Sunteți pe pagina 1din 10

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU, FACULTATEA PSIHOLOGIE, ANUL I -ID

Student: Iluca P. (Bajeanu) Loredana 1 / 10

INTRODUCERE IN FILOSOFIA MINTII


TEMA: GANDIRE SI LIMBAJ
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU, FACULTATEA PSIHOLOGIE, ANUL I -ID
Student: Iluca P. (Bajeanu) Loredana 2 / 10

CUPRINS

1. Dezvoltarea gandirii si legatura sa in


dezvoltarea limbajului ………………………………………… 3

Felurile limbajului ………………………………………… 5

Metode de imbunatatire a limbajului la


copii – metoda Hanen ………………………………………… 6

2. Interventia persoanelor adulte (a familiei) in


dezvoltarea gandirii si limbajului la copii ………………………………………… 7

Venitul familiei si influenta sa asupra


dezvoltarii limbajului copilului ………………………………………… 8

3. Importanta simturilor in gandire si limbaj ………………………………………… 9

Tulburarile de limbaj ………………………………………… 9


UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU, FACULTATEA PSIHOLOGIE, ANUL I -ID
Student: Iluca P. (Bajeanu) Loredana 3 / 10

Dezvoltarea gandirii si legatura sa in dezvoltarea limbajului


Procesul gandirii este inseparabil de limbaj.
Limbajul este inseparabil de limba.

In formarea gandirii cuvantul are rol de directionare a atentiei si inlesneste operatiile


gandirii. Limbajul obliga la rationalizarea si socializarea gandirii, iar evolutia limbajului a fost
solidara cu dezvoltarea gandirii. Progresul invatarii limbajului se realizeaza concomitent cu
progresul gandirii; cand comunicand, prin incercarea de a elucida altora o notiune, ne precizam
noua insine intelesurile si eliminam neclaritatile. Astfel se evidentiaza stransa legatura intre gandire
si limbaj, intre inteligibil si comunicabil.
Limbajul este o activitate deosebit de complexa, iar deprinderea sa este dificila si de lunga
durata. De la un copil la altul se observa deosebiri importante in ceea ce priveste varsta de debut a
limbajului, claritatea cuvintelor si bogatia vocabularului.
Bazele limbajului se pun inca din primele luni de viata, cand copilul gangureste si repeta
silabele.
La 2 luni, bebelusul rosteste primele vocale « aa », « ee ».

La 6 luni, bebelusul pronunta cateva silabe « be, be, be ».

De la 9 luni, bebelusul articuleaza primele cuvinte: « ma-ma » si « ta-ta ».


Lalatiunea (adica repetarea de silabe) nu ar fi suficienta daca micutul nu ar imita si daca
acesta nu ar trai intr-o atmosfera unde relatiile de comunicare au o importanta deosebita. Aceasta
importanta este data de faptul ca parintele poate sa dirijeze comportamentul copilului si sa creeze
relatii intre copii.
Vorbirea se dezvolta odata cu dezvoltarea mersului si a gandirii, iar singuratatea copilului
duce la stagnarea dezvoltarii vorbirii.

La un an, copilul isi recunoaste numele, poate sa faca semnul „la revedere“ urmarind
directia aratata, poate sa pronunte unul sau doua cuvinte si sa foloseasca gesturi comunicative.

La 18 luni, copilul asociaza cuvintele dupa simbolurile lor: „mama, papa“ echivaland cu
aceeasi propozitie, „mama, vreau sa mananc“. Copilul isi dezvolta capacitatea de comunicare
inainte de a achizitiona toate mijoacele vorbirii propriu-zise; initial, foloseste numai substantivele
comune, ulterior apar verbul si pronumele personal.

