Sunteți pe pagina 1din 4

COMUNICAREA SI LIMBAJUL

1.Delimitari conceptuale:comunicare,limba,limbaj.
2.Formele comunicarii:comunicarea non-verbala;comunicarea verbala(limbajul,geneza
limbajului,formele limbajului,functiile limbajului si rolul limbajului in SPU).

1.Delimitari conceptuale

Comunicarea si limbajul sunt mecanisme psihice aflate cel mai la indemana individului petntru a-si regla
propria conduita,dar si conduita altora.

1.Comunicarea este o forma particulara a relatiilor de schimb(schimb de mesaje),intre doua sau mai multe
persoane sau doua sau mai multe grupuri.Aceasta relatie de schimb presupune un schimb de semnificatii care pot
fi transmise atat prin mijloace verbale,cat si non-verbale.

Elementele comunicarii sunt:

emitator(cel care transmite mesajul);


 cod(orice mesaj se transmite intr-un anumit cod;ex.limba);
 receptorul(cel care primeste mesajul si in masura in care codul este comun,il decodifica si initiaza
actiunea de raspuns-adica se va produce feed-backul);
 canalul de comunicare(aer,fibra optica etc.).

Continuturile comunicarii sunt extrem de variate:

 continut informational(cand se vehiculeaza imagini,notiuni,idei);


 continut afectiv-emotional(comunicarea faciliteaza si manifestarea conduitelor afective,produce
consonanta sau disonanta psihica,efecte de refuz sau acceptare);
 continut motivational(se transmit aspiratii,imbloduri spre actiune);
 continut volitiv(se declanseaza sau se stopeaza activitatea,se manifesta rezolvarea la eforturi etc.)

2.Limba este un sistem inchegat de semne(cuvinte si dereguli gramaticale stabilite socio-istoric);aceasta nu


depinde de existenta in sine a indivizilor,ci de cea a colectivitatii umane,a natiunii(din acest punct de vedere este
extraindividuala).

3.Limbajul este o activitate psihica de comunicare intre oameni prin intermediul limbii.
Exista cel putin doua diferente intre limba si limbaj:
a.limba e un fenomen social(elaborata de societate si nu de fiecare individ in parte),iar limbajul este un
fenomen individual(individualizarea se realizeaza atat in plan fiziologic,datorita unor particularitati ale
aparatului fonator,cat si in plan psihologic,pentru ca are o manifestare diferita,personala,de la individ la individ).

b.limba este extraindividuala, iar limbajul un mijloc de vehiculare a limbii(el presupune transforamarea
elementelor limbii in elemente proprii).

CONCLUZIE:
Datorita faptului ca,comunicarea se realizeaza nu doar prin mijloace verbale,cat si non-verbale,are o sfera
mai larga decat limbajul care este o comunicare verbala realizata prin mijloace lingvistice.
Limbajul depaseste limitele comunicarii propriu-zise,desfasurandu-se si atunci cand nu are loc comunicarea
interumana(de ex.limbajul intern).

Mijloacele comunicarii:

 lingvistice(limba dublu articulata si manifestari vocale);


 paralingvistice:mai mult sau mai putin constiente,intelese de membrii unei culturi;pot fi vocale(tonul
vocii) sau non-vocale(gesturi);

1
 extralingvistice(care scapa locutorului in timpul comunicarii):vocale(calitatea vocii),non-vocale(maniera
de a se imbraca).
Scopurile comunicarii:

 descoperirea personala(invatam despre noi si despre altii);


 descoperirea lumii externe(ajuta la o mai buna intelegere a realitatii exterioare,a obiectelor si
fenomenelor);
 stabilirea de relatii cu sens(prin comunicare avem posibilitatea de a stabili si mentine relatii stranse cu
altii);
 schimbarea atitudinilor si comportamentelor(mai ales in comunicarea realizata prin mass-media);
 joc si distractii(comunicarea e un mijloc de destindere,de a face glume).

2.Formele comunicarii

1.Comunicarea non-verbala(mijloace non-verbale:corpul,spatiul,imaginea );


a.comunicarea prin corp este cea mai complexa si recurge la mijloace ca:
-aparenta fizica(imbracamintea furnizeaza informatii adevarate sau false despre interlocutor;poate fi un
marker pentru statut sau poate comunica trasaturi de personalitate,precum originalitate);
-gesturile(de exemplu,aprobarea presupune inclinarea capului);
-mimica(expresia fetei).

b.comunicarea prin spatiu si teritoriu:in spatiul european,distanta optima pentru conversatie este 1.5m,dar la
arabi aceasta distanta este mult mai mica;prietenii intimi stau cam la 0.5 m,cei ocazionali de la 1 la 1.5 m,cei
care se intalnesc intamplator de la 1.5 la 4 m,iar la intalalnirile publice cca. 4 m.

c.comunicarea prin imagine se foloseste de afise,fotografii,benzi desentate,TV,internet).

Un rol important in comunicarea non-verbala il are contactul vizual ,care regleaza dinamica dialogului.Este o
sursa permanenta de feed-back:ofera indicii cu privire la modul cum este urmarit mesajul(atenia,interesul
acordat,plictiseala,iritare).

