Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CUPRINS
La un an, copilul isi recunoaste numele, poate sa faca semnul „la revedere“ urmarind
directia aratata, poate sa pronunte unul sau doua cuvinte si sa foloseasca gesturi comunicative.
La 18 luni, copilul asociaza cuvintele dupa simbolurile lor: „mama, papa“ echivaland cu
aceeasi propozitie, „mama, vreau sa mananc“. Copilul isi dezvolta capacitatea de comunicare
inainte de a achizitiona toate mijoacele vorbirii propriu-zise; initial, foloseste numai substantivele
comune, ulterior apar verbul si pronumele personal.
La 3 ani, copilul cunoaste intre 900 si 1.000 de cuvinte, creeaza 3-4 propozitii simple cu
subiect si predicat, executa o comanda cu doua etape si vorbirea lui este inteleasa de ceilalti membri
ai familiei.
La 7 ani, copilul dialogheaza mai mult cu copiii decat cu adultii, isi perfectioneaza forma
scrisa a limbajului, opereaza cu usurinta cu analogii prin opozitie: fata-baiat, barbat-femeie, zbor-
inot, tocit-ascutit, dulce-acru, etc; Intelege si sa opereaza cu termeni precum: asemanator, diferit,
inceput, sfarsit etc; Spune cat e ora utilizand sferturi de ora, este capabil sa citeasca si sa scrie multe
cuvinte.
Sub influenta procesului citit-scris apare un stil personal de exprimare al ideilor. Desi
limbajul nu este suficient automatizat sub raportul stereotipului gramatical si inca mai intalnim
elemente ale limbajului situativ, vorbirea devine un element al exprimarii gandirii cu pronuntate
note personale. Posibilitatile de verbalizare crescute inlesnesc folosirea unui limbaj ce contine
deseori elemente literare si estetice pe fondul unui stil vioi si al pronuntiei tot mai corecte.
Limbajul constituie unul dintre cele mai accentuate fenomene ce ii diferentiaza pe copii la
intrarea in scoala. Diferentele apar mai ales pe latura exprimarii, a foneticii, a structurii lexicale, a
nivelului exprimarii. Aceste diferente in limbajul copiilor se mentin si dupa intrarea la scoala, ca
efect al influentelor instructiv-educative receptate si asimilate diferit.
La 8 ani, copilul poate enumera corect lunile anului, cunoaste semnificatia curenta a 16
cuvinte, isi automatizeaza scrisul, poate sa relateze descrieri destul de complicate ale evenimentelor,
majoritatea care s-au intamplat la un moment dat in trecut; utilizeaza cu usurinta propozitii
complexe (sunt inca prezente unele greseli in constructiile gramaticale - timpurile verbelor,
pronumele, pluralul substantivelor); stapaneste toate sunetele vorbirii, inclusiv combinatiile
consonantice; citeste si scrie compozitii simple cu usurinta, amabilitatile sociale sunt prezente in
vorbirea lui (in situatii corespunzatoare); controlul ritmului, intonatiei si debitului este in general
bun si adecvat stabilit; poate purta o conversatie la un nivel destul de apropiat de cel al adultului;
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU, FACULTATEA PSIHOLOGIE, ANUL I -ID
Student: Iluca P. (Bajeanu) Loredana 5 / 10
urmeaza corect directii complexe cu putine repetitii; are bine dezvoltate conceptele de timp si
numar, utilizeaza limbajul ca instrument, unealta pentru gandire.
La 9 ani, cunoaste semnificatia curenta a 21 cuvinte, se orienteaza cu ajutorul limbajului in
rezolvarea problemelor.
La 10 ani, copilul foloseste fraze scurte, dar variate, cunoaste semnificatia curenta a 25
cuvinte, are un vocabular variat, influentat de motivatie si mediul educativ, are aspect elaborat al
limbii materne si sensibilitate pentru limbi straine, este mai putin precis in scriere.
Trebuie avut in vedere faptul ca exista: un limbaj activ (in care copilul intelege si exprima
prin cuvinte ce are de spus) si unul pasiv (in care ramane doar la stadiul de a intelege). Chiar daca
copilul foloseste doar limbajul pasiv pana la 2 ani, aceasta nu inseamna ca nu este normal din punct
de vedere medical si pedagogic (de remarcat faptul ca unele personalitati importante au vorbit foarte
tarziu: Thomas Carlyle, Lucian Blaga, Albert Einstein, s.a.).
Felurile limbajului
In ceea ce priveste felurile limbajului, acestea sunt stabilite potrivit mai multor criterii.
expuneri de motive, eseuri, alte lucrari literare si de specialitate sa fie atent pregatite, revazute
inainte de transmiterea materialului scris, deoarece nu se mai poate reveni dupa aceea (Scripta
manent !).
