COMUNICAREA ȘI LIMBAJUL

1. Delimitari conceptuale

Comunicarea - formă particulară a relaţiei de schimb între două sau mai multe persoane.
Esenţiale în comunicare sunt: relaţia (dintre indivizi), schimbul (de semnificații) şi modificarea
comportamentului.

Conţinutul comunicării poate fi:

informaț ional (noţiuni, imagini, idei),
afectiv-emoț ional (produce disonanţa sau consonanţa psihică, efecte de acceptare sau refuz,
concordanţă sau nonconcordanţă);
motivaț ional (trebuinţe, aspiraţii, imbolduri spre acţiune) și volitiv.

Mijloacele comunicării pot fi lingvistice, para-lingvistice, extra-lingvistice.

Limba - totalitatea mijloacelor lingvistice (fonetice, gramaticale, lexicale), un sistem de semne cu
organizare ierahică şi reguli de ordonare. Depinde de colectivitatea umană.
Limbajul- comunicare între oameni prin intermediul limbii, conduită de ordin superior ce mediaza si
restructurează activitatea psihică a omului, astfel:
-percepţia capătă semnificaţie şi se transformă în observatie
-reprezentările se generaliează
-se pot forma noţiuni, judecăţi, raţionamente, abstractizări, generalizări,
-se pot rezolva probleme.
-garanteaza memorarea
- vehiculează imagini,
- este posibila definirea motivelor, departajarea de scopuri,
-voinţa este un proces de autoreglaj verbal,
-personalitatea se formează şi se exteriorizează prin limbaj
- face posibil fenomenul conştiinţei.
Limba si limbaj
limba e fenomen social (elaborata de societate) - limbajul este individual (ţine de particularităţi ale
aparatului fonoarticulator şi de manifestare personală, diferită )
limbajul este mijlocul de vehiculare a limbii
Limbaj si comunicare sunt indisolubil legate
Limbajul depăşeşte limitele comunicarii - desfăşurându-se şi atunci când nu are loc comunicarea
interumană.
Comunicarea depăşeşte limitele limbajului – deoarece poate fi si non-verbală.

SCOPURILE ŞI ROLURILE COMUNICĂRII

Scopurile comunicarii sunt multiple, importante atat in sine cat si combinate. Cele mai importante
sunt: descoperirea personala, descoperirea lumii exterioare, stabilirea relatiilor cu sens, schimbarea
atitudinilor si comportamentelor, boc si distractie.
Aceste scopuri afectează atât Sinele personal, cât și Sinele altor oameni.

Roluri
Comunicarea joacă un rol esenţial în definirea, înţelegerea şi explicarea individului.
Prin comunicare:- individul se umanizează, îşi formează personalitatea, transmite experienţa socială.
Permite influenţarea educativ-formativă a individului
Face posibilă interacţiunea raţională
Comunicare socială oamenii sporeste uniformitatea de comunicare, de opinie
Comunicarea satisface nevoia exteriorizării emoţiilor;
Organizarea socială este imposibilă fară comunicare. (Levi Strauss)

FORMELE COMUNICĂRII
 Dupa nr. de persoane:
Interpersonală (între două persoane: personală - profesională, autentică - neautentică, permanentă -
ocazională).
De grup (reglată de optica comună membrilor grupului). Poate fi intra-grup sau intergrup.

 Dupa Obiective:
Comunicare incidentală – neintentionata
Comunicare consumatorie – exprima starea afectivă pe care individul o trăiește.
Comunicare instrumentală – cu un anumit scop
Comunicare comuniune –pentru a “sărbători” întâlnirea

 După instrumentele folosite:

Comunicare nonverbală care are rolul de a transmite ceva , de a nuanţa şi preciza comunicarea , de
a ajuta persoanele să se exprime şi să se înţeleagă reciproc mult mai bine.
- Comunicarea prin corp :
o Aparenta fizica – vestimentația/îmbracămintea ( poate comunica trasături caracteriale –
originalitatea, intenția – dorința de a place, de a se distinge, furnizează info despe individ - mijloc
instituționalizat – uniforma polițist, halat medic, etc)
o Gesturi – dau acces către persoana (festuri obisnuite, simbolice, autentice). Stiința gesturilor
– kinezica (gramatica gesturilor)
o Mimica – privirea considerată ca fiind elementul central al expresiei feței (Susţinerea sau
ocolirea ei, fixitatea sau mobilitatea ei trădează stările de admiraţie, iubire, duş-mănie etc
- Comunicarea prin spatiu si teritoriu - modul de delimitare şi amenajare a spaţiului "comunică"
multe informaţii despre individ. Se disting 4 tipuri de distanțe, ce regleaza comunicarea în funcție de
respectarea sau încălcarea lor : distnta intima, personala, sociala si publica.
- Comunicare prin imagini – afiş, fotografii, benzi desenate, ilustraţii, cinema, televiziune

Comunicarea verbală (limbajul)

Achizitia limbajului este o problema importanta si controversata :
 Teorii inneiste (nativiste) – sustin caracterul innascut al limbajului deoarece, venim echipați
pe lume cu aparat biologic destinat vorbirii. Unul dintre susținătorii teoriei, Gray
 Teorii ale invatarii limbajului – pun accent pe invatarea limbajului dezvoltate de
behaviorişti şi constructivişti.
Skinner Piaget:

FUNCŢIILE COMUNICĂRII ŞI LIMBAJUL

Eficacitatea comunicării este strict dependentă de gradul de implicare ai individului (sau grupului) în
ea. Gradul de implicare exprimă caracterul funcţional al comunicării şi limbajului.
a. K. Buhler - clasificare după natura procesului psihic predominant
 Emotional-expresiva
 Conativa
 Referential cognativa
b. A. Ombredane - ierarhizarea de la primitiv şi spontan la elaborat şi voluntar
 Afectiva
 Ludica
 Practica
 Reprezentativa
 Dialectica
 R. Jakobson – in functie de centrarea pe receptor sau emitaror
 Emotional-expresiva (centrată pe emițător)
 Conativ-persuasiva (centrată pe receptor)
 Denotativ-reprezentativa (centrată pe obiectul desemnat)
 Poetica (centrată pe mesaj)
 Fatica (centrată pe canalul de comunicare)
 Metalingvistica (centrată pe elementele codului)

c. G. Wackenheim - în functie de raportul cu individul şi cu grupul

 In raport cu individul – limbajul și comunicarea îndeplinesc urm. funcții :
1. Integrare ( a individului in mediul său)
2. Dezvaluire si autodezvaluire (se face cunoscut altora, dar şi sieşi)
3. Valorizatoare (răspunde nevoii individului de a fi apreciat, atrăgând atenţia altora asupra sa)
4. Reglare a conduitei altora (individul ii poate determina pe altiisă-şi schimbe atitudinile,
creează conflicte sau atmosfere destinse în timpul unei conversaţii)
5. Terapeutica (este un mijloc curativ)
 In raport cu grupul - limbajul și comunicarea îndeplinesc urm. funcții :
1. Productiv-eficienta (permite realizarea sarcinilor, prin cooperare între membrii grupului)
2. Facilitatoare a coeziunii (prin comunicare se naşte şi subzistă un grup)
3. De valorizare a grupului (prin comunicare grupul se pune în evidenţă, îşi justifică existenţa)
4. Rezolutivă a problemelor grupului (poate fi utilizată ca mijloc terapeutic; ex: sociodrama)

 Școala de la Palo Alto
După reprezentanţii acestui grup (Don Jackson, Paul Watzlawick, Erving Goffman etc.) a comunica
înseamnă a "intra în orchestră", a face ceva împreună cu cineva. Paradigma orchestrei combate
egocentrismul.