EDUCAŢIA ADULŢILOR

Subiectul: Design-ul activităţilor educaţionale pentru adulţi

Obiectivele cursului:
La sfîrşitul activităţii didactice, studenţii vor fi capabili:
 să caracterizeze tehnologia identificării nevoilor de formare la adulţi;
 să identifice particularităţile proiectării activităţilor de formare pentru adulţi;
 să determine resursele necesare pentru organizarea activităţilor educaţionale pentru
adulţi;
 să elaboreze un program privind educaţia adulţilor.

Proiectarea programelor de formare a adulţilor, mult timp, n-a purtat un caracter sistemic.
Actualmente, situaţia s-a schimbat spre bine, cercetători ca R. Mucchielli, M. Knowles, V.
Griffin, R. Mager, R. W. Tyler, S. Zmeiov, S. Sava etc. au abordat problemele proiectării
programelor de formare a adulţilor, utilizînd diferite denumiri ale acestora: programe de
învăţămînt, tehnologii de învăţare a adulţilor, cursuri sau proiecte de dezvoltare.
Zmeiov S. (2002) insistă asupra sintagmei „tehnologii de învăţare a adulţilor” în loc de
program de educaţie a adulţilor şi propune „modelul andragogic de învăţare la vîrstele adulte”.
Programul include căteva etape: diagnosticărea psihoandragogică a formabililor; planificarea
procesului didactic,; crearea condiţiilor pentru realizarea procesului didactic; desfăşurarea
procesului didactic; evaluarea procesului şi rezultatelor învăţării şi corectarea procesului
didactic.
Proiectul/programul privind educaţia adulţilor este un ansamblu de elemente ale
procesului didactic aflate în interacţiune sistemică şi într-o continuă restructurare şi adaptare
situaţională (Dumitru I. Al.). Activităţile de formare a adulţilor presupun un anumit demers
metodologic. Dumitru I. Al. propune următorul design al activităţilor de formare a adulţilor:
1. Identificarea nevoilor de formare a unor categorii de adulţi, nevoi determinate în
termeni de trebuinţe, dorinţe/aspiraţii şi oportunitaţi;
2. Determinarea unor posibile activităţi de formare a adulţilor, în funcţie de nevoile
identificate;

1
 EDUCAŢIA ADULŢILOR
3. Luarea unei decizii privind activităţile educativ-formative necesare şi utile pentru
grupul-ţintă, corespunzător unei situaţii educaţionale determinate.
În cadrul unei cercetări cu privire la situaţia educaţiei adulţilor, realizată pe un eşantion
reprezentativ (395 de persoane cu vîrste cuprinse între 18 şi 50 de ani, de diferite ocupaţii:
muncitori, specialişti în diverse domenii, pensionari, persoane fără ocupaţie), Schifirneţ C. a
identificat o serie de activităţi pe care cei chestionaţi le-au enumerat, considerînd că ar putea face
obiectul educaţiei adulţilor. Le prezentăm în ordinea frecvenţei: studierea limbilor străine;
formarea orizontului cultural; însuşirea deprinderilor de comportare civilizată; însuşirea
deprinderilor de informare rapidă; însuşirea deprinderilor de a face faţă schimbărilor în profesie;
însuşirea cunoştinţelor din domenii înrudite profesiei; însuşirea deprinderilor de adaptare la viaţa
socială; însuşirea deprinderilor de muncă eficientă; recalificare profesională; iniţiere în artă;
însuşirea deprinderilor de organizare a vieţii de familie; cunoştinţe de informatică; însuşirea
deprinderilor de creştere şi educare a copiilor; însuşirea deprinderilor de muncă sistematică;
însuşirea deprinderilor de organizare a timpului liber; însuşirea deprinderilor de integrare în
societate; instruire economică; instruire politică etc. Subiecţii chestionaţi sînt centraţi atît pe
informare, pe dezvoltarea culturii generale cît şi pe dezvoltarea unor competenţe (de comunicare,
de muncă eficientă etc.), dar şi perfecţionare profesională. Instituţii identificate ca fiind implicate
în educaţia adulţilor sînt: biblioteca, televiziunea, casele de cultură, universităţile, muzeele,
şcolile de orice tip, presa, instituţiile profesonale artistice, fundaţii, asociaţii culturale,
întreprinderi, partide politice.
4. Stabilirea obiectivelor pentru activităţile concrete de formare a adulţilor ţinînd cont de
experienţa de viaţă a acestora;
5. Identificarea unei strategii de organizare şi desfăşurare a cursurilor de educaţie a
adulţilor, care are în vedere:
o selectarea anumitor metode specifice de instruire, în funcţie de situaţia educaţională
în care se realizează formarea, dar şi luarea în considerare a particularităţilor psiho-
individuale ale fiecărui elev-adult şi ale stilului de învăţare;
o determinarea resurselor necesare învăţării;
o stabilirea criteriilor de evaluare a progresului în învăţarea adulţilor (acestea trebuie
comunicate cursanţilor încă de la începutul activităţilor de formare);
o prezentarea clară şi pe înţelesul tuturor a activităţilor de formare planificate;
o stabilirea unui orar al cursurilor;

2
 EDUCAŢIA ADULŢILOR
o alegerea unui lider sau grup de lideri ca sursă de eficientizare a învăţării;
6. Aplicarea programului de formare stabilit;
7. Evaluarea rezultatelor activităţii.

Prezentăm mai jos o variantă de program pentru educaţia adulţilor:

Program pentru educaţia părinţilor

Populaţia-ţintă: părinţi ai elevilor de gimnaziu

Obiectivele programului:
1. informarea adulţilor asupra obligaţiilor privind educaţia copilului (părinţii sînt
responsabilii legali ai educaţiei copilului şi au dreptul de a interveni în relaţiile şcolii cu
copilul);
2. informarea adulţilor asupra drepturilor de care dispune părintele pentru educaţia
copilului;
3. informarea adulţilor despre importanţa atitudinii părintelui pentru reuşita şcolară a
copilului;
4. informarea adulţilor despre metodele de colaborare a familiei cu şcoala;
5. organizarea dezbaterilor privind problemele de educaţie a copiilor.

Metodologie:
metode de instruire: conversaţia, problematizarea, studiul de caz, simularea/jocul de rol.
resurse necesare: lista cu drepturi ale copilului, fişe cu situaţii problemă etc.
nr. şedinţelor de lucru: 3
orarul programului: .....(se decide împreună cu grupul ţintă).....

Evaluare:
- părinţii vor fi solicitaţi să aprecieze achiziţiile personale dobîndite prin program şi modificarea
atitudinii faţă de propriul copil;
- se vor identifica efectele programului asupra elevilor şi comportamentului acestora la şcoală.