SIMPTOME

La copilul alalic se mentine un mutism prelungit până la vârsta de 5-7-11 ani,

perioadă in care copilul fie tace și folosește foarte mult vorbirea prin mimicaă s i gesturi,
fie emite sunete nearticulate, gângurite, fie pronuntă unele sunete sau cuvinte mono- si
bisilabice, cu structură simplă, dominând vocalele.
Copilul alalic neputând vorbi, nu obtine cunostintele necesare ceea ce creează o
imagine falsă de intârziere mintală si determină suferinte psihice serioase: izolare,
irascibilitate, lipsă de comunicare cu cei din jur. La majoritatea alalicilor coexistă forme
dispraxice cu tulburări de organizare temporală, in grade diferite. La unii predomină
forma dispraxică, la altii tulburări de organizare temporală.
Se constată dificultăti in intelegerea notiunilor abstracte si sesizarea sensurilor unor
propozitii. De obicei, alalicii prezintă intârziere in dezvoltarea fizică si mintală,
intârziere diferită de a oligofrenilor si care dispare in timp pe parcursul terapiei
logopedice.
In timpul pronuntiei organele fonoarticulatorii sunt incordate si articulatia este
hipertonă, nediferentiată, nereusind să pronunte sunetele s,z,t, sau hipotonă, articularea
sunetelor fiind foarte slabă, confuză, cu greutăti in pronuntarea sunetelor
c,g,che,chi,ghe,ghi.

Dupa aspectele lezate ale limbajului, alalia poate fi :

1.Alalia motorie
2.Alalia senzoriala
3.Alalia mixta

1.Alalia motorie
Alalicii motori sunt inhibati, cu aspect de anchiloză motorie care poate alterna cu
perioade de agitatie haotică.Miscările fonoarticulatorii sunt difuze, nesigure,
dezordonate.
Vorbirea se realizează in timp cu mare dificultate datorită tulburărilor motorii
articulatorii, vorbirea spontanaă este absentă sau redusă la 3-4 cuvinte, vorbirea repetată
este imposibilă, dar in unele cazuri alalicul motor poate pronunta sunete sau silabe
izolate, pe care nu le poate integra in cuvinte.
Copilul cu alalie motorie prezinta si o dispraxie buco-linguo-faciala care exista
independent de actul fonator si care determina o masticatie greoaie precum si
imposibilitatea realizarii unor miscari, ca de exemplu: inchidere/deschidere a gurii,
scoaterea limbii, suflare etc. Nu poate realiza o miscare la cerere, nu se poate spala pe
maini, nu se poate sterge, imbraca etc.
2.Alalia senzoriala
Alalicul cu aceasta forma nu intelege sensul vorbirii, dar poate repeta unele cuvinte
(ecolalie), chiar cu un grad de dificultate crescut in pronuntie, vorbirea spontana este
inexistenta sau este redusă la 2-3 cuvinte.
Alalia vorbirii senzoriale se manifestă prin dificultatea și încetinirea formării unei
comparații între cuvânt și obiect. Nu sunt capabili să înțeleagă ceea ce se vorbește de
mediul înconjurător, în urma căreia vorbirea lor expresivă este foarte limitată. Astfel de
copii denaturează cuvintele, confundă sunete similare în pronunție, nu ascultă vorbirea
mediului, nu răspund la apel, dar în același timp reacționează la zgomotele abstracte.
Vocea alalicului senzorial este sonora. Deficienta auditiva, desi exista la toti cei cu
alalie senzoriala, nu reprezinta cauza imposibilitatii insusirii limbajului (subiectul
prezinta oscilari in folosirea auzului).
Tulburarea este localizata la nivelul integrarii centrale. In unele cazuri, se asociaza si
un deficit auditiv si atunci vorbirea este nula.Se presupune ca maladiile sau
traumatismele creierului duc la imposibilitatea sau slaba diferentiere acustic-verbala din
aparatul acustic al vorbirii (regiunea temporala).

3.Alalia mixta
Alalia mixtă este cea mai gravă forma de alalie, se întâlnește mai rar și de obicei una
din formele vorbirii este mai accentuată.
Copilului cu alalie mixta ii lipseste atat vorbirea impresiva cat si expresiva. Ea se
datoreaza unei vaste afectiuni a creierului care s-a extins asupra zonelor verbale
senzoriale si motorii.
Alalicii au posibilitatea sa pronunte unele silabe si cuvinte, dar pe care le folosesc
foarte rar, inteleg unele cuvinte izolate, dar nu descifreaza sensul propozitiei.
O alta clasificare a alaliei se realizeaza dupa gradul incordarii motricitatii, in
momentul emiterii sunetului, diferentiindu-se:
Alaliei hipotoni: se constata o slabiciune a articularii, vorbire lipsita de forta, afona,
laxa, sacadata. Cuvintele nu sunt pronuntate complet, se trece usor peste vocale,
pronuntia fiind labila.
Alaliei hipertoni: se constata o incordare exagerata a organelor fonatoare, cu atacuri
bruste in momentul emiterii, dificultati in diferentierea locului de articulare, inegalitate
in privinta duratei si a intensitatii sunetului.