LOGOPATIILE CU ETIOLOGIE NEUROLOGICA

BRASOV / 29.10.2016 – ANDREEA LUMPAN

 LOGOPATIILE CU ETIOLOGIE NEUROLOGICA

1. Alalia
gr. Alales = fara vorbire

Pentru Alalie au fost utilizate in literatura de specialitate si alte denumiri, precum afazie
motorie congenitală, audiomutitate, afazie de expresie. Este foarte important, ca atunci cand
intalnim un astfel de diagnostic, precum Afazie congenitala sa nu confundam Alalia cu Afazia
infantila, care este tulburarea de limbaj ce se instaleaza dupa achizitia limbajului. Copilul cu afazie a
avut ininte de diagnosticarea cu afazie infantila, limbaj.
Definitie - reprezintă incapacitatea/slaba capacitate de a pronunţa sunete, silabe, propoziţii,
care duce la lipsa/ slaba dezvoltare a vorbirii la copii, în condiţiile unui auz normal şi a unei dezvoltări
intelectuale normale.
Tulburari caracteristice in Alalie:
- în sfera auzului fonematic (tulburări de diferenţiere a sunetelor în vorbire)
-a percepţiei vizuale şi dezvoltării psihomotrice (tulburări de recunoaştere a unor imagini,
culori, forme, tulburări de percepţie şi imitare a mişcărilor articulatorii ale feţei, tulburări de
orientare spaţială)
-lipsiti de expresivitate
-deficit de atentie
-slaba reactivitate emotionala si volitiva
-de multe ori apar tulburari neuromotorii (intarziere in aparitia mersului, lipsa de
coordonare, dizarmonie in miscari).
Cauze posibile
- factori ereditari,
- traume în timpul naşterii,
- boli grave în primii trei ani de viaţă,
- slabă stimulare,
- lipsa motivaţiei pentru comunicare,
- capacitate redusă de imitare,
- slabă dezvoltare a auzului fonematic
Tipuri de Alalie
Alalia motorie
- înţelege limbajul verbal, indică obiecte,
- execută ordine, dar nu poate pronunţa decât sunete disparate şi câteva cuvinte mono sau
bisilabice, comunicând doar prin gestică.
- tulburări de organizare spaţio-temporală, (acestea explicând incapacitatea copilului de a realiza
succesiunea corectă a sunetelor şi silabelor) şi disfuncţii motrice generale,
- tulburări ale motricităţii fine,
- tulburări ale motricităţii articulatorii.
- nu ştie cum să vorbească, el trebuie ajutat şi învăţat.
Alalia senzoriala
incapacitate de percepere şi interpretare a mesajelor verbale
- nu poate repeta corect cuvintele sau poate repeta unele cuvinte (ecolalie), dar nu înţelege sensul
acestora;
- vorbirea spontană este absentă sau redusă la câteva cuvinte.
- in unele cazuri, copilul poate avea o vorbire neinteligibilă (“vorbeşte pe limba lui”), cu intonaţie şi
mimică specifică.
- copilul are tulburări ale auzului fonematic, nu poate desprinde structurile verbale de pe fondul
sonor, nu întelege semnificaţia mesajului verbal şi ca urmare, nu poate reda mesajul verbal, logic şi
coerent.
 LOGOPATIILE CU ETIOLOGIE NEUROLOGICA

Alalia mixta
- copilul poate pronunţa unele silabe şi cuvinte, dar le foloseşte foarte rar;
- poate înţelege unele cuvinte izolate, dar este incapabil să înţeleagă sensul propoziţiei.
O alta clasificare a alaliei se realizeaza dupa gradul incordarii motricitatii, in momentul emiterii
sunetului, diferentiindu-se:
Alalie hipotona:
- Se constata o slabiciune a articularii, vorbire lipsita de forta, afona, laxa, sacadata.
- Cuvintele nu sunt pronuntate complet, se trece usor peste vocale, pronuntia fiind labila.
Alalie hipertona:
- Se constata o incordare exagerata a organelor fonatoare, cu atacuri bruste in momentul emiterii,
dificultati in diferentierea locului de articulare, inegalitate in privinta duratei si aintensitatii
sunetului.
In general, copilul alalic
- poate prezenta un mutism prelungit,
- poate emite doar sunete nearticulate, gângureli, sau poate pronunţa câteva cuvinte mono şi
bisilabice simple.
- poate prezenta dificultăţi în înţelegerea noţiunilor abstracte şi o întârziere în dezvoltarea psihică
Din cauza imposibilităţii de a vorbi, copilul nu poate acumula informaţiile şi cunoştinţele
necesare, ceea ce crează o intarziere în dezvoltarea cognitivă, intarziere ce dispare odată cu
însuşirea limbajului, în urma unei terapii adecvate.
În terapia logopedică este posibilă educarea vorbirii în cazul alaliei, dar aceasta presupune
un proces îndelungat şi succesul depinde de prezenţa/ absenţa altor tulburări asociate, de vârsta la
care terapia este instituită, de tipul, durata, consecvenţa intervenţiei logopedice.
Din punct de vedere psihologic si emotional-afectiv, la copilul alalic de cele mai multe ori
intlnim o slaba motivatie, un refuz de a lucra mai ales daca intampina dificultati si I se cer de prea
multe ori lucruri pe care nu le intelege. In planul initial de terapie/acomodare cu terapia este necesar
sa facem impreuna cu copilul joculete si actiuni pe care le poate intelege usor si sa crestem
dificultatea in timp fara ca acesta sa fie frustrat in mod repetat. Orice frustrare repetata va conduce
la abandon. In lucrul cu copilul alalic este important sa facem echipa buna cu apartinatorul sau cu
persoana care isi petrece cel mai mult timpul impreuna cu copilul deoarece in lucrul cu copilul alalic
programul de lucru se desfasoara pe tot parcursul zilei in fiecare zi. Va intelege mult mai usor
sensurile cuvintelor si se va dezvolta mult mai bine in plan receptiv actionand impreuna cu
apartinatorul si repetand de cate ori se iveste ocazia actiuni simple si la obiect de tipul ia, da, du,
adu, pune etc fara a resimti povara unor lectii obositoare, aceste lucruri intra in rutina zilnica pe
nesimtite si fac parte dintr-o stimulare permanenta si constanta. Pentru miogimnastica, se poate
juca de-a strambatul impreuna cu mama sau apartinatorul sub forma de joaca plecand de la cea mai
simpla forma de joaca. Nu se insista cu repeta, zi sau spune pentru a-I atrage atentia asupra faptului
ca nu poate pronunta si a-l pune in situatia de a se simti incapabil. Noi trebuie sa ii crestem
increderea in fortele proprii iar asta se realizeaza construind, incet si sigur. Nu se atrage atentia vis a
vis de greseli ci se premiaza numai realizarile si actiunile pozitive. Premiul poate consta intr-o lauda
verbala neexagerata, autentica, imbratisare sau in general ceea ce s-a constatat ca functioneaza cel
mai bine la copilul respectiv in mod particular. De aceea protocolul de lucru respecta regulile
dezvoltarii ontogenetice, dar felul in care dezvoltam abilitatile necesare copilului sunt organizate
dupa felul lui de a fi, dupa nevoile si preferintele lui deoarece numai asa reusim sa ii captam la
maxim interesul de a relationa, interactiona, actiona.

