Autor: Camelia Airinei

Balbaiala este un termen generic ce

defineste vorbirea ce nu urmeaza ritmul
si fluenta normala, conventionala. Insa
trebuie sa facem diferenta intre balbiala
ocazionala si cea patologica. Pe de o
parte, incidenta balbaielii este mare
atunci cand vorbim repede sau cu
incarcatura emotionala mare, dar imediat
ce acesti factori sunt indepartati vorbirea
revine la normal. Pe de alta parte,
afectiunea denumita stiintific balbism
sau logonevroza este o tulburare de
vorbire ce nu apare daca persoana in
cauza este nervoasa, suparata,
surprinsa, sau nu stie ce sa spuna, si nu dispare odata cu acesti factori.

Balbaiala este caracterizata de repetitia si prelungirea involuntara a unor cuvinte, silabe

sau sunete, precum si ezitari, pauze si blocaje involuntare in mijlocul pronuntiei. Formele
acestei tulburari pot fi de la usoare, abia perceptibile sau usor de mascat in timpul
conversatiei, pana la probleme grave, ce pot impiedica aproape in totalitate comunicarea
verbala. In general, balbaiala nu este o problema biologica de pronuntare a cuvintelor sau
de a transforma gandurile in comunicare verbala, iar persoanele care sufera de balbaire
sunt normale din punct de vedere clinic.

Pentru pacient, aceasta tulburare de vorbire inseamna mai mult decat alterarea ritmului si
fluentei comunicarii orale; balbaiala afecteaza totodata psihicul (sentimente de rusine,
culpabilizare, frustrare, stima de sine scazuta) si comportamentul (modalitati prin care se
incearca mascarea balbaitului). In plus, efectele balbaielii pot fi influentate de reactia
interlocutorilor. Toate aceste fenomene au ca efect intensificarea simptomelor, motiv
pentru care tratarea balbaielii doar prin tehnici concentrate pe mecanismul de pronuntie nu
are rezultate pozitive.

Cauzele balbaielii Balbismul este o tulburare cu etiologie incerta, insa cercetarile din
ultimii ani pun balbaiala pe seama unui complex de factori ce tin de fizic, predispozitie
psihica si de mediul de dezvoltare. S-a constatat ca factorii psihologici in sine nu
declanseaza balbaiala, ci doar o pot agrava: stres, anxietate, rusine, stima de sine scazuta,
etc.

Este posibil ca la copiii mici balbaiala sa apara ca rezultat al neconcordantei intre

aptitudinile de comunicare modeste si complexitatea lucrurilor pe care cel mic vrea sa le
spuna. In aceste situatii vorbirea se normalizeaza pe masura ce copilul creste si isi dezvolta
aptitudinile de comunicare verbala. Sunt mai predispusi sa se balbaie copiii introvertiti,
vulnerabili din punct de vedere afectiv, care necesita multa afectiune.

Tulburarea de vorbire poate fi provocata sau agravata de familia copilului, prin:

pedepsirea severa a balbaielii; ironia, luarea in ras si imitarea copilului balbait, in scopul de
a-l "dezvata"; obligarea copilului sa vorbeasca in fata unor straini de care se jeneaza; critici
continue din partea mamei; hiperprotejarea copilului; intretinerea unor stari conflictuale intre
parinti sau parinti si copii.

Balbaiala poate avea si cauze neurologice: intreruperea semnalelor nervoase intre partea
vorbirii din creier si aparatul fonoarticulator. Acest lucru se poate intamplala copii, dar mai
ales la persoanele care au suferit leziuni cerebrale.

S-au identificat anumiti factori de risc in aparitia balbaielii: prezenta tulburarii la membrii
familiei, varsta - copiii care incep sa se balbaie inainte de varsta de 3,5 ani au sanse mai
mari de vindecare, durata prezentei tulburarii - cu cat pacientul continua sa se balbaie dupa
perioada de 1 - 2 ani, cu atat sunt sanse ca tulburarea sa se cronicizeze, sexul - baietii
balbaiti sunt de trei ori mai multi decat fetele.