Dupa exprimarea orala si in scris a fiecarei persoane, ne dam seama de calitatea intelectuala
a acesteia, de gradul de instruire, de temperamentul si caracterul respectiv.
Dupa rolul pe care-l are pentru oameni, limbajul mai poate fi: extern si intern.
Metoda Hanen
Comunicarea eficienta este cea mai importanta abilitate pe care o dezoltam pe parcursul
vietii. Aceasta este premisa de la care porneste si metoda Hanen, o terapie care a deschis drumul
schimbarii in ce priveste metodele de imbunatatire a limbajului.
Metoda Hanen (Ayala Hanen Manolson, logoped Canadian) se adreseaza parintilor care au
copii cu probleme de limbaj, cu riscul de a dezvolta probleme de limbaj, parintilor care au copii
autisti, dar si parintilor care vor sa-si ajute copiii, altfel sanatosi, sa comunice mai eficient de la
varste fragede. Astfel metoda aceasta transforma parintele in terapeut al copilului sau.
Aceasta consta in a ne comporta invers decat reactionam in mod natural atunci cand
comunicarea esueaza. Principiul fundamental al metodei Hanen este de a incuraja comunicarea intr-
un mod indirect: in loc sa-i zici copilului tau ce trebuie sa faca, poti incerca sa-i dai ocazia sa
descopere singur lumea inconjuratore, pentru a resimti mai usor bucuriile si avantajele comunicarii
(parintele trebuie sa invete cum sa raspunda copilului iar copilul trebuie sa fie cel care conduce
dialogul, cel care are initiativa, etc)
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU, FACULTATEA PSIHOLOGIE, ANUL I -ID
Student: Iluca P. (Bajeanu) Loredana 7 / 10
In anii ’60 - ’70 parintii se implicau foarte putin sau deloc in dezvoltarea limbajului
copilului. Insa, incepand cu anii 1970, cercetarile au aratat ca implicarea parintilor in invatarea
limbajului este extrem de importanta si ca rezultatele sunt cu atat mai bune cu cat parintele incepe
sa se implice mai devreme. Psihologii au demonstrat ca saracia dialogului dintre mama si copil ii
produce acestuia un handicap grav, nu numai verbal ci si intelectual.
Cercetatoarea Courtnay Cazden cere parintilor: “Spuneti copiiilor dumneavoastra lucruri
interesante si nu va strambati copilarindu-va. Ca rasplata va veti auzi copilul folosind un limbaj
bogat si poetic, iar intelectul i se va dezvolta.”
Este demonstrat faptul ca unui copil caruia i se vorbeste sau i se citeste frecvent dobandeste
mai rapid competentele lingvistice, aceste doua actiuni avand un mare impact asupra modului in
care copilul va fi capabil sa se exprime mai tarziu. Un copil caruia i se vorbeste sau citeste foarte rar
va invata sa vorbeasca mai tarziu decat alti copii de aceeasi varsta.
Un parinte care doreste a stimuleze limbajul copilului sau, trebuie sa cunoasca in primul
rand etapele dezvoltarii limbajului la copil.
O importanta deosebita o are atitudinea parintilor fata de copil, modul in care acesta se
ocupa de dezvoltarea limbajului. Limbajul simplu si cat mai clar al adultilor contribuie in cea mai
mare masura la inlaturarea defectelor, posibil trecatoare ale pronuntiei, determinate de varsta, adica
de insuficienta maturizare functionala a aparatului fonoarticulator.
Ajutorul parintilor este binevenit din primele clipe, cand copilul intelege vorbirea celor din
jur, dar nu o poate folosi. Strans legata de evolutia limbajului este si evolutia gandirii, nu se poate
gandi fara mijloacele limbajului; iar un copil este cu atat mai destept cu cat se ocupa mai mult
parintii lui de el.
Activitatile desfasurate in gradinita, caracterul organizat al acestora se rasfrang direct asupra
limbajului lor, care se imbogateste cantitativ de la o etapa la alta, castiga in coerenta. In gradinita, in
cadrul activitatii de intercomunicare cu copiii din grupa sau cu adultii, copilului i se ofera
posibilitati optime de exprimare libera.
Dezvoltarea limbajului si a comunicarii, a vorbirii corecte, a creativitatii verbale a copiilor, a
influentei si originalitatii in gandire si vorbire se asigura prin stimularea imaginatiei acestora in
interpretarea unor imagini, a unor roluri, in crearea unor povestiri, in cadrul jocurilor care au
asemenea sarcina didactica, prin valorificarea la maximum a fiecarei posibilitati de cultivare a
exprimarii verbale in activitatile ce se organizeaza in gradinita. Parintii au datoria de a dezvolta prin
toate mijloacele vorbirea copilului pe linia vocabularului, a formularilor corecte si a fortificarii
generale a copilului si in special a sistemului nervos al acestuia.
