C6 – TULBURĂRILE

Slide 1 DE RITM
ȘI FLUENȚĂ
În categoria tulburărilor de ritm și de fluență se
încadrează acele tulburări de limbaj care presupun
afectarea componentei suprasegmentale a limbajului,
aceea care privește accentul și intonația.
Ritmul se referă la combinarea sub forma unui
pattern irepetabil al unităților accentuate cu cele
neaccentuate, cu impact asupra semnificației globale
a mesajului exprimat.
 CLASIFICARE
- tahilalia - aceasta presupune o viteză crescută de pronunție, ritm alert,
fără afectări fonetice sau lexicogramaticale, persoana cu tahilalie
pronunțând 20-30 de sunete pe secundă (în mod obișnuit sunt pronunțate
10-20); tahilalia poate fi asociată cu dizabilitatea intelectuală și cu
dificultățile de scris-citit;
- bradilalia - aceasta presupune un ritm și o viteză scăzute de pronunție,
voce o monotonă, pauze necorespunzătoare în vorbire, prelungirea
articulației; bradilalia se asociază în multe dintre situații cu leziuni
cerebrale în aria motorie a limbajului, aria Broca, sau ariile cerebrale
conexe, care asigură activitatea itemului lexical ce urmează să fie
pronunțat;
- aftonghia - în tablourile a de aftonghie limba este spastică, apar secvențe
tonice cu blocaj în articulare, aceste secvențe sunt de regulă de lungă
durată, soldate cu imposibilitatea de a vorbi, tulburarea nu are legătură cu
frica de a vorbi și se manifestă în diferite situații; terapia constă în
exerciții de relaxare musculară;
- battarismul sau clutteringul - este o formă de tulburare de ritm și fluență
mai accentuată, cu implicații mai grave asupra inteligibilității vorbirii, în
care unitățile lingvistice sunt semnificativ alterate de viteza foarte crescută
de pronunție; în tablourile de battarism persoana pronunță pe nerăsuflate
structurii lingvistice până la epuizarea respirației, sunetele și cuvintele se
amestecă, terminațiile se estompează, apare sialoreea, sunt prezente
grimasele și mișcările dezordonate ale mâinilor și corpului, agitația,
neatenția, tendința de a întrerupe pe interlocutor din dorința de a vorbi,
auzul fonematic slab dezvoltat, pauze respiratorii neadecvate, vorbire pe
inspir, aritmie, vorbitorul nu își conștientizează deficiențele articulatorii și
de vorbire, comportamentul vorbitorului este dezinhibat, cu izbucniri;
- bâlbâiala - este o formă de tulburare de ritm și de fluență în care
blocajele, spasmele articulatorii și distanțele sunt cauzate de o
componentă emoțională psihogenă certă, aspect care lipsește în contextul
celorlalte tulburări de ritm și de fluență.
 BÂLBÂIALA

Bâlbâiala este o tulburare de expresie verbală, în care cursivitatea exprimării

este afectată prin apariţia unor blocaje sau spasme la nivelul aparatului
fonoarticulator, odată cu încercarea de rostire a cuvântului.

Frecvenţa bâlbâieli:
 Bâlbâiala este mai frecventă la băieţi decât la fete (3:1).
 Bâlbâiala este mai mare la vârstele mici, dar mai gravă la vârstele mari.
 Bâlbâiala descreşte de la vest la est, datorită climatului (mai frecventă în
Franţa decât în Rusia).
 În funcţie de factorii ambianţi, bâlbâiala este mai mică în anumite zone.
 În 90% din cazuri bâlbâiala apare între trei şi cinci ani, când copii utilizează
propoziţii dezvoltate iar adulţii devin mai exigenţi asupra modului de
exprimare.
 La o vârstă mai mare când formele limbajului sunt consolidate, bâlbâiala
apare când factorii perturbatori sunt puternici.