Terapia logopedică include:

a. mio-gimnastica
b. învatarea separată a sunetelor, introducerea acestora în silabe, cuvinte simple, etc
c. se lucreaza concomitent asupra celor trei componente ale vorbirii: fonetică, vocabular şi
structură gramaticală
 LOGOPATIILE CU ETIOLOGIE NEUROLOGICA

Diagnosticul diferential – se face cu:

1. Afazia - alalia este innascuta, afazia este dobandita. In alalie nu avem vorbire automata,
emotionala, repetata, pe care o intalnim in afazie.
2. Intarzierea in dezvoltarea limbajului – alalia nu este determinata de factori educativi si de
mediu. Intarzierea in dezvoltarea limbajului este determinata de factori educationali si de
mediu – recuperarea poate fi galopanta in cazul unor intarzieri in dezvoltarea limbajului in
momentul stimularii corespunzatoare. In intarzierea in dezvoltarea limbajului in conditii
propice recuperarea limbajului atinge nivelul corespunzator varstei. In alalie limbajul nu
atinge nivelul corespunzator varstei.
3. Alalie senzoriala vs surdomutitate – in alalia senzoriala copilul oscileaza in folosirea auzului,
in surdomutitate nu aude niciodata. Alalie: reactioneaza selectiv la stimuli. Surdomutitate:
nu reactioneaza la stimuli auditivi, verbali. Alalie: vorbirea repetata este posibila fara
invatarea limbajului. Surdomutitate: vorbirea repetata este imposibila fara demutizare.
Alalie: voce sonora. Surdomutitate: voce voalata, surda.
4. Alalie versus mutism electiv: Alalia este o tulburare innascuta. Neintegrarea limbajului.
Vorbire inexistenta. Nu exista infirmitati motorii cerebrale. Necoordonare motorie. Subiectul
nu stie sa vorbeasca. E afectat limbajul si centrul vorbirii. Cu caracter permanent daca nu se
face terapie. Nu se modifica comportamentul verbal in functie de mediu. Nu este determinat
de factorul educativ. Mutismul electiv: Dobandit, temporar, reversibil. Se manifesta in
functie de persoane, locuri, situatie. Refuza contactul cu mediul. Este determinat de factorul
educative.
 LOGOPATIILE CU ETIOLOGIE NEUROLOGICA

FISA DE EXAMINARE A COPILULUI ALALIC

Sursa: C Stanica, E Vrasmas – “Terapia Tulburarilor de limbaj”

Obiective
Inventarul vocabularului
 Inventarul sunetelor pronuntate
 Intelegerea limbajului
 Identificarea obiectelor la cerere si executarea de comenzi verbale simple si complexe
 Identificarea obiectelor prezentate intr-o serie dubla de imagini
 Reconstruirea obiectelor sau imaginilor din partile componente
 Sortarea unor imagini dupa criterii de forma, culoare, categorie
 Copiere de figuri: linie, cerc, patrat, casa

Fisa de examinare

I. Limbaj:
1. Impresiv
a) Posibilitati de receptare: auz, citire pe buze, gesture
b) Intelegerea vorbirii celor din jur: Sonora, mimica, raportat la varsta
2. Expresiv
a) Pronuntarea de sunete izolate: - omise
b) Alterate
c) Reflectat
d) Independent
e) Posibilitatea de articulare – imitare model verbal
f) Vocabular –bogatie, continut, ce categorii gramaticale predomina
g) Structuri gramaticale – sunt sau nu operationale
II. Motricitate
1. Generala – miscare, alergare
2. Motricitate fina – precizie, indemanare, miscari supraadaugate (incheiat nasturi,
legat sireturi, insirat margele, taiat cu foarfeca)
3. Aparat fonator – limba, buze, maxilare
III. Atitudine fata de vorbire
1. Fuga de efort
2. Incredere in fortele proprii
3. Indiferenta, inconstienta
4. Sentiment de superioritate
IV. Atentie
1. Concentrare – joc mozaic – ce lipseste?
2. Stabilitate
3. Atentia fata de vorbire – capacitatea de a asculta povesti, propozitii, cuvinte
V. Perceptii si reprezentari spatiale:
1. Reconstruirea intregului din parti separate
2. Jocuri cu cuburi
3. Orientarea corpului fata de obiectele din jur
 LOGOPATIILE CU ETIOLOGIE NEUROLOGICA

VI. Memorie
1. Numarul de repetitii necesar pentru fixarea mnezica a schemei motorii a cuvantului
2. Numarul de repetitii necesar pentru fixarea semnificatiei cuvantului
3. Pastrarea celor insusite
VII. Conduita generala – agerime, apatie
VIII. Jocul – stereotip, organizat, independent, raportat la varsta copilului