La 2 ani, copilul pronunta unele cuvinte, deformandu-le; el dobandeste in legatura cu


limbajul, 2 feluri de experiente: tot ce-l inconjoara poarta un nume (si el va dori sa-l afle) si va pune
frecvent intrebarea "Asta ce este?".
Tot in aceasta perioada, copilul cunoaste 200 – 300 de cuvinte, denumeste obiecte uzuale,
foloseste cateva prepozitii « pe, in », pronume « eu, tu », verbe la imperativ « vino!, pleaca! »,
executa comenzi simple care nu au fost explicate prin gesturi.
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU, FACULTATEA PSIHOLOGIE, ANUL I -ID
Student: Iluca P. (Bajeanu) Loredana 4 / 10

Etapa de dezvoltare de la 2 la 7 ani este o perioada de intensa verbalizare si organizare a


limbajului si gandirii. Acum, gandirea copilului este egocentrica si magica. Experienta verbala a
copilului din primii 6 ani de viata influenteaza intreaga dezvoltare psihica.

La 3 ani, copilul cunoaste intre 900 si 1.000 de cuvinte, creeaza 3-4 propozitii simple cu
subiect si predicat, executa o comanda cu doua etape si vorbirea lui este inteleasa de ceilalti membri
ai familiei.

La aproximativ 4 ani, se definitiveaza formarea pronuntiei. Face „inventii“ verbale. La


aceasta varsta, cunoaste circa 1.500 – 1.600 de cuvinte, povesteste evenimente petrecute recent,
intelege multe intrebari despre faptele imediate, foloseste conjunctii « daca, dar, pentru ca »,, iar
vorbirea lui este inteleasa si de persoane straine.

La 5 ani, copilul cunoaste in jur de 2.100–2.300 de cuvinte, el poate descrie sentimente si


emotii, intelege afirmatiile despre spatiu « inainte, dupa » si timp « mai incolo, mai incoace »,
executa o comanda cu 3 etape si isi poate scrie numele cu litere de tipar.

La 6 ani, vorbirea este complet inteligibila si utilizata in diferite contexte sociale;


Copilul este capabil sa spuna o poveste destul de inchegata pe baza unei imagini,
surprinzand relatiile, legaturile existente intre obiecte si fapte; utilizeaza propozitii formate din sase
cuvinte. Stie peste 3500 de cuvinte, pronunta corect cele mai dificile sunete, numara peste 10
cuburi.

La 7 ani, copilul dialogheaza mai mult cu copiii decat cu adultii, isi perfectioneaza forma
scrisa a limbajului, opereaza cu usurinta cu analogii prin opozitie: fata-baiat, barbat-femeie, zbor-
inot, tocit-ascutit, dulce-acru, etc; Intelege si sa opereaza cu termeni precum: asemanator, diferit,
inceput, sfarsit etc; Spune cat e ora utilizand sferturi de ora, este capabil sa citeasca si sa scrie multe
cuvinte.
Sub influenta procesului citit-scris apare un stil personal de exprimare al ideilor. Desi
limbajul nu este suficient automatizat sub raportul stereotipului gramatical si inca mai intalnim
elemente ale limbajului situativ, vorbirea devine un element al exprimarii gandirii cu pronuntate
note personale. Posibilitatile de verbalizare crescute inlesnesc folosirea unui limbaj ce contine
deseori elemente literare si estetice pe fondul unui stil vioi si al pronuntiei tot mai corecte.
Limbajul constituie unul dintre cele mai accentuate fenomene ce ii diferentiaza pe copii la
intrarea in scoala. Diferentele apar mai ales pe latura exprimarii, a foneticii, a structurii lexicale, a
nivelului exprimarii. Aceste diferente in limbajul copiilor se mentin si dupa intrarea la scoala, ca
efect al influentelor instructiv-educative receptate si asimilate diferit.

