Balbism

de Pogan-Talyai Daniel , MG 5 , Grupa 3

Definitie

Balbismul este o tulburare de vorbire in care fluenta

normala a vorbirii este intrerupta de repetitii frecvente sau
prelungirea unor sunete, silabe sau cuvinte sau de
inabilitatea individului de a incepe pronuntia cuvantului.
Aceste intreruperile in vorbire pot fi insotite de clipiri
frecvente ale ochilor, tremuraturi ale buzelor sau ale
mandibulei sau alte comportamente care arata stradania
persoanei de a se exprima.
 Aceasta afectiune poate fi inrautatita daca
copilul este pus in situatia sa vorbeasca la telefon
ori in fata unui public dar in acelasi timp poate fi si
imbunatatita de exemplu prin cantat sau vorbirea
de unul singur.
Aceasta boala afecteaza indivizi de orice varsta ,
dar apare cel mai frecvent la copii mici , intre 2 si 6
ani, cand se dezvolta vorbirea. Baietii au un risc de
3x mai mare decat fetele. Majoritatea copiilor
depasesc aceasta afectiune doar 1% din acestia
raman balbinism la maturitate.
Cum se produce vorbirea?
In mod normal vorbirea se produce datorita unor miscari musculare
precis coordonate care implica respiratia (mecanism respirator), fonatia
(mecanism fonator) si articularea (gat, palat, limba, buze si dinti).
Aceste miscari musculare sunt initiate, coordonate si controlate de
creier si sunt monitorizate prin simtul auditiv si tactil.
Pentru a vorbi o persoana inspira si coardele vocale, care sunt doua
benzi de tesut muscular localizate in laringee, trebuie sa se apropie una
de alta. Aerul retinut in plamani este eliberat gradual, trece prin
coardele vocale usor inchise, determinand astfel vibratia lor si
producand vocea. Sunetul vocii trece prin laringe si faringe si este
directionat spre gura pentru majoritatea sunetelor, mandibula si buzele
se misca intr-un mod precis pentru modificarea sunetelor si aparitia
cuvintelor.
Cauzele BALBINISMULUI
Exista motive sa credem ca multe forme de balbism sunt determinate
genetic. Mecanismele precise care determina balbismul nu sunt inca
pe deplin intelese.Cea mai frecventa forma de balbism se considera
ca este developmentala, adica apare la copii, care sunt in proces de
formare a limbajului.
Alte forma comuna este cea neurologica. Tulburarile neurologice
apar datorita problemelor de semnalizare intre creier si nervi sau
musculatura. In balbismul neurogen, creierul nu poate coordona
adecvat diferitele componente ale mecanismului vorbirii. Acest tip de
balbism poate apare si dupa un accident vascular cerebral sau alte
tipuri de leziuni cerebrale.
Alte tipuri de Balbinism

Sunt clasificate ca psihogenice sau care isi au originea in minte sau

activitatea mentala cum ar fi prin gandire si rationament.
La un moment dat s-a considerat ca acesta ar fi cauza majora a
balbismului, acest tip este acum recunoscut la un numar mic de indivizi
care se balbaie. Desi persoanele cu balbism pot dezvolta probleme
emotionale cum ar fi teama de a cunoaste persoane noi, sau sa
vorbeasca la telefon, aceste probleme apar ca rezultat al balbismului
nu ca si cauza al acestuia.
Balbismul psihogenic apare ocazional la persoane care prezinte o
boala mintala sau la persoane care au experimentat stres mental
sever sau anxietate.
Diagnosticul

Balbismul este de obicei diagnosticat de un specialist in

patologia vorbirii (logoped) sau de un neurolog; acestia
sunt specializati in testarea si tratarea afectiunilor vocii,
vorbirii si limbajului precum si al afectiunilor din sfera
neurologica.
Diagnosticul se bazeaza pe istoricul afectiunii, cum ar fi
momentul debutului si in ce circumstante a aparut,
precum si o evaluare completa a abilitatilor de vorbire si
limbaj.
Tratament
Exista o varietate de tratamente pentru balbism. Oricare
dintre metode imbunatateste fluenta vorbirii, dar nu exista nici
un tratament care sa vindece balbismul.
Totusi, logopedia poate ajuta la prevenirea balbismului de
dezvoltare sau poate preveni ca acesta sa devina o
problema pe toata viata.
De aceea este necesara o evaluare a vorbirii la toti copiii
care se balbaie mai mult de 6 luni sau la cei la care balbismul
este asociat cu comportamente de fortare inainte de a
spune cuvantul.
 Balbismul de dezvoltare se trateaza de obicei prin
educarea parintilor despre restructurarea mediului in care
vorbeste copilul pentru a reduce episoadele de balbaiala.

Parintii sunt invatati:

- sa ofere un mediu relaxant acasa cu oportunitati pentru copil sa
vorbeasca; stabilirea unor momente specifice de-a lungul zilei in care
copilul sa poata vorbi cu parintele fara ca acesta din urma sa fie
deranjat pot fi de folos
- - abtinerea de la a critica sau a corecta felul in care vorbeste copilul
sau oprirea de la manifestarea unor reactii negative la lipsa de fluenta
in vorbire a copilului; parintii ar trebui sa evite sa pedepseasca copilul
pentru lipsa de fluenta in vorbire sau sa-i ceara copilului sa repete
cuvantul la care apare balbismul pana il va pronunta fluent
- sa nu oblige copilul sa vorbeasca cu alte
persoane, daca el nu vrea
- sa asculte cu atentie copilul atunci cand acesta
vorbeste
- sa vorbeasca rar si intr-o maniera relaxata: daca
un parinte vorbeste in acest mod si copilul va vorbi
rar, relaxat
- sa astepte pana copilul spune cuvantul pe care
vrea sa-l spuna, fara sa incerce sa completeze
gandurile copilului
- sa vorbeasca deschis cu copilul despre balbism,
daca acesta deschide subiectul.
Alte forme de terapii

Se folosesc interventii cum ar fi medicatia sau dispozitive

electronice.Medicamentele care afecteaza functionarea
cerebrala deseori au efecte secundare care le poateface
dificil de utilizat pe termen lung.
Dispozitivele electronice care pot ajuta individual sa
controleze fluenta vorbirii pot crea mai multe probleme
decat sa fie de ajutor in majoritatea situatiilor in care
persoana trebuie sa vorbeasca si sunt abandonate de
pacientii cu balbism.
Cercetari in domeniul balbismului

Cercetarile in acest domeniu exploreaza cai de a imbunatati

diagnosticul si tratamentul balbismului, dar si identificarea cauzelor. Un
accent deosebit se pune pe imbunatatirea abilitatilor de determinare
a copiilor care vor depasi balbismul si a celor la care afectiunea va
dura toata viata. Sunt examinate caracteristicile balbismului pentru a
identifica grupuri de indivizi care prezinta acelasi tip de balbism si care
pot avea cauze comune. Cercetarile se concentreaza de asemeni pe
localizarea genelor care se presupune ca ar fi implicate in balbismul
ce apare la mai multi membrii ai aceleiasi familii. Instrumentele
medicale moderne, cum ar fi PET (tomografie cu emisie de pozitroni)
si IRM (imagistica prin rezonanta magnetica) ofera imagini ale
organizarii creierului la pacientii cu balbism.
Bibliografie

 www.Wikipedia.com
 www.medtorrents.com
 www.medicalstudent.ro
 www.google.com
 www.snpcar.ro