Universitatea de Stat Tiraspol

Facultatea de Geografie
Catedra Psihologie i Pedagogie general

Tipuri de comportament n comunicare

A ndeplinit:studentul grupei 201 Ciubaciuc Andrei
Coordonator:Elena Rusu

Chiinu, 2015

Plan:

1. Noiuni despre comunicare

2.Tipuri de comportament n comunicare
3. Rolul comportamentului n societate

1. Noiuni despre comunicare

Relaiile dintre oameni sunt deosebit de complexe i importante; ele
reprezint, de fapt, estura, canavaua, pe care se aeaz nsi viaa, structura
reuitelor, miracolelor sau dezastrelor umane. Trsturi i nsuiri, fapte omeneti
(bune sau rele), priviri i gesturi - toate pot crea un cod, un model, un stil de
comunicare interuman.
Comunicarea, neleas n sensul su larg, ca act tranzacional, inevitabil n
situaii de interaciune, devine esenial, fundamental att pentru viaa personal
ct i pentru cea social a individului. Astfel, noiuni precum comunicare",
limb", limbaj" sunt polisemice, ele comportnd o pluralitate de sensuri. Acest
fapt provine nu numai din complexitatea intrisec a fiecrei noiuni, ci i din aceea
c ele constituie obiectul de investigaie al mai multor discipline tiinifice :
lingvistica, psihologia, sociologia, semiotica, cibernetica etc. Aceste discipline
aduc propriile lor perspective de abordare, care nu sunt ntotdeauna identice sau
mcar complementare. Lmurirea sensului psihologic i etimologic al acestei
noiuni se impune, ca o necesitate, mai ales dac lum n consideraie ancorarea lor
ntr-un sistem de interdisciplinaritate.
Comunicarea ca act, sistem, cod sau mijloc st la baza organizrii i
dezvoltrii sociale, influennd raporturile pe orizontal i vertical ntre oameni intervenind chiar n aspiraiile lor intime, dar i n cunoaterea realitii. n acest
sens se accept de ctre diveri specialiti ideea dup care, capacitatea de a-i
formula i transmite gndurile n termeni verbali, este definitorie pentru om. Mai
mult dect orice deprindere ori abilitate, posibilitatea comunicrii prin limbaj
articulat reprezint o trstur universal i specific uman. Conceptele legate ntre
ele n vederea desluirii funciilor i interpretrilor comunicrii sunt : limb,
limbaj, mesaj, activitatea creierului etc. n analiza unitii dintre limb i gndire
trebuie evideniate dou aspecte. Pe de-o parte, limba are ca funcie principal
exprimarea gndirii, iar pe de alta, gndirea nu se poate realiza dect n forme
lingvistice. Se impune abordarea conceptului comunicare" dintr-o larg
perspectiv psihologic, cu puternice nuane sociale. Dezvoltndu-se solidar,

gndirea a pornit de la un nivel primitiv, cnd, confuz i greoaie, se asocia unei

limbi nesistematice, pentru a ajunge la stadiul n care poate emite idei i judeci
generale, ajutat de o limb tot mai abstract i, n acelai timp, mai sistematic.
ntruct legtura sine qua non ntre limb, gndire i limbaj nu ne propunem s fie
dezvoltat n acest material, sugerm doar cteva jaloane n abordarea lor, dar toate
noiunile se vor raporta la cel mai general liant, care este : comunicarea.
nca din antichitate comunicarea a fost perceput ca element fundamental al
existenei umane. Cuvntul "comunicare" provine din limba latin, communis
nseamn "a pune de acord", "a fi in legtur cu" sau "a fi in rela ie", de i termenul
circula n vocabularul anticilor cu sensul de "a mparti ceva celorlali.
Comunicarea exist ori de cte ori o entitate social poate afecta pe alta i modifica
reaciile acesteia prin transmiterea unei informaii nu prin aciune direct. Cuvntul
comunicare are un sens foarte larg, el cuprinde toate procedeele prin care un spirit
poate afecta un alt spirit. Evident, acesta include nu numai limbajul scris sau
vorbit, ci i muzica, artele vizuale, teatrul, baletul si, in fapt, toate
comportamentele umane.
Eduard O. Wilson considera comunicarea "o aciune din partea unui
organism care schimba modelul de probabilitate a comportamentului intr-un alt
organism ntr-o manier adaptativ".
Orice act comunicaional implic un emitor, un receptor, un mesaj, un canal de
comunicare i un efect asociat comunicrii. Comunicarea verbala se folose te de
facilitile limbajului, ca form de relaionare specific uman, iar comunicarea
nonverbal se folosete de micri faciale, posturale, corporale ce sunt comune n
lumea uman i animal.
Comunicarea reprezint schimbul de mesaje ntre cel puin dou persoane,
din care una emite (exprim) o informaie i cealalt o recep ioneaz (n elege), cu
condiia ca partenerii s cunoasc codul (s cunoasc aceeai limb). Instrumentul
comunicrii este limba. Limbajul corpului (mesaje transmise prin tonalitatea
vocii,expresia feei, poziia corpului, gesturi, etc) reprezint, de asemenea o parte
important a comunicrii. O bun comunicare presupune combinarea armonioas a