La 8 ani, copilul poate enumera corect lunile anului, cunoaste semnificatia curenta a 16
cuvinte, isi automatizeaza scrisul, poate sa relateze descrieri destul de complicate ale evenimentelor,
majoritatea care s-au intamplat la un moment dat in trecut; utilizeaza cu usurinta propozitii
complexe (sunt inca prezente unele greseli in constructiile gramaticale - timpurile verbelor,
pronumele, pluralul substantivelor); stapaneste toate sunetele vorbirii, inclusiv combinatiile
consonantice; citeste si scrie compozitii simple cu usurinta, amabilitatile sociale sunt prezente in
vorbirea lui (in situatii corespunzatoare); controlul ritmului, intonatiei si debitului este in general
bun si adecvat stabilit; poate purta o conversatie la un nivel destul de apropiat de cel al adultului;
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU, FACULTATEA PSIHOLOGIE, ANUL I -ID
Student: Iluca P. (Bajeanu) Loredana 5 / 10

urmeaza corect directii complexe cu putine repetitii; are bine dezvoltate conceptele de timp si
numar, utilizeaza limbajul ca instrument, unealta pentru gandire.
La 9 ani, cunoaste semnificatia curenta a 21 cuvinte, se orienteaza cu ajutorul limbajului in
rezolvarea problemelor.

La 10 ani, copilul foloseste fraze scurte, dar variate, cunoaste semnificatia curenta a 25
cuvinte, are un vocabular variat, influentat de motivatie si mediul educativ, are aspect elaborat al
limbii materne si sensibilitate pentru limbi straine, este mai putin precis in scriere.

La 11 ani, vorbeste repede, cu accent emfatic pe anumite cuvinte.

Progresul in limbaj pe care il realizeaza copilul are la baza o serie de achizitii ce se


completeaza si se imbina unele cu altele. in asimilarea limbajului, M. Cohen in ,,Psihologia
copilului de la nastere la adolescenta,, a descris patru etape:
1. prezentarea elementelor prime in comunicare;
2. multiplicarea acestor elemente de comunicare care sunt intrebuintate separat;
3. prezenta sintezelor;
4. prezenta formelor gramaticale specifice limbajului adult.

Trebuie avut in vedere faptul ca exista: un limbaj activ (in care copilul intelege si exprima
prin cuvinte ce are de spus) si unul pasiv (in care ramane doar la stadiul de a intelege). Chiar daca
copilul foloseste doar limbajul pasiv pana la 2 ani, aceasta nu inseamna ca nu este normal din punct
de vedere medical si pedagogic (de remarcat faptul ca unele personalitati importante au vorbit foarte
tarziu: Thomas Carlyle, Lucian Blaga, Albert Einstein, s.a.).

Felurile limbajului

In ceea ce priveste felurile limbajului, acestea sunt stabilite potrivit mai multor criterii.

Dupa criteriul participarii fonatiei, deosebim: limbajul pasiv si limbajul activ.


In limbajul pasiv sunt prezente receptia auditiva si intelegerea, dar lipseste fonatia. Limbajul
pasiv se manifesta atunci cand oamenii inregistreaza mesajele transmise, le inteleg, dar nu exprima
nimic sau exprima mult mai putin decat inteleg. De asemenea, apare in cazul citirii “in gand”,
receptarea si intelegerea celor citite facandu-se integral. Copilul de un an, care inca nu vorbeste,
receptioneaza si intelege unele mesaje simple, scurte si reactioneaza prin diferite miscari, de
exemplu aratand cu degetul.
Folosind limbajul activ, oamenii se exprima prin cuvinte, propozitii si fraze, schimba replici,
participa la convorbiri intre mai multe persoane etc.

Dupa forma de exprimare, limbajul poate fi: oral si scris.


