logopedica inceputa de logoped trebuie sa fie continuata de
terapeutul cu care copilul lucreaza in fiecare zi si sustinuta de parinti acasa.
dupa Logoped Ana Burla Turcanu Asociatia AITA
http://www.sindromdown.ro/index.php/component/content/article/52-medicina/34-terapia-tulburarilor-de-ritm

TERAPIA TULBURRILOR DE RITM I FLUEN LA COPIII CU SINDROM DOWN

Dupa Doina Stoica
Copiii cu sindrom Down ntmpin de obicei dificulti importante n
dezvoltarea auzului fonematic i a pronunrii corecte a sunetelor i a
grupurilor de sunete.
Dac pentru diagnosticul tipic de dislalie polimorf exist terapii bine
structurate i adaptate, n cazul abordrii terapeutice a tulburrilor de ritm i
fluen demersurile sunt mai dificile deoarece balbismul sau blbiala are
repercursiuni asupra ntregii personaliti a copilului prin complicaiile sale
patopsihice secundare: timiditatea, teama de a pronuna un anumit sunet,
cuvnt, de a fi activ n timpul terapiei (logofobia), instabilitatea emotiv,
nchiderea n sine, izolare de grup.
Tulburrile de ritm i fluen nu se aliniaz la diada tulburare de vorbire coeficient de inteligen dar contribuia psihologului este important n efortul
logopedului de a recupera un copil cu o astfel de problem.
n categoria tulburrilor de ritm i fluen a vorbirii intr att blbiala ct i
tahilalia, bradilalia i mutismul.
Diagnosticul diferenial se face cu tulburrile de voce: disfonia, afonia i
fonastenia.
Blbiala se caracterizeaz prin tulburri spastice ale ritmului i fluenei
vorbirii, determinate de tulburri funcionale ale raporturilor de inducie
cortico-subcortical i mai rar organice.
Denaturarea vorbirii apare n urma spasmelor musculaturii organelor de vorbire
i a tulburrilor de natur afectiv-volitive.
Simptomele blbielii sunt instabile i se schimb n dependena de stare
psihic general a copilului i de relaia social dintre el i interlocutorul su.
Vorbirea poate decurge n anumite situaii normal, i ea este normal cu
excepia sunetelor dificile. Apare n mod obinuit n perioada de dezvoltare a
vorbirii, sub aciunea unor factori stresani (ocuri nervoase, traume psihice)
sau dup anumite boli, dar n unele cazuri ea poate s apar i n perioada
verbal. n general, blbiala se accentueaz n perioada adolescenei.
Limbajul expresiv i structura lexico-gramatical a vorbirii se dezvolt normal.
La blbii este grav afectat funcia comunicativ a vorbirii. Blbiala este
nsoit de micri concomitente de prisos, care nsoesc efortul de a vorbi
(micri ale membrelor, capului, sinkinezii). n timpul vorbirii se pot observa
tulburri neurovegetative, respiratorii, vasomotorii, secretorii. n lipsa unui
ajutor logopedic de specialitate, blbiala prezint tendine de agravare.

Pronosticul, exceptnd unele recidive este favorabil.

Tahilalia este o tulburare a ritmului de realizare individual a
programelor articulatorii, caracterizat printr-o vorbire prea accelerat. Viteza
excesiv a vorbirii poate fi de natur organic ct i funcional. Copiii
tahilalilici sunt n general mai agitai, nervoi, uneori cu agitaie motorie i cu
o instabilitate pronunat a ateniei. Prin examinri medicale se constat
tremurul pleoapelor, tahicardie dermatografism.
Down.

Pronosticul este favorabil. Este o afeciune mai rar ntlnit la copiii cu

Bradilalia se caracterizeaz printr-o vorbire ncetinit, greu de

urmrit. Apare mai frecvent la copiii cu nivel sczut de inteligent. Pronosticul
este n general favorabil, ritmul vorbirii poate fi ameliorat.
Mutismul se caracterizeaz printr-o pierdere temporar a vorbirii, iar
uneori i a auzului ca urmare a unor distres-uri marcate care produc o inhibiie
a zonelor respective ale scorei cerebrale. n cazurile de mutism dispare
temporar vorbirea expresiv, iar n surdo-mutitate i cea impresiv. Copiii cu
sindrom Down care sufer de aceast tulburare sunt patici, dezorientai n
situaie, iritabili. Pronosticul este favorabil dar depinde mai mult de aciunea
medical dect cea logopedic.