2. Dizartria
Etiologie - Lezarea neurologica cauzata de distrugeri in sistemul nervos central periferic
poate provoca slabiciune, paralizie sau o tulburare de coordonare a sistemului motor de limbaj
conducand la disartrie.
Nervii cranieni care controleaza muschii care sunt importanti in disartrie includ: nervul
motor trigemen (V), nervul facial (VII), nervul glosofaringian (IX), nervul vag (X) si nervul hipoglos
(XII).
Termenul provine din greaca veche - δυσ- dys, “greu, dificil" and ἄρθρωσις “articulare".
Dizartria este tulburarea functiei motorii care face ca, cuvintele formulate si exprimate sa fie
convertite in sunete adecvate vorbirii articulate. Dizartria este deci o tulburare de articulatie. Ea
poate fi datorita unor tulburari in functia neuronului motor periferic, a neuronului motor central sau
a unei tulburari a neuronului motor extrapiramidal sau cerebelos.
Dizartria nu este o tulburare de vorbire, ci numai de rostire. Ea, deci, nu afecteaza vorbirea
in general, ci numai vorbirea rostita, si anume latura ei instrumentala, la un nivel intermediar, intre
organul periferic de executie si centrul cortical de elaborare si comanda.
Dizartria se manifesta printr-o vorbire confuza, disritmica, disfonica, cu o pronuntata
rezonanta nazala in care monotonia vorbirii se imbina cu pronuntarea neclara. La dizartrici apar si o
serie de complicatii psihice ce se produc in sfera afectiva, senzoriala, mintala, psiho-sociala si
motrica. Data fiind originea sa, dizartria se mai numeste si dislalie centrala. Din punct de vedere
simptomatologic, fenomenele sunt asemanatoare dislaliei obisnuite, dar mult mai grave.
Toate aceste dificultati nu sunt legate de dificultati de intelegere a limbajului. Pot fi afectate
subsisteme precum respiratie, fonatie, rezonanta, articulare astfel incat limbajul devine greu
inteligibil, este afectata claritatea, naturaletea si eficienta comunicarii verbale.
Disartria care progreseaza la o pierdere totala a limbajului se numeste Anartrie.
Pentru a ne da seama de tulburarile articulatorii este nevoie ca bolnavul sa produca un sir
mai lung de cuvinte, eventual fraze mai mult sau mai putin inchegate care ne vor arata si felul si
gradul tulburarilor lui de formulare verbala. Pentru aceasta se examineaza urmatoarele aspect ale
vorbirii:
- Vorbirea repetata- poate imbraca grade diferite de complexitate, de la repetarea unor
cuvinte la repetarea de fraze scurte semiautomate (cum sunt proverbele), de fraze obisnuite
sau de fraze neuzuale, complicate sau cuvinte greu de pronuntat.
- Vorbirea automata – se cere pacientului sa numere, sa insire zilele saptamanii, lunile anului,
sa recite o poezie simpla, sa continue proverbele incepute de examinator.
- Vorbirea dialogata – se pun intrebari despre viata pacientului, despre familie, profesie, etc.
- Vorbirea narativa sau descriptiva – se cere pacientului sa povesteasca istoricul bolii, al
vietii, sa descrie carti citite sau filme vazute, etc. In cursul vorbirii narrative putem nota
urmatoarele: articularea, felul formularii verbale, fluenta, cadenta si ritmul limbajului
(formand ceea ce s-a numit prozodia (dex: pronunțare ritmică a cuvintelor) limbajului
articulat), omisiunea de cuvinte sau de silabe.
 LOGOPATIILE CU ETIOLOGIE NEUROLOGICA

Fluenta limbajului se testeaza cerand bolnavului sa gaseasca cuvinte cu aceeasi litera initiala; sa
spuna cuvinte care se pot insoti cu cuvantul “la” : la cinema, la munca, la pravalie … sau “in”: in
curte, in casa: sa spuna cuvinte rimate: graiu-plaiu, casa-masa.
Fluenta vorbirii se mai testeaza cerand pacientului sa descrie o scena dintr-un tablou, sa
vorbeasca liber la o tema data. Debitul verbal este de 100-185 cuvinte pe minut.
Disartria poate fi intalnita in:
- Tumori cerebrale
- Paralizie cerebrala
- Sindrom Guillain-Barré
- Traume craniene
- Hipotermie
- Maladia Lyme
- Scleroza multipla
- Parkinson
- Maladia Wilson
- Hipertensiune intracraniana
- Maladia Tay-Sachs
- Medicamente antipsihotice, alcool, opioide, halucinogene, benzodiazepine
- Maladia Gerstmann-Sträussler-Scheinker
Clasificare
A. Unele persoane afectate de disartrie pot experimenta tulburari in:
- Coordonare; Calitate vocala; Intonatie; Volumul vocii; Controlul respiratiei; Claritate; Forta;
Constanta; Ton
B. Tipuri:
- Spastica; Flasca; Ataxica; Unilaterala; Hiperkinetica; Mixta
Alte tipuri:
1) dizartria bulbara si pseudobulbara (in care sunt tulburati neuronii motori de la nivelul
bulbului) . Comporta diminuarea fortei de articulare si o deperditie nazala care reduce
suflul;
2) dizartria distonica si de incoordonare (produse prin leziuni profunde ale creierului si ale
trunchiului cerebral in partea sa superioara). Se instaleaza un debit trunchiat, o tensiune
globala si excesiva a muschilor organelor fonoarticulatorii cu dificultatea de a intrerupe
miscarea inceputa.
3) dizartria cerebeloasa (in care tulburarile apar la nivelul cailor cerebeloase). Se
caracterizeaza prin bruschetea, scandarea si caracterul exploziv al vorbirii, dizartricul
pierzand controlul respiratiei, al pozitiei limbii si buzelor in timpul articularii.

Diagnostic diferential
1. – cu Alalia – Dizartrie: dizartricul are vorbire, limbaj. Alalie: tulburare innascuta.
Neintegrarea limbajului. Vorbire inexistenta. Nu exista infirmitati motorii cerebrale.
Necoordonare motorie. Subiectul nu stie sa vorbeasca. E afectat limbajul si centrul
vorbirii. Cu caracter permanent daca nu se face terapie. Nu se modifica comportamentul
verbal in functie de mediu. Nu este determinat de factorul educativ.
2. cu apraxia verbală - la dizartric, dificulatea de a articula cuvintele corect este
permanentă, si nu se rasfrange asupra organizării ideatiei în constructia discursului, ceea
ce se întămplă în apraxia verbala legata chiar de acelasi enunt. Muschii responsabili cu
articularea vorbirii sunt intacti. Mesajul de la creier catre muschi este neperceput pentru
a putea realiza coordonarea.
 LOGOPATIILE CU ETIOLOGIE NEUROLOGICA

3. Afazia
este o tulburare dobâdită de întelelegerere si exprimare a limbajului

Afazia reprezinta incapacitatea de a vorbi la o persoana care inainte avea comportament