Toti oamenii normali din punct de vedere senzorial si psihic folosesc limbajul oral in
vorbirea obisnuita, descriind ceva, afirmand sau negand ceva, emitand si accentuand idei, dand
vorbirii o anumita intonatie, exprimand stari afective etc. Deci, limbajul oral poate fi colorat,
expresiv. In cadrul convorbirilor, permite reveniri, precizari, rectificari, adaugiri, sublinieri. Daca
limbajul oral se invata spontan, in primele etape ale varstei copilului si se perfectioneaza in
gradinita si scoala, limbajul scris se invata organizat, sub indrumarea educatorului (invatator sau
profesor). Este necesar ca redactarea unor texte scrise, compuneri, scrisori, mai tarziu memorii,
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU, FACULTATEA PSIHOLOGIE, ANUL I -ID
Student: Iluca P. (Bajeanu) Loredana 6 / 10

expuneri de motive, eseuri, alte lucrari literare si de specialitate sa fie atent pregatite, revazute
inainte de transmiterea materialului scris, deoarece nu se mai poate reveni dupa aceea (Scripta
manent !).
Dupa exprimarea orala si in scris a fiecarei persoane, ne dam seama de calitatea intelectuala
a acesteia, de gradul de instruire, de temperamentul si caracterul respectiv.

Dupa numarul participantilor, limbajul poate fi: monologat si dialogat.


Limbajul monologat, mai pretentios decat cel dialogat, poate aparea sub forma conferintelor,
cuvantarilor ocazionale, dizertatiilor, dezbaterilor parlamentare sau la alte niveluri etc., punand in
evidenta arta oratoriei, elocventa, sau sub forma monologului actoricesc, recitarii ample, subliniind
aptitudinile artistice, talentul. Oratorii, ca si actorii, isi potrivesc tonul vorbirii in functie de
subiectul respectiv, de momentul in care vorbesc sau recita, folosind, dupa caz, exprimarea
solemna, invocatia sau interogatia retorica, rostirea in tirade electrizante, ori, dimpotriva, tonul
obisnuit, expunerea presarata cu elementele unui umor fin etc. Limbajul dialogat permite ca, atunci
cand interlocutorii vorbesc direct (dialogul poate fi si scris prin intermediul internetului), sa se poata
interveni in timpul desfasurarii, participantii sa se completeze reciproc, asa cum am vazut mai sus
prezentand limbajul oral.

Dupa rolul pe care-l are pentru oameni, limbajul mai poate fi: extern si intern.

Metoda Hanen

Comunicarea eficienta este cea mai importanta abilitate pe care o dezoltam pe parcursul
vietii. Aceasta este premisa de la care porneste si metoda Hanen, o terapie care a deschis drumul
schimbarii in ce priveste metodele de imbunatatire a limbajului.
Metoda Hanen (Ayala Hanen Manolson, logoped Canadian) se adreseaza parintilor care au
copii cu probleme de limbaj, cu riscul de a dezvolta probleme de limbaj, parintilor care au copii
autisti, dar si parintilor care vor sa-si ajute copiii, altfel sanatosi, sa comunice mai eficient de la
varste fragede. Astfel metoda aceasta transforma parintele in terapeut al copilului sau.
Aceasta consta in a ne comporta invers decat reactionam in mod natural atunci cand
comunicarea esueaza. Principiul fundamental al metodei Hanen este de a incuraja comunicarea intr-
un mod indirect:  in loc sa-i zici copilului tau ce trebuie sa faca, poti incerca sa-i dai ocazia sa
descopere singur lumea inconjuratore, pentru a resimti mai usor bucuriile si avantajele comunicarii
(parintele trebuie sa invete cum sa raspunda copilului iar copilul trebuie sa fie cel care conduce
dialogul, cel care are initiativa, etc)
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU, FACULTATEA PSIHOLOGIE, ANUL I -ID
Student: Iluca P. (Bajeanu) Loredana 7 / 10