Toti membrii familiei joaca un rol important in invatarea de catre copil a limbajului, totusi
preponderent este cel al mamei. In perioada 2 - 3 ani, un copil invata in medie, un cuvant pe ora!
Mai mult decat atat, vorbirea mamei constituie modelul de referinta pe care se bazeaza in
construirea enunturilor sale.
Este foarte important sa i se vorbeasca copilului cu calm, liniste si blandete, intrucat o
atitudine negativa, in care se gasesc tipete, “scandaluri”, nu fac altceva decat asocierea de catre
fetita ta a limbajului cu sentimentele negative, ceea ce are un rol important in intarzierea vorbirii.
Parintii care ii vorbesc sau citesc copilului, si mai tarziu incurajeaza conversatiile cu acesta
aduc o contributie majora la dezvoltarea limbajului si exprimarii. Vocabularul unui copil de 2 ani
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU, FACULTATEA PSIHOLOGIE, ANUL I -ID
Student: Iluca P. (Bajeanu) Loredana 8 / 10
depinde in mod direct de timpul pe care parintii sau alte persoane l-au acordat pentru a-i vorbi.
Vorbitul, cititul si cantatul sunt activitati suficiente pentru a-i ajuta pe cei mici sa vorbeasca.
Vocabularul reprezinta "un indicator cheie pentru succesul copilului la scoala, acesta fiind
motivul principal pentru care copiii din familii mai sarace isi incep studiile cu un risc mai mare de
esec fata de colegii lor din familii mai instarite", spune coautorul studiului, Susan Goldin-Meadow.
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU, FACULTATEA PSIHOLOGIE, ANUL I -ID
Student: Iluca P. (Bajeanu) Loredana 9 / 10
In cazul copiiilor cu tulburari ale limbajului, apar o serie de greutati in vorbire care pun in
pericol transmiterea gandurilor proprii si perceperea corecta a vorbirii auzite (omul nu poate gandi
fara folosirea limbii).
La persoanele cu handicap auditiv (surdomutii), nivelul de gandire este, cel putin initial,
ceva mai rudimentar fata de subiectii normali si chiar fata de deficientii vizuali. Asa se explica
faptul ca, in multe tari, scolile speciale pentru nevazatori cuprind de mult timp si trepte de
invatamant de nivel mai inaintat (liceu, high school), in timp ce pentru tinerii afectati de surzenie,
numai cu 15 – 20 de ani in urma, dupa cercetari si experimente sustinute, s-au infiintat astfel de
scoli.
Explicatia este clara: si vederea conteaza pentru buna functionare a gandirii si
limbajului, dar si mai mult conteaza simtul auzului. Handicapurile de limbaj apar prin actiunea
unor procese complexe in perioada intrauterina a dezvoltarii fatului, in timpul naterii sau dupa
natere.
Deficienta de auz afecteaza intr-o masura mai mare sau mai mica (in functie de gradul
pierderii auzului) toate palierele vietii psihice a individului, atat din punct de vedere cantitativ, cat si
calitativ. Se stie ca prin ea insasi, disfunctia auditiva nu are efect determinant asupra dezvoltarii
psihice, totusi ea duce la instalarea mutitatii care stopeaza dezvoltarea limbajului.
O invatare corecta si eficienta a limbajului presupune integritatea analizatorului auditiv, a
celui vizual, a aparatului fono-articulator si a centrilor nervosi care asigura functionarea acestui
complex proces psihic.
Tulburarile de limbaj
partial sau total, din partea copilului, de a comunica cu unele persoane, iar in forme grave, acest
refuz se extinde asupra intelesului mediului inconjurator. Este vorba de instalarea unei inhibitii
totale, in anumite conditii a capacitatii de exprimare verbala desi copilul poseda limbajul, datorita
unei blocari emotionale grave. Desi nu comunica, copiii cu mutism inteleg vorbirea si nu manifesta
deficiente intelectuale. Mutismul este un fenomen complex impunand si un atasament complex:
psihoterapeutic, logopedic, pedagogic, medical.
Intarzieri in dezvoltarea generala a vorbirii se pot intalni la acei subiecti care nu reusesc sa
atinga nivelul de evolutie a limbajului conform varstei. De obicei ele exista ca fenomene secundare
in cazurile celorlalte handicapuri, dar se pot manifesta si de sine statatoare. De obicei apare inaintea
varstei de 5 ani.
In timp ce particularitatile de limbaj dispar treptat, fara un tratament logopedic, tulburarile
de limbaj nu dispar de la sine. De aceeea, in functie de natura si specificul fiecarei tulburari de
limbaj, sunt absolut necesare exercitiile logopedice speciale, pentru prevenirea si corectarea
acestora.
Bibliografie: