ETAPELE DE FORMARE A LIMBAJULUI COPIILOR PREȘCOLARI

Lucrarea de faţă îsi propune sã prezinte importanta limbajului, atenţionându-ne asupra rolului
limbajului asupra personalităţii copilului, limbajul îi conferă copilului preşcolar autonomie şi posibilitatea
de a se mişca cu uşurinţă în mediul înconjurător. Dobândind încă de la vârsta preşcolară capacitatea de a
comunica cu cei din jur, de a-şi exprima în mod inteligibil gândurile, ideile, impresiile, copilul îşi formează
o bază pentru activitatea şcolară şi pentru viaţa socială de mai târziu. De asemenea avem prezentate
stadiile dezvoltării limbajului şi accentuăm importanţa implicării părinţiilor în a citi copiilor pentru
a favoriza dezvoltarea limbajului şi abilitaţilor cognitive.

Limbajul reprezintă una dintre cele mai importante aptitudini pe care le achiziţionează copilul
preşcolar, acesta fiind totodată un element cheie în însuşirea unei bune educaţii în şcoală şi mai apoi în
mediul universitar. "Însuşirea limbajului este o activitate, un proces, care presupune un efort îndelungat din
partea individului. Aceasta pentru că tehnica de recepţionare (limbajul impresiv) şi de exprimare (limbajul
expresiv) a comunicării este una din priceperile omeneşti cele mai complicate, pentru însuşirea căreia este
nevoie de un şir întreg de ani." (Jurcău) Dezvoltarea limbajului include următoarele aspecte: evoluţia în plan
fonetic, lexical, gramatical şi semantic. Se ştie deja că preşcolarii sunt nişte parteneri de conversaţie
excelenţi - nu doar că pun o mulţime de întrebări, dar le şi place foarte mult să povestească. Această
caracteristică îi ajută foarte mult pe părinţi şi educatori în activităţile de dezvoltare a vocabularului şi a
competenţelor de comunicare la copii.
Un studiu recent, Mother - child bookreading în low - income families: Correlates and outcomes
during the first three years of life. Child Development “realizat de Raikes, H., Pan, B.A., Luze, G., Tamis-
LeMonda, C.S., Brooks-Gunn, J., Constantine, J., Tarullo, L.B., Raikes, H.A., & Rodriguez, E.T. (2006) a
evidenţiat efectele citirii de către mame în primii trei ani de viaţa a copiilor. Părinţii sunt încurajaţi să
citească poveşti copiilor lor pentru a favoriza dezvoltarea limbajului şi abilitaţilor cognitive. Mamele şi
copiii au fost participanţi într-un studiu de evaluare a programului Early Head Start, program federal ce ajută
62000 de familii cu venituri mici în 7000 de comunităţi la nivel naţional. Early Head Start oferă servicii
acasă sau în centre de servicii, pentru a îmbunătăţi dezvoltarea copilului şi abilităţile părinţilor. Au fost
intervievate mai mult de 1100 de femei cu copii cu vârste de 14, 24 şi 36 de luni. Unele dintre ele participau
la programul Early Head Start, iar altele făceau parte din grupul de control. Mamele au fost întrebate despre
frecvenţa cu care citesc povesti copiilor. Deasemenea, s-au pus întrebări legate de resursele şi problemele
familiei. Cercetători experimentaţi au efectuat măsurători standard ale vocabularului şi abilitaţilor cognitive
ale copiilor.
Aproape jumătate dintre mame au raportat că citesc zilnic copilului lor la vârsta de 14 luni şi
numărul mamelor creştea odată cu înaintarea copilului în vârstă. Frecvenţa cu care li se citea era asociată
cu rezultatele cognitive şi de vorbire ale copilului la aceeaşi vârstă şi la o vârstă ulterioară. În general, cu cât
mamele citeau mai mult copiilor lor, cu atât vocabularul şi abilităţile cognitive ale copiilor aveau de câştigat
astfel încât, la vârsta de 3 ani (atunci când copiii încep să fie interesaţi de activităţi de pre-citire) copiii
cărora li s-a citit zilnic în primii doi ani de viaţa aveau scoruri cognitive şi de limbaj semnifictiv crescute.