Interventia persoanelor adulte (a familiei) in dezvoltarea gandirii si limbajului


la copii

In anii ’60 - ’70 parintii se implicau foarte putin sau deloc in dezvoltarea limbajului
copilului. Insa, incepand cu anii 1970, cercetarile au aratat ca implicarea parintilor in invatarea
limbajului este extrem de importanta si ca rezultatele sunt cu atat mai bune cu cat parintele incepe
sa se implice mai devreme. Psihologii au demonstrat ca saracia dialogului dintre mama si copil ii
produce acestuia un handicap grav, nu numai verbal ci si intelectual.
Cercetatoarea Courtnay Cazden cere parintilor: “Spuneti copiiilor dumneavoastra lucruri
interesante si nu va strambati copilarindu-va. Ca rasplata va veti auzi copilul folosind un limbaj
bogat si poetic, iar intelectul i se va dezvolta.”
Este demonstrat faptul ca unui copil caruia i se vorbeste sau i se citeste frecvent dobandeste
mai rapid competentele lingvistice, aceste doua actiuni avand un mare impact asupra modului in
care copilul va fi capabil sa se exprime mai tarziu. Un copil caruia i se vorbeste sau citeste foarte rar
va invata sa vorbeasca mai tarziu decat alti copii de aceeasi varsta.
Un parinte care doreste a stimuleze limbajul copilului sau, trebuie sa cunoasca in primul
rand etapele dezvoltarii limbajului la copil.
O importanta deosebita o are atitudinea parintilor fata de copil, modul in care acesta se
ocupa de dezvoltarea limbajului. Limbajul simplu si cat mai clar al adultilor contribuie in cea mai
mare masura la inlaturarea defectelor, posibil trecatoare ale pronuntiei, determinate de varsta, adica
de insuficienta maturizare functionala a aparatului fonoarticulator. 
Ajutorul parintilor este binevenit din primele clipe, cand copilul intelege vorbirea celor din
jur, dar nu o poate folosi. Strans legata de evolutia limbajului este si evolutia gandirii, nu se poate
gandi fara mijloacele limbajului; iar un copil este cu atat mai destept cu cat se ocupa mai mult
parintii lui de el.
Activitatile desfasurate in gradinita, caracterul organizat al acestora se rasfrang direct asupra
limbajului lor, care se imbogateste cantitativ de la o etapa la alta, castiga in coerenta. In gradinita, in
cadrul activitatii de intercomunicare cu copiii din grupa sau cu adultii, copilului i se ofera
posibilitati optime de exprimare libera.
Dezvoltarea limbajului si a comunicarii, a vorbirii corecte, a creativitatii verbale a copiilor, a
influentei si originalitatii in gandire si vorbire se asigura prin stimularea imaginatiei acestora in
interpretarea unor imagini, a unor roluri, in crearea unor povestiri, in cadrul jocurilor care au
asemenea sarcina didactica, prin valorificarea la maximum a fiecarei posibilitati de cultivare a
exprimarii verbale in activitatile ce se organizeaza in gradinita. Parintii au datoria de a dezvolta prin
toate mijloacele vorbirea copilului pe linia vocabularului, a formularilor corecte si a fortificarii
generale a copilului si in special a sistemului nervos al acestuia.
Toti membrii familiei joaca un rol important in invatarea de catre copil a limbajului, totusi
preponderent este cel al mamei. In perioada 2 - 3 ani, un copil invata in medie, un cuvant pe ora!
Mai mult decat atat, vorbirea mamei constituie modelul de referinta pe care se bazeaza in
construirea enunturilor sale.
Este foarte important sa i se vorbeasca copilului cu calm, liniste si blandete, intrucat o
atitudine negativa, in care se gasesc tipete, “scandaluri”, nu fac altceva decat asocierea de catre
fetita ta a limbajului cu sentimentele negative, ceea ce are un rol important in intarzierea vorbirii. 
Parintii care ii vorbesc sau citesc copilului, si mai tarziu incurajeaza conversatiile cu acesta
aduc o contributie majora la dezvoltarea limbajului si exprimarii. Vocabularul unui copil de 2 ani
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU, FACULTATEA PSIHOLOGIE, ANUL I -ID
Student: Iluca P. (Bajeanu) Loredana 8 / 10

depinde in mod direct de timpul pe care parintii sau alte persoane l-au acordat pentru a-i vorbi.
Vorbitul, cititul si cantatul sunt activitati suficiente pentru a-i ajuta pe cei mici sa vorbeasca.

