Limbajul

Vorbirea este o activitate foarte complexa,

necesitand miscari fine si coordonari foarte exacte
ale organelor vocale: laringe, limba si buze.
Chiar pronuntarea corecta a unei vocale necesita
o extrema precizie, lucru de care ne dam seama
atunci cand invatam o limba straina. Exista un
numar mare de centri nervosi controland si
declansand limbajul.
Primul care a localizat centrul ce face posibila
rostirea cuvintelor a fost P. Broca, identificandu-l in
circumvolutiunea a III-a frontala.
Tulburari ale limbajului
 Reprezinta toate deficientele de intelegere si exprimare
orala, de scriere si citire, de mimica si articulare.
 Majoritate tulburarilor de limbaj apar la copiii de
varsta mica (2-3 ani) si de varsta prescolara, adica exact
in perioada in care limbajul se formeaza si se dezvolta.
Tulburarile de limbaj sunt:
– Tulburari de pronuntie (afectarea pronuntiei unuia sau
mai multor sunete: dislalia, dizartria, rinolalia)
Dislalia (in popor denumita si “pelticie”) reprezinta abaterea de la
pronuntia standard sau incapacitatea subiectului de pronunta corect
un sunet, o silaba sau un cuvant. Dislalia este prezenta la oamenii
normali cat si la cei cu handicapuri si este cea mai frecventa dintre
tulburarile de limbaj.
Dizartria reprezinta o vorbire confuza, disritmica,
disfonica, cu o pronuntata rezonanta nazala in
care monotonia vorbirii se imbina cu pronuntarea
neclara.
Rinolalia (in popor denumita si “fonfaiala” sau
vorbire pe nas) consta in pronuntarea nazonata a
sunetelor.
Tulburari de ritm si fluenta(balbaiala, bradilalia, tahilalia, logonevroza si
tulburari coreice)
Balbaiala este o tulburare a vorbirii ce se manifesta prin dezordini intermitente ale
pronuntiei, repetari convulsive si blocaje ale unor foneme, omisiuni precipitate, urmate
de dificultati in articularea unor cuvinte .
Bradilalia este o vorbire rara, lenta, incetinita, cu exagerari maxime ale acestor
caracteristici in cazul oligofreniei.
Tahilalia este o vorbire exagerat de rapida, care apare frecvent la persoane cu
instabilitate nervoasa sau cu hiperexcitabilitate.
Logonevroza este o tulburare de ritm si fluenta a vorbirii si presupune, pe langa o
repetare a sunetelor, silabelor si cuvintelor, o batere a tactului pe loc, o modificare a
atitudinii fata de vorbire, de mediul inconjurator si o prezenta a spasmelor, incordarii, a
unei preocupari exagerate fata de propria vorbire. Caracteristica acestei tulburari este
logofobia (teama crescuta de a vorbi, mai ales in public sau in conditiile de stres
emotional).
Tulburarile coreice presupun ticuri nervoase sau coreice ale muschilor
fonoarticulatori, mimicii, care se manifesta concomitent cu producerea vorbirii.
Tulburari de voce (afonia, disfonia si
fonoastenia)
Afonia consta in pierderea vocii ca urmare a lezarii
laringelui, caz in care, daca nu dispare vocea atunci
aceasta se manifesta in soapta din cauza imposibilitatii
corzilor vocale de a vibra.
Disfonia este o tulburare partiala a vocii, aparuta in
urma situatiilor de soc emotional, trauma psihica, trac,
angoasa. Aceste situatii pot determina instabilitatea
vocii, inhibitia ei, monotonia sau caracterul sau sters,
nediferentiat.
Fonoastenia este o tulburare functionala ce se
manifesta prin slabirea/pierderea temporara a vocii si
apare ca rezultat al folosirii incorecte sau abuzive a
acesteia, care determina obosirea ei (mai frecventa in
cazul anumitor profesii cum ar fi profesori, cantareti,
Tulburari ale limbajului citit-scris(dislexia, disgrafia, alexia
si agrafia)
Dislexia este dificultatea de a citi, manifestata prin tulburari
la nivelul perceptiei auditive, optice sau chinestezice, sau, la
modul mai general, orice tulburare care intervine in
achizitia cititului, in mecanismele acestuia.
Disgrafia consta in incapacitatea copilului dezvoltat normal
din punct de vedere al limbajului, auzului si intelectului, de
a invata corect si de a utiliza scrisul in conditii normale.
Alexia reprezinta pierderea capacitatii de a citi si de a
intelege limbajul scris.
Agrafia reprezinta pierderea capacitatii de a scrie la o
persoana care in prealabil scria normal, cauzata de lezarea
lobului parietal stang.
 Tulburari polimorfe (afazia si
alalia)
Afazia reprezinta incapacitatea de a vorbi manifestata la o persoana cu un
comportament verbal prealabil normal.
Alalia reprezinta imposibilitatea de a vorbi, dobandita la nastere, in
conditiile inexistentei dificultatilor de ordin senzorial sau de intelect mari,
care sa impiedice insusirea limbajului de catre copil.
Tulburari de dezvoltare a limbajului (mutism psihogen,
retardul verbal, disfunctii verbale asociate autismului infantil sau
handicapului de intelect sau handicapului de auz)

Mutismul psihogen reprezinta

refuzul total sau partial al
copilului de a comunica cu
anumite persoane, iar in forme
grave acest refuz se extinde
asupra intregului mediu
inconjurator sau asupra unor
anumite situatii.
Retardul verbal reprezinta
blocajul ritmului de evolutie a
limbajului.
Tulburari asociate unor afectiuni de tip
psihopatologic sau psihiatric (ecolalia,
jargonofrazia). Ecolalia este o tulburare caracterizata
prin repetarea cuvintelor rostite de o
alta persoana. Ecolalia poate fi intalnita
intr-o varietate de stari patologice,
precum sindromul Tourette, boala
Alzheimer, boala Pick, schizofrenie,
leziuni ale lobului frontal, etc. Pana la
75% dintre persoanele cu autism
prezinta o anumita forma de ecolalie.
Jargonofrazia se manifesta printr-o
exprimare neinteligibila, cu sunete fara
semnificatie. Poate fi intalnita in afazia
 Bibliografie
1. Cosmovici, Andrei – Psihologie generală, Editura Polirom,
2005
2. Golu, M – Bazele psihologiei generale . Editura Universitara
Bucuresti
3. https://cabinet-logopedie.ro/tulburarile-de-limbaj/
Proiect realizat de

Student: Stefanescu Nicoleta

Anul I – Psihologie
Universitatea “Vasile Goldis” Arad