ETIOLOGIA
 
Cauzele bâlbâielii sunt multiple şi nu pot fi desprinse de contextul global.
Teorii cu privire la etiologia bâlbâieli:
1. Teorii pur somatice: bâlbâiala este provocată de tulburări endocrine sau de
hiperaciditate anormală a sângelui.
2. Teorii dinamice: bâlbâiala apare ca urmare a disproporţiei dintre vorbire şi
gândire. Bâlbâiala este provocată de modificările dinamice ala corpilor striaţi
în urma unor emoţii puternice fără suport afectiv.
3. Teorii distemice: bâlbâiala se dezvoltă pe bază ereditară prin modificări
biochimice, bâlbâiala fiind un simptom particular a unor tulburării mai
complexe.
4. Teorii ale cauzelor psihogene: manifestările psihonevrotice fiind semnul
unor tulburării de acomodare emoţională.
5. Teorii ale dezvoltării: bâlbâiala apare în timpul dezvoltării la copii prin
influenţele nefavorabile.
 Tipuri

CALSIFICARE ŞI SIMPTOMATOLOGIE
 
1.Bâlbâiala tonică- se manifestă prin spasme
de lungă durată ce împiedică emiterea cuvântului
iar când aceasta cedează cuvântul erupe cu forţă.
2.Bâlbâiala clonică- se manifestă prin
contracţii de scurtă durată a musculaturii
aparatului fonoarticulator care duc la întreruperea
cursivităţii vorbiri, pauze, repetări de cuvinte.
3.Bâlbâiala mixtă – manifestări de tip clonic şi
tonic; în funcţie de predominantă pot exista:
bâlbâială tono-clonică şi bâlbâială colono- tonică.
 
O altă clasificare împarte bâlbâiala în:
1.Bâlbâială primară- caracterizată prin repetiţii,
prelungiri de sunete lipsite de efort şi caracter
inconştient.
2.Bâlbâiala secundară- când bâlbâiala este
conştientizată şi se încearcă o corectare a ei.
 Simptome:
Tulburări de natură respiratorie – sunt frapante- în
vorbirea normală aerul este folosit economicos pe când
la bâlbâiţi, uni expiră chiar înainte de a emite sunetul.
Această tulburare este vizibilă în bâlbâiala cronică.
Respiră în timpul citirii, în gând vorbirea este normală
dar cea fonatorie este încordată excesiv.
Tulburări ale mişcării fonatorii – bâlbâiţii manifestă
mişcări spasmatice ale laringelui, glota se închide cu
forţă şi forţând pot apărea uni noduli verbali.
Tulburări ala mişcării articulatorii – pronunţarea
greşită a unor cuvinte; se întâmplă ca bâlbâiţii să
pronunţe cuvintele uşoare mai greu, şi cuvintele mai
grele, mai uşor. Interacţiile sunt mai puţine cânt cântă
datorită faptului că i se abate atenţia de la articulaţie.
Mişcări asociate sau sincinezii: clipesc, împing
limba în faţă, scrâşnesc dinţii, întorc capul, strâng
pumnii, bat din picioare. Seeman a observat că uni
fac sărituri sau chiar câţiva paşi ceea ce atrag glume
din partea celor din jur.
 ALTE FORME
LOGONEVROZA
 
Logonevroza este asemănătoare cu bâlbâiala, dar se diferenţiază şi este mai gravă prin faptul că
tulburarea este trăită dramatic.
Pe lângă manifestările specifice bâlbâielii, în logonevroză subiectul este obsedat continuu de
tulburare. Fiecare acces de bâlbâială este un traumatism psihic. Subiectul suferă de teama ironiilor,
are ideea fixă că fiecare remarcă imediat tulburarea sa, suferă de sentimentul de inferioritate, de
închidere în sine, brutalitate, negativism.
La subiecţii cu intelect normal în peste 90% din cazuri bâlbâiala capătă caracter de
logonevroză. La deficientul mintal bâlbâiala se transformă mai rar în logonevroză datorită faptului
că el conştientizează mai greu.
 
 
TUMULTUS SERMONIS (BATARISMUL)
 
Se caracterizează printr-o rapiditate exagerată a vorbirii ce duce la dezorganizarea propoziţiilor,
la omisiuni sau deteriorări a sunetelor, articulaţii imprecise. Este o tulburare de expresie verbală
caracterizată printr-o disproporţie dintre influxul motor şi capacităţile organelor articulatorii.
Din punct de vedere al ritmului şi a analizei psihologice, se poate face o comparaţie între
bâlbâială şi tumultus sermonis.
TAHILALIA
 
 Ritm rapid în exprimare, constant, fără accelerare.
 Pot apărea unele interacţii sau prelungiri de sunete dar vorbirea nu este monotonă.
 
BRADILALIA
 
 Vorbirea este tărăgănată, ritmul este lent.
 Afectează comunicarea-la deficienţii mintali.
 
 
AFTONGIA
 
 Prezintă spasme de lungă durată în timpul vorbirii.
 
PSEUDOBÂLBÂIALA (BÂLBÂIALA DISARTRICĂ)
 
 Se încadrează la tulburările de pronunţie.
 TERAPIA BÂLBÂIELII

1.Forma primară.
În fazele incipiente ale bâlbâielii se folosesc
mijloace de terapie care se deosebesc de mijloacele
de terapie folosite în forma consolidată.
Are în vedere formarea vorbirii corecte, evitând
conştientizarea tulburării.
Mijloacele de terapie se bazează pe abaterea
atenţiei de la dificultate spre conţinutul şi
elementele estetice ale comunicării.
Terapia este indirectă- logopedul dă indicaţii asupra
felului cum trebuie tratat acasă şi la grădiniţă.
Bâlbâiala poate fi înlăturată cu adoptarea unor
măsuri educative astfel:
 Reducerea intensităţii factorilor conflictuali ce
întreţin bâlbâiala şi crearea condiţiilor favorabile.
 Călirea psihofiziologică pentru a deveni mai
rezistent la factorii stresanţi.
 Exersarea vorbirii fluente cu întreţinerea
situaţiilor ce stimulează siguranţă şi dorinţa de
comunicare.
Logopedul trebuie să cunoască modul de manifestare
al bâlbâielii, comportamentul copilului în familie şi la
grădiniţă.
PSIHOTERAPIA BÂLBÂIELII

În grădiniţă copilul trebuie inclus într-o colectivitate

normală, în activităţi unde sunt implicaţi toţi copii.
Relaţii armonioase între educatoare şi copil, pentru ca
el să îşi exprime părerile şi cerinţele. Ea trebuie să
sesizeze situaţiile care provoacă tulburări. Să fie
solicitaţi cu multă prudenţă în comunicările ce produc
stări tensionate, suprasolicitatoare.
Evitarea stărilor conflictuale, a observaţiilor, a
întrebărilor adresate în mod brusc, a situaţiilor de
comunicare în stare de oboseală intelectuală sau fizică.
Menţinerea situaţiilor favorabile: comunicarea în forma
memorate de acesta, implicarea în activităţi de modelaj,
desen în zilele în care se bâlbâie, expunerea rezultatelor,
să fie lăudat, implicat în activităţi de dans şi cântec în
cor.
Se poate utiliza psihodrama- interpretarea unor roluri,
prin trăirea sentimentelor personajului respectiv astfel
încât să-şi învingă timiditatea.
Să i se atribuie sarcini de răspundere adaptate.
Exersarea vorbirii fluente, cu întreaga grupă, exerciţii
de gimnastică, de respiraţie în grup.
Exersarea vorbirii fluente prin propoziţii scurte cu
modificarea accentului şi cu lungirea vocalelor.
 2. Forma secundară.
Se acţionează în formele incipiente, ce
acţionează uşor în această formă; copilul trebuie
învăţat să-şi controleze singur blocajele. Terapia
se face în cabinete logopedice. Procedeul se
bazează pe psihoterapie, pe restabilirea ritmului
respirator şi restabilirea fluenţei verbale.
PSIHOTERAPIA
Rol de a îndepărta ideile preconcepute,
stabilirea legăturilor de încredere între subiect
şi logoped pentru a se putea realiza transferul
afectiv.
Exerciţii prin care se realizează şi se
accentuează succesul.
Psihoterapia de relaxare- Iacobson- se bazează
pe faptul că o situaţie conflictuală atrage după
sine o stare de hipertensiune şi de acea
subiectul trebuie învăţat să se relaxeze.
Relaxarea conştientă a unor muşchi- după o
perioadă ei ajung să se deconecteze.
La bâlbâiţi cu tendinţe agresive se recomandă
descărcarea kinetică, subiecţii sunt solicitaţi să
facă diferite mişcări până când se liniştesc.
 EXERCIȚII

• EXERCIŢII DE RESPIRAŢIE
• EXERCIŢII PENTRU
RESTABILIREA FLUENŢEI
VERBALE
Există mai multe procedee care au dat
rezultate în diferite cazuri. Pentru folosirea
procedeului adecvat logopedul trebuie să
cunoască cât mai multe pentru a le putea
folosi în raport cu personalitatea
individului.
 Procedeul silabisirii
 Procedeul prelungirii sunetelor
 Procedeul continuităţi tonului vocal
 Procedeul coarticulaţiei sunetelor
 Practica negativă sau bâlbâiala
voluntară
 Întreruperea şi reluarea vorbiri
„stop- go”
 Procedeul masticaţiei- Demostene
 Procedeul asocieri pronunţiei cu
scrisul
 Procedeul de citire sonoră
 Întârzierea feed- beack auditiv.
Efectul LI
Particularități trapeutice în tulburarea
de ritm și fluență de tipul bâlbâielii
asociată cu hipoacuzia de transmisie

Hipoacuzia de transmisie este determinată

de orice condiție care interferă cu
transmiterea sunetului prin urechea externă
și medie spre urechea internă.