Aceste descoperiri erau evidente pentru copiii vorbitori de limba engleză, dar şi pentru copiii vorbitori de
limba spaniolă. Rezultatul cel mai important a fost că practica cititului de către mama a influenţat limbajul
copilului creând un efect reciproc de “bulgăre de zăpadă” şi dovedind în acest fel că expunerea timpurie la
lectura dezvolta abilitaţi de vorbire, care, la rândul lor, au condus la dezvoltarea cititului şi a vocabularului.
Cu alte cuvinte, bebeluşii expuşi cititului de la o vârstă fragedă au început să vorbească mai devreme şi au
arătat interes faţă de cărţi, ceea ce a provocat un şi mai mare interes pentru citit, dezvoltându-şi astfel
abilităţile cognitive şi de vocabular. Luate împreună, aceste studii arata ca cititul pe care îl fac părinţii
împreună cu copiii de la o vârstă fragedă, chiar înainte ca aceştia să recunoască literele, poate forma o bază
importantă pentru dezvoltarea vocabularului şi a abilităţii de vorbire, ulterior în viaţa copilului. Aceste
descoperiri sunt cu adevărat importante pentru copiii ce provin din familii sărace, unde realizările cognitive
şi de vorbire ale copilului sunt predispuse la eşec. Prin urmare, programele care contribuie la conştientizarea
importanţei cititului, de către părinţi sau educatori, pentru copilul care provine dintr-un mediu social
vulnerabil, poate duce la câştiguri lingvistice importante în anii de şcoală.
La început, preşcolarul mic are un vocabular format din până la 1. 000 de cuvinte, iar la sfârşitul
acestei perioade, preşcolarul mare are un vocabular format din până la 4. 000 de cuvinte. Limbajul este o
activitate deosebit de complexă, iar deprinderea să este dificilă şi de lungă durată. De la un copil la altul se
observa deosebiri importante în ceea ce priveşte vârsta de debut a limbajului, claritatea cuvintelor şi bogăţia
vocabularului.
Copiii încep să înveţe încă din viaţa intrauterină, atunci când aud şi răspund la vocile familiare. Perioadă în
care învaţa cel mai mult este cuprinsă în intervalul dintre 2 şi 5 ani. Între 15 şi 18 luni, copilul înţelege în
general mai mult decât poate exprima în cuvinte. Acest decalaj în vorbire este de obicei urmată de o explozie
de cuvinte între 18 şi 24 luni.
Atingerea anumitor repere în deprinderea limbajului variază mult de la un copil la altul. Dacă până la vârsta
de 3 ani copiii înţeleg mult mai multe cuvinte decât pot să reproducă, situaţia începe să se schimbe la vârsta
preşcolara, când limbajul se dezvolta în acelaşi timp cu gândirea şi copilul reuşeşte să reproducă aproximativ
toate cuvintele cunoscute. Vocabularul acumulat şi aptitudinile de comunicare ale copilului depind în cea
mai mare parte de mediul de dezvoltare - stimularea copilului în cadrul conversaţiilor cu adulţii. Dezvoltarea
limbajului în perioada preşcolară se caracterizează prin evoluţia pronunţiei şi a structurilor gramaticale,
trecerea de la limbajul situativ la cel contextual; vorbirea este tot mai clară.
Un copil căruia i se vorbeşte sau citeşte frecvent dobândeşte mai rapid competentele lingvistice,
aceste două acţiuni având un mare impact asupra modului în care copilul va fi capabil să se exprime mai
târziu. Un copil căruia i se vorbeşte sau citeşte foarte rar va învăţa să vorbească mai târziu decât alţi copii de
aceeaşi vârstă, deoarece copilul are nevoie de a fi stimulat pentru a se dezvolta corespunzător.
Se descriu următoarele stadii ale dezvoltării limbajului: preverbal, verbal (al cuvintelor), al propoziţiilor, al
achiziţiei regulilor şi al limbajului scris.