limbajului verbal (mesaje transmise oral, scris i citit) cu cel nonverbal (exprimat
prin semne, gesturi, desene). Prin comunicare ne exprimm gndurile,
sentimentele, dorinele, inteniile, experienele trite, ptimim i oferim informa ii.
Din dinamica acestor schimburi, prin nvare omul se construie te pe sine ca
personalitate.
Capacitatea de a comunica reprezint o premis a procesului de construire a
relaiilor i de integrare social. Jean -Jeacques Rousseau spunea in lucrarea sa
Discurs asupra originii si fundamentelor inegalitatii dintre oameni: "Primul
limbaj la omului, limbajul cel mai universal, cel mai energic si singurul de care a
avut nevoie mai inainte de a fi trebuit s conving nite oameni adunai la un loc
este strigtul. Oamenii au nmulit inlexiunile vocii, adugnd la acestea gesturile,
care, prin natura lor, sunt mai expresive si al cror sens depinde mai pu in de o
determinare anterioar. Ei exprim deci obiectele vizibile i
mobile prin gesturi, iar cele care impresioneaz auzul le exprim prin sunete
imitative.Limbajul uman i are deci originea n exprimarea sonor a emo iilor ca
form a comunicrii nonverbale.
Imaginea individului nu este cea pe care acesta dorete s o ofere, ci ea va
trebui tot timpul consolidat astfel nct s fie pozitiv Acest lucru depinde de
foarte muli factori cum ar fi : mbracamintea, aspectul fizic, timbrul vocii,
elemente care adesea nu au nimic de-a face cu personalitatea real a persoanei
respective.
Comunicarea deine ponderea cea mai ridicat in cadrul activitilor pe care
le desfoar in mod curent un individ. n fiecare zi suntem judecai de ctre cei
din jurul nostru dup modul cum comunicam sau dupa modul n care dorim s ne
facem nelei. n procesul comunicrii, ne folosim de limbaj, simbol i semn. Un
cuvnt poate avea mai multe nelesuri , la fel cum un gest poate avea semnifica ii
multiple. Muli oameni consider procesul comunicrii ca fiind un proces simplu,
deoarece la majoritatea persoanelor el decurge uor. Dac ne gndim totui ce
anume reprezint comunicarea, vom fi surprini de ct de complex este acest
proces n realitate. Vorbirea folosete buzele, limba, palatul moale, laringele i

plmnii. Scrisul i cititul, ca mijloace de comunicare, presupun coordonarea

vizuo-manual. Limbajul semnelor/gesturilor utilizeaz mna, palma, precum i
ntregul corp. Limbajul desenelor implic controlul vizual i manual. Dar aceste
instrumente, n parte, nu sunt suficiente pentru comunicare,cele mai importante
instrumente de care avem nevoie sunt nelegerea i capacitatea de a nva.
Comunicarea i limbajul reprezint lstarul osturii psihice prin care se dezvolt i
se exprim comportamentul i personalitatea uman. Marcnd valenele acestora i
nivelul expectaiilor individului n sistemul de integrare n comunitate, prin care se
urmrete maximalizarea potenialului socio-cultural. Acest proces ncepe de la
natere i evolueaz n funcie de motenirea ereditar, dar mai ales n raport cu
condiiile de mediu, mai mult sau mai puin favorabile, astfel nct comunicarea i
limbajul introduc note difereniatoare ntre diferitele persoane i contribuie la
definirea, n ansamblu, a profilului psihologic al omului. nc din copilria
timpurie, achiziiile din acest domeniu constituie pietre de temelie pentru
construcia devenirii umane.
Comunicarea este un ansamblu de aciuni care au n comun transmiterea de
informaii sub forma de mesaje, tiri, semne sau gesturi simbolice, texte scrise .a.
ntre dou persoane, numite interlocutori, sau mai formal, emi tor i receptor.
Termenul de comunicare este legat de existena noastr ca oameni, mai apoi ca
societate, fiindc fiinele umane i comunicarea sunt interdependente. Fr
comunicare i limbaj noi ca fiine ce interacionm i relaionm n cea mai mare
parte, sau chiar n ntregime prin actul comunicri, existena noastr pe pmnt ar
fi inutil. Comunicarea este un proces dinamic, aflat ntr-o permanent
transformare. Societatea exist datorit comunicrii, ea nseamn comunitate i
este vzut ca un proces care implic participare din partea membrilor unei
societi. Comunicarea mbrac forme variate i diverse. Comunicarea dintre
oameni are loc cu ajutorul unui limbaj, sistem de vorbire care folose te un anumit
sistem implicit de formule de comunicare.Vorbirea i limba vorbit sunt elemente
primordiale n comunicare; prin intermediul lor putem transmite mai departe i o
comunicare social sau emoional, aceasta decurgnd difereniat, dup gradul de

cultur al partenerilor ce iau parte la convorbire.Aceast transmitere de informa ii

se produce de obicei ntr-o form acustic (vorbirea), dar exist i alte forme (sau
purttori de informaie) descries mai sus, cum ar fi forma scris, cea cu semnale
electrice sau optice .a.
n timpul vorbirii comunicarea nu se efectueaz numai prin cuvinte, ci i
prin intermediul tonului vocii, al amplitudinii sau localizrii respira iei, al varia iei
coloritului epidermei (ndeosebi a celei faciale), al atitudinii noastre .a. De
exemplu, pentru nelegerea unui mesaj, de cele mai multe ori este important i
comportamentul interlocutorilor care poate fi asertiv, agresiv, pasiv etc. Limbajul
este definit ca activitate psihic ntre oameni prin intermediul limbii, aa cum
reiese i din definiia dat de Rubinstein: ,,Limbajul este limba n aciune.
Limbajul reprezint axul sistemului psihic uman, fcnd posibil fenomenul de
contiin; activitatea limbajului nu se oprete odat cu ntreruperea comunicrii cu
alii, ci se pstreaz i pe parcursul strii de veghe i chiar n timpul somnului.
Limbajul face posibil definirea omului, cu toate atributele sale i contribuie la
crearea unui anumit statut n cadrul societii, prezentndu-i particularitile
individuale. Prin limbaj, oamenii au posibilitatea de a coopera n munc, de a-i
comunica experiena de via, de a-i fixa experiena social-istoric, de a-i
organiza ideile i activitatea, de a se forma ca personaliti i de a-i dezvolta
contiina individual i social, limbajul fiind forma cea mai nalt de exprimare
i manifestare individual a omului. Limbajul conserv experiena generaiilor
anterioare, devenind un bun al omenirii i, n acelai timp, modalitate de
cunoatere i de relevare a existenei nconjurtoare. Limbajul, ca fenomen social,
se mbogete i se dezvolt n permanen, att din punctul de vedere al
exprimrii, ct i al multiplelor influene ce acioneaz asupra sa .

2.Tipuri de comportament n comunicare

Comportamentul este o activitate observabil a unui organism, o interaciune
cu mediul su. Termenul se poate referi la activitate n general (ex: "De cnd l

cunosc, X se comport foarte amabil cu oamenii") sau la o anumit activitate, deci

un caz particular (ex: "Astzi X s-a comportat neobinuit cnd l-am ntlnit pe
strad"). Termenul a nceput s fie folosit n psihologie de J.B. Watson i H Pieron,
n paradigma psihologic numit Behaviorism.
n orice comunicare indiviziisau mai bine zis participanii la comunicare (att
emitorul ct i receptorul) manifest un comportament

relevant,acordat la

circumstanele n carese afl.

Din ciclul psihologia de buzunar, fara pretenii exhaustive, dar cu baza
reala i fondat, ntr-una dintre numeroasele clasificri n psihologie, exist 4 tipuri
de comportament n comunicare: pasiv (non-asertiv), agresiv, pasiv-agresiv,
asertiv.
1. Comportament pasiv (non-asertiv) . Mesajul trimis de acesta
este eu nu contez.
manifesta politete exagerata, tocmai din teama de a nu provoca un
conflict
are o voce moale, nesigura, umerii lasati, postura de retragere
nu are initiativa, deci nu are responsabilitati, lasa pe altii sa ia
decizii,nu cere nimic pentru sine
pasivitatea este consecinta comportamentului abuziv din copilarie
sau a neglijarii de catre parinti
una dintre consecintele comportamentului este implicarea in relatii
umilitoare unde joaca rolul de victima a unuia cu atitudine
dominatoare.
Eti pasiv cnd: - nu susii ceea ce e mai bine pentru tine, nu le spui celorlali
ceea ce doreti sau ai nevoie, i lai pe alii s decid pentru tine. Cnd eti pasiv ai
tendina s stai uor aplecat, ai tendina s nu menii contactul vizual cu cealalt
persoan, te uii n pmnt sau n alt parte, tonul vocii arat nehotrre. Dup ce ai
fost pasiv nu te simi bine: - te simi controlat de alii, te simi neimportant ,te sim i
neajutorat. Cnd eti pasiv ceilali te vd ca pe o persoan neimportant, incapabil
s iei decizii, copilros.