Terapia tulburrilor de ritm i fluen

Din experien, am observat c cele mai frecvente situaii care
cauzeaz blbiala la copiii cu sindrom Down sunt:
1. ntrebrile puse brusc;
2. fixarea cu insisten asupra blbitului cnd acesta trebuie s vorbeasc;
3. ncercarea de a-mi impune propria prere de relatare a unor situaii
stresante, neplcute;
stri de oboseal fizic, psihic, covalescen;
4. povestirea unor fapte neplcute, stresante;
5. aprecieri asupra modului lui de vorbire i asupra comportamentului;
6. manifestri agresive din partea celorlali copii din grup;

7. pronunarea unor cuvinte lungi, cu dificulti fonetice, puin cunoscute;

8. crearea unui scenariu terapeutic care s favorizeze exprimarea
verbal fluent se refer la:
-

construirea unui climat cald i plin de afectivitate,

comunicarea n bun dispoziie, de relaxare,

supraveghere mai puin rigid a grupului de copiii,

evitarea conflictelor i strii de ncordare nervoas,

Terapia blbileli se face acordnd asisten de specialitate att copilului ct

i prinilor acestuia.
Toi membrii familiei trebuie s stabilieasc relaii afective de apropiere, de
sinceritate i ncredere, care
s-i ofere copilului o securitate sufleteasc
deosebit.
Relaiile afective trebuie s fie echilibrate i constante.
Constana relaiilor afective este necesar deoarece blbiala poate reapare
dup o anumit perioad de la vindecare.
n ceea ce privete terapia direct cu subiectul, n prima faz se urmrete:
1.

nlturarea pe ct posibil a cauzelor declanatoare

2.
variate:

exerciii de reeducare a vorbirii prin exerciii

exerciii de gimnastic respiratorie pentru realizarea

unei respiraii toracice echilibrate i a unei inspiraii profunde, dirijate
contient de copil
exerciii de gimnastic respiratorie nsoite de
vorbire (dup ce s-a obinut un anumit echilibru)
exerciii de antrenare a dicernmntului auditiv,
bazat pe exerciii de pronunare ritmic i de reliefare a elementelor prozaice,
cu variaia intonaiei, tempoului
exerciii ritmice, bazate pe coordonarea ntregii motriciti, nclusiv
a celei verbale
Dac blbiala persist, se vor efectua exerciii speciale de 3-4 ori pe
sptmn.

Se va ncepe cu vorbirea asociat, apoi reflectarea, iar n final vorbirea liber,

spontan. Se vor pronuna cuvinte, propoziii simple.
n prima faz se acioneaz direct, n a doua se urmrete realizarea unui
control direct al blocajelor. Copiii trebuie s-i contientizeze greutile i
contribuia propriilor eforturi.
Dac terapia ncepe la o vrst mai mare, mijloacele de nlturare sunt mai
complexe i timpul necesar corectrii este mai ndelungat.
Cnd depriderile de vorbire sunt adnc nrdcinate rezultatele sunt limitate,
obinndu-se numai o ameliorarea a vorbirii.
Subliniez rolul important al psihoterapiei n nlturarea ideii obsedante de
dificultate a vorbirii, a fricii de a vorbi, a sentimentului de inferioritate,
trezirea ncrederii n eficiena psihoterapiei logopedice i n posibilitatea
nlturrii blbielii.
Pot fi adaptate diferite metode de psihoterapie, personal am constatat c att
terapia direct prin cuvnt ct i cea indirect prin modificrile ambientale au
mai mult efect dac sunt asociate cu procedee extralingvistice (ton hotrt,
mimica expresiv, gesturi sigure) care sunt mult mai eficiente dect
argumentarea logic.
Este recomandat s se foloseasc exerciii de contractur muscular, nervoas
i psihic, pe un fond muzical linititor sau pe fondul unor imagini relaxante.
Pentru copiii care au tendine agresive recomand descrcarea fizic, prin
exerciii ce includ micri specifice instinctive, care duc treptat la linitire.