În stadiul preverbal, intre 0-1 an, mijloacele lingvistice de comunicare sunt ţipetele şi plânsul, care
reprezintă primele semnale de comunicare. Ele se modulează în raport cu starea emoţională a copilului şi
mama învaţa să le cunoască semnificaţia. Comunicarea dintre părinţi şi copii se realizează prin tactil
kinestezic, apoi prin utilizarea simţului vizual, care este primul limbaj prin care copilul înţelege iar zâmbetul
bebeluşului este primul răspuns la dialogul vizual. Dialogul dintre părinte şi copil se schimbă de-a lungul
primului an. Verbalizarea copilului creşte înainte că bebeluşul să iniţieze limbajul. La 3-4 săptămâni încep să
apară primele forme de comunicare non-verbala (diferite expresii ale fetei surâs, zâmbet, gestica mâinilor
etc.). La vârsta de 3 luni apare gânguritul, copilul emite sunete ascuţite, vocale prelungite. Este considerat
semn de plăcere. La 6 luni începe lalalizarea, rezultată din alăturarea unei consoane la o vocală, la.. la..,
baba. Ele capătă treptat semnificaţie şi se leagă între ele rezultând primul cuvânt.
Stadiul verbal începe de la vârsta de 9-10-12 luni cu variaţii mari de la copil la copil. După luna a 10-
a copilul se centrează pe cuvinte, chiar dacă acestea sunt imitări de sunet (pisica este miau-miau, câinele este
ham-ham), ele au pentru copil înţeles de propoziţii, dovada că el înţelege mai mult decât poate să
exprime. Treptat vocabularul creşte la 30-40 cuvinte şi capătă semnificaţia de cuvânt-propoziţie înainte de
18 luni.
Prima jumătate a celui de-al 2-lea an de viaţă, stadiul cuvântului fraza, a cuvântului care conţine o mare
încărcătură informaţională şi care exprimă cu precădere atitudinile afective şi mintale ale copilului. A doua
jumătate a primului an de viaţă, stadiul pre-frazei, câteva cuvinte înşirate unele după altele, mai ales după
importanţa lor afectivă. Copilul reuşeşte să formuleze propoziţii din 2 cuvinte rezultate din alăturarea
substantiv-verb: „mama”, „apa”.
În anii ce urmează copilul asimilează adjective, pronume, prepoziţii, formele de plurar, conjuga
verbele. Treptat învaţa să alcătuiască propoziţii din ce în ce mai complicate, corecte gramatical, conforme
regulilor şi adecvate situaţional. La începutul celui de-al 3-lea an de viaţă, stadiul structurii sintactice, în
cursul celui de -al 3 -lea an, stadiul diferenţierii formelor gramaticale, îndeosebi a pronumelui personal,
persoana întâi, ceea ce dovedeşte existenta conştiinţei de sine.
La vârsta de 3 - 4 ani, limbajul sau păstrează un pronunţat caracter situativ, comunicările din timpul
jocului sunt reduse, nu înţelege prea bine indicaţiile verbale care i se dau. Apoi în anii următori se dezvolta
limbajul, în această perioadă se câştiga cam 50 de cuvinte pe lună. Spre vârsta de 5 ani se conturează o
modalitate psihocomportamentală nouă, şi anume formarea limbajului interior, care va constitui o cotitură
esenţială pentru dezvoltarea psihică a copilului.
La vârsta de 5 - 7 ani limbajul capăta o structură mult mai închegata decât în etapele anterioare, fiind
construit după regulile gramaticale, apar primele forme ale gândirii logice, orientate spre sistematizarea şi
observarea faptelor particulare.
Concluzionăm spunând că la vârsta preşcolară şi şcolară mică, limbajul capăta noi valenţe ce îi permite
copilului să realizeze relaţii complexe cu adulţii şi cu ceilalţi copii, să-şi organizeze activitatea psihică, să
acumuleze informaţii, să însuşească experienţă socială.

BIBLIOGRAFIE:
1. Guţu, M., Curs de logopedie. Presa Universitară Clujană, (1974).
2. Jurcău, E., Jurcău, N., Învăţăm să vorbim corect. Editura Printek, (1999).
3 . Munteanu, A., Psihologia copilului şi adolescentului. Timişoara: Editura Augustă, (1998).
4. Raikes, H., Pan, B.A., Luze, G., Tamis-LeMonda, C.S., Brooks-Gunn, J., Constantine, J., Tarullo, L.B.,
Raikes, H.A., & Rodriguez, E.T. ,,Mother -child bookreading în low -income families: Correlates and
outcomes during the first three years of life. Child Development “ (2006).