Comportamentul pasiv, non-asertiv implica negarea drepturilor proprii ce

reiese din refuzul exprimarii gandurilor si convingerilor. Aceasta este un stil
autodistructiv, de scuza, de autonegare, lipsa de consideratie fata de propria
persoana, dispret, abuz, manipulare din partea celorlalti.
Oamenii pasivi sunt inspaimantati ca afirmarea de sine ar putea displace
celorlalti iar ei s-ar putea sa nu fie acceptati, ar putea pierde aprobarea celorlalti.
Cel care este pasiv permite altora sa treaca peste el, lasa pe altii sa ia hotarari
in locul lui, nu cere nimic pentru sine, nu permite nevoilor proprii sa treaca
inaintea nevoilor celorlalti sau sa fie la fel de importante, chiar daca presiunea
acestora este resimtita dureros. Pasivitate este un raspuns invatat la abuzuri, la
negliarea din partea celorlalti.
Comportamentul verbal si nonverbal al persoanelor pasive au cateva strategii
de comunicare, de a se invarti in jurul subiectului, a evita sa spuna ceea ce isi
doresc, de a fi vag, neclar in formularea unei cereri, foloseste formule exagerate de
politete toate acestea exprimate cu o voce moale, nesigura, cu umerii lasati, cu o
postura de retragere. Arata de parca ar fi rusinati de ceea ce spun. Aceste persoane
isi pot frange mainile, arata de parca ar fi pierdute.
Scopul comportatamentul pasiv este de a evita orice ciocnire sau conflict.
Mesajul comunicat este "eu nu contez". In spatele acestei supuneri exista mesajul
ascuns "ai grija de mine, eu nu vreau sa pierd afectiunea ta si pentru asta te
protejez de orice ar putea sa te atinga". Asteapta rasplata celorlalti pentru lipsa de
egoism. Fiind un personaj fara initiativa, va fi considerat fara responsabilitati si nu
va fi certat. Pretul pe care plateste este implicarea in relatii de supunere, umilitoare,
acceptarea unor solicitari nerezonabile. La aceste persoane exist spaima de
respingere, de critica, frica de a rmne singuri.
2. Comportamentul agresiv. Mesajul trimis este EU!

isi apara si sustine ideile in dauna sentimentelor celorlalti

in tot ce face isi doreste sa castige pentru ca aproape totul este privit
ca o competitie
pare arogant si sigur pe sine, insa acestea mascheaza o scazuta stima

de sine, adesea frustrare, durere provenita din neatingerea scopurilor,

cosmetizate prin atitudine dominatoare (domin eu inainte de a fi
dominat), voce taioasa, sarcasm
agresivul se bazeaza pe control asupra oamenilor, evenimentelor,
desfasurarea actiunilor altora, dar vor suferi des atunci cand apar acele
lucruri, situatii, oameni pe care nu le vor putea controla (vremea,
orarul de functionare al institutiilor, bunul plac al altuia, persoane greu
de manipulat).
Eti agresiv cnd: doreti s ctigi cu orice cost , presezi pe al ii, ncalci
drepturile celorlali, nu asculi sau nu respeci sentimentele sau ideile celorlali.
Cnd eti agresiv stai prea aproape de oameni, ai tendina s ii pumnii strni,
vorbeti prea tare sau ai tendina s ipi. Dup ce ai fost agresiv eti suprat, te
simi singur, simi c ceilali nu te plac, ceilali te evit. Cnd eti agresiv ceilal i te
vd ca pe cineva care provoac probleme, copilros i imatur.
Comportamentul agresiv arata o pozitie ferma a drepturilor proprii, o
exprimare a gandurilor si a emotiilor intr-un mod neadecvat ce lezeaza drepturile
celorlalti. Superioritatea acestuia se realizeaza prin agresivitate, umilirea si
controlul celorlalti. Agresivitate este expresia maniei si frustrarii, se descarca pe
calalalt si impiedica o comunicare productiva. Agresivitate ascunde lipsa onestitatii
si egoismul, poate fi o manevra simpla de ranire si de asigurare a controlului
asupra celuilalt.Comportamentul agresiv poate fi raspunsul la o stima de sine joasa.
Caracteristicile verbale si nonverbale sunt capul plecat inainte ofensiv,
invadarea spatiului personal al celuilalt, bagacios, privirea fixata insistent asupra
celuilalt pana acesta o coboara. Vocea este stridenta, rastita, sarcastica,
condescenta, nepasatoare. Remarcile sunt directe, jignitoare, cuprinzand critici si
mesaje negative.Scopul este dominarea, castigul, controlul asupra altor persoane.
Mesajul comunicat este "asta gandesc eu, asta vreau, nu ma intereseaza de tine,
ceea ce spun eu este corect, tu esti incapabil."Mesajul ascuns este "eu sunt cel mai
tare, nu iti dau nici o sansa sa ma invingi."

Rasplata acestui comportament este faptul ca ii face pe ceilalti sa faca ceea

ce vrea si sa asculte de el. Viata agresivului se desfasoara asa cum doreste el, de
aceea apare sentimentul de control asupra evenimentelor, de obtinere a celor
ravnite. Comportamentul agresiv nu se gaseste neaparat la o persoana tipic
agresiva, poti deveni agresiv datorita unor probleme psihice care pot aprea pe
moment si care duc la o stare a agresivitatii.Acest comportament poate dispare sau
poate sa se stabileasca o perioada mai indelungata el tine de autocontrol si de
gravitatea problemei respective.A fi agresiv verbal sau fizic este aproape acelasi
lucru.Agresivitatea verbala se manifesta in general impreuna cu cea fizica.Putini
oameni sunt doar agresivi verbal.Exista totusi si o gene care se mosteneste dar si
una care se dobandeste.Sunt foarte multe de spus despre acest fel de comportament
agresiv.El poate fi chiar iscat de catre o persoana careia ii face placere sa determine
izbucnirea unui asemenea comportament.
3. Comportamentul pasiv- agresiv.
Mesajul trimis este poate tu dar ceea ce gandeste este EU!
cateodata dificil de identificat pentru ca este subtil, nu obiecteaza
deschis, desi ar vrea, iar frustrarea acumulata prin reprimare (din cauza
lipsei de curaj sau permisiunii pe care sa si-o acorde de a riposta) se
manifesta violent in situatii neasteptate;
nu numai ca nu obiecteaza, dar nici nu isi exprima parerea deschis
adesea din frica de a nu gresi, de a nu nu-si asuma responsabilitatea,
dandu-i astfel posibilitatea de a pandi greselile altuia si de a critica
are permanent un motiv de revolta fata de familie, sefi, autoritati, de
cei care au controlul si stabilesc regulile pentru ca, in secret, ei si-ar
dori rolul de control, dar nu o pot face din frica de putere, de a nu
gresi;
sunt adesea o unitate a contrariilor: daca e cald, de ce nu e frig, daca
e frig, ar mai bine sa fie caldut- nimic nu pare sa-i multumeasca, si nu
ii multumeste in primul rand propria persoana din cauza faptului ca nu
reusesc sa se manifeste asa cum simt, ci mereu aleg sa cenzureze

reactii, sa se abtina de la ceva sau sa se simta vinovati ca au ales sa-si

dea frau liber;
aleg adesea relatii in care sa-si pot manifesta carcoteala, cu
persoane cu incredere scazuta de sine, care interpreteaza criticile ca pe
ceva normal.
Mereu bombanind, mereu de alta parere dar pe care nu si-o exprima
deschis ci numai sub forma de carteala si mereu revoltat impotriva autoritatii, fie
ca este vorba de familie sau de serviciu. Iata un portret sumar al pasiv-agresivului.
Este pasiv in momentul in care se iau deciziile. Nu participa la discutii, nu-si
expune punctul de vedere, nu obiecteaza deschis, nu are nimic de propus. Participa
in sila la sedinte, pare ca a fost adus cu de-a sila, ca suporta cu greu adunarea de
oameni si il plictisesc schimburile de idei. In familie, lasa mereu impresia ca isi
sacrifica adevaratele dorinte pentru mofturile celorlalti.Devine, insa, agresiv in
momentul in care ar trebui sa aplice deciziile luate. Atunci contesta totul, de la
justetea deciziilor si pana la competenta celor care le-au luat. Iar daca n-are incotro
si trebuie sa se conformeze, o face in sila, exagereaza ostentativ dificultatea si
complicatiile considerate inutile ale sarcinii, asa incat sa intarzie si sa provoace cat
mai multa suferinta.Comportamentul pasiv-agresiv pare incoerent si inexplicabil
privit de la oarecare distanta.
O persoan cu comportament pasiv-agresiv n faza fundamentarii deciziilor,
afiseaza pasivitate, dezinteres, poate chiar dispret.Cnd i se cere un lucru, are
tendinta sa refuze, sa protesteze, sa argumenteze inutilitatea, absurditatea, abuzul.
Punerea in aplicare a deciziei se transforma intr-un cosmar asumat
demonstrativ.Cand are initiativa, cand nu se simte constrans si nu se afla intr-un
raport de subordonare, poate fi chiar agreabil, ca si cum n-ar fi aceeasi persoana.
Iar comportamentul pasiv-agresiv se face simtit nu numai la serviciu ci,
uneori, si in familie. Unde mergem in concediu? Raspuns: ridicare din umeri.
Sau: Unde vrei. (Nu Unde vrei tu, pentru ca asta ar insemna de la inceput ca-ti
fac o favoare, de buna voie; Unde vrei, pentru ca nu ma intereseaza.) Hai sa

mergem la mare. Acolo: Mare, mare si iar mare. Caldura, soare, aglomeratie,
oboseala
Pasiv-agresivul este, cu siguranta, nemultumit de situatia sa. Considera ca
merita mai mult de la viata. Fie este supracalificat pentru munca pe care o face, fie
este convins ca ar fi putut face mai mult, ca ar fi meritat o pozitie superioara celei
pe care o ocupa. Nu tolereaza subordonarea. Fie pentru ca se considera superior
intelectual sefului, fie ca il considera pe acesta incompetent pentru postul pe cre il
ocupa, fie ca isi pune problema independentei sale, a libertatii de decizie.
In familie, poate fi vorba de un sot sau o sotie care considera ca a facut un
mariaj nereusit, ca se sacrifica in casnicie. Dar poate fi vorba de un adolescent care
isi cauta identitatea, isi cauta drumul spre maturitate si independenta, caz in care
pasiv-agresivitatea este o faza normala si tranzitorie.
Ca sa vorbim de o personalitate pasiv-agresiva, trebuie sa fim siguri ca
persoana are acest comportament dintotdeauna, de dimineata pana seara, la
serviciu, acasa si oridecate ori simte ca ceva i-a fost impus si nu i-a fost cerut
destul de politicos, cel putin de la egal la egal.
Unde greseste? Pasiv-agresivul nu are taria sa se chestioneze in legatura cu
cauzele ajungerii sale in situatia care nu-i convine si motivele pentru care ramane
in aceasta situatie.
Oare pentru faptul ca nu am mai multe studii, ca nu am promovat, ca nu am jobul
visat cine este responsabil? Nu este suficient potentialul, trebuie sa ai si abilitatea
de a-l valorifica. Daca n-ai fost dispus sa faci mai mult efort sau mai multe
compromisuri, a fost optiunea ta. Asa functioneaza sistemul si ai posibilitatea sa
alegi: ori te integrezi si functionezi, ori te retragi si iti cauti alt drum.
De ce te-ai casatorit si de ce mentii casatoria cu o persoana pe care o
consideri inferioara sau abuziva? Poate nu ai incredere in tine, nu ai curaj sa te
descurci singur, sau se te supui prejudecatilor conform carora, oricum ar fi, trebuie
sa ai o familie (valabil mai ales in cazul femeilor)?

