10 tulburari ale limbajului

Vorbirea este mijlocul de comunicare specific omului. Aceasta nu apare la copii, spontan, ci
constituie un proces de invatare lung si dificil. Pentru adult, articularea suntelor, respectarea formei
gramaticale, au devenit acte automatizate. La copil,insa, vorbirea este in permanenta supravegheata
de constiinta.

Prin tulburare de limbaj intelegem toate abaterile de la limbajul normal, de la manifestarile

verbale, atat sub aspectul reproducerii cat si al perceperii, pornind de la dereglarea/stalcirea
componentelor cuvantului si pana la imposibilitatea totala de comunicare orala sau scrisa.

In continuare, sunt prezentate 10 tulburari ale limbajului :

1. Dislalia – despre aceasta deficienta se poate vorbi atunci cand exista tulburari de articulare,
pronuntie, manifestate prin omiterea, deformarea, substituirea, inlocuirea si inversarea
sunetelor. Cauzele ce pot genera dislalia pot fi de natura organica ( malformatii sau leziuni
ale aparatului fonoarticulator, ale analizatorului auditiv ), de natura functionala
( incapacitatea organelor normale de vorbire de a-si indeplini functiile verbale).

2. Rinolalia – in popor este numita si „fonfaiala”, adica vorbirea pe nas. Rinolalia se produce in
urma malformatiilor ce sunt localizate la nivelul valului palatin. Spre deosebire de dislalie,
unde sunt afectate mai ales consoanele, in rinolalie sunt afectate atat vocalele, cat si
consoanele.
3. Dizartria – aceasta nu este o tulburare de vorbire, ci de rostire. Ea nu afecteaza vorbirea in
general, ci numai vorbirea rostita ,si anume latura ei instrumentala, la un nivel intermediar.
Dizartria se manifesta printr-o vorbire confuza, disritmica, disfonica, cu o pronuntata
rezonanta nazala in care monotonia vorbirii se imbina cu pronuntarea neclara.

4. Balbaiala – consta in repetarea unor silabe la inceputul si mijlocul cuvantului, cu pauze intre
acestea,sau aparitia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator,care impiedica
desfasurarea vorbirii ritmice si cursive. Cauzele balbaielii pot fi : traume psihice; stres
determinat de emotii, sperieturi, bilingvismul, factori de natura ereditara, etc.

5. Tulburarile lexico-grafice – sunt incapacitati totale in invatarea si formarea deprinderilor de

scris – citit, cunoscute sub denumirea de alexie – agrafie, sau incapacitati partiale denumite
dislexie – disgrafie ce apar ca urmare a existentei unor factori psiho – pedagogici
necorespunzatori sau neadecvati la structura psihica a individului. Dislexia este dificultatea
de a citi, manifestata prin tulburari la nivelul perceptiei auditive, optice si kinestezice.
Disgrafia, consta in incapacitatea copilului dezvoltat normal din punct de vedere al limbajului,
auzului si intelectului, de a invata corect si de a utiliza scrisul in conditii normale.

6. Alalia – poate fi considerata cea mai profunda tulburare de elaborare, organizare si

dezvoltare a limbajului, intalnita la copiii ce nu au vorbit niciodata. Acest handicap presupune
imposibilitatea de a vorbi din nastere, cu toate ca nu exista dificultati de ordin senzorial sau
de intelect mari care sa impiedice insusirea limbajului de catre copil.
7. Mutismul electiv (psihogen sau voluntar) reprezinta refuzul total sau partial al copilului de a
comunica cu unele persoane, acest refuz se poate extinde asupra intregului mediu
inconjurator sau asupra unor situatii. Mutenia este temporara si poate dura de la cateva
saptamani la ani de zile. Copilul cu mutism electiv nu vorbeste pentru ca nu vrea, nu pentru
ca nu poate. Cauzele acestei tulburari pot fi preluate din mediul de trai impropriu, situatii
dramatice, atitudini si metode gresite de educare de catre parinti, etc.

8. Retardul verbal – reprezinta blocajul ritmului de evolutie a limbajului, ce se abate de la

normal. Un copil cu retard de vorbire, pana la varsta de trei ani nu formeaza propozitii simple
si foloseste un numar foarte redus de cuvinte, insa are auzul bun, de asemenea si organele
fono- articulatorii normal dezvoltate. Acesta poate fi cauzat de factori neurogeni ( in
perioada peri si postnatala ) , boli cronice, mediu care nu stimuleaza vorbirea, socuri
emotionale puternice, etc.

9. Tahilalia – este caracterizata printr-o vorbire exagerat de rapida si care apare la persoane cu
instabilitate nervoasa, cu hiperexcitabilitate. Tahilalia se incadreaza in acelasi spectru ca si
balbaiala si este opusul afectiunii Braille (cei care vorbesc mult prea incet, lent ).

10. Tulburarile de voce – se refera la suprimarea sau deteriorarea anumitor foneme, tendinta de
a emite sunetele, in conditiile unei motricitati elementare, calitatea fonetica fiind profund
alterata, iar melodia vocii pierduta. Apar astfel asimilari, substituiri, care corespund unei
comoditati in articulare. Cauzele tulburarilor de voce pot fi organice, functionale ori
psihogene.