Logonevroza este atunci când bâlbâiala este conștientizată și se manifesta cu trăiri interioare de

mare intensitate, pe un fond nevrotic și cu prezența fobiei față de vorbire.

Fobia vorbirii se întăreşte sub forma unor legături durabile şi obsedante. Personalitatea
logonevroticului sub unele aspecte se dezorganizează, iar reţinerea în discuţii şi teama de vorbire
creează o stare de inerţie, de rigiditate

Dificultăţile permanente de exprimare şi înţelegere a vorbirii duc la irascibilitate, nervozitate,

tulburări de somn, tulburări de comportament etc. Teama de insucces, teama că nu pot vorbi
corect determină în permanenţă o stare stresantă ce conduce la o stare de oboseală intelectuală şi
fizică, hipersensibilitate afectivă şi refuzul de a mai vorbi. Astfel se stabileşte un cerc vicios:
perturbarea inserţiei persoanei în viaţa socială agravează disfuncţia mecanismelor neurologice în
aşa fel încât compensarea acestei disfuncţii se îngreunează la extrem.

Criterii și manifestări specifice logonevrozei:

- lipsă de adaptare;

- repetări, prelungiri şi blocări nu numai la începutul silabelor;

-tulburarea fluenţei în vorbire;

-vorbitorul este deosebit de timorat;

- repetarea peste medie din punct de vedere statistic a sunetelor lungi;

- mişcări însoţitoare;

- tensiune în tractul vocal.

- evitarea unor sunete, cuvinte sau situaţii; - teama de a vorbi;

- teama faţă de situaţiile sociale;
- obsesia bâlbâielilor.

Etiologia logonevrozei

în apariţia logonevrozei sunt implicaţi atât factorii etiologici ai bâlbâielii, cât şi un complex de
factori ce determină evoluţia, agravarea bâlbâielii, adică instalarea logonevrozei.

Dacă în etiologia bâlbâielii concură un complex de factori declanşatori, putem afirma că în
logonevroză aceşti factori se înscriu într-un vast complex multifactorial de origine somato-
fiziologică, psihologică, pedagogică şi socială.
Deci, folosim termenul de logonevroză pentru bâlbâiala ajunsă la un stadiu cronic, când cel
în cauză, conştientizând în mod acut deficienţa sa de exprimare, ajunge să-şi accentueze
această tulburare până la stadiul instalării unei stări nevrotice

Consideraţii privind evoluţia bâlbâielii spre logonevroză

Bâlbâiala se manifestă de obicei între 3 şi 8 ani, cu caracteristicile iniţiale: mici opriri şi pauze în
exprimare şi caracteristica bâlbâielii primare este absenţa din partea bâlbâitului a conştientizării
disfluenţei verbale. Pe parcursul înaintării în vârstă, în anturajul copilului apar evaluări ale
diferitelor situaţii, care determină anxietăţi privind modul său de a vorbi şi conştientizarea de
către copil a disfuncţionalităţilor verbale. Tocmai în acest moment copilul devine logonevrotic.

Aspectele care provoacă anxietatea apar la un anumit procent de bâlbâiţi. Anxietatea trebuie
considerată ca o consecinţă indusă patologic şi putem considera că este vorba de o corespondenţă
unică în ambele sensuri: în care este imposibil să se stabilească un punct de început şi de sfârşit,
o cauză şi un efect.

Simptomatologie în logonevroză

În apariţia logonevrozei apar ca trăsături caracteristice diferite tulburări motorii ale vorbirii
(spasme în vorbire, ticuri, mimica feţei, muşchii gâtului) precum şi reacții spontane. În cadrul
reacțiilor intră mişcările ajutătoare la care recurg bâlbâiţii pentru a masca sau uşura vorbirea
dificilă. Nu rareori se observă o încordare psiho-motorie generală, stângăcie în mişcări, nelinişte
prelungită sau moleşeală.

Pentru a da un verdict clar, simptomatologia se va analiza în funcție de 3 nivele

1 nivelul activității lingvistice şi de limbaj

2 nivelul comportamental şi de personalitate

3 nivelul cognitiv şi atitudinea faţă de învățare

1 La nivelul activității lingvistice şi de limbaj se remarcă prezenţa unor repetiții de

sunete/silabe/cuvinte care desincronizează fluența vorbirii și vor apărea şi grimase, ticuri.

2 La nivelul comportamental şi de personalitate se remarcă o bulversare generală a structurilor

comportamentale exemplificată de trăiri frustrante şi anxioase ce devin intense. Pacientul
prezintă teamă de a vorbi şi de eșec, ceea ce va determina un negativism şi refuzul de a vorbi.
Uneori comunicarea se limitează la un număr de cuvinte sau expresii succinte, lucru care poate
să creeze impresia unor capacități intelectuale reduse.
Dacă tulburarea de ritm şi fluență a devenit conştientă, s-a instalat logonevroza care are un
impact devastator la nivelul comportamental şi cel al personalității.
Logonevroticul la nivel psihic manifestă o stare de nelinişte şi de agitație care se va amplifica în
momentul inceperii vorbirii

3 La nivelul cognitiv şi al atitudinii față de învățare, deşi pacienții sunt inteligenți, potențialul
manifestat nu este pe măsura capacităților pe care le deţin.

Se impune ca în prezentarea simptomatologiei logonevrozei, pe lângă prezentarea

particularităţilor fono-articulatorii, respiratorii, atenţia trebuie să fie îndreptată în mod accentuat
asupra particularităţilor comportamentale.

Să se insiste asupra simptomelor nevrotice ca: stările de excitabilitate, agresivitate sau izolare,
insomnii, plâns nemotivat etc. Acestea sunt câteva caracteristici, deoarece simptomatologia
logonevroticului este variată, complexă şi, totuşi, diferită de la un subiect la altul. De aceea, nu
se poate schiţa un tabel cu o strictă simptomatologie, ci se impune cercetarea fiecărui caz în
parte.