Ce este balbismul?

Balbaiala este o tulburare a comunicarii care se traduce printr-o dificultate a limbajului vorbit : pierderea fluiditatii unui cuvant, ezitarea, tulburarea ritmului, etc. In esenta, balbismul este o tulburare functionala motorie care are la baza dissinergia musculaturii care participa la actul vorbirii si al respiratiei. Tulburarea de vorbire se accentueaza in momentul vorbirii in public, cand se atrage atentia asupra defectului, cand lumina este puternica, la vorbirea cu necunoscuti, la emotii. Ea se diminueaza sau chiar dispare intr-o atmosfera familiara, linistita, in semiintuneric, atunci cand se canta sau recita o poezie foarte bine stiuta. Pe langa tulburarea de vorbire apare si tulburarea de respiratie evidenta numai in timpul elocutiunii. Se adauga tulburarea de tonalitate, cu pronuntarea exploziva a cuvintelor. Apar miscari ample, gesturi largi, de compensare a deficitului din exprimare (sincinezii), incarcatura vegetativa intensa (transpiratii, eritem). In timp, se instaleaza logofobia, teama de a repeta, de a nu face fata exprimarii, evitarea raspunsului verbal, sau raspunsuri scurte, laconice, cu multe cuvinte parazite. Apare de obicei intre 3 si 5 ani si adesea este acompaniat de diverse ticuri sau gesturi stereotipe ale fetei sau membrelor. In 30% din cazuri este ereditar.Baietii au risc de 3 ori mai mare de a face balbism decat fetele. Majoritatea copiilor, totusi, depasesc aceasta afectiune, se presupune ca doar 1% din adulti prezinte balbism. Care sunt formele de balbism? Balbaiala apare cand copilul cauta cuvantul corect. Balbismul developmental este de obicei limitat in timp. Alte forma comuna este cea neurologica. Tulburarile neurologice apar datorita problemelor de semnalizare intre creier si nervi sau musculatura. In balbismul neurogen, creierul nu poate coordona adecvat diferitele componente ale mecanismului vorbirii. Acest tip de balbism poate apare si dupa un accident vascular cerebral sau alte tipuri de leziuni cerebrale. Alte tipuri de balbism sunt clasificate ca psihogenice sau care isi au originea in minte sau activitatea mentala cum ar fi prin gandire si rationament. Desi la un moment dat s-a considerat ca acesta ar fi cauza majora a balbismului, acest tip este acum recunoscut la un numar mic de indivizi care se balbaie. Desi persoanele cu balbism pot dezvolta probleme emotionale cum ar fi teama de a cunoaste persoane noi, sau sa vorbeasca la telefon, aceste probleme apar ca rezultat al balbismului nu ca si cauza al acestuia. Balbismul psihogenic apare ocazional la persoane care prezinte o boala mintala sau la persoane care au experimentat stres mental sever sau anxietate. Cercetatorii si clinicienii au observat de mai mult timp ca balbismul apare la mai multi membri ai aceleiasi familii si ca exista o mare probabilitate ca unele forme de balbism sa fie, de fapt, ereditare. Totusi, nu au fost identificate gene specifice pentru balbism. Balbismul este de obicei diagnosticat de un specialist in patologia vorbirii (logoped); acesta este specializat in testarea si tratarea afectiunilor vocii, vorbirii si limbajului. Acest diagnostic este pus in Romania si de psihiatrul de copii si adolescenti. Diagnosticul se bazeaza pe istoricul afectiunii, cum ar fi momentul debutului si in ce circumstante a aparut, precum si o evaluare completa a abilitatilor de vorbire si limbaj. Exista o varietate de tratamente pentru balbism. Oricare dintre metode imbunatateste fluenta vorbirii, dar nu exista nici un tratament care sa vindece balbismul. Totusi, logopedia poate ajuta la prevenirea balbismului de dezvoltare sau poate preveni ca acesta sa devina o problema pe toata viata. De aceea este necesara o evaluare a vorbirii la toti copiii care se balbaie mai mult de 6 luni sau la cei la care balbismul este asociat cu comportamente de fortare inainte de a spune cuvantul. Balbismul de dezvoltare se trateaza de obicei prin educarea parintilor despre restructurarea mediului in care vorbeste copilul pentru a reduce episoadele de balbaiala.

Recomandari parintii: sa ofere un mediu relaxant acasa cu oportunitati pentru copil sa vorbeasca; stabilirea unor momente specifice de-a lungul zilei in care copilul sa poata vorbi cu parintele fara ca acesta din urma sa fie deranjat pot fi de folos abtinerea de la a critica sau a corecta felul in care vorbeste copilul sau oprirea de la manifestarea unor reactii negative la lipsa de fluenta in vorbire a copilului; parintii ar trebui sa evite sa pedepseasca copilul pentru lipsa de fluenta in vorbire sau sa-i ceara copilului sa repete cuvantul la care apare balbismul pana il va pronunta fluent sa nu oblige copilul sa vorbeasca cu alte persoane, daca el nu vrea sa asculte cu atentie copilul atunci cand acesta vorbeste, fiind atenti asupra e ceea ce el doresta sa spuna sa vorbeasca intr-o maniera relaxata: daca un parinte vorbeste in acest mod si copilul va vorbi rar, relaxat sa astepte pana copilul spune cuvantul pe care vrea sa-l spuna, fara sa incerce sa completeze gandurile copilului sa vorbeasca deschis cu copilul despre balbism, daca acesta deschide subiectul.