Programul logopedic ar trebui s includ procedee variate cum ar fi:

procedeul continuitii tonului vocal (nlocuirea
sunetelor, cuvintelor prin pronunarea sunetelor a" sau m" prelungit, imitnd
ns accentul i intonaia propoziiei)
ntreruperea i reluarea vorbirii (pentru a-i crea o
stare pregtitoare cnd anticipeaz apariia unui spasm)
procedeul masticaiei (s emit sunete n timp ce
efectueaz micri de masticaie bine conturate)
procedeul asocierii vorbirii cu scrisul (exerciiile de
scris se execut deodat cu pronunare prelungit a vocalelor din fiecare
silab, nlturnd disfluenele prin abaterea ateniei de la pronunare)

Majoritatea autorilor sunt de prere c cititul este metoda de baz n terapia

blbielii. La nceput citirea va fi nsoit de btaia metronomic a minii,
copilul avnd sarcina de a citi cuvntul, corect, prelungit, bine articulat. Este
bine ca exerciiile de citire n aceast faz, s se fac pe texte scurte, apoi se
vor lungi (4-5 cuvinte). Copilul va ncepe cu un inspir (mai mult sau mai puin
profund, n funcie de lungimea sintagmei) apoi va citi sintagma pe parcursul
unui singur expir.
Primele exerciii se vor face cu logopedul, urmrind citirea reflectat i apoi
independena. n vederea evitrii perseverrii influenelor, vor alterna
diferitele tipuri de exerciii (cu voce sonor, optit, mimat, rapid, lent,
normal).
Dup realizarea unei vorbiri apropiate de normal se va exersa citirea artistic
(expresiv) adic citirea cu intonaie, accenturi, cu respectarea semnelor de
ortografie i punctuaie. Se va trece apoi la reproducerea celor citite, iniial
pe baza ntrebrilor logopedului (cerndu-i s redea doar ideile pe care le
stpnete) i n final independent. Dup conversaia dirijat n primele
edine, pe teme obinuite, familiare blbitului, pe msur ce se restabilete
vorbirea copilului, va urma conversaia mai nuanat n care se abordeaz
teme variate.
Copilul poate fi stimulat s ia parte la concursuri, la discuii de grup,
etc.Deoarece la subiecii blbii se constat i o voce slab, nesigur, trebuie
acionat pentru educarea unei voci sonore, sigure, ce se poate forma mai ales
prin cntec.
Meloterapia i terapia prin dans sunt benefice pentru tratamentul blbilelii.
Referine bibliografice

1.
2.

Partenie Ancua - Logopedie, Timioara -1999

Guu Matei- Logopedie, Cluj, 1975

Carti de logopedie
Terapia tulburarilor de limbaj, Cornelia Stanica, Ecaterina Vrasmas, Editura Didactica si Pedagogica, 1997
Semiologia dislexiei disgrafiei si terapia ei, Veronica Bilbie, EdituraPim, 2010
Tulburarile limbajului scris citit, Georgeta Burlea, Editura Polirom, 2007
Defectologie si logopedie, Monica Delicia Avramescu, Editura Fundatiei Romania de Maine, 2006
Limbaj si intelect, Constantin Paunescu, Editura Stiintifica, 1973
Rhinolalia si terapia ei, Margareta Tomescu, Editura Pim, 2005
Educatia copilului prescolar, Ecaterina Vrasmas, Editura Pro Humanitate, 1999
Terapia axata pe comportamentele verbale, Mary Lynch Barbera, Tracy Rasmussen, Editura For You, 2009
Evaluarea si educarea psihomotricitatii, Ioan Dorin Radu, Gheorghe Ulici, Editura Fundatiei Humanitas,
2003
Conduita verbal a scolarilor mici, Emil Verza, Editura Didactica si Pedagogica, 1973
Sa invatam cu placere, Fise de exercitii logopedice in comunitatea orala si scrisa, Ecaterina Vrasmas,
Viorica Oprea, Ana Stoica, Adriana Stancu, Sorina Niculescu, Elena Liliana Galbinasu, Supliment al revistei
Invatamantul Prescolar, 2007
8 Log, Program de exercitii logopedice pentru remedierea dislaliei, Ecaterina Vrasmas, Viorica Oprea,
Adriana Stancu, Sorina Niculescu, Ana Stoica, Valeria Parsan, Florentina Galbinasu, Iuliana Barbuceanu,

Supliment al revistei Invatamantului Prescolar, 2009