Unele studii au stabilit o legătură între

hipoacuzia ușoară de transmisie și tulburări
ale ritmului care au dus împreună la
dezvoltarea unei tulburări de ritm și fluență
de tipul bâlbâielii.
 PREZENTARE DE CAZ

V.A. este un elev de sex masculin, născut la data de 05.10.2008, în Cluj-Napoca. A

început terapia logopedică la 6 ani.
Anamneza
Sarcina a decurs normal, nașterea făcându-se la termen. Primul cuvânt este rostit în
jurul vârstei de 1 an, disritmia limbajului apare la doi ani, odată cu formarea propozițiilor.
La naștere s-a constatat o dezvoltare insuficientă a pavilionului urechii, pe partea dreaptă și
obturarea conductului auditiv. În urma evaluărilor de specialitate diagnosticul a fost de
hipoacuzie ușoară.
La vârsta de 4 ani V.A. a fost supus unei intervenții chirurgicale de refacere a
pavilionului urechii afectate și de restaurare a canalului auditiv extern. În urma intervenției,
după o perioadă scurtă de timp, copilul a fost inclus într-un program de reabilitare auditivă.
Mama prezenta un risc sporit pentru o dizabilitate senzorială a fătului, deoarece are Rh
negativ iar tatăl are Rh pozitiv. Mama a suspectat prezența unei tulburări senzoriale în jurul
vârstei de 7-8 luni, deoarece copilul nu răspundea în mod corespunzător solicitărilor
exterioare. Din punct de vedere al adaptării psihopedagogice se constată o adaptare bună, în
grup, relaţionând bine atât cu colegii cât şi cu adulţii. Atât la grădiniţă, cât şi la şcoală,
progresele au fost constante şi evidente, copilul având rezultate şcolare foarte bune.
Ancheta socială
Părinţii au studii medii, cu o situaţie economică relativ bună. Este primul copil în
familie, mai are un frate mai mic, preșcolar. Părinţii se ocupă de creşterea şi educarea
copiilor, care au condiţii corespunzătoare de igienă personală şi psihică.
Dezvoltarea copilului, din punct de vedere cognitiv este una tipică. S-a evidențiat o
instabilitate emoţional-afectivă fiind sub influenţa tatălui care-l domină şi-şi exercită
autoritatea asupra ambilor copii.
Examenul somatic
Prezintă o dezvoltare staturală, ponderală şi toracică normală. Evaluarea auzului a fost
realizată prin acumetrie fonică și acumetrie instrumentală - prin proba Weber. Acumetria
fonică a relevat faptul că perceperea vorbirii s-a realizat de la 5 m, ceea ce indică o posibilă
diminuare ușoară a auzului. Acumetria instrumentală, realizată cu ajutorul probei Weber,
indică faptul că elevul percepe sunetul mai puternic în urechea dreaptă, ceea ce denotă faptul
că prezintă un ușor deficit a auzului la nivelul urechii drepte.
Evaluare logopedică
În urma evaluării observaționale s-a constatat întreruperea vorbirii in timpul pronunţiei
sunetelor, din cauza unor spasme care conduceau la repetarea unor silabe sau sunete la
începutul cuvintelor. S-a concluzionat faptul că aceste tulburări au fost întreținute și
accentuate pe parcursul existenței sale de trăiri emoţionale perturbatoare, declanșate de
comportamentul deosebit de autoritar al tatălui. Intensitatea tulburării de ritm și fluență pe
fondul bâlbâielii este constantă, puternică, necesitând un consum energetic mare.
 Copilul nu recunoaște că se confruntă cu o tulburare de limbaj, consideră că
abilitățile sale de comunicare nu sunt afectate, apreciindu-și vorbirea cu valoarea 1
(tulburarea nu îi afectează limbajul), pe scala de la 1-4. Evaluarea obiectivă a
articulării relevă numărul total de opriri și blocaje, pentru 100 de cuvinte înregistrate.
Sarcinile de reproducere și denumire au constat în:
 serii de limbaj automat (zilele săptămânii, lunile anului, numărat de la 0- la 20);
 răspunde la 5 întrebări prin da/nu;
 răspunde la întrebări prin 1 sau 2 cuvinte sau prin propoziții;