Venitul familiei si influenta sa asupra dezvoltarii limbajului copilului

Venitul familiei influenteaza capacitatea de exprimare a copiilor?


Un studiu al Universitatii din Chicago (SUA), ne demonstreaza cum copii din familii mai
instarite pot transmite mai multe sensuri prin limbaj gestual si dezvolta un vocabular mai bogat fata
de cei din familiile cu venituri modeste.
Cercetatorii de la Universitatea din Chicago au studiat 50 de familii din zona, diferite ca
statut social, axandu-se pe carierele adultilor si activitatile cotidiene pe care le desfasurau acasa cu
copiii. Astfel, ei au descoperit ca diferentele in limbajul gestual al parintilor se reflecta in cel al
copiilor. In plus, diferentele de nivel al statutului socio-economic se reflecta si in abilitatile copiilor
de a invata cuvinte noi, dupa cum a subliniat psihologul Meredith Rowe, unul dintre autorii
studiului.  Copiii cu varsta medie de un an si doua luni care proveneau din familii cu studii
superioare si cu venituri mai mari puteau transmite prin gesturi, in medie, 24 de sensuri, in timp ce
cei din familii cu venituri mai mici transmiteau, in medie, 13 intelesuri.
Aceasta diferenta se perpetua la nivelul invatarii vocabularului, astfel incat, acei copii care
la un an si doua luni comunicau printr-o paleta mai larga de gesturi, aveau si un vocabular mai
bogat la varsta de patru ani si jumatate, care era imbogatit, apoi, in timpul scolii..
    
"Limbajul gestual al copiilor poate juca un rol indirect in invatarea vocabularului,
solicitand interventii verbale din partea parintilor. De exemplu, atunci cand copilul arata spre o
papusa, mama ar putea spune «da, este o papusa», furnizand un cuvant pentru obiectul care este in
atentia copilului", noteaza autorii studiului, publicat in revista Science.

Vocabularul reprezinta "un indicator cheie pentru succesul copilului la scoala, acesta fiind
motivul principal pentru care copiii din familii mai sarace isi incep studiile cu un risc mai mare de
esec fata de colegii lor din familii mai instarite", spune coautorul studiului, Susan Goldin-Meadow.
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU, FACULTATEA PSIHOLOGIE, ANUL I -ID
Student: Iluca P. (Bajeanu) Loredana 9 / 10

Importanta simturilor in gandire si limbaj

In cazul copiiilor cu tulburari ale limbajului, apar o serie de greutati in vorbire care pun in
pericol transmiterea gandurilor proprii si perceperea corecta a vorbirii auzite (omul nu poate gandi
fara folosirea limbii).
La persoanele cu handicap auditiv (surdomutii), nivelul de gandire este, cel putin initial,
ceva mai rudimentar fata de subiectii normali si chiar fata de deficientii vizuali. Asa se explica
faptul ca, in multe tari, scolile speciale pentru nevazatori cuprind de mult timp si trepte de
invatamant de nivel mai inaintat (liceu, high school), in timp ce pentru tinerii afectati de surzenie,
numai cu 15 – 20 de ani in urma, dupa cercetari si experimente sustinute, s-au infiintat astfel de
scoli.
Explicatia este clara: si vederea conteaza pentru buna functionare a gandirii si
limbajului, dar si mai mult conteaza simtul auzului. Handicapurile de limbaj apar prin actiunea
unor procese complexe in perioada intrauterina a dezvoltarii fatului, in timpul naterii sau dupa
natere.
Deficienta de auz afecteaza intr-o masura mai mare sau mai mica (in functie de gradul
pierderii auzului) toate palierele vietii psihice a individului, atat din punct de vedere cantitativ, cat si
calitativ. Se stie ca prin ea insasi, disfunctia auditiva nu are efect determinant asupra dezvoltarii
psihice, totusi ea duce la instalarea mutitatii care stopeaza dezvoltarea limbajului.
O invatare corecta si eficienta a limbajului presupune integritatea analizatorului auditiv, a
celui vizual, a aparatului fono-articulator si a centrilor nervosi care asigura functionarea acestui
complex proces psihic.