verbal normal. Afazicul si-a pierdut aceasta capacitate dupa ce dobandise comportamentul verbal.
Este foarte important istoricul pacientului si nivelul cultural si de exprimare anterioara a
limbajului.
Caracteristicile afaziei:
. Este mai frecventa la varstele adulte sau la batranete.
. Determina modificari profunde in sfera limbajului, iar, la nivelul personalitatii, se produc
destructurari masive.
. Vorbirea este alterata in conditiile pastrarii miscarii automate si voluntare a limbii.
. Apar tulburari ale perceptiei auditive si vizuale, iar in pronuntie se constata ca acele
cuvinte uzuale nu sunt atat de alterate.
. Are loc o scadere a memoriei, gandirii, atentiei si apar tulburari lexice, grafice si de
calcul.
. Se manifesta pierderea abilitatii de a folosi limbajul.
. Subiectul are o tulburare a constructiei spatiale.
. Subiectul are comportamente normale.
. Se pastreaza cuvintele parazite, interjectiile, se manifesta stilul telegrafic.
. Pot aparea, la unele persoane, vorbirea "academica' si un scria servil, tulburari ale
accentului, agramatisme.
. Apar dificultati in enumerarea automata, intoxicatia cu cuvinte (in afazia senzoriala).
. Apar afectiuni ale vocii, dereglari ale respiratiei, emotii exagerate.
. Apar tulburari ale inteligentei.
Etiologie - Afectiunile creierului, ale SNC, AVC ischemic sau hemoragic, traumatismele
cranio-cerebrale, infectiile, intoxicatiile, tumorile cerebrale, diabetul, intoxicatiile cu dioxid de
carbon pot determina aparitia acestei tulburari de limbaj.
Ariile legate de funcţia limbajului sunt:
Lobul frontal-aria 44 Broca -exprimare verbală.
Lobul temporal-aria 42, 22- intelegerea verbală.
Lobul occipital - aria 19 - lexia.
Aria Broca are rolul de a genera cuvinte.
Aria Wernike recunoaste sunetele ca şi cuvinte. Este legata de aria Broca prin fascicolul arcuat.
Aceste două zone sunt legate de aria conceptulă unde se recunoaşte sensul cuvintelor.
Tipuri de afazie :
-afazia Broca
-afazia Wernike
-afazia de conductie(fascicul arcuat)
-afazia transcorticala senzoriala
-afazia transcorticală motorie.
Afazia Broca, expresiva sau motorie
- lezarea ariei 44 frontale
- intelege cuvintele dar nu le poate (afemie= imposibilitatea articularii cuvintelor)
- vorbire nonfluenta, telegrafica fara prepozitii, conjunctii.
- nu poate denumi obiectele,foloseste parafraze
- nu poate repeta o propozitie
Lezarea ariei 46 produce agrafie.
 LOGOPATIILE CU ETIOLOGIE NEUROLOGICA

Afazia senzoriala Wernike sau afazia receptiva.

- lezarea ariei 42 duce la nerecunoasterea fonemelor limbii materne care apar ca zgomote
- leziunea ariei 42, 22 determina surditatea verbala
- nu intelege limbajul,
- poate vorbi, fluent dar cuvintele nu au sens (salata de cuvinte)
- jargonafazie – inlocuirea silabelor, cuvintelor alcatuind un nou limbaj neinteligibil.
- repetarea la cerere a unei propozitii nu este posibila.
Afazia mixta
Sunt leziuni in ambele arii – atat in zona Broca cat si in zona Wernike.
Afazia mixta sau globala.
-leziuni extinse ale ariei Broca si Wernike
-nu intelege nu poate exprima nimic.
Afazia mixta transcorticala.
- asemanator afaziei mixte cu conservarea repetarii.
Afazia transcorticala senzoriala
- asemanator afaziei Wernike, cu conservarea vorbirii repetate
Teste pentru evaluarea afaziei.
- vorbirea spontana-denumire de obiecte,
- vorbire automata (numara, enumera zilele saptamanii, lunile anului), vorbire repetata,
executare de ordine complexe, simple, cu dicriminare dreapta stanga, scris-citit.
Afazia infantila
Afazia la copil se caracterizeaza prin reducerea limbajului spontan, cu o saracire a vocabularului si
uneori un stil telegrafic, mai ales la copiii sub 10 ani. In genere se admitea ca leziunile care apar in
prima copilarie nu determina decat in mod exceptional tulburari afazice insa ulterior au fost
publicate din ce in ce mai multe observatii care infirma aceasta parere. Reducerea expresiei verbale
pare a fi simptomul predominant la copil, putand ajunge la un la un mutism complet. Unele fraze
insa, cele care mai pot fi pronuntate sunt pronuntate corect si chiar intr-o forma gramaticala
corecta. Uneori vorbirea repetata este posibila, dar raspunsurile sunt stereotipe, uneori ecolalice.
Copii afazici nu prezinta niciodata logoree. Copiii pot copia dar scrisul dictat este foarte alterat.
Vorbirea automata si cea emotionala sunt bine conservate. Intelegerea este mult mai buna decat
expresia verbala. Predominanta tulburarilor expresive, raritatea surditatii verbale e o caracteristica
generala a afaziei copilului, oricare ar fi sediul leziunii (mai mult anterior sau mai mult posterior).
Dupa faza initiala la copii recuperabilitatea este mult mai buna decat la adult si cu frecventa relativ
mai mare decat la adult a afaziei in leziuni ale emisferei drepte, pentru o dominanta emisferica mult
mai putin pronuntata la copil decat la adult. Concluziile multor studii au aratat ca la copiii mai mici se
constata o oprire totala a limbajului si numai la copiii mai mari se pot observa diferite forme de
afazie (expresiva, receptiva si mixta). Tulburarile de scris sunt mai rare decat cele de vorbire.
 LOGOPATIILE CU ETIOLOGIE NEUROLOGICA

Schema probelor de memorie imediata

Recunoasterea
- vizuala :
- neverbala – imagini
- verbala – cuvinte scrise
- auditiva:
- neverbala – sunete
- verbala – cuvinte auzite
Reproducerea
- vizuala:
- neverbala – imagini
- verbala – cuvinte scrise
- auditiva:
- neverbala – sunete
- verbala – cuvinte auzite
Invatarea
- vizuala:
- neverbala – imagini
- verbala – cuvinte scrise
- auditiva:
- neverbala – sunete
- verbala – cuvinte auzite

1. Recunoasterea – pentru studiul memoriei vizuale neverbale de recunoastere se prezinta

succesiv subiectului o serie de 10 obiecte uzuale. Apoi aceste obiecte se amesteca cu alte 10
obiecte. Toate cele 20 de obiecte se prezinta subiectului unul cate unul si el trebuie sa bata
in masa ori de cate ori recunoaste unul din obiectele prezentate la inceput. Pentru studiul
memoriei de recunoastere vizual-verbala s-a folosit o proba similara, cu deosebirea ca in
locul obiectelor se foloseau cuvinte scrise pe cartonase, instructiunea fiind aceeasi. Timpul
de expunere pentru fiecare stimul era de 10 secunde.
In studiul memoriei de recunoastere auditiva, s-au construit doua probe asemanatoare cu
cele vizuale, cu deosebirea ca in locul celor 10 obiecte s-au prezentat subiectului 10 sunete,
iar in locul celor 10 cuvinte scrise s-au prezentat 10 cuvinte audio.

Lista stimulilor – se recomanda realegerea stimulilor in functie de bagajul de cunostinte si

uzantele subiectului caruia I se aplica testul
Stimuli vizuali
Neverbal (obiecte) Verbal (cuvinte scrise)
I II I II
1. Creion Toc Tramvai Locomotiva
2. Lacat Cheie Papuci Barca
3. Cui Pioneza Mar Nuca
4. Ata Vata Topor Roata
5. Lumanare Creta Copil Toba
6. Moneda Nasture Umbrela Drapel
7. Dop Sticla Limba Servieta
8. Minge Plic Covor Acoperis
9. Triunghi de lemn Cuib Autobuz Avion
10. Ceas Cutie de chibrituri Lup Curcan
 LOGOPATIILE CU ETIOLOGIE NEUROLOGICA

La copii pentru stimuli auditivi se poate utiliza jocul BIM BOM (www.omfal.ro) sau alte jocuri
asemanatoare – pentru adulti cd-ul poate fi introdus in calculator, urmand sa se refaca plansele si
cartonasele cu poze pentru adulti
Stimuli auditivi
Neverbal (sunete) Verbal (cuvinte auzite)
I II I II
1. Tren Tropot de cal Perete Floare
2. Clarinet Avion Carne Fabrica
3. Ciripit de pasarele Ras Bani Calimara
4. Viscol Orchestra simfonica Sotie Radio
5. Automobil Mieunat Dulap Sanie
6. Plans de copil Cantaret Pantofi Birou
7. Trompeta Cantec de cocos Hartie Oglinda
8. Fierastrau taind lemne Toba Calorifer Fereastra
9. Sirena de vapor Muget de vaca Gradina Dosar
10. sonerie Apa curgatoare Palton Cozonac
Materialele de lucru se construiesc personal, fiecare terapeut are setul sau de materiale utilizate pe
care le utilizeaza in functie de pacientul evaluat. Este total nepotrivita utilizarea jocurilor, imaginilor
si cartilor pentru copiii la adulti, mai ales acele materiale ce au notata virsta de utilizare pe ele.
Adultul va fi frustrat intr-o maniera deosebita, iar starea sa emotionala ne intereseaza cu precadere.
Este ca si cum i-am oferi o frustrare suplimentara celei deja existente, diminuand sansele de reusita
in terapie.
2. Reproducerea
Petru studiul memoriei de reproducere vizual-neverbale se prezinta subiectului succesiv o serie
de 10 obiecte, cerandu-I sa le memoreze, pentru ca apoi I se va cere sa spuna ce a vazut. In cazul in
care pacientul nu poate reproduce verbal denumirea obiectului, I se spune/cere sa arate prin
gesture cum se foloseste obiectul pe care l-a vazut (obiectele sunt alese in asa fel incat sa poata fi
usor mimate). In proba memoriei de reproducere vizual-verbala s-au folosit 10 cuvinte scrise pe
cartonase, instructiunea fiind aceeasi. Timpul de expunere folosit al fiecarui stimul in ambele probe
este de 10 secunde.
Memoria auditiva de reproducere a fost studiata cu ajutorul a doua probe construite pe acelasi
principiu ca probele vizuale, prezentandu-se pacientului in forma neverbala 10 sunete iar in cea
verbala 10 cuvinte – toti acesti stimuli sunt inregistrati.
3. Memoria de invatare – in studiul memoriei de invatare vizual neverbale se prezinta
pacientului un sir de 6 obiecte, aranjate intr-o anumita ordine, timpul de expunere fiind de 30 de
secunde, apoi se amesteca si se cere pacientului sa le aseze in ordinea in care au fost prezentate.
Daca pacientul nu reuseste reconstituirea ordinii, I se prezinta din nou modelul; numarul maxim de
prezentari repetate este 5 – in cazul pacientilor care nu reuseau pe parcurs sa invete ordinea. Dupa
acelasi principiu s-a construit si proba verbala corespunzatoare. In cazul acesta se folosesc 6 cuvinte
scrise pe cartonase. Modul de efectuare al probei este acelasi ca la proba neverbala.
Memoria de invatare auditiva neverbala – s-a studiat cu ajutorul unei probe in care se prezinta
pacientului 6 sunete uzuale, cerandu-i-se sa memoreze ordinea lor. Se dau apoi pacientului 6
cartonase pe care sunt reprezentate obiectele corespunzatoare sunetelor date (de exemplu sunetul
de vioara are corespondenta imaginea desenata a obiectului vioara). Pacientul aseaza obiectele in
ordinea in care au fost prezentate sunetele. Si in acest caz de invatare reluarea probei nu depaseste
5 repetitii.
Cea mai dificila dintre probe la pacientul afazic este proba de reproducere.
In prezent, proba prezentata mai sus are correspondent tehnologic avansat, probele sunt
deja realizate in programe computerizate.
 LOGOPATIILE CU ETIOLOGIE NEUROLOGICA

Se utilizeaza programe pentru tablete pentru invatare sau reinvatarea limbajului si

structurilor acestuia.
Intre testele utilizate cu rezultate eficiente se regaseste testul Token.
Testul Token masoara functia receptiva si memoria verbala de scurta durata la pacientii cu
afazie. Aplicatia se adreseaza profesionistilor, logopezi, neurologi, neuropsihologi si psihologi. Se
aplica atat pentru copii cat si pentru adulti.

Desigur, cu cat cunoastem mai multe informatii vis a vis de felul in care au fost construite
materialele de evaluare si apoi de interventie in recuperare, cu atat posibilitatile de lucru sunt mai
mari. Intelegerea afectiunilor si a modului de readucere a pacientului cat mai aproape de ceea ce
trebuie sa reprezinte el ca individ este realizata cu mult studio si mult efort din partea terapeutului,
care trebuie sa inteleaga nu doar zonele afectate pe scoarta cerebrala ci individul in totalitatea lui,
cu emotii, trairi, frustrari, zbateri.

ATENTIA

In literatura de specialitate exista putine studii asupra modificarilor atentiei la afazici. In

studiile vechi s-a aratat ca in afaziile expresive, perceptia, atentia, organizarea temporo-spatiala si
operatiile gandirii raman amorfe (fara o forma precisa, unitara). Studiile mai vechi referitoare la
perceptia simultana la afazici, urmareau posibilitatea afazicilor de a fixa atentia asupra a 2 stimuli
simultan. Utilizand probe de baraj simplu si dublu, autorii au constatat la acesti pacienti existenta
unei bune capacitati de a tine seama la fiecare semn de doua modele date, dar in acelasi timp si o
lentoare in executarea probelor, pe care au atribuit-o unei lentori perceptive.
Studiind fenomenul de “inatentie verbala” s-a aratat ca in probele de atentie aplicate (baraj
de litere), performantele pacientilor sai erau de cele mai multe ori normale.
S-a mai aratat ca neindemanarea afazicului de a evalua ceea ce percepe se reflecta si in
mentinerea atentiei. Pacientii sunt nevoiti sa mareasca efortul voluntar de atentie. Se constata ca in
multe probe de acest tip, pacientii au nevoie de pauze deoarece obosesc si scade capacitatea de
concentrare. Cand intervine oboseala se pot observa cu usurinta raspunsurile cu timp mare de
reactie sau erori dese.
 LOGOPATIILE CU ETIOLOGIE NEUROLOGICA

S-a constatat ca la pacientii cu leziuni temporale stangi sunt rezultate mai bune decat la cei
cu leziuni drepte si explica aceasta prin doi factori: hiperactivitatea atentiei cu rol compensator in
leziunile stangi si rolul preponderent al emisferei drepte in procesele psihice superioare.
Pentru investigarea atentiei concentrate s-au construit probe dupa principiul solicitarii
analizatorului vizual sau auditiv, in cadrul fiecaruia dintre acesti analizatori fiind folositi stimuli
neverbali si verbali.
Metoda deblocarii
Pacientul este examinat si se stabileste care functie este mai tulburata (deci unele
performante sunt “blocate”) si care functie este mai bine pastrata (deci performantele din aceasta
functie vor fi folosite ca “deblocante”). Sa presupunem ca la pacientul respectiv functia blocata este
denumirea, si cea mai bine pastrata si care va fi folosita ca deblocanta este repetarea. Se stabilesc
imaginile ce nu pot fi denumite de catre pacient. Se alege una dintre aceste imagini a carei denumiri
urmeaza a fi deblocata, de exemplu cheia. Intr-o alta zi, se cere pacientului sa repete cuvinte printre
care cuvantul “cheie” , performanta pe care pacientul o poate executa datorita pastrarii functiei de
repetare. Se prezinta pacientului mai multe imagini printre care si imaginea cheii, pe care de data
aceasta o denumeste corect. In ceea ce priveste celelalte imagini prezentate impreuna cu cheia, ele
nu sunt denumite deloc sau parafazic de catre pacient deoarece ele n-au fost deblocate anterior prin
repetarea cuvintelor anterioare.
Alte tehnici de deblocare:
- Deblocarea repetarii prin lexie expresiva
- Deblocarea alexiei receptive si expresive prin intelegere auditiva
- Deblocarea surditatii verbale prin grafie copiata
- Deblocarea agrafiei dictate prin lexie si grafie copiata.
Modelul schematic experimental pentru deblocare este urmatorul: atat stimului deblocat cat si
excitantul care urmeaza sa fie deblocat sunt prezentati amestecati printre alti stimuli de acelasi gen,
dar diferiti din punct de vedere semantic (cuvinte scrise, pronuntate, imagini), asa numiti stimuli
neutri.
Fenomenul de deblocare la afazici consta in aceea ca tulburarile totale sau partiale ale diferitelor
performante verbale pot disparea mai mult sau mai putin vremelnic daca reactia verbala tulburata
“blocata” este precedata de o reactie neblocata adecvata, cu conditia ca ambele performante sa se
refere la unul si acelasi cuvant sau la cuvinte din campul semantic respectiv. In acest fel, se pot
obtine deblocari in tulburari de anomie, tulburari de repetare, alexie, agrafie, surditate verbala,
precum si de agnozie optica, auditiva si tactila.
 LOGOPATIILE CU ETIOLOGIE NEUROLOGICA

Foaie de observatie pentru afazie (A. Kreindler si A.Fradis – Bucuresti 1970)

DATE PERSONALE:
- Nume si prenume
- Varsta
- Studii
- Limba materna
- Ce limbi straine cunoaste
- Profesie
- Preferinta manuala
- Adresa
LIMBAJUL
1. Functii expresive
A. Vorbire provocata si spontana
- Cum te cheama?
- Cati ani ai?
- Ce meserie ai?
B. Vorbirea automata
- Zilele saptamanii
- Lunile anului
- Alfabetul
- Numaratul pana la 30 inainte si inapoi
C. Vorbirea repetata
- Litere (m, r, t, s, e, a, f)
- Cuvinte (mama, scaun, paine, administratie, chibrit)
- Cuvinte fara sens (carnac, buteg)
- Propozitii: a) Eu merg la munca; b) Treisprezece cocostarci pe casa lui Kogalniceanu (b)
*pentru evidentierea eventualelor tulburari disartrice).
D. Denumirea
- Obiecte (chibrit, ceas, creion, nasture, nas). Obiectele utilizate pot fi altele, pot fi alese orice
alte obiecte de catre examinator, dar se recomanda sa se foloseasca aceleasi obiecte la toti
pacientii evaluati, din motive statistice.
- Imagini (copac, avion, para, copil, carte)
- Culori (rosu, alb, verde, albastru, galben, negru, maro)

2. Functii receptive
A. Aratarea obiectului corespunzator cuvantului auzit
- Ureche, fereastra, masa, tavan, calorifer
B. Explicarea gestuala a unui cuvant auzit (manusa, sapa, cui, cheie, casa)
C. Executarea ordinelor verbale
a. Simple – inchide ochii, deschide gura, ridica mana stanga (atentie la pacientii cu
hemipareze, nu dati cerinta – ridica mana stanga, unui pacient care nu poate
utiliza mana stanga sau dreapta – mana stanga nu poate fi utilizata sau mana
stanga este singura optiune daca nu poate utiliza dreapta si atunci nu am un
raspuns relevant de vreme ce oricum era singura mana valida)
b. Complicate – du mana stanga la ochiul stang si apoi la urechea dreapta (la fel ca
mai sus, ma asigur ca nu are hemipareza si poate utiliza ambele maini); bate de
3 ori in masa cu mana stanga si du-o apoi la nas; deseneaza o cruce sub cerc.
c. Proba Pierre Marie
d. aratarea culorilor denumite de examinator
 LOGOPATIILE CU ETIOLOGIE NEUROLOGICA

3. Lexia
A.Expresiva
- litere (d, v, l, b, I, c, a)
- cuvinte (baba, carte, rechin, constitutie, hipopotam)
- propozitiuni: La munte este aer curat; Daca o sa fie o vreme frumoasa, o sa putem
merge la plimbare
- cifre (5, 9, 4, 6, 2)
B. Receptiva
- citirea numelui propriu
- citirea cuvintelor si explicarea gestuala (grebla, pieptene, cana, furculita, ciocan
- gasirea obiectului corespunzator cuvantului citit (ceas, stilou, sticla, cheie, dosar)
- executarea ordinelor scrise: inchide ochii! Da-mi cartea! Scoate limba! Du mana stanga
la ochiul drept!
4. Grafia
A. Scrierea numelui propriu
B. Dictata
- litere: n, j, u, c, x:
- cuvinte: furca, manusa, baie, legume, perie de dinti
C. Copiata
- litere (ca la scrierea dictata)
- cuvinte (ca la scrierea dictata)

D. Alcatuirea unui cuvant din litere izolate scrise pe cartonase

- masa, apa, casa, fereastra
5. Agramatism
A. Expresiv (se constata din analiza vorbirii, lexiei si grafiei)
B. Receptiv
- auditiv: se pronunta propozitiune si bolnavul trebuie sa spuna daca este corecta
sau nu:
1. Copilul merg la scoala
2. Voi plecam la tara
- lexic: pacientul trebuie sa uneasca printr-o linie cuvintele care se potrivesc intre
ele:
Bolnav sunt
Pahar are
1. stricata 2. am
simt era
roata fost
PRAXIA Bolnavul executa gesturi uzuale: aprinde un chibrit, incheie si descheie un nasture etc.
GNOZIA
- Auditiva - recunoasterea unor sunete sau zgomote (chei, chibrit, ceas, sunete
onomatopeice)
- Vizuala - (foarfeca, cheie, cui, furculita, tigara)
- Tactila - stereognozii (pieptene, cheie, creion, ciocan, chibrit)
DESENUL Dictat (linie, cerc, casa)
Copiat (linie, cerc, casa)
 LOGOPATIILE CU ETIOLOGIE NEUROLOGICA

CALCULUL
- Mintal
5+3= 18+36=
2-1= 34-16=
2X2= 9 11=
4:2= 54:9=
- Scris: aceleasi optiuni ca si pentru cel mintal

FUNCTII PSIHICE
A. Orientarea in timp si spatiu
- timp: citirea orei, cunoasterea anului, lunii, zilei, datei
- spatiu: dreapta, stanga, sus, jos, (unde-i dreapta, unde-i sus)
B. Memoria
- memoria de evocare: memoria unor evenimente mai vechi sau mai recente
- memoria de fixare: bolnavul trebuie sa retina nume de orase, obiecte, cifre
Craiova calorifer 3
Falticeni masa 9
Iasi avion 1
Timisoara bicicleta 6
Brasov prune 2
C. Atentia - atentia concentrata: proba Bourdon (bolnavul trebuie sa bareze una sau mai multe
litere dintr-un text)
- mobilitatea atentiei: bolnavul terbuie sa gaseasca numerele cerute pe un table cu 36 de numere
(se noteaza timpul)
D. Gandirea
- probe de abstractizare: denumirea mai multor cuvinte printr-o notiune caciula, camasa, ciorapi
masa, scaun, dulap gaina, gasca, rata
- explicarea sensului figurat al unor proverbe Cine are carte are parte Cine sapa groapa altuia, cade
singur in ea.

In cazul afaziei, este foarte important nivelul studiilor. Daca persoana se afla la un nivel
inferior inainte de producerea tulburarii de tip afazic, nu putem avea pretentii lingvistice elevate.
Daca din contra persoana se afla la un nivel elevat din punct de vedere cultural si lingvistic, un posibil
agramatism se datoreaza afaziei si nu nivelului de studii.

Diagnostic diferential
Alalie – Afazie = alalie inaintea achizitiei limbajului; afazie – dobandita dupa achizitionarea
limbajului si implica leziuni, traumatisme, hemoragii cerebrale.
Mutism – Afazie = mutismul - afectiune castigata si caracterizata prin disparitia limbajului
fara leziune cerebrala, spre deosebire de afazia castigata, la care disparitia limbajului se datoreaza
unei afectiuni cerebrale.
 LOGOPATIILE CU ETIOLOGIE NEUROLOGICA

4. Apraxia
Definitii
- Tulburare a capacitatii de actiune.
- Tulburare motorie de origine psihica. Un individ este apraxic numai cand el nu va
putea executa o actiune, desi nu are nici surditate verbala, nici deficit intelectual
prea marcat sau vreo tulburare gnozica si nici tulburari motorii prin paralizie,
incoordonare sau tremuraturi
- Tulburare a activitatii gestuale care apare la un individ cu aparate de executie
motorie intacte (absenta tulburarilor paralitice, ataxice sau coreo-atetozice) si cu
posibilitatea deplinei cunostinte a actului implinit.

Praxia se refera la functia gestuala sau executare cu un scop a unei succesiuni de miscari.
Incapacitate sau afectarea realizării unor gesturi şi mişcări cocordonate, ca urmare a uneor leziuni al
sistemului nervos central, dar care nu implică afectarea unor funcţii motorii sau de înţelegere a
comenzilor verbale.
Clasificari
- Tulburari in functie de campul de activitate
- Tulburari in functie de segmentele de corp interesate
- Tulburari in functie de sistemele de comunicare
- Tulburari in functie de raportul intre raspuns si stimul
Forme clinice
- Apraxia ideatorie – leziuni in aria 40, 39, T1 dominant; se considera o agnozie de
utilizare a obiectelor; nu executa gesturi tranzitive si intranzitive. Apraxia de
imbracare. Leziune parieto-occipitala nedominanta; tulburari de schema corporala,
agnozie vizuala; nu se poate imbraca.
- Apraxia constructiva - leziuni de emisfer dominant si nedominant; lipsa de apreciere
a relatiilor dintre elemente; nu poate desena sau construi folosind cuburi.
- Apraxia ideomotorie - leziuni aria 40, 39 nedominant; poate fi globala sau la un
hemicorp; afecteaza atat actele simple cat si cele complicate; pot indeplini spontan
unele acte dar nu si la ordin. Sunt afectate gesturile intranzitive predominant.
- Apraxia facio-buco-linguala - leziunea in piciorul F3 dominant; nu executa miscari la
cerere in teritoriul descris dar le executa automat.
Apraxia facio-buco-linguala – este o tulburare bilaterala care consta in imposibilitatea de a
executa miscari la cerere la nivelul musculaturii cefalice. Acesti pacienti nu pot scoate limba la
comanda , nu pot umfla obrajii, sufla, fluiera. De obicei, in locul miscarilor cerute ei deschid gura,
inclina capul, strang ochii, apar de asemenea miscari fara rost la nivelul buzelor si obrajilor: uneori,
gestul cerut este executat dupa mai multe eforturi fiind insotit de miscari sincinetice anormale:
exemplu – se poate intampla ca pacientul sa reuseasca dupa mai multe repetitii sa scoata limba dar
in acelasi timp executa si o miscare de lateralitate dreapta sau stanga cu mandibula.
Poate fi intalnita in:
- Alzheimer
- Abces cerebral
- Tumora cerebrala
- Encefalopatie hepatica
- Avc
 LOGOPATIILE CU ETIOLOGIE NEUROLOGICA