Functiile comunicarii non-verbale:accentueaza,completeaza,contrazice,regleaza,repeta sau substituie


comunicarea verbala.

2.Comunicarea verbala(limbajul).
Limbajul este instrumentul de baza al comunicarii umane.Acesta este o conduita verbala care implica
activitati de:vorbire,ascultare,schimb de idei etc.
Limbajul este cel mai important instrument al gandirii si al constiintei.El capata sens numai in prezenta
gandirii.

Legea efortului minim:in ultima vreme a aparut in limbajul cotidian,tendinta de prescurtare a


cuvintelor(mate,prof,psiho).

Geneza limbajului
Exista mai multe puncte de vedere in ceea ce priveste formarea limbajului.Unii considera ca limbajul e
invatat ca o deprindere(aceasta invatare se bazeaza pe principiul conditionarii-copilul care pronunta „mama” este
recompensat de fiecare data si astfel si-l va insusi).Cu alte cuvinte invatam sa vorbim fiind recompensati,pentru
ca apoi,prin repetitii consecutive sa se ajunga la vorbirea adultului(perspectiva lui Skinner);
Alti psihilogi(precum Chomsky)considera ca exista un potential innascut al limbajului.Astfel,copiii invata
sa vorbeasca auzindu-i pe altii,pe baza unor mecanisme innascute.Ca atare,limbajul este specific doar omului si
poate fi insusit intr-o perioada optima(pana la pubertate).

CONCLUZIE:
Este adevarat ca exista un potential innascut al limbajului,dar trebuie sa tinem cont si de alti factori in
geneza lui:solicitarile mediului natural,social,ale activitati etc.).

Formele limbajului

2
Criteriu:orientarea interna/externa a comunicarii:

A.limbajul extern se adreseaza celor din jur,fie pe cale orala,fie pe cale scrisa.
Formele limbajului extern:

1.limbajul oral:

 este un mod natural si primordial de realizare a limbajului in general(dpdv ontogenetic este primul care se
constituie).
 sta la baza limbajului scris;
 e cel mai bine stapanit si vehiculat de toti indivizii;
 e insotit de comunicare non-verbala(cu rolurile ei specifice);
 continuturile sale sunt informationale,afective,motivationale si volitive.
Dupa structura retelei de comunicare ia forma:
a.dialogul(este cel mai frecvent,presupunand schimb de replici);
b.monologul(discursul verbal public-este o forma de comunicare unidirectionata;implica concizie , claritate,
cursivitate si expresivitate).

2.limbajul scris:

 apare mai tarziu decat cel oral;


 nu poate fi separat de citit;
 se achizitioneaza prin invatare(formarea deprinderilor scris-citit);
 trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
sa fie corect alcatuit structural –logic;
 sa fie explicit(in comunicarea verbala trebuie sa redam tot pentru ca nu exista comunicare non-verbala care
sa o completeze);
 sa fie complet;
 sa fie accesibil(formularile sa fie clare,neambiguue);
 permite o mai fidela manifestare si reflectare a gandirii subiectului.

B.limbajul intern (este cea mai evoluata forma a limbajului si se dobandeste prin interiorizarea limbajului oral)

 se desfasoara in plan intern,ca vorbire cu sine si ca mijloc de elaborare a ideilor,judecatilor,rationamentelor,ca


modalitate de reglaj voluntar;
 este un limbaj comprimat,condensat;
 este instrumentul de lucru al gandirii.

Rolul limbajului in SPU:


Limbajul este o conduita de tip superior si are rol de mediator in desfasurarea si dezvoltarea tuturor
celorlalte mecanisme psihice.

perceptia capta sens,se imbogateste,se transforma in observatie ca perceptie cu scop;


 reprezentarile devin generalizate cand sunt evocate sau sunt formate cu ajutorul
cuvintelor;
 in gandire,fara limbaj nu putem vorbii de formarea
conceptelor/notiunilor,rationamentelor sau judecatilor;
 in memorie:formularile verbale sunt garantia memoriei de lunga durata;
 in imagintie,mai precis in combinatorica imaginativa,cuvintele sunt vehiculate de imgini;
 in motivatie:verbalizarea permite definirea motivelor si departajarea lor de scopuri;
 in vointa este un proces de autoreglaj verbal.

Limbajul este un ax al SPU care face posibil fenomenul de constiinta.

Functiile limbajului:

3
1.Functia de comunicare(transforma informatia cu caracter cognitiv,afectiv volitiv);
2.Functia de cunoastere/cognitiva(exprima legatura limbajului cu gandirea;limbajul este un instrument de lucru
al gandirii);
3.Functia simbolica/de reprezentare(cuvintele si formulele verbale pot substituii in anumite situatii obiectele,
fenomenele,relatiile);
4.Functia reglatorie(implica comenzi de optimizare a propriilor stari interne si acte comportamentale pentru
sine si pentru cei din jur;o forma aparte de exercitare a functiei reglatorii e persuasiunea in care se urmareste
modificarea conduitei altora,inducerea unor stari afective,a unor convingeri,idei ce vor fi adoptate si impartasite
de subiect ca apartinandu-i);
5.Functia ludica/de joc(ex.ala-bala-portocala).