Iar ca adolescent, daca actele de revolta nu sunt extreme si nu-ti pun in

pericol viitorul, sanatatea, dezvoltarea, atunci e OK. Timpul trece si, inevitabil, vei
fi intr-o zi pe picioarele tale.
Cum trebuie sa ne purtam cu o persoanlitate pasiv-agresiva
Recomandabil: Sa fim ambili. In general, conteaza nu atat ce spunem cat cum
spunem. Particulazand, conteaza nu atat ce cerem cat cum cerem. Dar cu pasivagresivul, care este putin paranoic, este cu atat mai important ca tonul, cuvintele
alese sa nu sune cu totul si cu totul imperative. Putina empatie nu pana la
compatimire! va fi de mare folos.
Sa-i cerem parerea atunci cand este posibil. Participarea la decizie il va
stimula in executarea ei. Se va simti respectat si unde mai pui ca parerea lui se
poate dovedi chiar utila! Trebuie sa-l detensionam si sa-l facem sa se exprime in
cadrul si in momentul potrivit, nu pe ascuns, dupa ce diciziile au foat luate.
Sa-l stimulam sa se exprime deschis. Atitudinea pasiv-agresiva ascunde
muta nemultumire. Trebuie cercetat daca nu este indreptatita intr-o oarecare
masura nemultumirea. Daca este, trebuie sa gasim, desigur, impreuna, o solutie.
Daca exagereaza, insa, daca i se pare, daca interpreteaza gresit anumite lucruri,
trebuie discutat si demontat.
Sa le remintim regulile jocului. Poate ca pasiv-agresivul nostru chiar are o
problema cu regulile. Va trebui sa-i amintim ca regulile au rolul de a asigura
coerenta si unitatea in actiune precum si coexistenta pasnica si respectarea
drepturilor tuturor. Pentru coerenta si unitate este importanta stabilirea unei ierarhii
ca si existenta unei autoritati care sa dea, intr-un fel, tonul la cantec. O functie de
comanda nu presupune neaparat superioritatea individului care o indeplineste. Si,
desigur, exista si principiul democratic conform caruia fiecare are dreptul la opinie
si, prin acesta, la participarea la luarea deciziilor.
Nu se recomand:

Sa ignoram atitudinea de impotrivire sistematica. Pur si simplu, o

problema nu dispare prin simpla ei ignorare. Dimpotriva, ea se agraveaza. Pasivagresivul isi va intensifica represaliile, pana cand va obtine o reactie.
Sa nu ne lasam antrenati intr-un joc al represaliilor reciproce. Sa nu ne
imaginam ca intr-o zi pasiv-agresivul va veni fluturand steagul alb si isi va cere
iertare! Dimpotriva. Isi va intensifica lupta si va compromite in mare masura
sansele de a mai comunica. Mai bine taiem raul din radacina, discutand deschis,
apeland, poate, la putin umor, mai ales daca pasiv-agresivul nostru este suficient de
inteligent.
4.

Comportamentul asertiv. Mesajul trimis este Eu ma afirm, asa cum

isi recunoaste nevoile si le afirma si actioneaza pentru ingrijirea lor

este onest cu sine si cu ceilalti ceea ce duce la un echilibru interior si

sunt

in relatiile interumane;

si din exterior apar a avea incredere in sine, merg drepti, privesc in

ochi interlocutorul, au voce calma, sunt empatici, asculta activ si recunosc si

nevoile celorlalti;

sunt oameni destinsi care nu fac concesii atunci cand nu este cazul,

deci este posibil sa evite un pasiv-agresiv, fara sa fie considerat nepoliticos;

nu sunt perfecti, dar nici nu sufera din cauza aceasta.

Eti asertiv cnd: susii ceea ce e mai bine pentru tinem, te asiguri c ceilal i
neleg ceea ce doreti, i exprimi deschis i onest sentimentele i ideile, respeci
drepturile i ideile celorlali, i asculi pe ceilali. Cnd eti asertiv: ai tendin a s
stai drept , menii contactul vizual cu cellalt, vorbeti clar, asculi cu interes.
Dup ce ai fost asertiv te simi bine, simi c ai fost onest i respectat, eti mndru.
Cnd eti asertiv ceilali te vd ca pe un adult, capabil s i asumi responsabilit i,
onest, independent, capabil s iei decizii.

3. Rolul comportamentului n societate

Trecem pe lng o cunotin, o salutm ; ni se face un serviciu, mulumim ;

ntlnim un nevztor, l ajutm s treac strada,... avem deci un comportament
politicos, civilizat.
Comportamentul politicos, civilizat presupune respectarea convenienelor, a
regulilor de convieuire n societate.El presupune totodat racordarea la aciunile
celorlali, permanenta ncercare de evitare a conflictelor i de conciliere cu
semenii.Politeea (ansamblu de conveniene sociale) face parte i ea din tiina de a
tri mpreun cu ceilali. Prezena ei faciliteaz relaiile interumane, iar absena ei
provoac dificulti in raporturile dintre oameni. Politeea este deci necesar. Dac
suntem politicoi, nseamn c suntem morali ? Spunem unei amice Ce bine
ari azi ! ", dei ea are o nfiare obosit i bolnvicioas. Ne extaziem n faa
unui coleg : Vai, ct eti de inteligent" , dar n sinea noastr stim c este un tocilar
cu o minte nceat. Foarte politicoi ne salutm eful dimineaa : Respectele
mele ! " , dei n realitate l desconsiderm.
Exist n aceste cazuri o contradicie ntre ceea ce gndim i simim, pe de o
parte, i ceea ce spunem, pe de alt parte. Deci, dei suntem politicoi nu suntem
sinceri, suntem ipocrii. Am putea spune n aceast situaie c suntem politicoi,
dar imorali. Politicoi pentru c vorbim frumos, imorali pentru c una gndim i
alta facem. Problema ns este mai complicat. Nu putem fi acuzai de imoralitate
(ipocrizie, ne-sinceritate etc.) ori de cte ori vorba sau fapta noastr nu se
potrivete cu gndul nostru, cu simirea noastr. Pentru a ne putea pronuna,
trebuie s lum n considerare i intenia care a stat la baza faptelor noastre,
motivaia care ne-a ndemna s procedm aa. Dac, de exemplu, doresc,
intenionez s-mi ncurajez colega bolnav, s o fac mcar o clip s-i uite
suferina, i i spun Ce bine ari azi ! " , m poate acuza cineva de imoralitate ?
Nu !
Atunci cnd i spun acelai lucru cu intenia de a o ironiza, de a provoca
ilaritatea celor din jur, atunci sigur am un comportament imoral. Din aceste
exemple nu trebuie s tragem concluzia c exist o contradicie ntre conduita