Instrumente de evaluare
Teste de evaluare a dezvoltarii
1. Portage este un test de evaluare a copiilor mici (cu varste de pana la 6 ani) care poate fi de ajutor
in doua mari directii :
a) testul Portage are avantajul ca prin intrebari ne poate crea o idee asupra aptitudinilor si stadiului
la care ar trebui sa se afle copilul la o anumita varsta si unde anume este copilul in mod real in
momentul evaluarii;
b) o a doua directie este evaluarea efectiva a copilului la o anumita varsta, ceea ce ne poate da o
imagine destul de exacta asupra zonelor pe care copilul nu le acopera si unde acesta are nevoie de
ajutor. Aceasta evaluare ne va crea un mare avantaj in timp astfel incat, daca ii vom face o evaluare
la fiecare 2-3 luni, vom avea o imagine mult mai exacta despre evolutia copilului. De cele mai multe
ori un parinte are tendinta sa spuna "copilul meu evolueaza". Problema apare atunci cand parintele
este intrebat : cat/cum a evoluat ? Exista doua concepte pe care orice test de evaluare, inclusiv
testul Portage, le ia in considerare : varsta cronologica a copilului, care reprezinta varsta biologica, si,
cel de al doilea concept, varsta mentala a copilului sau varsta la care este copilul din punct de vedere
al dezvoltarii in momentul evaluarii. In general, toti copiii au anumite cunostinte si o anumita
dezvoltare in cateva zone, proprii fiecarei varste. De aici pleaca conceptul de "varsta mentala", care
reprezinta in fapt un cumul al tutor cunostintelor / aptitudinilor / comportamentelor / limbajului pe
care un copil le are la o anumita varsta.
Toate intrebarile din test sunt intrebari de genul : "face copilul dvs asta ?" Raspunsul nu poate fi
decat da sau nu . In conditiile in care nu sunteti sigur ca executa in mod uzual o sarcina, faceti o
proba cu copilul si apoi incercuiti sau nu raspunsul la intrebarea respectiva. De asemenea, daca o
face doar din cand in cand, atunci cand vrea el si in marea majoritate a timpului nu o face, cel mai
corect este sa dati un raspuns negativ la intrebarea respectiva. Acest test nu urmareste ca dvs sa va
impacati cu gandul ca micutul are o problema, astfel incat, desi cateodata este foarte greu, va trebui
sa fiti cat mai obiectivi in momentul in care il completati.
2.Gessell –scala de dezvoltare – Arnold Gessell 1925 –de atunci si pana in prezent fiind supuse
bineinteles unor revizuiri. Sunt scale utilizate de catre psihologi si specialisti care lucreaza cu copii in
scopul identificarii deteriorarii psihologice, neurologice, riscului de intarziere mintala.

Teste proiective
1. DAP – testul desenului unei fiinte umane
2. DAT – testul arborelui
3. DYF – testul desenului familiei
Prin aceste desene vedem cum proiecteaza persoana evaluata schema corporala, putem afla
daca persoana este introverta sau extraverta, putem afla felul in care se simte in cadrul familiei sale.
Desigur este bine sa studiem in prealabil felul in care se interpreteaza corect aceste proiectii, fiecare
din aceste teste necesitand atentie deosebita si studiu in prealabil pentru a nu risca interpretari
eronate. Desi ele par simple, au la baza teoria psihanalitica ce necesita studiu aprofundat.
Teste de atentie
Recomandate dupa implinirea varstei de 13 ani:
- Pieron – atentie concentrate
- Praga – atentie distributive
- Labirint – atentie concentrate
- Probe specifice pentru atentia concentrata pentru pacientii cu Afazie
- Probe de lateralitate si preferinta manuala – ex. Testul lui Head
Alte probe clinice:
- Probe de personalitate
- Anxietate
- Depresie
 LOGOPATIILE CU ETIOLOGIE NEUROLOGICA

Recomandari:

Se recomanda ca evaluarile psihologice, din motive de obiectivitate, sa le realizeze un

coleg psiholog deoarece noi lucram cu pacientul si pe parcurs obiectivitatea noastra poate fi
influentata. Daca prima evaluare este obiectiva, reevaluarea, dupa ce s-a lucrat deja cu pacienul
poate deveni subiectiva. Nu are importanta ca suntem psihologi si avem cunostintele necesare
evaluarii psihologice si instrumentele de lucru.

Atentie! Evaluarile psihologice sunt realizate de catre psihologi. Fiecare evaluare

psihologica implica responsabilitatea psihologului. Rezultatele evaluarilor psihologice sunt
interpretate intr-o maniera complexa. Nu este doar un simplu rezultat, el trebuie corelat cu alte
rezultate si cu informatii obiective despre persoana evaluata.

In evaluarile psihologice este foarte important:

- Cand folosesc un instrument de evaluare psihologica

- Ce instrument folosesc si in ce scop (este absolut necesar ca orice evaluare sa fie in
interesul pacientului si nu in detrimentul acestuia)
- Atunci cand decid utilizarea unui test, dupa ce ma asigur ca pacientul poate
raspunde la acesta, este obligatoriu sa ii explic pacientului/apartinatorului cand
este vorba de copii, ce instrument folosesc, in ce scop si ce obtin din aplicarea lui.
Are dreptul de a refuza evaluarea.

Sa nu ne entuziasmam ca avem un instrument de evaluare si sa il folosim numai pentru ca

il avem si cunoastem felul de interpretare si cotare. Interesul pacientului este pe primul plan.
Uneori, un instrument de evaluare gresit ales poate influenta negativ starea pacientului. Mai ales,
in acest capitol unde stabilitatea psihologica si emotionala este afectata iar noi lucram pentru
stabilizarea si suportul pacientului, unde pacientul are o incredere scazuta in capacitatile sale
datorita etiologiei tulburarilor cu care se confrunta. Atentie la nivelul de frustrare creat
suplimentar, este ultimul lucru de care are nevoie pacientul nostru. In special, la pacientul adult,
care in momentul in care I se va aplica un test va fi foarte incantat sa il faca dar va dori categoric
sa stie ce rezultat a obtinut (pe buna dreptate). El trebuie tratat cu seriozitate, nu va fi niciodata
pacalit sau dus cu vorba. De aceea, daca eu intuiesc deja ca este anxios, depresiv, din discutia cu
acesta, nu folosesc instrumentul de evaluare pentru a verifica ceea ce deja stiu deoarece creez un
stress inutil fara nici un beneficiu pentru pacient.

Materiale pentru copii, in afara celor confectionate de noi si de cele cumparate din librarii
sau depozite de materiale specializate se mai pot gasi si pe internet. Fiti deschisi, materiale se
gasesc, felul in care lucram si relationam cu persoana si cu apartinatorul acesteia conteaza.

http://autism.gamara.ro/category/povesti-fise/fise-cartonase/culori-si-forme-orientare-
in-spatiu-lateralitate-marimi