Balbism

Chinas Corina: Pedagogia învăț.primar, Psihopedagogie.Gr1

f/r
 Definitie

Balbismul este o tulburare de vorbire in care fluenta normala a

vorbirii este intrerupta de repetitii frecvente sau prelungirea unor
sunete, silabe sau cuvinte sau de inabilitatea individului de a incepe
pronuntia cuvantului.
Aceste intreruperi in vorbire pot fi insotite de clipiri frecvente ale
ochilor, tremuraturi ale buzelor sau ale mandibulei sau alte
comportamente care arata stradania persoanei de a se exprima. 
 Cauzele balbinismului

Cauza exactă a balbismului nu este cunoscută. Studii recente au arătat

că genetica joacă un rol important în apariţia acestei patologii. Modul
exact de transmitere genetică şi felul în care tulburarea apare nu este pe
deplin elucidat. Se pare că ar putea să existe o modificare la nivelul
muşchilor implicaţi în vorbire. Aceste modificăr ar sta la baza apariţiei
disfluenţelor.
 Diagnosticul
Balbismul este de obicei diagnosticat de un specialist in patologia
vorbirii (logoped) sau de un neurolog; acestia sunt specializati in
testarea si tratarea afectiunilor vocii, vorbirii si limbajului precum
si al afectiunilor din sfera neurologica.
Diagnosticul se bazeaza pe istoricul afectiunii, cum ar fi
momentul debutului si in ce circumstante a aparut, precum si o
evaluare completa a abilitatilor de vorbire si limbaj.
Frecvența de apariție a balbismului

• În general, simptomele de balbism apar în jurul vârstei de 2-4 ani. Deşi

mai puţin comun, simptome pot să apară şi în primii ani de şcoală.
• Balbismul apare în general mai frecvent la băieţi decât la fete. Se
estimează că bâlbâiala apare de 3-4 ori mai frecvent la băieţi decât fete.
Preşcolarii nu sunt în general conştienţi de existenţa tulburărilor de
vorbire, mai ales în stadiile incipiente. În timpul şcolii, o dată cu
înaintarea în vârstă şi maturizarea, copiii încep să devină conştienţi de
existenţa bâlbâielilor şi de felul în care ceilalţi reacţionează atunci când
ei nu vorbesc fluent.
 Tipuri de balbism
• Balbaiala clonica sau primara. Simptomele apar in mod inconstient si nu
impun un efort deosebit - contractiile musculare sunt de scurta durata. Se
caracterizeaza prin repetarea sau prelungirea exploziva, involuntara, a unor
sunete sau silabe, de obicei la inceputul cuvantului sau frazei.

• Balbaiala tonica sau secundara. Simptomele sunt produse de spasme sau

incordari bruste la nivelul aparatului fonoarticulator. Pacientul devine constient
de tulburarea de care sufera si incearca sa se controleze, insa aceste incordari
musculare nu fac decat sa produca un blocaj. Dupa incetarea spasmului sunetele
blocate erup cu explozie.
• Balbaiala mixta. Acest tip imbina caracteristicile primelor doua tipuri si, in functie de
predominanta unei forme, poate fi clono-tonica sau tono-clonica. In general, la inceput
apare tipul clonic, iar in momentul in care balbaiala este constientizata, tulburarea devine
tonica.

• Balbismul neurogen. Acest tip de tulburare apare datorita unei deficiente in zona
vorbirii din creier - disfunctia semnalelor nervoase spre nervi si musculatura utilizata in
vorbire. Aceste situatii apar in urma unui accident vascular sau a unui traumatism
cerebral. Simptomele balbaielii neurogene sunt repetarea unor sunete sau a unor parti de
cuvinte.
 Tratament
Exista o varietate de tratamente pentru
balbism. Oricare dintre metode
imbunatateste fluenta vorbirii, dar nu
exista nici un tratament care sa vindece
balbismul. Totusi, logopedia poate ajuta
la prevenirea balbismului de dezvoltare
sau poate preveni ca acesta sa devina o
problema pe toata viata.
De aceea este necesara o evaluare a
vorbirii la toti copiii care se balbaie mai
mult de 6 luni sau la cei la care balbismul
este asociat cu comportamente de fortare
inainte de a spune cuvantul.
 Tratament
Balbismul de dezvoltare se trateaza de obicei prin educarea parintilor
despre restructurarea mediului in care vorbeste copilul pentru a reduce
episoadele de balbaiala.

Parintii sunt invatati:

- sa ofere un mediu relaxant acasa cu oportunitati pentru copil sa vorbeasca;
stabilirea unor momente specifice de-a lungul zilei in care copilul sa poata vorbi cu
parintele fara ca acesta din urma sa fie deranjat pot fi de folos
- - abtinerea de la a critica sau a corecta felul in care vorbeste copilul sau oprirea
de la manifestarea unor reactii negative la lipsa de fluenta in vorbire a copilului;
parintii ar trebui sa evite sa pedepseasca copilul pentru lipsa de fluenta in vorbire sau
sa-i ceara copilului sa repete cuvantul la care apare balbismul pana il va pronunta
fluent
- sa nu oblige copilul sa vorbeasca cu alte persoane, daca el nu
vrea
- sa asculte cu atentie copilul atunci cand acesta vorbeste
- sa vorbeasca rar si intr-o maniera relaxata: daca un
parinte vorbeste in acest mod si copilul va vorbi rar, relaxat
- sa astepte pana copilul spune cuvantul pe care vrea sa-l
spuna, fara sa incerce sa completeze gandurile copilului
- sa vorbeasca deschis cu copilul despre balbism, daca acesta
deschide subiectul.
 Alte forme de terapii
Se folosesc interventii cum ar fi medicatia sau dispozitive
electronice.Medicamentele care afecteaza functionarea cerebrala
deseori au efecte secundare care le poate face dificil de utilizat pe
termen lung.
Dispozitivele electronice care pot ajuta individual sa controleze
fluenta vorbirii pot crea mai multe probleme decat sa fie de ajutor
in majoritatea situatiilor in care persoana trebuie sa vorbeasca si
sunt abandonate de pacientii cu balbism.
 Cercetari in domeniul balbismului

Cercetarile in acest domeniu exploreaza căi de a imbunatati diagnosticul si

tratamentul balbismului, dar si identificarea cauzelor. Un accent deosebit se pune
pe imbunatatirea abilitatilor de determinare a copiilor care vor depasi balbismul si a
celor la care afectiunea va dura toata viata. Sunt examinate caracteristicile
balbismului pentru a identifica grupuri de indivizi care prezinta acelasi tip de
balbism si care pot avea cauze comune. Cercetarile se concentreaza de asemeni pe
localizarea genelor care se presupune ca ar fi implicate in balbismul ce apare la mai
multi membrii ai aceleiasi familii. Instrumentele medicale moderne, cum ar fi PET
(tomografie cu emisie de pozitroni) si IRM (imagistica prin rezonanta magnetica)
ofera imagini ale organizarii creierului la pacientii cu balbism. 
Bibliografie
• www.Wikipedia.com
• www.medtorrents.com
• www.medicalstudent.ro
• www.google.com
• www.snpcar.ro