politicoas i conduita moral. De aici nelegem doar c, nu ntotdeauna, conduita

politicoas

este

automat

conduit

moral.

Conduita

politicoas

(comportamentul social utilitar " ) este necesar, util i de aceea trebuie

ncurajat i practicat. n acelai timp, ea trebuie subordonat unui principiu
superior de conduit, i anume : respectul persoanei. Politeea trebuie deci
subordonat conduitei morale. n familie, n grupurile de prieteni, la coal, fiecare
dintre noi se manifest ntr-o gam foarte variat de fapte i atitudini . Suma
acestora alctuiete cartea noastr de vizit, felul n care ne prezentm celor din jur.
Sunt situaii n care unii dintre noi dezvluie c, de fapt, nu sunt aa cum am fi fost
tentai s credem, s-i considerm, ci altfel, mai puin buni dect se vor chiar ei
nii. Aceste ocazii, prin care ajungem mai aproape de esen, de ceea ce sunt de
fapt oamenii, pot fi situaiile limit : atunci cnd se ridic un obstacol greu de
trecut, cnd se ntmpl fapte neprevzute, aductoare de mari bucurii (victoriile,
reuitele) sau de mari suferine (eecurile, nfrngerile, moartea celor apropiai).
n astfel de cazuri, se pot observa devieri de la modul obinuit de a fi, atingerea
unor extreme comportamentale, altfel greu de imaginat. Atunci apare ntrebarea :
care este adevratul comportament: cel afiat zi de zi sau cel reieit surprinztor la
iveal ?
Un alt exemplu contradictoriu l constituie modurile de a se comporta, att
de diferite n medii i n contexte diverse. Asa se ntmpl ca prinii s rmn
sincer uimii cnd li se aduc la cunotin nzdrvniile pe care copiii lor se ntrec
s le fac la coal, n timp ce acas i tiu ca fiind foarte cumini si asculttori.
Este posibil i cazul invers, n care atitudinea civilizat i rezultatele bune colare
s contrazic n mare parte obrznicia i ndrtnicia manifestate n familie. n
cazurile invocate, pot fi observate contradicii care se datoreaza inconsecvenei n
comportament, ceea ce denot nesigurana raportrii la valorile i la principiile de
via nc nestatornicite.Consecvena ar presupune unitatea ntre vorb i fapt,
continuitatea de sens a comportamentelor n diverse medii i situaii.
Comportamentul reprezint modul de a aciona, de a se purta, de a fi al cuiva n
diferite contexte.

Deci comportamentul este defapt unul din cele mai importante accesorii
ale fiinei umane care i determin relaiile cu lumea din jur, de el depinde raportul
cu societateam un om cumptat poate profita de un comportament decent avnd
mari succese

Bibliografie
1. http://articole.famouswhy.ro/comportamentul_nostru_in_so
cietate/
2. http://autoeducare.ro/tipuri-de-comportament
3. http://www.psychologies.ro/sanatate-2/pasiv-agresiv-sauvesnic-in-opozitie-1114737
4. Marian

Liliana,

Etica

profesional

bazele

comunicrii, ed U.T.M., Chiinu, 2008, 96pag.

5. Spinei Angela, Comunicare i comportament, ed.
Centrul Editorial-Poligrafic Medicina, Chiinu,2005, 216
pag.
6.

rn

Ecaterina,

Bazele

comunicrii,

Internaional, Chiinu, 2011, 368 pag.

ed.

Prut