Simptomele balbaielii Balbaiala apare in jurul varstei de 3 ani, cand copilul incepe sa
vorbeasca in fraze si totodata are primele contacte cu mediul exterior familiei. In functie de
dezvoltarea limbajului, balbaiala poate fi temporara (intre 2 luni si 5 ani) si apoi sa dispara,
asa cum se intampla in majoritatea cazurilor, sau poate continua si la maturitate (mai putin
de 1% din cazuri).

Balbaiala se manifesta prin repetarea unor sunete, silabe sau cuvinte; pauze sau ezitari
inaintea sau in mijlocul frazei sau cuvintelor; lungirea sunetelor; blocarea unor sunete si a
trecerii aerului, adesea asociata cu blocarea limbii si buzelor; intercalarea cuvintelor si a
interjectiilor; comunicarea orala produce frustrare; tensiune in voce. La balbaiti comunicarea
poate fi insotita si de indicii fizice: clipit rapid; smucirea capului; tremurarea buzelor sau a
maxilarului.

Balbaiala nu este permanenta. De cele mai multe ori un balbait vorbeste normal atunci cand
se afla intr-un mediu familial relaxant si se simte in siguranta, atunci cand canta, cand
vorbeste cu animalele, sopteste, vorbeste singur, sau cand vorbeste la unison cu un grup
de persoane.

Tipuri de balbaiala • Balbaiala clonica sau primara. Simptomele apar in mod

inconstient si nu impun un efort deosebit - contractiile musculare sunt de scurta durata. Se
caracterizeaza prin repetarea sau prelungirea exploziva, involuntara, a unor sunete sau
silabe, de obicei la inceputul cuvantului sau frazei.
• Balbaiala tonica sau secundara. Simptomele sunt produse de spasme sau incordari
bruste la nivelul aparatului fonoarticulator. Pacientul devine constient de tulburarea de care
sufera si incearca sa se controleze, insa aceste incordari musculare nu fac decat sa
produca un blocaj. Dupa incetarea spasmului sunetele blocate erup cu explozie.
• Balbaiala mixta. Acest tip imbina caracteristicile primelor doua tipuri si, in functie de
predominanta unei forme, poate fi clono-tonica sau tono-clonica. In general, la inceput
apare tipul clonic, iar in momentul in care balbaiala este constientizata, tulburarea devine
tonica.

• Balbismul neurogen. Acest tip de tulburare apare datorita unei deficiente in zona vorbirii
din creier - disfunctia semnalelor nervoase spre nervi si musculatura utilizata in vorbire.
Aceste situatii apar in urma unui accident vascular sau a unui traumatism cerebral.
Simptomele balbaielii neurogene sunt repetarea unor sunete sau a unor parti de cuvinte.
Tratamentul balbaielii Tratamentul de corectare a balbaielii trebuie sa aiba loc dupa
maturizarea sistemului nervos central, aparatului fonoarticulator, auzului si constiintei
fonematice, precum siin urmatoarele conditii: daca balbaiala este frecventa, este insotita de
tensiune faciala si afecteaza interactiunea sociala, creeaza probleme emotionale, continua
dupa varsta de 5 ani, sau devine evidenta la scoala, cand copilul incepe sa citeasca in
clasa, cu voce tare. Medicamentele nu sunt utilizate pentru tratarea balbaielii.

• Terapie logopeda. Se folosesc mai multe tehnici - controlarea respiratiei, vorbire mai
rara, progres gradual de la cuvinte unisilabice la cele plurisilabice si fraze - care ii invata pe
pacienti sa minimalizeze balbaiala in timpul vorbirii. Cu toate acestea, nu s-a ajuns la un
consens in privinta rezultatelor terapiei - daca unii afirma ca balbaiala nu poate fi tratata,
sunt altii care declara ca obiectivul tratamentului trebuie sa fie ameliorarea simptomelor,
satisfactia si increderea in sine a pacientului. Tehnicile prin care sunt tratate simptomele
balbaielii sunt adesea insotite de terapii care ii ajuta pe pacienti sa reduca starea de
anxietate ce insoteste vorbirea.

Daca balbaiala este izolata, se incearca pentru inceput educarea parintilor in privinta
atitudinii si monitorizarea evolutiei copilului, in 2 - 4 sedinte la logoped. Daca rezultatele nu
sunt pozitive, sau daca balbaiala este asociata cu alte probleme lingvistice sau tulburari
psihosociale, se intensifica tratamentul si se prelungeste durata acestuia, in functie de
severitatea balbaielii. In cazul copiilor mici terapia logopeda capata un caracter ludic
accentuat - exercitiile sunt inlocuite de jocuri, pentru a crea un mediu lipsit de stres.