 citirea unui text;
 repetă 10 cuvinte (monosilabice, bisilabice, plurisilabice);
 repetă frazele textului citit;
 pronunția a 10 cuvinte care încep cu sunetul ”p”;
 denumește 10 culori;
 pune 10 întrebări pornind de la o fotografie;
 vorbește despre timpul său liber;
 vorbește despre tulburarea sa.
În urma evaluării obiective se observă o cunoaștere bună a termenilor utilizați, în
70% dintre cuvintele pronunțate/articulate apare frecvent repetarea primei silabe (de 2
ori), precum și tensiune musculară la nivelul feței, mai ales tensiuni musculare ale
maxilarului inferior, închiderea frecventă a ambilor ochi și alte mișcări corporale.
Evaluarea tulburării de ritm și fluență s-a realizat și cu ajutorul unei fișe de evaluare
propusă de Stuttering Center of Western Pennsylvania, fișă elaborată de Yaruss - 2014.
Această fișă se adresează aparținătorilor copilului, pentru conștientizarea următoarelor
aspecte: severității, frecvenței, duratei de manifestare.
Astfel, părinții elevului V.A. au remarcat faptul că acesta se bâlbâie mai frecvent
în prezența tatălui, când vine de la școală și seara (pe fondul oboselii), disfluențele
erau la nivelul începutului cuvântului-prin repetarea primei silabe și vorbirea cu un
consum energetic mare, cu multiple spasme musculare. Copilul nu recunoaște că
prezintă o dificultate de limbaj, deoarece s-a obișnuit cu ea și dorește să o ascundă în
fața tatălui.
Evaluarea ritmului
Proba identifică tulburări de ritm în cazul copiilor care prezintă bâlbâială, tahilalie
sau bradilalie folosind sarcinile:
 diferenţierea între două ritmuri;
 reproducerea unei structuri ritmice formate din 2 elemente;
 reproducerea unei structuri ritmice formate din 3 elemente;
 reproducerea prin imitare verbală a unei succesiuni de 2 cuvinte;
 imitarea verbală a 3 cuvinte legate;
 repetarea unei secvenţe de 2 cuvinte; apoi a unei secvenţe de 3 cuvinte;
 recitarea unor versuri cunoscute sau repetarea după logoped a unor versuri;
 pronunţarea unor propoziţii simple, apoi dezvoltate, cu ritm şi intonaţie
corespunzătoare modelului dat de logoped;
 povestirea liberă după imagini;
 stimularea dialogului prin întrebări relaxante lansate de logoped.
Vezi Yaruss, J. S., & Quesal, R. W. (2010). Overall Assessment of the Speaker’s
Experience of Stuttering, Bloomington: MN: Pearson Assessments.
Concluzii
Elevul prezintă tulburări de ritm, deși realizează diferența
auditivă dintre două ritmuri nu le poate reproduce. Reproduce,
prin imitare verbală, o succesiune de 2 sau 3 cuvinte, cu multă
greutate, poticniri frecvente și repetări. Recită cu sprijin și cu
multă greutate versuri cunocute. În urma evaluării complexe a
elevului diagnosticul logopedic a fost: tulburare de ritm și
fluență pe fondul bâlbâielii. Intervenția terapeutică În elaborarea
unei scheme terapeutice se are în vedere faptul că ritmul este în
relație cu trei elemente: tempoul vorbirii, pauzele de inspirație,
plasarea corectă a accentului. Ritmul vorbirii este facilitat dacă
se pornește de la exersarea unor mișcări ritmice generale.
Datorită acestui fapt este recomandat ca în structurarea ritmului
vorbirii să fie introduse elemente de ritmică neverbală.
În structurarea schemei terapeutice trebuie să se țină seama și
de canalele senzoriale prin care vor fi percepute modelele
ritmice. Ca urmare a muncii de cercetare desfãșurate în domeniu,
pe parcursul a câtorva decenii de cercetări, au fost puse la punct
câteva tehnici de ordin comportamental, bazate pe învățarea unui
nou ritm expresiv. Particularizând modalitatea de intervenție
terapeutică pentru elevul V.A. s-a utilizat Fluency Rules
Program (Programul regulilor fluenței-Runyan).
 FEEDBACK

https://forms.gle/AwxLxp3LyxVympgM
A