Tulburarile de limbaj

Sunt obiectul activitatii defectologilor logopezi, activitate ce se soldeaza, de multe ori, cu


efecte dintre cele mai bune. Este vorba despre afazii – tulburari ale limbajului ca urmare a unor
leziuni ale emisferei cerebrale dominante; despre alalii – tulburari ale vorbirii articulate; agrafii –
tulburari ale scrierii; alexii – tulburari ale citirii. De fapt, alaliile, agrafiile si alexiile merg pana la
imposibilitatea subiectilor respectivi de a vorbi, respectiv de a scrie sau a citi. La acestea se poate
adauga balbaiala care inseamna vorbire cu ritm intrerupt, eforturi de incepere a pronuntarii unor
cuvinte si repetari de silabe.
Handicapurile de limbaj pot exista cu diferite grade si proportii atit la subiectii cu intelect
normal, cit si la cei care au un alt handicap. Chiar in conditiile cand nu exista un alt handicap, decat
cel de limbaj, copilul pierde, mai mult sau mai putin, posibilitatea de a receptiona si exprima corect
cunostintele. Cu cit handicapurile de limbaj sunt mai grave cu atit se manifesta o mai mare
simplitate si uniformitate la nivelul conduitei verbale.
Parintii pot fi vinovati de tulburarile de limbaj ale copilului din cauza ca acestia imita modul
de exprimare infantil al copilului, iar in acest fel se consolideaza greselile de pronuntare.
O alta cauza a tulburarilor de limbaj este bilingvismul, atunci cand copilul invata o limba
straina inainte de stapani limba materna,
Tulburari de dezvoltare a limbajului: mutismul si intarzierea in dezvoltarea generala a
vorbirii. Mutismul se afla la granita dintre neuropsihiatrie si logopedie. El se manifesta prin refuzul
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU, FACULTATEA PSIHOLOGIE, ANUL I -ID
Student: Iluca P. (Bajeanu) Loredana 10 / 10

partial sau total, din partea copilului, de a comunica cu unele persoane, iar in forme grave, acest
refuz se extinde asupra intelesului mediului inconjurator. Este vorba de instalarea unei inhibitii
totale, in anumite conditii a capacitatii de exprimare verbala desi copilul poseda limbajul, datorita
unei blocari emotionale grave. Desi nu comunica, copiii cu mutism inteleg vorbirea si nu manifesta
deficiente intelectuale. Mutismul este un fenomen complex impunand si un atasament complex:
psihoterapeutic, logopedic, pedagogic, medical.
Intarzieri in dezvoltarea generala a vorbirii se pot intalni la acei subiecti care nu reusesc sa
atinga nivelul de evolutie a limbajului conform varstei. De obicei ele exista ca fenomene secundare
in cazurile celorlalte handicapuri, dar se pot manifesta si de sine statatoare. De obicei apare inaintea
varstei de 5 ani.
In timp ce particularitatile de limbaj dispar treptat, fara un tratament logopedic, tulburarile
de limbaj nu dispar de la sine. De aceeea, in functie de natura si specificul fiecarei tulburari de
limbaj, sunt absolut necesare exercitiile logopedice speciale, pentru prevenirea si corectarea
acestora.

Bibliografie:

“Psihologia Copilului” - autor Pantelimon Golu, s.a.; Editura Didactica si Pedagogica


,,Psihologia copilului de la nastere la adolescenta,, - autor M.Cohen
“Caracterizarea dinamica a copilului si adolescentului” – autor E. Badea , E.D.P, Bucuresti, 1993.