• Dispozitive electronice. Aceste dispozitive pot fi utilizate pentru a controla fluenta

discursului verbal, prin feedback. Aparatul este introdus in urechea balbaitului si, in functie
de tipul acestuia, are mai multe efecte: reda vocea purtatorului ca un ecou, pentru ca
acesta sa aiba impresia ca vorbeste la unison cu alte persoane; distorsioneaza discursul
atunci cand purtatorul vorbeste prea repede, obligandu-l astfel sa nu se grabeasca;
blocheaza sunetul vocii, astfel incat vorbitorul nu se poata auzi. Unii balbaiti raspund bine la
acest tratament, insa dispozitivele electronice nu inlocuiesc abordarile multiple din cadrul
terapiei logopede.

Sfaturi pentru parintii cu copii balbaiti

• Atunci cand discutati cu copilul vorbiti rar si calm, cu pauze dese (oferiti-i un exemplu de
comunicare verbala) si lasati-l pe cel mic sa termine ce are de spus, fara a-l intrerupe si fara
a-i completa fraza. Concentrati-va asupra a ceea ce spune si nu asupra modului in care
vorbeste.
• Mentineti un contact vizual normal cu copilul in timp ce acesta vorbeste si ascultati-l cu
atentie. Utilizati expresiile fetei si limbajul non-verbal pentru a-l face sa inteleaga ca
ascultati si va intereseaza ceea ce spune si nu modul in care o spune.
• Acordati copilului tot sprijinul necesar, incurajati-l si felicitati-l atunci cand sunteti multumit
de el.
• Nu-l intrebati prea multe; copilul vorbeste mai degajat atunci cand isi exprima propriile
idei. In loc de intrebari puteti comenta ceea ce va povesteste.
• Acordati cateva momente copilului in exclusivitate, pentur a discuta despre balbaiala ca
despre un lucru obisnuit, banal, de care nu trebuie sa-i fie rusine sau frica.
• Creati o atmosfera relaxanta si calma acasa; evitati influentele emotionale negative.
• Invatati-i pe ceilalti membri ai familiei cum sa vorbeasca cu copilul (calm, cu pauze si fara
intreruperi) si nu-i lasati pe frati sa-l tachineze sau sa-l forteze sa vorbeasca corect.
• Evitati activitatile care obosesc sau excita copilul in mod exagerat, chiar daca este vorba
de activitati care ii fac placere.
• Scadeti nivelul exigentelor pentru copilul balbait, chiar daca acesta devine capricios sau
fratii sunt gelosi pe el.
• Nu expuneti copilul unor situatii jenante pentru el, cum ar fi sa vorbeasca in fata unor
persoane straine. Nu-l corectati si nu-i spuneti sa se gandeasca inainte de a vorbi.

Autoterapie impotriva balbaielii

Unii specialisti americani au formulat cateva sfaturi pentru persoanele adulte care doresc sa
amelioreze simptomele agravate ale acestei tulburari verbale, chiar daca este o solutie
temporara.
• Obisnuiti-va sa vorbiti intotdeauna rar, chiar si atunci cand nu va balbaiti.
• Incepeti sa vorbiti incet, fara a forta sau prelungi primele sunete de care va temeti.
• Daca va balbaiti, nu incercati sa mascati acest lucru.
• Identificati si eliminati orice gest neobisnuit, corporal sau facial, care poate insoti balbaiala
sau incercarea de a ascunde ca va balbaiti.
• Incercati sa opriti cu totul orice comportament de evitare, amanare sau obiceiuri de
substitutie.
• Mentineti contactul vizual cu persoana cu care conversati.
• Analizati si identificati care sunt muschii ce nu functioneaza corect in momentul in care va
balbaiti.
• Incercati sa vorbiti pronuntand fiecare sunet pe rand, fara a repeta.
• Incercati sa vorbiti cu inflexiuni si ritm, cu o voce ferma.
• Acordati atentie fluentei discursului verbal.